Infracţiuni la legea privind piaţa de capital (Legea nr. 297/2004). Decizia nr. 58/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 6343/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(4288/2014)
DECIZIA PENALĂ NR.58
Ședința publică de la 15 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - O. C. B.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DIICOT – STRUCTURA CENTRALĂ - reprezentat de procuror CAMELUȘ P. .
Pe rol, soluționarea contestației in anulare formulată de condamnatul M. P.G. împotriva deciziei penale nr. 1156 din 7 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală, în dosarul nr._._ *.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de consiliu, s-a prezentat contestatorul condamnat personal și asistat de apărător ales.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează atașarea la dosar a unui memoriu depus din partea contestatorului condamnat, după care;
În temeiul dispozițiilor art.431 Noul Cod procedură penală, Curtea pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Apărătorul contestatorului condamnat având cuvântul consideră că această contestație în anulare este admisibilă în principiu, întrucât îndeplinește condițiile prevăzute de art.431 Cod procedură penală, fiind introdusă în termenul prevăzut de Codul de procedură penală. De altfel, pentru motivul prevăzut la art.426 lit. b Noul Cod procedură penală, contestația în anulare poate fi introdusă oricând.
Cu privire la termenul declarării contestației în anulare, se încadrează în cele 10 zile prevăzute de Codul procedură penală, iar în ceea ce privește extinderea și motivarea, solicită a se constata că aceasta s-a făcut respectând termenul de 10 zile de la data de când a fost redactată și comunicată decizia penală care face obiectul prezentei cauze.
Referitor la fondul contestației în anulare, solicită a se avea în vedere prevederile art.426 li. b și f Cod procedură penală, care în opinia apărării sunt cauze ale încetării procesului penal. De altfel, antamând concluziile reprezentantului Ministerului Public, precizează că există cauze în care a fost constatată inadmisibilitatea contestației în anulare (similare cu prezenta cauză), dar există și cauze pe rolul Curții de Apel București (dosarul nr._ ) când s-a constatat admisibilitatea în principiu a contestației în anulare. În alte cauze soluționate în cameră de consiliu, alți reprezentanți ai Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, au pus concluzii de admitere în principiu a contestațiilor în anulare, iar concluziile procurorului din faza de apel au fost de constatare a îndeplinirii termenului de prescripție. Consideră că voința legiuitorului, astfel cum rezultă din prevederile art.426 lit.b Noul Cod procedură penală este destul de străvezie, clară și fără echivoc.
Concluzionând, precizează că această instanță, Curtea de Apel București nu și-a format o practică unitară, dar care în considerarea scopului pentru care a fost prevăzut art.426 li. t b Cod procedură penală, ar trebui să constate măcar de principiu admisibilă această contestație în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită în temeiul art.431 alin.1 Cod procedură penală, raportat la dispozițiile art.426 alin.1 lit.b Cod procedură penală, să se respingă ca inadmisibilă contestația in anulare formulată de condamnatul M. P. G.. Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.427 Cod procedură penală, apreciind că prezenta contestație în anulare s-a formulat în temeiul art.426 Cod procedură penală, fără a indica care dintre cazurile prevăzute la acest articol sunt avute în vedere. În dispozițiile art.426 Cod procedură penală se arată că în cererea de contestație în anulare trebuie să se precizeze cazurile de contestație și motivele aduse în sprijinul acestora. Din această perspectivă, solicită a se constata că cererea nu îndeplinește condițiile nici în ceea ce privește indicarea cazurilor de contestație, dar nici în ceea ce privește motivele aduse în sprijinul acesteia. Aceasta este un prim argument care vizează neîndeplinirea dispozițiilor art.427 alin.2 Cod procedură penală, iar al doilea argument vizează neîndeplinirea condiției prevăzute de art.431 Cod procedură penală, cu privire la existența dovezilor pe care se sprijină contestația în anulare. Legea trebuie interpretată în raport de dispozițiile legale, de principiile și în raport de practica judiciară. Or, din această perspectivă, dispozițiile art.426 lit. b Cod procedură penală trebuie analizate doar din perspectiva omisiunii instanței de a se pronunța in apel față de cazul de încetare. În măsura în care instanța s-a pronunțat, consideră că în cazul unei contestații în anulare se poate lua în discuție doar această omisiune, iar la dosar nu există dovezi în acest sens. În concluzie, solicită respingerea ca inadmisibilă în principiu a contestației în anulare, având în vedere dispozițiile art.431 Cod procedură penală, lipsa dovezilor care vizează omisiunea acestui caz de încetare, cu neîndeplinirea dispozițiilor art.427 alin.2 Cod procedură penală
Apărătorul contestatorului condamnat având cuvântul, solicită a se observa că cererea de contestație este formulată în 10 zile de la pronunțarea în ședință publică, iar de îndată ce decizia a fost redactată, contestatorul și-a prezentat printr-un memoriu concluziile. În ceea ce privește dovezile, consideră că nu trebuie aduse dovezi noi, astfel cum reiese din dispozițiile art. art.431 alin.2 teza finală Cod procedură penală.
