Luare de mită (art. 254 C.p.). Decizia nr. 332/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 332/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 13919/3/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._

(287/2015)

DECIZIA PENALĂ NR. 332

Ședința publică de la 27 februarie 2015

Curtea constituită din:

P.- C. S.

JUDECATOR- C. C. D.

GREFIER- O. I. B.

Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justie-Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror V. G..

Pe rol soluționarea cauzei penale privind apelul formulat de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 2306/17.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .

Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20 februarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi, 27 februarie 2015, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2306 din data de 17.09.2014,pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art. 254 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (5 acte materiale, pct. I.1. din rechizitoriu) a condamnat pe inculpatul M. V. (fiul lui V. și F., născut la data de 09.10.1970 în mun. Târgu J., jud. Gorj, domiciliat în București, Bld. Timișoara, nr.103E, ., ., sector 6, CNP -_, fost subcomisar în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, P. de Maximă Siguranță Rahova) la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

În baza art. 254 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (pct. I.2. din rechizitoriu) a condamnat pe inculpatul M. V. la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 254 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (2 acte materiale, pct. I.3. din rechizitoriu) a condamnat pe inculpatul M. V. la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

În baza art. 254 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (2 acte materiale, pct. I.4. din rechizitoriu) a condamnat pe inculpatul M. V. la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

În baza art. 36 alin. 1 rap. la art. 34 lit. b și art. 35 alin. 3 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal, a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969, aplicată prin sentința penală nr. 198/14.05.2012 pron. de Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3934/29.11.2012 pron. de Înalta Curte de Casație și Justiție, și cu pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969, aplicată prin sentința penală nr. 304/23.07.2012 pron. de Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 63/10.01.2013 pron. de Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpatul M. V. având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969, pe care a sporit-o cu 6 luni, acesta având de executat în final pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969.

A făcut aplic. art. 71 și art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969.

În baza art. 36 alin. 3 Cod penal din 1969 a scăzut din durata pedepsei aplicate perioada executată de la data de 14.12.2011 până la data de 17.09.2014.

În baza art. 254 alin. 3 Cod penal din 1969 a dispus confiscarea de la inculpat a sumei totale de 11.530 lei, obligându-l la plata acesteia către stat.

În baza art. 255 alin. 5 Cod penal din 1969 a dispus obligarea inculpatului la restituirea către denunțătorul M. S. a sumei de 800 lei, iar către denunțătorul Kocsan R. a sumei de 1.000 lei.

A menținut măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța nr.50/P/2012 din data de 25.09.2013 emisă de Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București.

A menținut măsura confiscării speciale a sumei de 4.900 lei dispusă prin sentința penală nr. 198/14.05.2012 pron. de Curtea de Apel București.

A dispus anularea MEPI nr. 219/03.12.2012 și MEPI nr. 348/11.01.2013 ale Curții de Apel București și emiterea unui nou mandat.

În baza art. 274 Cod procedură penală a obligat pe inculpat să plătească suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 241/P/2014 din 22.04.2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului M. V. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: luare de mită în formă continuată prev. de art. 289 alin. 1 Cp rap. la art. 6 din Legea 78/2000 modif., cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp și art. 5 Cp (5 acte materiale), luare de mită, prev. de art. 289 alin. 1 Cp rap. la art. 6 din Legea 78/2000 modif. cu aplic. art. 5 Cp, luare de mită în formă continuată prev. de art. 289 alin. 1 Cp rap. la art. 6 din Legea 78/2000 modif., cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp și art. 5 Cp (2 acte materiale), luare de mită în formă continuată prev. de art. 289 alin. 1 Cp rap. la art. 6 din Legea 78/2000 modif., cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp și art. 5 Cp (2 acte materiale), toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp;

În actul de sesizare, în esență, s-a reținut că, în perioada în perioada martie – iulie 2011, inculpatul M. V., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de comandant al Secției a 6-a din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, P. de Maximă Siguranță Rahova, cu gradul de subcomisar de penitenciare, în cinci rânduri, a pretins prin intermediul lui N. G. I. de la Kocsan R., M. S., Delegan F., M. V. și H. A. I.) câte 1.000 lei lunar/cameră pentru a își îndeplini sau a nu își îndeplini atribuțiile de serviciu, respectiv pentru a le acorda acestora diferite beneficii legale sau ilegale și a primit suma totală de 5.130 de lei, bani ce au fost trimiși de M. Charleta D. prin mandat poștal numitului N. I.-L., care apoi i-a remis inculpatului.

S-a reținut, de asemenea, că în perioada iulie-august 2011, același inculpat, în calitate de comandant al Secției a 6-a din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, P. de Maximă Siguranță Rahova, prin intermediul lui H. A. I., a pretins de la M. M. suma de 300 de euro pentru a propune ca acesta să fie desemnat responsabil cu sala de sport și a primit suma de 1.200 lei în acest scop prin intermediul lui S. M. și al lui G. G..

S-a mai reținut că, în perioada octombrie – noiembrie 2011, același inculpat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de comandant al Secției a 6-a din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, P. de Maximă Siguranță Rahova a pretins și a primit suma totală de 2.800 de lei de la T. I. pentru a nu îl muta într-o cameră cu persoane violente și pentru a soluționa cu celeritate și favorabil cererile sale (800 lei - sumă ce a fost transmisă prin mandat poștal la data de 10.10.2011 de către K. A. lui G. G.) și pentru a-l muta din camera 605 în camera 604 (2.000 lei - sumă ce a fost transmisă de K. A. în două tranșe, la data de 01.11.2011 și la data de 07.11.2011, lui Pațan C.).

În sfârșit, s-a reținut că, același inculpat, în perioada octombrie-noiembrie 2011, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a pretins de la C. M. suma de 500 de euro și a primit suma de 2.200 de lei pentru a nu îl sancționa pentru deținerea în cameră a unui cuțit și a pretins și a primit de la aceeași persoană suma de 2. 000 de lei pentru a nu îl sancționa pentru deținerea în camera de arest a unui telefon mobil, primind acești bani prin intermediul lui A. A., G. L., Pațan C., I. L. și G. G..

Actul de inculpare s-a probat cu următoarele mijloace de probă: denunțul și declarațiile martorului M. S.; denunțul și declarațiile martorului Kocsan R.; declarația martorei H. I.; declarațiile martorei M. N. N.; declarațiile martorei Kocsan R. M.; declarațiile martorei Delegan E.; declarațiile martorei M. Charleta D.; declarația martorului N. I.-L.; copii mandate online, având ca expeditor pe M. Charleta D. și destinatar pe N. I. L.; declarațiile suspecților Delegan F., M. V., H. A.-I., N. G.-I.; denunțul formulat de H. A.-I. și H. I.; declarația martorului H. A.-I.; declarația martorului S. M.; declarațiile martorei Dobincă M.; copia mandatului online din data de 04.08.2011, având ca expeditor pe S. M. și destinatar G. G.; înscrisuri comunicate de P. Rahova cu privire la situația lui M. M. și atribuțiile șefului de secție în ceea ce privește acordarea recompenselor; declarațiile suspectului M. M.; denunțurile formulate de I. L., I. N. A. și T. I.; declarațiile martorilor I. N. A., T. I., I. L., K. A.; copia mandatelor online din 10.10.2011, având ca expeditor pe K. A. și destinatar pe G. G. și a mandatelor online din 01.11.2011 și 07.11.2011, având ca expeditor pe K. A. și destinatar Pațan C.; denunțurile formulate de H. A. I., H. I. și C. M.; declarațiile martorilor I. N. A., P. T. C., A. A., G. L.; declarațiile suspectului C. M.; declarațiile martorului C. M.; copia facturii fiscale ./30.11.2011; copia mandatului poștal din 30.11.2011 având ca expeditor pe A. A. și destinatar pe H. I., copia mandatului poștal din 30.11.2011 având ca expeditor pe H. I. și destinatar pe G. G.; înscrisuri transmise de P. Rahova cu privire la P. T. C. și C. M. în legătură cu percheziții efectuate în camera acestora și sancțiuni aplicate; procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice și a unor convorbiri purtate în mediu ambiental; declarațiile martorilor G. G., Pațan C.; fișa postului și declarațiile inculpatului M. V..

Inculpatul, mai înainte de începerea cercetării judecătorești, a declarat că înțelege să se prevaleze de disp. art.374 alin.4 C.p.p., arătând că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și solicitând ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește.

