Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr. 16/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 2271/236/2014
Dosar nr._
5069/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.16/C
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul P. G. împotriva Sentinței penale nr.750 din data de 18 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat P. G., personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat A. L., în baza delegației nr._/2015, emisă de Baroul București (atașată la fila 6 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul condamnat, personal, declară că își retrage contestația.
În raport cu declarația contestatorului condamnat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat solicită să se ia act de declarația acestuia, în sensul retragerii contestației formulate în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, la rândul său, să se ia act de declarația prin care contestatorul condamnat a precizat că își retrage contestația și să se dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.750 din data de 18 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul G. – Secția Penală a hotărât astfel:
În temeiul art.23 din Legea nr.255/2013 rap. la art.595 din Codul de procedură penală, a admis sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului G., privind pe condamnatul P. G. (fiul lui M. și M., născut la data de 28 februarie 1984 în localitatea B., județul Ilfov deținut în Penitenciarul G.).
A constatat incidența în cauză a dispozițiilor art.6 alin.1 din Codul penal, referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.357 din data de 31 martie 2011 a Tribunalului București – Secția I Penală (rămasă definitivă prin Decizia nr.3416 din data de 05 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 14 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.21 lit.a, c cu aplic. art.75 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal;
- pedeapsa de 6 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1 și alin.2 cu aplic. art.75 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal.
În temeiul art.6 alin.1 din Codul penal, a redus pedeapsa de 14 ani închisoare la 10 ani închisoare, maximul special prevăzut de art.234 alin.1 lit.d, f din Codul penal.
În temeiul art.6 alin.1 din Codul penal, a redus pedeapsa de 6 ani închisoare la 3 ani închisoare, maximul special prevăzut de art.224 alin.2 din Codul penal.
În temeiul art.39 alin.1 lit.b din Codul penal, a contopit pedepsele astfel reduse, de 10 ani închisoare și, respectiv, de 3 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare (o treime din pedeapsa de 3 ani închisoare), stabilind spre executare pedeapsa de 11 ani închisoare.
A dispus ca pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b din vechiul Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale să fie executată în limitele și în conținutul prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, d din Codul penal.
În temeiul art.65 din Codul penal, a interzis condamnatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, d din Codul penal, și ca pedeapsă accesorie.
A dedus din pedeapsa aplicată condamnatului perioada deja executată de acesta, de la data de 20 august 2010 până la zi.
A anulat MEPÎ nr.672 din data de 06 octombrie 2011, emis de Tribunalul București – Secția I Penală și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul (sesizat la data de 26 mai 2014, prin declinare de competență, potrivit Sentinței penale nr.905 din data de 27 martie 2014 a Judecătoriei G.) a constatat că, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, a intervenit o lege penală mai favorabilă, care prevede, pentru infracțiune de tâlhărie, reținută în sarcina condamnatului, incriminată în art.234 alin.1 lit.d, f din Codul penal, un maxim special de 10 ani închisoare, iar, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, reținută și ea în sarcina acestuia, incriminată în art.224 alin.2 din Codul penal, un maxim special de 3 ani închisoare, ceea ce a atras reducerea pedepselor stabilite pentru acele infracțiuni prin hotărârea respectivă la nivelul corespunzător fiecărui maxim special. De asemenea, aplicând tratamentul sancționator prevăzut de legea penală nouă pentru concursul de infracțiuni, Tribunalul, în raport cu pedepsele astfel reduse, a stabilit executarea de către condamnat a unei pedepse rezultante calculate potrivit dispozițiilor art.39 alin.1 lit.b din Codul penal.
Împotriva sentinței penale anterior menționate (al cărei dispozitiv a fost comunicat la data de 02 iulie 2014), a formulat contestație în termenul legal (la aceeași dată) condamnatul P. G. (printr-o cerere formulată personal, nemotivată, depusă la administrația locului de detenție și transmisă apoi primei instanțe).
Contestația respectivă a fost înaintată de Tribunal și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 22 decembrie 2014.
La termenul de astăzi, condamnatul contestator, fiind prezent personal în fața Curții, în stare de detenție și beneficiind de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a declarat că își retrage contestația formulată în prezenta cauză.
Conform art.4251 alin.3 din Codul de procedură penală, dispozițiile art.415 din același cod se aplică în mod corespunzător în cazul oricărui tip de contestație, prin urmare și în cazul aceleia de față, reglementată de art.23 alin.9 din Legea nr.255/2013 (privind punerea în aplicare a noului Cod de procedură penală), astfel cum a fost modificată prin art.4 din OUG nr.116/2013.
Prin urmare, în raport cu dispozițiile art.415 alin.1 din Codul de procedură penală, până la închiderea dezbaterilor, condamnatul își poate retrage oricând contestația formulată, printr-o declarație personală.
Având în vedere dispozițiile legale anterior citate și declarația condamnatului de la termenul de astăzi (personală, neechivocă, liber și conștient exprimată), Curtea urmează să ia act de retragerea contestației formulate de acesta în prezenta cauză.
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, condamnatul contestator, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a condamnatului contestator (aflat în stare de detenție), va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.4251 alin.3 rap. la art.415 alin.1 din Codul de procedură penală, ia act de retragerea contestației formulate de condamnatul P. G. împotriva Sentinței penale nr.750 din data de 18 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală în Dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe contestatorul condamnat la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE,
C. V. G. GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.C.V.M.
Ex.2 / 09 februarie 2015
T.G. - jud.A.I.
| ← Infracţiuni la legea privind piaţa de capital (Legea nr.... | Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 15/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
