Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr. 162/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 162/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 6504/2/2014
Dosar nr._
(4392/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I –A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 162
Ședința Camerei de Consiliu din data de 03 februarie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: A. N.
Judecător:A. B. R.
Grefier: A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția Națională Anticorupție prin procuror O. L..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul - condamnat – contestator N. M. împotriva deciziei penale nr.1260/A din 17.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală.
Fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată acordă cuvântul pe admisibilitatea în principiu a cererii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a contestației; lecturând cuprinsul contestației solicită să se constate că nici măcar aparent nu există o compatibilitate între ceea ce învederează petentul – contestator, în sensul că solicitarea sa s-ar încadra pe disp. art. 426 alin.1 lit. b Cod de procedură penală, și schimbarea de încadrare juridică atâta timp cât vorbim despre o cale extraordinară de atac, după parcurgerea căii de atac devolutive a apelului, fără să existe o solicitare în fața instanței în calea de atac a Ministerului Public, de schimbare a încadrării juridice.
Menționează că dacă s-ar merge pe raționamentul petentului – contestator, în opinia parchetului, s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, iar ca element particular nici măcar raționamentul privind intervenirea modificărilor legislative de la 01.02.2014 nu poate să fie reținut ca fiind întemeiat atâta timp cât aceleași cenzuri, prin conținutul Legii nr. 187/2012, a trecut și legea specială – Legea nr. 78/2000.
Lecturând, comparativ, cele două texte de lege, în ambele versiuni, înainte și după modificările legislative, sesizează că inclusiv art. 10 a suferit modificări; așadar, dacă legiuitorul intenționa să abroge,explicit, disp. art. 10 lit. c, apreciază că o făcea la momentul la care acest text de lege a suferit modificări.
Suplimentar, arată că și anterior modificărilor de la 01.02.2014, art. 307 N Cod penal avea corespondent în disp. art. 302 ind. 1 V Cod penal.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată la 27.10.2014 pe rolul acestei Curți, condamnatul N. M. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 1260/A/17.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, solicitând desființarea deciziei și rejudecarea apelului.
În motivarea contestației, s-a invocat cazul de contestație prev. de art. 426 lit. b Cod procedură penală, potrivit cu care condamnarea a fost dispusă deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
Astfel, s-a învederat că în Noul Cod penal, la art. 307 este incriminată infracțiunea de deturnare de fonduri, constând în: (1) Schimbarea destinației fondurilor bănești ori a resurselor materiale alocate unei autorități publice sau instituții publice, fără respectarea prevederilor legale, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor provenite din finanțările obținute sau garantate din fonduri publice.
Articolul 307 alin. (2) C.pen. cuprinde o incriminare cu totul nouă, fără corespondent în vechea reglementare. Se observă că acest text de lege care reglementează infracțiunea de deturnare de fonduri devine identic cu textul de lege care reglementează infracțiunea de utilizare in alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Referitor la această nouă infracțiune, pentru explicarea sintagmei finanțările obținute, doctrina recentă a oferit următorul exemplu: finanțarea obținută de o persoană juridică pentru derularea unui proiect de reabilitare sau modernizare de drumuri (S. B., Noul Cod penal. Partea special, Ed. Universul Juridic, București. 2014, p. 493), situație identică cu cea din cauză.
Așadar, nu exista nicio deosebire între cele două texte de lege. Se observă că aceeași faptă este incriminată și de Codul penal în art. 307 alin. (2) și de Legea nr. 78/2000 în art. 10 alin. (1) lit. c).
În mod evident, prin . noului Cod penal, respectiv a infracțiunii de deturnare de fonduri prevăzută de art. 307, dispozițiile prevăzute de art. 10 alin. (I) lit. c) din Legea nr. 78/2000 au fost abrogate în mod tacit (implicit), iar faptele comise în tiparul comun celor doua reglementari se vor încadra potrivit dispozițiilor legii noi, respectiv art. 307 C.pen.
O interpretare contrară, respectiv aplicarea în continuare a dispozițiilor sancționatorii prevăzute de art. 10 alin. (I) lit. e) din Legea 78/2000, ar reprezenta o încălcare a principiului legalității incriminării.
Analizând cererea de contestație în anulare în conformitate cu prevederile art. 431 Cod procedură penală sub aspectul admisibilității acesteia, Curtea constată că motivul invocat de contestator nu se încadrează în prevederile art. 426 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, astfel că urmează să se constate inadmisibilitatea în principiu a cererii de învestire a Curții.
Așa cum este motivată cererea de contestație în anulare, practic se solicită o schimbare de încadrare juridică direct în calea extraordinară de atac, deși petentul – condamnat a parcurs calea devolutivă a apelului când putea să formuleze o asemenea cerere.
Pe de altă parte, cu ocazia judecării fondului și apelului s-a analizat și opțiunea cu privire la legea mai favorabilă, ocazie cu care s-a constatat că art. 10 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000 nu a fost abrogat explicit, instanța dispunând condamnarea în baza acestui text de lege.
O abordare contrară, ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, problema schimbării încadrării juridice neputând să fie examinată în căile extraordinare de atac la momentul analizei admisibilității acestora.
Așa fiind, față de cele ce preced, Curtea va respinge ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare de față.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 431 Cod procedură penală respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de apelantul N. M. împotriva deciziei penale nr. 1260/A/17.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală, în dosarul nr._/299/2011.
În baza art. 275 alin 2 Cod procedură penală obligă apelantul - contestator la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. N. A. B. R.
GREFIER
A. P.
Red. A.N.
Dact.G.P.
4 ex.
| ← Traficul de influenţă (art.291 NCP). Decizia nr. 170/2015.... | Luare de mită (art. 254 C.p.). Decizia nr. 332/2015. Curtea de... → |
|---|