Examinând și coroborând materialul probator administrat în cauză tribunalul a reținut următoarele:

Inculpatul a lucrat în cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță Rahova, deținând funcția de șef al Secției a VI-a. Așa cum a rezultat din fișa postului, în exercitarea funcției, acestuia îi reveneau o . atribuții legate de desfășurarea activității în cadrul secției, în ceea ce îi privește pe subordonați și pe deținuți, fiindu-i impuse o . obligații în vederea aducerii la îndeplinire în mod corect și eficient a sarcinilor de serviciu.

În perioada în care a îndeplinit această funcție, în repetate rânduri, inculpatul a pretins și primit sume de bani de la deținuți în legătură cu exercitarea atribuțiilor sale de serviciu.

Astfel, inculpatul pretindea bani sau alte foloase de la deținuți fie direct, fie prin intermediul altui deținut, o persoană în care inculpatul avea încredere, în scopul asigurării unor condiții mai bune pentru cei care își executau pedeapsa sau care erau arestați preventiv. Sumele de bani erau expediate de rude sau cunoștințe ale deținuților unei persoane aflate în strânsă legătură cu deținutul – „persoană de încredere”, care colecta astfel toți banii și imediat îi trimitea prin mandat poștal, mandat on-line sau e-mandat altor persoane, stabilite de inculpat. Acestea din urmă ridicau banii de la oficiile poștale și îi remiteau inculpatului.

În afara de sumele de bani pretinse pentru rezolvarea favorabilă a unor diferite cereri, inculpatul a impus o taxă lunară pentru fiecare cameră pentru facilitățile acordate.

1. La data de 01.11.2011, martorul M. S., persoană privată de libertate și încarcerată la P. Rahova, pe Secția a VI-a, la momentul formulării denunțului, a sesizat Direcția Națională Anticorupție cu privire la faptul că în luna martie a anului 2011, fiind transferat la P. Rahova, a aflat de la alți deținuți că șeful Secției a VI-a, inculpatul M. V., pretinde și primește sume de bani prin intermediul martorului N. G.-I., deținut și el în cadrul aceluiași penitenciar, pentru a nu dispune mutarea persoanelor încarcerate pe alte secții sau în alte camere decât ar fi dorit ori pentru acordarea altor facilități, legale sau ilegale, la locul de detenție. În consecință, în perioada martie-iulie 2011, M. S. a trimis cu titlu de mită inculpatului M. V., prin intermediari, suma de 1.000 lei pentru ca inculpatul să păstreze aceeași componență a camerei și să nu îl separe de persoanele pe care le cunoștea, să nu repartizeze în camera lui de detenție persoane violente și pentru a nu ridica din cameră telefoanele introduse și folosite ilegal, precizând că aceeași sumă a fost dată și de colegii săi de cameră.

Un denunț asemănător a fost formulat de martorul Kocsan R., coleg de cameră cu M. S.. Acesta a arătat că începând cu luna martie a anului 2011, după ce a fost transferat la P. Rahova și repartizat pe Secția a VI-a, condusă de inculpatul M. V., a fost nevoit să achite luna suma de 200 lei cu titlu de mită pentru ca inculpatul să nu dispună efectuarea unor percheziții în cameră, pentru a nu îi muta pe deținuți în alte camere sau pentru a nu le întocmi rapoarte de incident.

Fiind audiat, M. S. a declarat că în cursul lunii martie a anului 2011 a fost transferat împreună cu H. A. I., M. V., Kocsan R., Francia I. și Delegan F. la P. Rahova, în vederea judecării unui recurs aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Au fost cazați în aceeași cameră, 604, pe Secția a VI-a, iar la scurt timp după sosirea lor au aflat de la M. V. că a fost căutat de suspectul N. G.-I., care le-a transmis în numele inculpatului M. V. că, în schimbul sumei de 1.000 de lei lunar pe cameră, acesta, în calitate de șef de secție, îi va lăsa împreună în aceeași cameră, iar în cazul care vor refuza să achite această sumă, îi va separa. M. S. a subliniat că, în calitate de șef de secție, inculpatul M. V. avea competență în repartizarea deținuților pe camere sau dispunerea mutării dintr-o cameră în alta. Totodată, în schimbul acestei sume, deținuții puteau beneficia și de alte avantaje, cum ar fi permisiunea deținerii în cameră a unor obiecte interzise (telefoane mobile, de exemplu), lipsa controalelor, selecția deținuților repartizați în camera lor, astfel încât să nu fie aduse persoane violente etc. Suma de bani lunară urma să fie transmisă prin mandat poștal de rudele lor unei persoane cunoscute de martorul N. G.-I., despre care au aflat ulterior că este fratele acestuia, respectiv martorul N. I.-L..

După ce au discutat, martorii M. S., H. A. I., M. V., Kocsan R. și Delegan F. au convenit să plătească suma pretinsă de inculpatul M. V. și, periodic, au luat legătura cu un membru al familiei lor, căruia i-au cerut să-i ducă banii necesari soției martorului M. V., respectiv martorei M. Charleta-D., banii necesari. La rândul său, aceasta urma să expedieze banii către N. I.-L..

În ceea ce îl privește, M. S. a contactat-o pe soția sa, M. N., căreia i-a solicitat să trimită banii, fără a-i spune care era destinația lor.

M. S. a precizat că, în această modalitate, în perioada martie-iulie 2011, a plătit câte 200 lei cu titlu de mită pentru inculpatul M. V., însă nu a putut indica cu exactitate data limită din lună până când trebuiau trimiși banii. De asemenea, a precizat că știe cu certitudine că lunar a trimis, prin intermediul soției sale, câte 200 lei, suma totală pentru perioada indicată fiind de 800 lei, întrucât este posibil ca pentru luna martie să nu fi fost plătită suma pretinsă de inculpat.

Martora M. N.-N. a declarat că își amintește că în perioada martie-iulie 2011, ca urmare a solicitării soțului său, M. S., în două sau trei rânduri, i-a dat lui M. Charleta-D. sume cuprinse între 180 și 200 de lei, fără a cunoaște pentru ce era necesar acest lucru. Martora a evidențiat faptul că soțul său nu i-a solicitat o modalitate anume de remitere a banilor către M. Charleta-D., așa că, pentru că oricum se întâlnea frecvent cu ea în acea perioadă, i-a dus banii personal. Totodată, martora a declarat că l-a întrebat pe soțul său de ce are nevoie de acești bani, însă răspunsul lui a fost confuz și nu a mai insistat să afle motivul. Din declarația martorei rezultă că ulterior a aflat că și celelalte persoane cercetate în același dosar cu soțul său au procedat în același mod, însă de abia cu prilejul declanșării anchetei penale a aflat adevărata destinație a sumelor expediate, respectiv remiterea acestora inculpatului M. V. în legătură cu îndeplinirea de către acesta a unor atribuții de serviciu.

Martorul Kocsan R. a declarat că în perioada martie-iulie 2011 s-a aflat în P. Rahova, fiind cazat în aceeași cameră cu M. V., M. S., Delegan F. și H. A. I., cercetați în același dosar cu el. În cameră au fost aduse temporar și alte persoane, care rămâneau o zi sau două.

Martorul Kocsan R. a precizat că imediat după sosirea sa în penitenciar l-a cunoscut pe suspectul N. G.-I., deținut și el, și a constatat că acesta era persoana de legătură dintre comandantul Secției a VI-a, inculpatul M. V. și persoanele încarcerate, precum și că acest deținut avea un statut aparte, fiind un apropiat al comandatului, căruia îi făcea diferite servicii.

La scurt timp după ce a ajuns în P. Rahova, la vizeta camerei în care era cazat împreună cu celelalte persoane anterior menționate, s-a prezentat N. G.-I., care a discutat cu M. V. și i-a spus că în schimbul sumei de 1.000 lei/cameră lunar, care trebuia să parvină comandantului secției, inculpatul M. V., pot beneficia de o . avantaje legale sau nelegale, cum ar fi să rămână împreună în cameră, să nu fie introduse în cameră persoane turbulente, să nu fie supuși perchezițiilor conform graficelor stabilite, să aibă acces la telefon mobil etc. După discuția purtată în cameră, au convenit să plătească această sumă lunară, fiecăruia revenindu-i o sumă de 180-200 lei lunar.

Martorul Kocsan R. a descris circuitul banilor, precizând că fiecare deținut contacta pe cineva din familia sa, rudele duceau banii lui M. Charleta-D., care îi expedia prin mandat poștal la un oficiu poștal, de unde erau ridicați de către fratele lui N. G.-I.. Kocsan R. a menționat că știe că banii ajungeau la inculpatul M. V., pentru că în ziua expedierii banilor sau în ziua imediat următoare N. G.-I. le confirma primirea banilor de către M. V., iar în cursul lunii pentru care s-au achitat banii serviciile promise de către inculpat erau onorate.