Contestatorul condamnat M. P. G., personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său.
Curtea reține cauza în pronunțare cu privire la admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrata la data de 17.10.2014, contestatorul M. P. G. a formulat contestație in anulare împotriva deciziei penale nr. 1156 din 7 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală în dosarul nr._._ * în soluționarea apelului împotriva sentinței penale nr. 726 din data de 28.08.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr._._ .
În memoriul depus în susținerea contestației, petentul a invocat pe de o parte nevinovăția sa în raport de infracțiunea pentru care a fost condamnat, de favorizare a infractorului, făcând analiza hotărârii și a probelor din dosar, iar pe de altă parte, a invocat drept caz de contestație în anulare cazul prev. de art. 426 alin. 1 lit. b) C. p. p., arătând că s-a împlinit termenul de prescripție specială față de art. 154 și art. 155 C.p.
Potrivit art. 431 alin. 1 c.pr.pen, instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art. 426 fără citarea părților, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol instanța, constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.
Analizând îndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 431 alin. 2 c. pr. pen, Curtea constată că acestea nu sunt îndeplinite, astfel incat contestația în anulare formulată nu este admisibilă în principiu.
Sub acest aspect apreciază însă că nu pot fi reținute susținerile reprezentantului Ministerului Public referitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.427 Cod procedură penală, față de faptul că nu au fost indicate cazurile prevăzute și față de faptul că nu au fost arătate motivele aduse în sprijinul cazurilor de contestație invocate, respectiv nerespectarea termenului de introducere a contestației, Curtea reținând că a fost indicat un caz de contestație în anulare dintre cele recunoscute de legiuitor, cazul în speță putând fi invocat oricând, nefiind subordonat unui termen, iar motivele au fosta depuse ulterior, printr-un memoriu separat, după motivarea hotărârii, astfel încât nu se poate imputa contestatorului nici nerespectarea vreunui termen și nici nemotivarea.
Ceea ce însă arată Curtea ca fiind relevant în aprecierea inadmisibilității contestației este invocarea doar formală a acelui caz, respectiv intervenirea prescripției speciale cu privire la care existau probe la dosar.
Curtea reamintește astfel că prin decizia penală nr. 1156 din 7 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală în dosarul nr._._ *, Curtea de Apel București – Secția I Penală a dispus în baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p. admiterea apelurilor declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Structura Centrală și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței penale nr.726 din data de 28.08.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._._ *, a desființat sentinței penale atacate și în fond, a făcut aplicarea art.5 C.p. și în ceea ce îl privește pe contestator, a dispus:
În baza art.17 alin.2 C.p.p. rap. la art. 16 alin.1 lit. a C.p.p. a achitat pe inculpatul M. P. G. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat,prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003.
În baza art.264 C.p. din anul 1969 a condamnat pe inculpatul M. P. G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.
În baza art.71 C.p. din anul 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a-II-a, b, c C.p. din anul 1969.
În baza art.86 ind.1 C.p. din anul 1969 a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.86 ind.2 C.p. din anul 1969.
În baza art.86 ind.3 C.p. din anul 1969 pe durata termenului de încercare a condamnat M. P. G. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b)să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
A atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art.86 ind.4 C.p. din anul 1969 a căror încălcare are ca urmare revocarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.71 alin.5 C.p. din anul 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
La pronunțarea hotărârii, reținând intervenirea unei legi noi pe parcursul judecății cauzei, de la data comiterii faptelor, 07.04.2004 și până la momentul judecării definitive Curtea a apreciat că inculpații intimați – inclusiv petentul M. P. G., se află în situația prev. de art. 5 Cod penal, iar în aplicarea legii mai favorabile, potrivit principiului mitior lex, validat și prin decizia Curții Constituționale nr. 265 din data de 14 mai 2014, ținând seama de criteriile de determinare a acesteia referitoare la condițiile de incriminare și tragere la răspundere penală, raportat la pedeapsa concretă aplicată ca urmare a individualizării, Curtea a constatat că legea mai favorabilă aplicabilă în cazul inculpatului M. P. G. este Codul penal anterior.