Declarațiile martorului menționat s-au coroborat cu declarațiile martorei Kocsan R. M., care a precizat că, la rugămintea soțului său, Kocsan R., în perioada martie-iulie 2011 s-a întâlnit de mai multe ori cu M. Charleta-D., căreia i-a înmânat câte 200 lei de fiecare dată. Martora a declarat că inițial M. Charleta-D. i-a relatat că fiecare dintre cei care au rude în penitenciar trebuie să trimită câte 200 lei pentru cheltuieli personale, banii fiind strânși de ea și apoi expediați prin poștă la penitenciar. Ulterior, soțul său i-a confirmat acest lucru, așa că i-a remis banii persoanei indicate.

Martora a subliniat că de abia în noiembrie 2011, după ce a fost declanșată ancheta penală, a aflat cui erau destinate sumele de bani și care era scopul remiterii acestora.

Martora Delegan E. a confirmat că în perioada martie-iulie 2011, în câteva rânduri, i-a dat lui M. Charleta D. direct sau prin intermediul lui Kocsan R.-M., sume de bani care trebuiau trimise la P. Rahova. Martora a precizat că a făcut acest lucru la solicitarea soțului ei, care i-a spus că lunar va trebui să trimită în această modalitate sume cuprinse între 180 lei și 200 lei, fără a avea posibilitatea să amâne momentul remiterii sau să refuze, neprimind însă detalii referitoare la destinația banilor. Martora Delegan E. a declarat că a aflat de abia după începerea anchetei penale că banii au ajuns la angajați din penitenciar.

Martora H. I., a declarat că în cursul lunii iulie 2011 a fost contactată telefonic de fostul său soț, H. A.-I., care i-a cerut să ducă suma de 200 lei lui M. Charleta-D., fără a cunoaște destinația acestei sume. După ce a primit cei 200 lei de la mama lui H. A.-I., H. I. s-a întâlnit cu M. Charleta-D. și i-a dat banii.

Aceeași martoră a precizat că în luna noiembrie 2011 a aflat de la tatăl lui Kocsan R. că banii erau destinați unor funcționari din P. Rahova, iar identitatea persoanei care primea banii a aflat-o după declanșarea anchetei penale.

Martora M. Charleta-D. a atestat faptul că în martie 2011 a fost sunată de soțul său, M. V., care i-a cerut să trimită niște sume de bani prin mandat poștal la Oficiul Poștal nr. 1 din Ploiești, pe numele lui N. I.-L., fără a îi spune pentru ce era nevoie de acest lucru. De asemenea, aceasta a confirmat că a fost rugată de soțul său să colecteze banii și de la rudele colegilor lui de cameră, care locuiau în aceeași zonă, și să le expedieze în mod asemănător. În consecință, lunar, în perioada martie-iulie 2011, a colectat bani de la rudele celorlalți deținuți, la care a adăugat sume și pentru soțul său, pe care le-a expediat la Oficiul Poștal nr. 1 din Ploiești, către N. I.-L..

Cu privire la aspectele relatate mai sus, martorul N. G.-I. a arătat că în cursul lunii martie a anului 2011 a fost chemat de către inculpatul M. V., care i-a cerut să meargă la camera 604, în care fuseseră cazate niște persoane de la Satu M. și să le dea un bilețel cu numele fratelui lui pentru a îi trimite o sumă de bani lunar, posibil câte 1.000 lei, pentru ca M. V. să nu le separe și să nu repartizeze în acea cameră persoane violente.

Martorul a mai arătat că nu își amintește exact cu cine anume a discutat din această cameră, dar a comunicat unuia dintre deținuți pretențiile inculpatul M. V. și a dat biletul cu numele fratelui său.

Același martor a precizat că a acceptat cererea formulată de către inculpatul M. V. pentru că, dacă nu ar fi fost de acord, acesta i-ar fi făcut control în cameră și i-ar fi confiscat obiectele interzise la deținere, cum de altfel a și procedat când N. I.-L. nu a putut să primească bani pentru el sau nu a putut să se întâlnească cu M. V. pentru a-i preda sumele expediate. Totodată, a arătat că și în ceea ce îl privea, în cazul în care nu își îndeplinea „obligația de plată a taxei”, inculpatul M. V. era neiertător, „sancționându-l” cu astfel de măsuri sau cu introducerea în camera în care era cazat a unor persoane violente ori care se drogau, astfel că nu avea libertatea de a alege dacă îl ajută sau nu pe inculpat atunci când era solicitat în acest sens.

Martorul a mai precizat că, după ce rudele deținuților de la Satu M. expediau banii prin mandat poștal, acesta îl anunța pe fratele său pentru a ridica sumele de la Oficiul Poștal nr. 1 din Ploiești și îi transmitea și inculpatului M. V. că banii au fost trimiși. Inculpatul M. V. îi comunica apoi modul în care dorea să intre în posesia banilor și, prin urmare, conform solicitării acestuia, N. I.-L. fie transmitea banii prin mandat poștal unei alte persoane indicate de către inculpatul M., fie se întâlnea personal cu inculpatul M. V. pentru a-i remite banii.

Martorul N. I.-L., a arătat că în perioada martie-iulie 2011 a primit de la mai multe persoane sume de bani, printre acestea aflându-se și M. Charleta-D., de la care a primit suma totală de 5.130 lei prin mai multe mandate online sau e-mandat, banii fiind ridicați de la Oficiul Poștal nr. 1 din Ploiești.

Martorul a precizat că a ridicat banii de la oficiul poștal menționat la rugămintea mamei sale sau a fratelui său, N. G.-I., fără a cunoaște scopul pentru care sumele în cauză erau trimise.

Martorul a mai precizat că, după ce primea acești bani, fie îi expedia mai departe altei persoane, al cărei nume nu și-l amintește, la Oficiul Poștal nr. 74 din București, fie se întâlnea cu o persoană de sex masculin în zona M. Image sau în fața Oficiului Poștal nr. 74 din Drumul Taberei. Cu privire la persoana care primea banii direct de la el, martorul a menționat că l-a condus într-o zonă cu blocuri noi, pe Bulevardul Timișoara și i-a arătat o cutie poștală pe care era inscripționat numărul 21 sau 26, cu o etichetă de altă culoare decât a celorlalte cutii poștale, cerându-i că în cazul în care nu se vor putea întâlni, să lase banii în acea cutie poștală.

Cu privire la persoana cu care s-a întâlnit de mai multe ori pentru a-i remite banii primiți la Oficiul Poștal nr. 1 din Ploiești, martorul N. I.-L. a arătat că la prima întâlnire bărbatul s-a recomandat cu numele V. și l-a descris ca fiind un bărbat de 40-45 ani, brunet, cu înălțimea de 1,70 m, păr tuns scurt, care purta uneori ochelari. N. I.-L. a declarat că îl poate recunoaște pe acest bărbat după semnalmentele pe care le-a descris și l-a indicat pe inculpatul M. V..

Pentru că a primit bani pe numele său în repetate rânduri, N. I.-L. a arătat că nu își amintește în ce modalitate a transmis către destinatar banii proveniți de la M. Charleta-D. de fiecare dată. De asemenea, acesta a precizat că nu a cunoscut ce relație a existat între fratele său și inculpatul M. V., că nu a cunoscut calitatea acestuia și nici motivul pentru care primea diferite sume de bani.

Din analiza declarațiilor martorilor la care s-a făcut referire mai sus a rezultat că inculpatul M. V. a pretins câte 1.000 lei/cameră lunar, martorii fiind cei care au stabilit cum se distribuia această sumă între ei. De asemenea, a rezultat că cei martorii au confirmat regularitatea trimiterilor, corespunzătoare fiecărei luni din intervalul martie-iulie 2011.

Din actele înaintate de Poșta Română a rezultat că martora M. Charleta-D. a expediat, prin mandate poștale, către martorul N. I. L. următoarele sume: la data de 17.03.2011 suma de 500 lei; la date de 18.03.2011 suma de 1.000 lei; la data de 25.03.2011 suma de 1.000 lei; la data de 02.05.2011 suma de 1.000 lei; la data de 04.06.2011 suma de 800 lei și la data de 02.07.2011 suma de 830 lei. Sub aceste aspect martora M. Charleta-D. a arătat că aceste mandate au fost scrise de ea și reprezintă sumele de bani expediate ca urmare a discuției purtate cu soțul ei, M. V., după ce a fost adus la P. Rahova în martie 2011.

Prin actele înaintate de Poșta Română s-a confirmat ridicarea banilor de la Oficiul Poștal nr. 1 din Ploiești de către N. I.-L., iar prin declarația martorului N. I. L. împrejurarea că sumele de bani au fost remise inculpatului.

În raport cu cele reținute mai sus tribunalul a constatat că, suma totală expediată de M. Charleta-D. în intervalul martie-iulie 2011 către inculpatul M. V., prin intermediul lui N. I.-L., a fost de 5.130 lei.

În legătură cu sumele de bani primite în perioada martie – iulie 2011 de la martorii H. A. I., M. V., Delegan F., M. S. și Kocsan R., inculpatul a arătat, că a pretins și a primit acești bani de la deținuții menționați pentru ca să fie repartizați și să rămână împreună într-o cameră curată. Inculpatul a precizat că pretinderea s-a realizat prin intermediul martorului N. G. I. și banii i-a primit prin intermediul fratelui acestuia, N. I. L..

Inculpatul a mai arătat că, banii erau trimiși prin mandat poștal de rudele deținuților pe numele lui N. I. L., iar acesta fie îi aducea personal, fie îi trimitea martorului G. G. la Oficiul Poștal nr. 74, de la care îi lua inculpatul.

2. La data de 02.03.2012, martorul H. A.-I. a sesizat Direcția Națională Anticorupție cu privire la faptul că în perioada iulie-august 2011 inculpatul M. V. a pretins suma de 300 de euro și a primit de la martorul M. M. suma de 1.200 lei pentru a-l desemna responsabil cu sala de sport, sumă ce a fost trimisă de S. M. prin mandat poștal la data de 04.08.2011 lui G. G., acesta din urmă înmânând-o ofițerului de penitenciare.

Martorul H. A.-I. a declarat că în vara anului 2011, în luna iulie sau august, în timp ce se afla în P. Rahova, a fost chemat de inculpatul M. V., care i-a spus că s-a gândit să îl desemneze pe M. M., deținut în camera 620, responsabil cu sala de sport și i-a cerut să meargă să discute cu acesta, pentru a-i prezenta propunerea sa și pentru a-i spune, totodată, că va primi acest beneficiu în schimbul sumei de 2.000 lei.

H. A.-I. a precizat că s-a deplasat la camera unde se afla suspectul M. M., i-a expus cele afirmate de inculpatul M. V. și suspectul M. M. a susținut că ar fi de acord, însă suma solicitată este prea mare, fiind dispus să plătească doar 1.000 lei pentru acest serviciu.

H. A.-I. a susținut că a revenit la inculpatul M. V., care nu a acceptat suma oferită de suspectul M. M., deoarece a considerat-o prea mică, stabilind că totuși, pentru suma de 1.200 lei, va putea să facă demersurile pentru desemnarea lui M. M. ca responsabil cu sala de sport, iar de această dată, M. M. a acceptat să plătească suma cerută de către inculpat.

În ceea ce privește remiterea acestei sume, H. A.-I. nu a putut face precizări concrete, din cauza timpului scurs de la data săvârșirii faptei până la data formulării denunțului, însă a subliniat faptul că inculpatul M. V. i-a dat un bilet pe care notase un nume și numărul unui oficiu poștal pentru a putea fi expediați banii pretinși, pe care l-a dat suspectului M. M..

Martorul M. M. a declarat că în anul 2011, fără a putea preciza cu exactitate data, însă probabil în perioada august-septembrie, a fost contactat de către H. A.-I., care l-a întrebat dacă nu este interesat să fie desemnat responsabil cu sala de sport și, totodată, ce sumă de bani ar fi dispus să îi dea inculpatului M. V. pentru acest beneficiu, aducându-i la cunoștință că suma de 300 de euro ar fi potrivită pentru a fi remisă inculpatului M. V.. Suspectul a mai arătat că, înainte cu aproximativ o săptămână de această discuție, întâlnindu-se pe hol cu inculpatul M. V., a aflat de la acesta că deținutul care a fost anterior responsabil cu sala de sport i-a propus să îl desemneze în această calitate pe el, însă că se va gândi la această propunere și îi va comunica prin H. A.-I. ce a hotărât.

M. M. a precizat că, după unele discuții, a fost de acord să îi dea inculpatului M. V. suma de 1200 lei și a fost îndrumat de către H. A.-I. să ia legătura cu persoane din exteriorul penitenciarului, care să trimită acești bani pe numele lui G. G.. Ca urmare a acestei discuții, martorul M. M. a contactat-o pe soția sa, martora Dobincă M., căreia i-a spus că trebuie să trimită suma de 1.200 lei lui G. G., la oficiul poștal nr. 74 București, fără a-i aduce la cunoștință pentru ce erau necesari acești bani. Ulterior suma de bani a fost expediată martorului G. G. printr-un mandat poștal on-line în data de 04.08.2011 de către martorul S. M..

Martora Dobincă M. a confirmat faptul că a discutat cu M. M. despre faptul că acesta are nevoie de suma de 1.200 lei, care să fie expediată prin mandat poștal, însă nu a putut afirma dacă a trimis ea banii sau altă persoană a făcut acest lucru. Martora a subliniat că își amintește că o singură dată suspectul M. M. i-a cerut să trimită 1.200 lei, celelalte sume trimise pentru el fiind mai mici, în jur de 100-200 lei. Martora a precizat că o altă persoană care a expediat bani pentru M. M. este martorul S. M..

Martorul S. M. a arătat că a trimis bani prin mandat poștal în numele lui M. M., dar nu a putut preciza sumele trimise sau destinatarii acestor sume. În ceea ce privește suma de 1.200 lei, martorul a precizat că nu își amintește dacă a trimis această sumă, însă fiindu-i prezentat mandatul poștal din data de 04.08.2011 a putut observa că scrisul care completează mandatul nu îi aparține, fiind posibil ca banii să fi fost expediați de el, dar mandatul completat de altcineva.

Martorul G. G. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul M. V. ca urmare a faptului că este angajat ca paznic la blocul în care a locuit inculpatul. La cererea acestuia, a acceptat să primească sume de bani pe numele său la oficiul poștal nr. 74, cunoscând că banii pe care îi primește provin dintr-o afacere cu parfumuri a inculpatului, iar acesta nu are act de identitate făcut pe adresa unde locuiește și, în plus, nu ar fi vrut să afle soția lui despre aceste sume suplimentare. În consecință, în repetate rânduri, martorul a fost destinatarul unor sume de bani, pe care de fiecare dată le-a înmânat inculpatului M. V., aceasta fiind și situația sumei de 1.200 de lei primită la data de 04.08.2011 de la S. M..

După ce inculpatul a primit cei 1.200 lei de la G. G., martorul M. M. nu a fost desemnat, însă, responsabil cu sala de sport.

Martorul H. A.-I. a precizat că i-a comunicat inculpatului că M. M. a fost nemulțumit din această cauză, însă problema ivită a fost rezolvată de către inculpat, care nu a mai pretins de la M. M. taxa lunară pe care o pretindea deținuților pentru a nu fi supusă controlului camera în care erau cazați.

Martorul M. M. a arătat că a acceptat oferta venită din partea inculpatului pentru că, pe de o parte, era condamnat pentru o infracțiune care nu îi permitea să aibă acces la o asemenea activitate și, pe de altă parte, nu ar fi avut cum să refuze solicitările formulate de către inculpatul M. V.. Inculpatul, potrivit atribuțiilor sale, avea posibilitatea să facă propuneri pentru desemnarea ca responsabil cu sala de sport și, deși decizia urma să fie luată în cadrul unei comisii, o asemenea propunere ar fi avut influență pentru decizia comisia.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că în perioada în care s-au petrecut faptele, deținutul care fusese responsabil cu sala de sport fusese transferat la alt penitenciar sau fusese eliberat, motiv pentru care trebuia desemnat un alt responsabil.

Inculpatul a arătat că, analizând situația, s-a gândit că M. M. ar fi indicat pentru o astfel de responsabilitate, însă responsabilul trebuia numit de o comisie din penitenciar, pe baza propunerii făcute de inculpat, în calitatea lui de șef de secție. În consecință, pentru a face această propunere, inculpatul a pretins și a primit de la martorul M. M. suma de 1.200 lei, însă ulterior nu a formulat propunerea, pentru că M. M. fusese condamnat pentru o infracțiune care nu îi permitea să aibă o asemenea responsabilitate.

Inculpatul a menționat că banii au fost ceruți prin intermediul lui H. A. I. și că au fost trimiși prin mandat poștal de rudele lui M. M., dar nu a mai putut preciza cu exactitate de la cine i-a primit efectiv, fiind posibil ca G. G. să fi fost cel care i-a încasat de la oficiul poștal și i-a dat lui.