Curtea a avut în vedere modalitatea de executare aleasă și reținând că, sub aspectul conținutului obligațiilor impuse pe durata termenului de încercare precum și sub aspectul efectelor produse, suspendarea sub supraveghere în condițiile art. 861 Cod penal 1969 este mai favorabilă inculpatului, Curtea a constatat că sunt aplicabile dispozițiile Codului penal anterior.
Prin urmare, pentru unii dintre inculpați, respectiv A. V. G. și P. I. M. a constatat împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale pentru infracțiunile de fals intelectual, termen calculat în condițiile art. 124 rap. la art.122 alin. 1 lit. d Cod penal 1969, cu luarea în considerare a duratei în care a operat, în condițiile art. 128 Cod penal 1969, suspendarea cursului prescripției urmare a imposibilității continuării procesului penal pe timpul soluționării excepției de neconstituționalitate invocate în cauză, iar pentru ceilalți inculpați, incluzând aici și contestatorul, pentru care s-a reținut vinovăția pentru infracțiunea de favorizarea infractorului, Curtea a individualizat cuantumul pedepsei proporțional cu vinovăția prin raportare la circumstanțele factuale reținute.
Curtea reține că motivele invocate în cuprinsul contestației, prin care acesta face aserțiuni referitoare la lipsa sa de vinovăție față de fapta pentru care a fost condamnat definitiv, nu pot constitui în nici un caz motive de contestație în anulare, acestea vizând fondul cauzei, asupra căruia instanța de judecată s-a pronunțat în mod definitiv, Curtea apreciind că nu se impune reluarea cazurilor de contestație în anulare prev. de art. 426 alin. 1 lit. a) - i) cod procedură penală .
Referitor la cazul prev. de art. 426 alin. 1 lit. b), care are în vedere situația condamnării deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv prescripția, în cauza de față, Curtea apreciază – așa cum arătam - că acesta este menționat doar formal în cuprinsul contestației, această chestiune fiind analizată de instanța de apel în considerentele deciziei a cărei anulare se solicită, constituind motiv de apel, Curtea reluând anterior exact acele paragrafe din cuprinsul deciziei care se referă la împrejurarea invocată.
Susținerea contestatorului referitoare la împrejurarea că nu este autorul excepției de neconstituționalitate invocate, care a atras suspendarea cursului termenului de prescripție potrivit art. 129 C.p. nu poate fi reținută față de disp. art., 128 alin. 3 C.p., care arată că dacă acea cauză de întrerupere privește doar pe unii dintre inculpați, întreruperea produce efecte față de toți participanții, rațiunea textului fiind evident, similară și în cazurile de suspendare a termenului, chestiune care a fost de asemenea analizată de instanța de apel.
Curtea reține că motivul de contestație în anulare invocat de contestator nu poate fi așadar reținut, fiind menționat doar formal, pentru ca cererea sa să îndeplinească acele condiții de admisibilitate, chestiune care nu poate fi apreciată astfel de Curte, cazurile de contestație în anulare prevăzute de lege fiind necesar a fi incidente în cauzele în care se invocă pentru a putea fi reținute ca atare și nu doar menționate pentru ca cererea să depășească momentul procesual al analizei admisibilității în principiu. O altă interpretare poate conduce, în opinia Curții, la concluzii care nu au fost avute în vedere de legiuitor, respectiv ar putea crea posibilitatea oricărui inculpat care indică unul dintre aceste cazuri în cerere, să obțină analiza pe fond, prin depășirea, de către toate cererile, a etapei admisibilității în principiu, Curtea apreciind că nu aceasta a fost rațiunea instituirii acestei etape, Curtea reamintind caracterul excepțional al contestației ca o cale extraordinară de atac.
Având in vedere toate aceste considerente, reținând că a fost menționat doar formal cazul de contestație în anulare, acesta nefiind incident în speță, Curtea va respinge ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată și va obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 alin. 2 Cod proecedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 431 Cod procedură penală respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de petentul contestator M. P. G. împotriva deciziei penale nr. 1156/07.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală, în dosarul penal nr._._ *.
În temeiul art. 275 alin 2 Cod procedură penală obligă pe contestatorul petent condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. C. M. C.
GREFIER
O. C. B.
Red. și tehnored. C.M.
2 ex.
| ← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Sentința nr. 6/2015.... | Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