3. La data de 10.01.2012, martorul I. L. a sesizat Direcția Națională Anticorupție cu privire la faptul că în a doua parte a anului 2011 a primit pe numele său mai multe sume de bani, destinate inculpatului M. V., pe care le-a remis acestuia. De asemenea, sume de bani au fost primite și de un cunoscut al său, Pațan C., care ridica banii de la oficiul poștal și îi înmâna lui, iar ulterior I. L. îi remitea inculpatului M. V..

La data de 14.02.2012, audiat fiind în calitate de învinuit în dosarul nr.49/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial București, martorul T. I. a arătat că dorește să sesizeze fapte de corupție săvârșite de către inculpatul M. V., altele decât cele care făceau obiectul dosarului în care se efectuau cercetări, și a arătat că în toamna anului 2011 inculpatul M. V. i-a pretins suma de 500 de euro pentru a dispune mutarea sa într-o altă cameră și a primit suma de 2.000 lei.

La data de 8 aprilie 2013, martorul T. I. a sesizat faptul că în toamna anului 2011 inculpatul M. V. a pretins și a primit suma de 800 lei pentru ca denunțătorul să beneficieze de un tratament favorabil la locul de detenție.

Astfel, martorul T. I. a arătat că în septembrie 2011 a fost transferat de la P. Aiud la P. Rahova, fiind cazat pe Secția a VI-a, în camera 21. A doua zi, a fost căutat de H. A. I., un alt deținut, care i-a comunicat că trebuie să se mute din camera 21 în altă cameră, dar a refuzat, însă după câteva zile a fost mutat împotriva voinței sale într-o cameră cu H. A. I. și alte persoane.

Martorul a precizat că nu s-a înțeles cu colegii de cameră, că aceștia aveau un program diferit de al său, că l-au agresat, motiv pentru care a solicitat o audiență la comandantul Secției a VI-a, inculpatul M. V. pentru a discuta despre mutarea într-o altă cameră, în care se aflau A. F. și P. T., însă inculpatul i-a spus că nu mai sunt locuri în această cameră. În momentul în care s-a eliberat un loc în camera dorită, T. I. a reiterat solicitarea, însă inculpatul M. V. i-a pretins suma de 500 de euro pentru a aproba mutarea.

Martorul a mai arătat că, deși i-a explicat inculpatului că are o situație materială dificilă, inculpatul a fost insistent și, realizând că nu are altă posibilitate, a acceptat solicitarea acestuia. Cu acest prilej, martorul T. I. a primit de la inculpat un bilet conținând numele unei persoanei și numărul unui oficiu poștal pentru expedierea banilor, fiind posibil ca destinatarul să fi fost G. G..

După această discuție, martorul T. I. a luat legătura cu sora sa K. A., căreia i-a cerut să trimită banii ceruți persoanei indicate de către inculpatul M. V., dar fără a-i da detalii cu privire la motivul pentru care avea nevoie de acești bani.

Martorul T. I. a precizat că sora sa a expediat echivalentul în lei al sumei de 500 de euro, însă nu cunoaște cum a intrat inculpatul M. V. în posesia banilor, fiind cert faptul că, după expedierea sumei solicitate către inculpat, a fost mutat în cameră cu A. F. și P. T., conform solicitării sale.

În ceea ce privește suma de 800 de lei, martorul T. I. arătat că inculpatul i-a pretins acești bani pentru a-l lăsa să rămână în camera în care a fost mutat fără a avea probleme, în sensul de a fi lăsat în pace și de a beneficia de rezolvări rapide și favorabile ale cererilor sale. Și această sumă de bani a fost trimisă, la cererea lui, de către K. A. lui G. G. prin mandat poștal, așa cum îi impusese inculpatul.

Martorul G. G. a confirmat primirea sumei de 800 de lei de la K. A., expediată în data de 10.10.2011, precizând că, la fel cum s-a întâmplat de fiecare dată, a predat acești bani inculpatului.

În legătură cu sumele de 800 lei și 1.200 lei expediate de K. A. pe numele lui Pațan C., martorul I. N. A. a arătat că își amintește că a fost chemat de către inculpatul M. V. în biroul său, iar acesta i-a înmânat un bilețel, pe care era înscris numele K. A., alături de o sumă de bani. Cu același prilej, inculpatul M. V. i-a relatat că banii vor fi trimiși de la Sibiu pe numele lui Pațan C. la Oficiul Poștal nr. 16 din București și i-a cerut să ia legătura cu fratele lui, I. L., pentru ca acesta să recupereze banii de la Pațan C. și să îi aducă în aceeași după-amiază.

Martorul I. N. A. a precizat că a aflat de la inculpatul M. V. că expeditoarea K. A. este sora unui deținut pe nume T., însă nu i-a spus care era motivul trimiterii banilor, dar cunoscând situația din penitenciar, s-a gândit că suma era necesară pentru ca T. să fie mutat într-o altă cameră.

Ca urmare a acestei discuții, I. N. A. l-a apelat pe fratele său și i-a comunicat cele transmise de către inculpatul M. V., pe care-l numeau „cumătrul”, fără a-i da detalii cu privire la acesta sau la motivul pentru care erau expediați banii.

I. N. A. a precizat că, de fiecare dată, fratele său îi confirma primirea banilor, existența întâlnirilor cu inculpatul M. V. și remiterea sumelor primite către acesta (f. 285-289, 312-314, 316-318).

Martorul I. L. a arătat că, la rugămintea fratelui său, a primit pe numele său sume de bani de la diferite persoane, pe care le-a înmânat lui M. V.. Martorul a arătat că, atunci când era rugat să primească bani și nu avea la el actul de identitate, apela la Pațan C. pentru ca acesta să accepte să fie destinatarul. În aceste situații, I. L. îl însoțea pe Pațan C. la oficiul poștal, primea banii de la el după ce acesta îi ridica și se întâlnea cu inculpatul M. V. pentru a-i remite acestuia.

Pentru stabilirea întâlnirii, inculpatul M. V. îl contacta telefonic pe I. L., ocazie cu care îi indica locul și ora întâlnirii. De regulă, întâlnirile aveau loc în zona unui magazin M. Image din Drumul Taberei.

Martorul I. L. a mai arătat că suma de 800 lei și cea de 1.200 lei expediate la data de 01.11.2011, respectiv 07.11.2011 de K. A. pe numele lui Pațan C. erau destinate inculpatului M. V., care a intrat în posesia banilor în ziua în care au fost primiți de Pațan C..

Martorul Pațan C. a arătat că, la rugămintea lui I. L., a acceptat să primească pe numele său diferite sume de bani pe care, după ce le ridica de la un oficiu poștal din Militari, unde mergea însoțit de I. L., le dădea acestuia. Martorul a precizat că a aflat că banii primiți urmau să fie dați unui bărbat, dar nu a putut preciza alte detalii.

Martora K. A. a declarat că în cursul anului 2011, în perioada în care fratele ei, T. I., a fost încarcerat la P. Rahova, a fost apelată într-una din zile de către acesta și i-a cerut foarte insistent să expedieze prin mandat poștal suma de 2.000 de lei, explicându-i că acești bani sunt pentru mâncare și pentru amenajarea camerei. K. A. a trimis suma cerută în două tranșe, de 800 de lei și de 1.200 de lei, la oficiul poștal indicat de fratele său. De asemenea, tot ca urmare a solicitării fratelui său, a trimis la un oficiu poștal și suma de 800 lei, precizând că atât numele destinatarului, cât și numărul oficiului poștal i-au fost indicate, de fiecare dată, de fratele său.

Martora a precizat că, după ce fratele său T. I. fost transferat la penitenciarul B. M., a aflat de la avocatul fratelui său că banii pe care i-a trimis la diferite oficii poștale pentru acesta erau destinați unui angajat din cadrul penitenciarului Rahova, pentru a beneficia de un tratament favorabil la locul de detenție.

Declarațiile martorilor, cu privire la expedierea sumelor de bani sunt confirmate de existența mandatelor poștale transmise de Poșta Română, din care rezultă că la data de 01.11.2011 K. A. a expediat către Pațan C. suma de 800 lei, iar la data de 07.11.2011 suma de 1.200 lei. La data de 10.10.2011, K. A. a trimis prin mandat poștal suma de 800 lei, destinatar fiind G..

În legătură cu banii primiți de la T. I., inculpatul a recunoscut că a primit în totalitate sumele rezultate din mandatele poștale aflate la dosar, că primirea acestora s-a realizat în legătură cu mutarea lui T. I. dintr-o cameră în alta, însă nu a putut preciza alte detalii cu privire la această faptă.

4. La data de 02.03.2012, martorul H. A.-I. a formulat un denunț cu privire la faptul că în toamna anului 2011, inculpatul M. V. a pretins și a primit suma de 2.000 de lei de la suspectul C. M. în scopul de nu lua măsurile necesare pentru a îl sancționa pentru deținerea în camera de arest a unui telefon mobil.

În luna noiembrie 2011, în urma unei percheziții în camera de detenție în care se afla martorul C. M., a fost găsit un telefon mobil care aparținea acestuia, însă, pentru ca suspectul C. M. să nu fie sancționat, martorul P. T. C., coleg de cameră cu C. M., a confirmat că telefonul găsit îi aparține, conform unei înțelegeri anterioare cu C. M., astfel că a fost sancționat pentru abaterea disciplinară constatată, așa cum rezultă din documentele transmise de la P. Rahova.

Referitor la acest fapt, martorul P. T. C. a arătat că la percheziția din data de 07.11.2011 au fost găsite în camera în care era cazat, printre alții, împreună cu C. M. și cu A. C., două telefoane mobile, dintre care unul aparținea lui C. M.. Telefonul a fost găsit în căptușeala unei veste aflate între martorul P. T. C. și suspectul C. M. și, așa cum convenise anterior cu C. M., martorul P. T. C. a susținut că telefonul îi aparține.

Martorul a mai arătat că, după câteva zile de la acest incident, fiind dus în biroul inculpatului M. V. pentru a da declarații cu privire la cele petrecute în data de 07.11.2011, i-a spus acestuia că nu va mai recunoaște că telefonul este al său și va spune adevărul, însă inculpatul M. V. i-a atras atenția că îi „va face viața grea în penitenciar”, astfel că a renunțat la ideea sa și a fost sancționat.

Martorul C. M. a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat că a avut în camera de detenție un telefon mobil, pe care inculpatul l-a găsit la percheziție. Pentru a nu fi sancționat și pentru a îi fi restituit telefonul, suspectul C. M. a acceptat solicitarea inculpatului M. V. de a îi remite suma de 500 de euro și a fost îndrumat să expedieze banii la Oficiul Poștal din Halmeu, pe numele H. I.. În aceste circumstanțe, martorul C. M. a luat legătura cu cumnatul său, A. A., și i-a cerut să expedieze suma de 2.000 de lei destinatarului indicat de inculpatul M. V., fără a-i dezvălui motivul real pentru care avea nevoie de bani.

Cu privire la expedierea sumei de 2.000 de lei, martorul A. A. a arătat că în noiembrie 2011 a fost rugat de către martorul C. M., cumnatul său, să trimită acești bani lui H. I., pentru că are o datorie și i-a comunicat datele destinatarului. Martorul a precizat că a trimis banii fie chiar în ziua în care a fost sunat de către suspectul C. M., fie cel târziu a doua zi, fără a putea preciza exact momentul remiterii banilor.

S-a apreciat că prin factura nr. MAN00005069 din 30.11.2011, se atestă faptul că la data de 30.11.2011 martora Hota I. a primit suma de 2.000 de lei de la A. A. prin mandat online.

Martora Hota I. a arătat că, de fiecare dată când primea bani de la diverse persoane, la rândul său, trimitea mai departe aceste sume fie la OP nr. 1 din Ploiești, pe numele lui N. I. L., fie la OP 16 sau 74 din București, pe numele lui G. G., Pațan C. sau P. V., aceasta fiind modalitatea prin care banii ajungeau apoi la inculpatul M. V..

Din mandatul on-line din data de 30.11.2011, a rezultat că martorul A. A. a expediat această sumă martorei H. I..

Din mandatul on-line din data de 30.11.2011, a rezultat că martorul G. G. a primit suma de 2.500 lei de la H. I., întrucât aceasta a adăugat la suma de 2.000 de lei suma de 500 de lei, fapt rezultat din declarațiile martorilor H. A. I. și H. I..

Prin convorbirile telefonice interceptate și înregistrate în cauză s-au dovedit împrejurările că, suma de 2.000 de lei a fost trimisă de către A. A. lui H. I., că aceasta, la cererea lui H. A.-I., a adăugat 500 de lei la această sumă și a expediat-o lui G. G. și că acesta din urmă s-a întâlnit cu inculpatul, căruia i-a dat banii.

În perioada octombrie-noiembrie 2011, inculpatul a pretins de la martorul C. M. suma de 500 de euro și a primit suma de 2.200 lei pentru a nu îl sancționa pe acesta pentru deținerea în cameră a unui cuțit, această sesizare fiind formulată de C. M..

Martorul C. M. a arătat că în octombrie sau noiembrie 2011, inculpatul a făcut un control în camera 603, în care era cazat și a găsit un cuțit pe care și-l confecționase singur și-l ascunsese sub saltea.

Martorul a mai arătat că inculpatul a luat cuțitul și, fără a spune nimic, l-a pus în buzunar și nu a întocmit niciun înscris cu privire la cele constatate, iar după câtva timp, la solicitarea inculpatului, a fost dus în biroul acestuia, unde i-a spus că, în schimbul sumei de 500 de euro, nu îi va face raport de pedepsire.

Martorul a susținut că, fiindu-i teamă de consecințele unui raport de pedepsire (cum ar fi, o amânare de 6 luni la o eventuală cerere de liberare condiționată), a acceptat solicitarea inculpatului, iar acesta i-a comunicat numărul oficiului poștal la care trebuiau trimiși banii și numele destinatarului, posibil Pațan. Martorul i-a spus inculpatului că banii vor fi trimiși de G. L., iar apoi l-a contactat pe acesta și i-a cerut să trimită suma de 2.200 lei conform celor stabilite cu inculpatul, fără a îi spune motivul real pentru care are nevoie de bani.

Martorul P. T. C. a arătat că în octombrie-noiembrie 2011, în urma unei percheziții, în camera în care era cazat împreună cu C. M., a fost găsit un cuțit, care aparținea lui C. M., acesta fiind singurul din cameră care deținea un astfel de obiect. Martorul a precizat că în mod cert C. M. nu a fost sancționat pentru această încălcare a regulamentului, fapt atestat și de datele comunicate de P. Rahova, în care nu se regăsesc informații cu privire la o constatarea și sancționarea unei asemenea abateri cu privire la C. M..

Martorul a precizat că a aflat de la C. M. că a rezolvat această problemă cu inculpatul, căruia i-a dat o sumă de bani pentru a nu lua măsurile prevăzute de lege în raport de abaterea constatată.

Cu privire la acest aspect, martorul I. N. A. a arătat că își amintește că a fost chemat de către inculpat în biroul său și a fost trimis de acesta în camera martorului C. M. pentru a-l întreba dacă i-a trimis banii, fără a-i da alte detalii.

Martorul I. N. A. a precizat că s-a deplasat la camera lui C. M., la vizetă și i-a spus că a întrebat comandantul dacă a trimis banii. C. M. a răspuns că îi va trimite, dar nu știe cine trebuie să fie trecut ca destinatar.

În aceste circumstanțe, martorul I. N. A. a revenit în biroul inculpatului, i-a comunicat răspunsul martorului C. M., iar inculpatul i-a cerut să transmită mai departe că banii trebuie trimiși pe numele lui Pațan C., la Oficiul Poștal nr. 16, ceea ce I. N. A. a și făcut.

Martorul a mai arătat că, după ce i-a comunicat lui C. M. detaliile puse la dispoziție de inculpatul, la scurt timp a primit prin intermediul altui deținut un bilețel de la C. M., care conținea suma de bani expediată, numele expeditorului și oficiul poștal de la care erau trimiși banii. Acesta nu a putut preciza care a fost cuantumul sumei expediate, amintindu-și doar că era vorba de o sumă mare. Martorul nu a putut prezenta motivul exact al expedierii banilor, auzind doar că ar fi fost vorba de neluarea unor măsuri de sancționare împotriva lui C. M. pentru că a fost depistat având în cameră obiecte interzise la deținere.

Martorul G. L. a arătat că în cursul anului 2011 a fost apelat de către C. M., care i-a cerut să îi trimită prin mandat poștal suma de 500 de euro. Martorul a precizat că nu își amintește numele persoanei către care a expediat banii, doar că, în timp ce se afla în oficiul poștal, C. M. i-a comunicat numele destinatarului și oficiul poștal la care trebuia trimisă suma solicitată. G. L. a arătat în continuare că, pentru că nu știe să scrie, în acel moment a rugat pe cineva din incinta oficiului poștal să completeze formularul de mandat și C. M. i-a dictat datele necesare acelei persoane, prin telefon. Cu privire la sumă, martorul a arătat că a transmis 2.200 lei, motivul invocat de C. M. fiind acela că este bolnav și are nevoie de bani.

Martorii I. L. și Pațan C. au confirmat primirea banilor de la G. L. și remiterea acestora inculpatului.

Inculpatul a arătat că a pretins și a primit sumele de bani menționate de la C. M. pentru a nu dispune măsuri față de acesta ca urmare a faptului că au fost găsite asupra lui bunuri interzise la deținere în urma unor controale efectuate în camera în care era cazat.

Inculpatul a susținut că nu își amintește dacă, în urma acestor controale, au fost sau nu au fost întocmite documente care să ateste cele constatate.

S-a apreciat că faptele săvârșite de inculpat, așa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni:

- luare de mită în formă continuată prev. și ped. de art. 254 alin.1 și 2 Cod penal din 1969 rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. 41 alin.2 Cod penal din 1969 și art. 5 C.p - 5 acte materiale, pct.I1 din rechizitoriu (constând în aceea că în perioada în perioada martie – iulie 2011, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de comandant al Secției a 6-a din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, P. de Maximă Siguranță Rahova, cu gradul de subcomisar de penitenciare, în cinci rânduri, a pretins, prin intermediul lui N. G. I. de la Kocsan R., M. S., Delegan F., M. V. și H. A. I., câte 1.000 lei lunar/cameră, pentru a își îndeplini sau a nu își îndeplini atribuțiile de serviciu, respectiv pentru a le acorda acestora diferite beneficii legale sau ilegale, și a primit suma totală de 5.130 de lei) pentru care inculpatul urmează să fie condamnat.

- luare de mită prev. și ped. de art. 254 alin.1 și 2 Cod penal din 1969 rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 Cp – pct.I2 din rechizitoriu (constând în aceea că în perioada iulie-august 2011, în calitate de comandant al Secției a 6-a din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, P. de Maximă Siguranță Rahova, prin intermediul lui H. A. I., a pretins de la M. M. suma de 300 de euro, pentru a propune ca acesta să fie desemnat responsabil cu sala de sport, și a primit suma de 1.200 lei în acest scop) pentru care inculpatul urmează să fie condamnat.

- luare de mită în formă continuată prev. și ped. de art. 254 alin.1 și 2 Cod penal din 1969 rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. 41 alin.2 Cod penal din 1969 și art. 5 C.p - 2 acte materiale, pct.I3 din rechizitoriu (constând în aceea că în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada octombrie – noiembrie 2011, în calitate de comandant al Secției a 6-a din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, P. de Maximă Siguranță Rahova, a pretins și a primit, suma totală de 2.800 de lei de la T. I. – 800 de lei pentru a nu îl muta într-o cameră cu persoane violente și pentru a soluționa cu celeritate și favorabil cererile sale, și 2000 de lei pentru a-l muta din camera 605 în camera 604), pentru care inculpatul urmează să fie condamnat.

- luare de mită în formă continuată prev. și ped. de art. 254 alin.1 și 2 Cod penal din 1969 rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. 41 alin.2 Cod penal din 1969 și art. 5 C.p - 2 acte materiale, pct.I4 din rechizitoriu (constând în aceea că în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada octombrie-noiembrie 2011, a pretins de la C. M. suma de 500 de euro și a primit suma de 2.200 de lei pentru a nu îl sancționa pentru deținerea în cameră a unui cuțit, și a pretins și a primit, de la aceeași persoană suma de 2. 000 de lei pentru a nu îl sancționa pentru deținerea în camera de arest a unui telefon mobil), pentru care inculpatul urmează să fie condamnat.

Față de împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, și-a însușit întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale, pe care nu l-a contestat, tribunalul a făcut aplicarea disp. art.396 al.10 Cod procedură penală (potrivit cărora inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii).

La individualizarea pedepselor tribunalul a avut în vedere criteriile prev. de art.72 Cod penal din 1969, respectiv gradul de pericol social ridicat și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor – fapte comise în mod organizat și în participație penală, în calitatea avută de subcomisar de penitenciar și șef de secție în cadrul Penitenciarului Rahova, cu scopul de a obține în mod injust, cu caracter de repetabilitate, sume de bani necuvenite – precum și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale având un comportament bun în familie și societate, și obținând la locul de muncă calificativul „excepțional” în anul 2007 și „foarte bun” în anii 2009 și 2010, și care a săvârșit faptele pe fondul unei situații familiale dificile generată de lipsurile financiare și starea de sănătate precară a fiului său care a fost supus unor intervenții chirurgicale.

În raport cu criteriile arătate, tribunalul s-a orientat la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii reținute la punctul I1 din rechizitoriu și la câte 3 pedepse de câte 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969, pentru săvârșirea celorlalte infracțiuni reținute la punctele I2, I3 și I4 din același act de sesizare.

Din fișa de cazier a rezultat că prin sentința penală nr.198/14.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3439/29.11.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969, pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită în formă continuată.

Din aceeași fișă de cazier a mai rezultat că prin sentința penală 304/23.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.63/10.01.2013, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969, pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită.

Tribunalul a constatat că faptele deduse judecății sunt concurente cu faptele pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii prin sentințele penale la care s-a făcut referire, situație în care a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.36 alin.1 rap. La art.34 lit.b și art.35 alin.3 Cod penal din 1969.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, care prin reprezentantul său, a solicitat admiterea apelului formulat, menționând că acesta vizează cuantumul pedepsei relativ la numărul de acte materiale, la situația personală de recidivă a inculpatului, natura faptei, calitatea acestuia și repetabilitatea acestor acte, astfel că a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate și ridicarea cuantumului pedepsei principale, apreciind că acesta este redus, nefiind proporțional cu gravitatea și numărul faptelor și contravine în mod evident criteriilor de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal.

De asemenea, parchetul a apreciat că faptele de corupție săvârșite de inculpat sunt de o gravitate ridicată, raportat la multitudinea acestora, natura lor și modalitatea de săvârșire, fapt ce denotă un mod de viață, calitatea inculpatului – comandant al Secției a 6-a din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, P. de Maximă Siguranță Rahova – în care acesta a format un renume de persoană coruptă, rezolvând, în afara legii, interesele private ale condamnaților, activitățile sale având drept scop obținerea de avantaje de natură patrimonială în interes personal, ignorând orice normă legală, deontologică și morală.

P. a mai precizat că inculpatul a mai fost condamnat de două ori anterior pentru fapte de corupție similare.

Totodată, parchetul a apreciat că, în faza de judecată, deși inculpatul a recunoscut formal comiterea faptelor și s-a prevalat de dispozițiile art.374 alin.4 Cod procedură penală, această atitudine nu poate fi apreciată în sensul că acesta a înțeles gravitatea faptelor comise sau că a regretat în vreun fel aceste fapte, atitudinea acestuia, prin comiterea, în mod repetat a infracțiunilor reținute în sarcina sa, fiind un exemplu de atitudine abuzivă, discreționară, de dispreț a normelor de drept.

A mai apreciat parchetul că pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul duratei acesteia, atât gravității faptei, cât și potențialului pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana inculpatului, precum și atitudinea acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Astfel, parchetul a arătat că aplicarea minimului special pentru cele 4 infracțiuni de luare de mită nu se justifică în contextul săvârșirii unor infracțiuni continuate, aflate în concurs real și în contextul în care, anterior, fusese condamnat definitiv, de două ori, pentru fapte similare.

Ținând cont de gravitatea faptelor de corupție, din comiterea cărora inculpatul își crease un mod de viață și o sursă constantă de venituri ilicite, parchetul a apreciat că circumstanțele personale ale inculpatului reținute de instanță nu ar trebui să primeze în procesul de individualizare a cuantumului pedepsei cu închisoarea, acestea constituind în realitate o stare de normalitate ce ar trebui să caracterizeze fiecare cetățean.

Așadar, parchetul a apreciat că, în opinia sa, instanța de judecată a dat eficiență în mod superficial unor circumstanțe atenuante judiciare care sunt nejustificate, ducând la aplicarea unui regim sancționator ce nu este proporțional cu gravitatea faptelor săvârșite de inculpat, pedeapsa aplicată nefiind severă, disuasivă și efectivă.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 2 C.pr.pen., Curtea apreciază fondat apelul pentru următoarele considerente:

Apelantul nu a criticat situația de fapt reținută de către instanța de fond, Curtea însăși constatând, în virtutea efectului integral devolutiv al căii de atac declarate, temeinicia hotărârii din această perspectivă.

Probatoriul administrat în cauză confirmă situația de fapt reținută în actul de sesizare a instanței constând în aceea că în perioada în perioada martie – iulie 2011, inculpatul M. V., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de comandant al Secției a 6-a din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, P. de Maximă Siguranță Rahova, cu gradul de subcomisar de penitenciare, în cinci rânduri, a pretins prin intermediul lui N. G. I. de la Kocsan R., M. S., Delegan F., M. V. și H. A. I.) câte 1.000 lei lunar/cameră pentru a își îndeplini sau a nu își îndeplini atribuțiile de serviciu, respectiv pentru a le acorda acestora diferite beneficii legale sau ilegale și a primit suma totală de 5.130 de lei, bani ce au fost trimiși de M. Charleta D. prin mandat poștal numitului N. I.-L., care apoi i-a remis inculpatului. De asemenea, în perioada iulie-august 2011, același inculpat, în calitate de comandant al Secției a 6-a din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, P. de Maximă Siguranță Rahova, prin intermediul lui H. A. I., a pretins de la M. M. suma de 300 de euro pentru a propune ca acesta să fie desemnat responsabil cu sala de sport și a primit suma de 1.200 lei în acest scop prin intermediul lui S. M. și al lui G. G., în timp ce, în perioada octombrie – noiembrie 2011, același inculpat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de comandant al Secției a 6-a din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, P. de Maximă Siguranță Rahova a pretins și a primit suma totală de 2.800 de lei de la T. I. pentru a nu îl muta într-o cameră cu persoane violente și pentru a soluționa cu celeritate și favorabil cererile sale (800 lei - sumă ce a fost transmisă prin mandat poștal la data de 10.10.2011 de către K. A. lui G. G.) și pentru a-l muta din camera 605 în camera 604 (2.000 lei - sumă ce a fost transmisă de K. A. în două tranșe, la data de 01.11.2011 și la data de 07.11.2011, lui Pațan C.). Același inculpat, în perioada octombrie - noiembrie 2011, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a pretins de la C. M. suma de 500 de euro și a primit suma de 2.200 de lei pentru a nu îl sancționa pentru deținerea în cameră a unui cuțit și a pretins și a primit de la aceeași persoană suma de 2. 000 de lei pentru a nu îl sancționa pentru deținerea în camera de arest a unui telefon mobil, primind acești bani prin intermediul lui A. A., G. L., Pațan C., I. L. și G. G..

Această situație de fapt rezultă din coroborarea următoarele mijloace de probă: denunțul și declarațiile martorului M. S.; denunțul și declarațiile martorului Kocsan R.; declarația martorei H. I.; declarațiile martorei M. N. N.; declarațiile martorei Kocsan R. M.; declarațiile martorei Delegan E.; declarațiile martorei M. Charleta D.; declarația martorului N. I.-L.; copii mandate online, având ca expeditor pe M. Charleta D. și destinatar pe N. I. L.; declarațiile suspecților Delegan F., M. V., H. A.-I., N. G.-I.; denunțul formulat de H. A.-I. și H. I.; declarația martorului H. A.-I.; declarația martorului S. M.; declarațiile martorei Dobincă M.; copia mandatului online din data de 04.08.2011, având ca expeditor pe S. M. și destinatar G. G.; înscrisuri comunicate de P. Rahova cu privire la situația lui M. M. și atribuțiile șefului de secție în ceea ce privește acordarea recompenselor; declarațiile suspectului M. M.; denunțurile formulate de I. L., I. N. A. și T. I.; declarațiile martorilor I. N. A., T. I., I. L., K. A.; copia mandatelor online din 10.10.2011, având ca expeditor pe K. A. și destinatar pe G. G. și a mandatelor online din 01.11.2011 și 07.11.2011, având ca expeditor pe K. A. și destinatar Pațan C.; denunțurile formulate de H. A. I., H. I. și C. M.; declarațiile martorilor I. N. A., P. T. C., A. A., G. L.; declarațiile suspectului C. M.; declarațiile martorului C. M.; copia facturii fiscale ./30.11.2011; copia mandatului poștal din 30.11.2011 având ca expeditor pe A. A. și destinatar pe H. I., copia mandatului poștal din 30.11.2011 având ca expeditor pe H. I. și destinatar pe G. G.; înscrisuri transmise de P. Rahova cu privire la P. T. C. și C. M. în legătură cu percheziții efectuate în camera acestora și sancțiuni aplicate; procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice și a unor convorbiri purtate în mediu ambiental; declarațiile martorilor G. G., Pațan C.; fișa postului și declarațiile inculpatului M. V..

Mai mult decât atât, inculpatul M. V. a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea reținută în actul de sesizare al instanței solicitând ca judecarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate la urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

Prima instanță, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor descrise mai sus, a dat o corectă încadrare juridică, stabilind că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal de la 1969, iar faptele comise de inculpatul M. V. întrunesc elementele constitutive a patru infracțiuni de luare de mită, din care trei săvârșite în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin.1 și 2 Cod penal din 1969 rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. 41 alin.2 Cod penal din 1969 (5 acte materiale - pct.I1 din rechizitoriu, 2 acte materiale - pct.I3 din rechizitoriu, 2 acte materiale - pct.I4 din rechizitoriu.

De asemenea, în mod corect au fost avute în vedere, la individualizarea pedepsei, criteriile stabilite de art. 72 C. pen. de la 1969, respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor comise, dedus din împrejurările și circumstanțele în care au fost săvârșite infracțiunile, precum și circumstanțele personale ale inculpatului. În acest sens, în mod judicios s-a reținut că faptele au fost comise în mod organizat și în participație penală, în calitatea avută de subcomisar de penitenciar și șef de secție în cadrul Penitenciarului Rahova, cu scopul de a obține în mod injust, cu caracter de repetabilitate, sume de bani necuvenite, precum și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale având un comportament bun în familie și societate, și obținând la locul de muncă calificativul „excepțional” în anul 2007 și „foarte bun” în anii 2009 și 2010.

Curtea apreciază că raportat la perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională a inculpatului nu se poate reține în favoarea inculpatului faptul că ar fi săvârșit faptele pe fondul unei situații familiale dificile generată de lipsurile financiare și starea de sănătate precară a fiului său care a fost supus unor intervenții chirurgicale, aspecte care nu justifică însă majorarea pedepselor aplicate de instanța de fond.

Raportat la cele expuse, în mod corect, instanța de fond a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii reținute la punctul I1 din rechizitoriu și la câte 3 pedepse de câte 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969, pentru săvârșirea celorlalte infracțiuni reținute la punctele I2, I3 și I4 din același act de sesizare.

Având în vedere însă numărul mare de infracțiuni comise în concurs de inculpat, sens în care se reține că prin sentința penală nr.198/14.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3439/29.11.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969, pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită în formă continuată și respectiv faptul că prin sentința penală 304/23.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.63/10.01.2013, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969, pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită, Curtea apreciază că se impune majorarea sporului de pedeapsă aplicat pedepsei rezultante stabilite conform art.36 alin.1 rap. la art.34 lit. b și art.35 alin.3 Cod penal din 1969, de la 6 luni la 1 an și 6 luni închisoare, în vederea atingerii scopului preventiv și educativ al pedepsei, așa cum acesta este reglementat de art. 52 C.pen. 1969.

Pentru aceste considerente, Curtea, constatând că instanța de fond a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale privind aplicarea pedepselor accesorii, confiscarea specială și măsurile asiguratorii, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va admite apelul formulat de P. de pe lângă Î. – Direcția Națională Anticorupție, va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond, va majora sporul de pedeapsă aplicat inculpatului M. V. de la 6 luni la 1 an și 6 luni închisoare, urmând ca acesta să execute în final 5 ani și 6 luni închisoare.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate și, în baza art. 275 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelul formulat de P. de pe lângă Î. - D. împotriva sentinței penale nr.2306/17.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.

Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:

Majorează sporul de pedeapsă aplicat inculpatului M. V. de la 6 luni la 1 an și 6 luni închisoare urmând ca acesta să execute în final 5 ani și 6 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2015.

Președinte, Judecător,

C. S. C. C. D.

Grefier,

O. B.

Red.C.S./06.04.2015

Thred.V.D./5 ex./10.03.2015

T.B.S.1- jud.T.V.M.

← Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr....  Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Luare de mită (art. 254 C.p.). Decizia nr. 332/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI