Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 210/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 210/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 914/300/2013
Dosar nr._
(4359/2014)
RO M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 210/A
Ședința publică din data de 11.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: CRAIU CRISTINA CARMEN
JUDECĂTOR: N. M.
Grefier: V. E.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de asigurătorul S.C E. ROMÂNIA asigurare REASIGURARE S.A, inculpatul A. C. M. și partea civilă E. P., împotriva sentinței penale nr.387 din data de 16.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, Curtea stabilind pronunțarea la data de 10.02.2015 și amânând pronunțarea la data de 11.02.2015 când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 387 din data de 16.04.2014 Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Fondului pentru Protecția Victimelor Străzii și a constatat că nu are calitate în cauză.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă E. P..
În temeiul art. 19, art. 26, art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportate la art. 998-999 C.civ. și art. 50 alin. 1 și 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 a admis pe inculpatul A. C. - M. alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. E. România Asigurare Reasigurare S.A. (acesta din urmă în principal) la plata către partea civilă a sumelor de 13.306,5 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și 30.000 Euro (în echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plății), cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. P. și în temeiul art. 19, art. 26, art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportate la art. 998-999 C.civ., art. 50 alin. 1 și 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 și art. 313 din Legea nr.95/2006 a obligat pe inculpatul A. C. - M. alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. E. România Asigurare Reasigurare S.A. (acesta din urmă în principal) la plata către această parte civilă a sumei de 2051,93 lei, la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 17.06.2010 până la data achitării integrale a debitului, cu titlu de despăgubiri reprezentând cheltuieli de asistență medicală.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a . și a constatat că nu are calitate în cauză.
A constatat că . EXPORT SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A constatat că S.C. Comatchim MDF 2006 S.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 276 alin. 1 și 2 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă obligatorie S.C. E. România Asigurare Reasigurare S.A. (acesta din urmă în principal) la plata către partea civilă E. P. a sumei de 2000 lei, reprezentând o parte din cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, că:
Prin rechizitoriul nr.9476/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București verificat sub aspectul legalității și temeiniciei potrivit art.264 alin.3 C.pr.pen. și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 16.08.2012, sub nr._/300/2012, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A. C. - M., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în forma prev. de art. 184 alin.1 și 3 C.pen.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că data de 12.06.2010, în jurul orei 1630, inculpatul A. C.-M. a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ pe .. București – Sector 2, dinspre Șos. C. către . intersecția cu . a intrat în coliziune cu o autoutilitară marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, condusă de partea vătămată E. P., având aceeași direcție de deplasare și care se afla în depășire, pe sensul opus de circulație. În urma impactului, autoutilitara condusă de partea vătămată a intrat în derapaj, fiind proiectată în poarta de acces a imobilului de la nr. 21-23 .
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. A1/7303/12.07.2010 întocmit de I.N.M.L. M. Minovici, partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 12.06.2010, în condițiile unui accident rutier, fiindu-i necesare pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile nu au pus în primejdie viața victimei, neconstituind infirmitate A1/7303/12.07.2010.
La data de 09.07.2010, prin declarația olografă dată în fața organului de cercetare penală, partea vătămată E. P. a depus plângere prealabilă împotriva învinuitului pentru vătămarea corporală suferită și a declarat că dorește să se constituie și parte civilă în procesul penal, fără a preciza vreo sumă de bani.
În baza adresei nr._/17.05.2012, Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul P.” a depus decontul cheltuielilor de spitalizare pentru numitul E. P., pentru perioada 12.06._10, totalul acestora fiind în valoare de 2.051,93 lei.
Totodată, prin declarația S.C. COMATCHIM MDF 2006 S.A., dată prin directorul M. L.-D., în calitate de reprezentant, aceasta a declarat că dorește să se constituie parte civilă în prezentul proces penal cu suma de 2.000 lei, pentru avarierea gardului societății, produsă în urma accidentului de circulație.
Înainte de citirea actului de sesizare, partea vătămată E. P. s-a constituit parte civilă cu sumele de 300.000 Euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale și 3.000 Euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
În cauză a fost citat în calitate de asigurător de răspundere civilă, S.C. E. România Asigurare Reasigurare S.A.
Prin sentința penală nr. 1099/18.12.2012, rămasă definitivă prin nerecurare, Judecătoria Sectorului 2 București l-a condamnat pe inculpatul A. C. - M., în temeiul art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. cu aplic. art. 3201 al. 7 C.proc.pen., la o pedeapsă de 2 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, iar în temeiul art. 3201 al. 5 C.proc.pen. a disjuns soluționarea acțiunii civile, în vederea administrării de probe suplimentare. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut ca dovedită pe deplin situația de fapt expusă în rechizitoriu.
Pentru soluționarea laturii civile s-a format dosarul de față, cu nr._, în care a fost ascultat martorul S. G. și s-au depus la dosar înscrisuri în susținerea laturii civile.
La data de 22.01.2013 S.C. Comatchim MDF 2006 S.A. a înaintat la dosar o cerere prin care a arătat că nu se mai constituie parte civilă, întrucât și-a recuperat paguba și nu mai are nici un fel de pretenții.
Prin sentința penală nr. 223/14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă E. P.. În temeiul art. 14 rap. la art. 346 C.p.p. coroborat cu art. 998-999 C.civ. cu referire la art. 50 alin. 1 și 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, rep. s-a dispus obligarea inculpatului A. C. - M., alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. E. România Asigurare Reasigurare S.A. la plata către partea civilă a sumelor de 13.306,5 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și 30.000 Euro (în echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plății) cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. P. și în temeiul art. 14 rap. la art. 346 C.p.p. coroborat cu art. 998-999 C.civ., în baza art. 50 alin. 1 și art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 s-a dispus obligarea inculpatului A. C. - M., alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. E. România Asigurare Reasigurare S.A. la plata către această parte civilă a sumei de 2051,93 lei, la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 17.06.2010 până la data achitării integrale a debitului, cu titlu de despăgubiri reprezentând cheltuieli de asistență medicală.
În temeiul art. 15 C.proc.pen. s-a luat act că partea vătămată S.C. Comatchim MDF 2006 S.A. nu s-a mai constituit parte civilă.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.proc.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Prin aceeași sentință, în temeiul art. 193 C.proc.pen. s-a respins cererea părții civile de acordare a cheltuielilor de judecată..
Pentru a dispune astfel, Judecătoria a reținut următoarele:
Partea vătămată E. P. s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, împotriva inculpatului și a asigurătorului de răspundere civilă auto S.C. E. România Asigurare – Reasigurare Asigurări S.A., cu sumele de 3.000 Euro cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale (costurile efectuate cu ocazia spitalizării, tratamentele medicamentoase administrate, expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză și diferența de salariu ) și 300.000 Euro, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
Instanța a reținut, în primul rând, că în cauză sunt pe deplin întrunite condițiile angajării răspunderii civile, atât a inculpatului cât și a asigurătorului.
Astfel, în privința inculpatului, acesta, prin fapta sa ilicită, comisă cu vinovăție sub forma culpei, i-a provocat nemijlocit părții vătămate un prejudiciu, constând în vătămarea integrității sale corporale și a sănătății, fiind astfel realizate cerințele prev. de art. 998 și 999 C.civ. Existența faptei, a vinovăției exclusive a inculpatului și a urmărilor faptei au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr. 1099/18.12.2012, rămasă definitivă prin nerecurare. În motivarea sentinței s-a reținut că data de 12.06.2010, în jurul orei 1630, inculpatul A. C.-M. a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ pe .. București – Sector 2, dinspre . intersecția cu . a intrat în coliziune cu o autoutilitară marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, condusă de partea vătămată E. P., având aceeași direcție de deplasare și care se afla în depășire, pe sensul opus de circulație, cauzând părții vătămate leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale.
În privința asigurătorului, întrucât autoturismul condus de inculpat avea încheiat un contract de asigurare de răspundere civilă auto valabil la data faptei, el este chemat să despăgubească victima, în condițiile Legii nr. 136/1995 rep. Neexistând în cauză un temei de răspundere solidară, instanța urmează a stabili obligația de despăgubire a asigurătorului alături de cea a inculpatului.
Cum potrivit art. 54 al. 1 din Legea nr. 136/1995 rep. „… în cazul despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite … se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă”, răspunderea asigurătorului urmează a fi stabilită în principal (și desigur în limita stabilită prin Ordinul CSA nr. 11/2007, aplicabil la data faptei).
În privința cuantumului pretențiilor părții civile, instanța a reținut următoarele:
Referitor la despăgubirile pentru daune materiale, prin înscrisurile probatorii depuse la dosar, necontestate și prin depoziția martorului audiat în cauză partea civilă a dovedit existența unui prejudiciu material total de 13.306,5 lei, compus cheltuieli legate de spitalizare, analize, radiografii și cheltuieli de transport, medicamente, recuperare, onorariu expertiză și diferența de salariu.
Astfel, din declarația martorului S. G. rezultă că pentru a achita cheltuielile ocazionate de spitalizare și, ulterior, cu recuperarea, partea civilă a împrumutat de la acesta suma de 2000 Euro, iar de la un prieten comun suma de 1500 Euro.
De asemenea, din certificatele de concediu medical depuse la dosar (filele 22-29) rezultă că în urma accidentului, partea civilă s-a aflat 3 luni în concediu medical, perioadă în care veniturile i-au fost reduse cu ¼, iar ulterior timp de 9 luni, a beneficiat de indemnizație de șomaj, prejudiciul total suferit în această perioadă fiind de 8.206,5 lei.
În ceea ce privește despăgubirile pentru daune morale, instanța a reținut că solicitarea de acordare a acestora este pe deplin întemeiată, întrucât prin fapta sa ilicită, comisă cu vinovăție sub forma culpei, inculpatul i-a cauzat părții vătămate un important prejudiciu moral, constând în suferința îndurată din pricina duratei tratamentului, a dificultății recuperării și a sechelelor rămase în urma accidentului. Instanța a apreciat, în raport de împrejurările în care s-a produs accidentul, de urmările acestuia asupra sănătății părții civile și de culpa exclusivă a inculpatului, văzând și practica judiciară în domeniu, că suma 30.000 Euro constituie o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral încercat de partea civilă.
Cât privește acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență Sf. P., instanța a constatat că prin înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală, alăturate constituirii de parte civilă, s-a făcut dovada cuantumului cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții vătămate. În aceste condiții, în baza art. 14 și 346 C.pr.pen. rap. la art. 998-999 C.civ. l-a obligat obligepe inculpat alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. E. România Asigurare Reasigurare S.A. la plata sumei de 2051,93 lei, la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 17.06.2010 până la data achitării integrale a debitului, cu titlu de despăgubiri.
În temeiul art. 15 C.pr.pen. a luat act că partea vătămată S.C. Comatchim MDF 2006 S.A. nu s-a mai constituit parte civilă.
În temeiul art. 193 C.pr.pen. a respins cererea părții civile de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere că această solicitare a fost făcută după încheierea dezbaterilor, cu ocazia depunerii la dosar a concluziilor scrise.
Împotriva sentinței penale nr.223/14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București au declarat recurs asiguratorul de raspundere civila . recurentul parte civila E. P., criticând sentința atacata pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs în scris recurentul asigurator de răspundere civila a precizat ca solicita diminuarea cuantumului despăgubirilor acordate pentru daune morale părții civile, în cauza urmând a se retine și culpa ., partea civila E. P..
Partea civila E. P. nu a depus la dosar motivele de recurs.
La termenul de judecata a recursului din data de 03.06.2013 intimatul inculpat A. C. M. a precizat la interpelarea instanței că la momentul săvârșirii faptei era angajat al . taximetrist, dar mașina aparținea . arătat ca în acea zi a intrat în tură la ora 11-12 și urma să sfârșeasca programul de lucru la ora 24:00, că la momentul săvârșirii faptei era în orele de program și că pentru a merge la soția sa la spital nu a anunțat angajatorul.
La termenul de judecata a recursului din data de 27.06.2013, Tribunalul, în opinie majoritara, a pus în discuție excepția nulității absolute a sentinței recurate cu privire la omisiunea introducerii în cauza a părții responsabile civilmente .>
Prin decizia penală nr. 901/R/27.06.2013 Tribunalul București a admis recursurile declarate de către recurentul asigurător de răspundere civila . SA și recurentul parte civila E. P. împotriva sentinței penale nr.223/14.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București. A casat sentința penala nr.223/14.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanța.
În motivarea deciziei Tribunalul a reținut că la data de 12.06.2010 inculpatul A. C. M. era angajat ca taximetrist la .-se în timpul orar de lucru, când a intrat în coliziune cu autoturismul condus de partea civila E. P..
Față de aceasta situatie, Tribunalul, în opinie majoritară, a apreciat că devin aplicabile disp.art.346 C.p.p., din ale căror considerente rezultă că acțiunea civila din cadrul unui proces penal se solutionează potrivit legii civile, coroborate cu dispozitiile art.1373 C.civil., potrivit căruia comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepusii săi ori de cate ori fapta săvârșită de aceștia are legătura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredințate.
Este comitent, potrivit aceluiași text de lege, cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită directa supraveghere și controlul asupra celui care îndeplineste anumite functii sau însărcinări în interesul său sau al altuia.
În cauza dedusa judecatii, Tribunalul a constatat în opinie majoritara că inculpatul era angajat la data săvârșirii faptei la . timpul orelor de lucru, ceea ce se circumscrie dispozițiilor textelor de lege mai sus enunțate.
De asemenea, Tribunalul a arătat, în opinie majoritară, că nu împărtășește opinia potrivit căreia partea responsabilă civilmente este introdusa în cauza doar ca urmare a solicitării părții civile sau a inculpatului, în condițiile în care, pe de o parte, legea penala este de strictă interpretare și aplicare, iar, pe de alta parte, art.16 C.p.p. prevede că introducerea în procesul penal al părtii responsabile civilmente poate avea loc și din oficiu.
Relativ la momentul până la care poate avea loc introducerea în cauza a părtii responsabile civilmente, tribunalul, în opinie majoritară, constata că este vorba despre un dosar nou, disjuns doar pe latura civila a cauzei astfel încât nu se poate vorbi despre momentul citirii actului de sesizare, prin urmare partea responsabila civilmente putând fi introdusa în cauza oricând.
Față de aceste argumente, Tribunalul în opinie majoritara, a apreciat că în cauza sunt întrunite condițiile pentru motivul de casare precizat la art.385/9 pct.17/2 C.p.p., respectiv sentința recurata a fost dată cu greșita aplicare a legii.
Pentru aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit.d) C.p.p. tribunalul a admis recursul promovat de către asiguratorul de răspundere civila, respectiv partea civilă E. P., ca fiind fondat, a casat sentința penala recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanța.
A stabilit în baza art.385/15 C.p.p. că instanța de fond urma a dispune introducerea în cauza cu ocazia rejudecării în calitate de parte responsabilă civilmente a ., societate al cărei angajat a fost inculpatul, urmând ca eventuala hotărâre pe latura civila să fie pronunțată și în raport de partea nou introdusă.
De asemenea, pentru o mai bună configurare a laturii civile, a stabilit că instanța de fond urma a cita și . EXPORT (fila 56 dup), proprietarul autoturismului condus de inculpat și implicat în coliziune, pentru a-i da posibilitatea de a-și preciza poziția cu privire la eventualele prejudicii suferite în urma faptei deduse judecății.
Având în vedere și practica neunitară în materie, Tribunalul, în opinie majoritara, a supus atenției instanței de fond și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii nr.1/2005, potrivit căreia societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă și nu ca și garant al plății despăgubirilor.
De asemenea, a stabilit că la pronunțarea unei hotărâri instanța de fond urmează să analizeze și celelalte motive de recurs invocate de către părțile recurente, inclusiv eventuala culpă comună a părții civile E. P. în producerea evenimentului rutier (fila 43 dup) în măsura în care situația de fapt și drept rămâne cea avuta în vedere de instanța de recurs la pronunțarea prezentei decizii.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București în data de 08.05.2013.
Conform hotărârii instanței de control judiciar, în cauză au fost citate . în calitate de parte responsabilă civilmente și . EXPORT SRL.
Prin cererea depusă prin compartimentul Registratură la 07.10.2013 (f. 8, 36) . SA a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză întrucât și-a recuparat prejudiciul produs prin accident.
Prin cererea depusă prin compartimentul Registratură la 30.10.2013 (f. 45) . EXPORT SRL a arătat că nu solicită contravaloarea vreunui prejudiciu. În ședința publică din 29.01.2014 . EXPORT SRL a arătat prin avocatul ales că nu are calitate în prezenta cauză și că nu are pretenții civile de la inculpat (f. 54).
În ședința publică din 26.03.2014, având în vedere că la fila 40 din dosarul nr._/300/2012 se află polița de asigurare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, deși autoturismul implicat în accidentul analizat în cauză are nr. de înmatriculare_, întrucât . șasiu este aceeași, iar asigurator este . - Reasigurare SA, instanța a admis excepția invocată de Fondul de Protecția Victimelor Străzii și a dispus scoaterea din cauză a acestei persoane juridice.
. a invocat lipsa calității sale procesuale pasive în cauză, având în vedere că . avea calitate de prestator către . Export SRL, astfel încât inculpatul a fost angajat al acesteia din urmă. A depus la dosar concluzii scrise privind această excepție.
În rejudecare s-au administrat înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma laturii civile deduse judecății, instanța a reținut următoarele:
În data de 12.06.2010, în jurul orei 1630, inculpatul A. C.-M. a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ pe .. București – Sector 2, dinspre Șos. C. către . intersecția cu . a intrat în coliziune cu o autoutilitară marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, condusă de partea vătămată E. P., având aceeași direcție de deplasare și care se afla în depășire, pe sensul opus de circulație, cauzând părții vătămate leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale.
Prin fapta sa ilicită, comisă cu vinovăție sub forma culpei, inculpatul i-a provocat nemijlocit părții vătămate și civile E. P. un prejudiciu, constând în vătămarea integrității sale corporale și a sănătății, fiind astfel realizate cerințele prev. de art. 998 și 999 C.civ. Existența faptei, a vinovăției exclusive a inculpatului și a urmărilor faptei au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr. 1099/18.12.2012, rămasă definitivă prin nerecurare.
În privința cuantumului pretențiilor părții civile, instanța a reținut că prin înscrisurile depuse la dosar, necontestate și prin depoziția martorului audiat în cauză partea civilă a dovedit existența unui prejudiciu material total de 13.306,5 lei, compus din cheltuieli legate de spitalizare, analize, radiografii și cheltuieli de transport, medicamente, recuperare, onorariu expertiză și diferența de salariu.
Astfel, din declarația martorului S. G. rezultă că pentru a achita cheltuielile ocazionate de spitalizare și, ulterior, cu recuperarea, partea civilă a împrumutat de la acesta suma de 2000 Euro, iar de la un prieten comun suma de 1500 Euro. De asemenea, din certificatele de concediu medical depuse la dosar (filele 22-29) rezultă că în urma accidentului, partea civilă s-a aflat 3 luni în concediu medical, perioadă în care veniturile i-au fost reduse cu 1/4, iar ulterior timp de 9 luni a beneficiat de indemnizație de șomaj, prejudiciul total suferit în această perioadă fiind de 8.206,5 lei.
În ceea ce privește despăgubirile pentru daune morale, instanța a reținut că prin fapta sa ilicită, comisă cu vinovăție sub forma culpei, inculpatul i-a cauzat părții vătămate un important prejudiciu moral, constând în suferința îndurată din pricina duratei tratamentului, a dificultății recuperării și a sechelelor rămase în urma accidentului. A apreciat, în raport de împrejurările în care s-a produs accidentul, de urmările acestuia asupra sănătății părții civile și de culpa exclusivă a inculpatului, văzând și practica judiciară în domeniu, că suma 30.000 Euro constituie o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral, acțiunea civilă urmând a fi admisă în parte, în această măsură.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență Sf. P., instanța a constatat că prin înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală, alăturate constituirii de parte civilă, s-a făcut dovada cuantumului cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții vătămate. În aceste condiții, în baza art. 14 și 346 C.pr.pen. rap. la art. 998-999 C.civ. a obligat pe inculpat la plata sumei de 2051,93 lei, la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 17.06.2010 până la data achitării integrale a debitului, cu titlu de despăgubiri.
În privința asigurătorului, întrucât autoturismul condus de inculpat avea încheiat un contract de asigurare de răspundere civilă auto valabil la data faptei, el este chemat să despăgubească victima, în condițiile Legii nr. 136/1995 rep. Neexistând în cauză un temei de răspundere solidară, instanța a stabilit obligația de despăgubire a asigurătorului alături de cea a inculpatului. Cum potrivit art. 54 al.1 din Legea nr.136/1995 în cazul despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, răspunderea asigurătorului fiind stabilită în principal (în limita stabilită prin Ordinul CSA nr. 11/2007, aplicabil la data faptei).
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de ., instanța a constatat că aceasta este întemeiată. Din probele administrate nu rezultă calitatea de comitent a . față de inculpat. În timpul săvârșirii faptei ilicite inculpatul conducea un autovehicul cu însemnele “TAXI AS” (f. 17 dup). Inculpatul a arătat că era taximetrist la . dup). Proprietarul autovehiculului era . EXPORT SRL, conform mențiunilor de pe certificatul de înmatriculare (f. 56 dup). Din înscrisurile depuse la dosar de reprezentantul . (f. 66-74) rezultă existența unor raporturi juridice începând cu 09.05.2011 între această societate în calitate de prestator al unui serviciu – dispecerat de taxi și . EXPORT SRL în calitate de beneficiar al serviciului și transportator autorizat de persoane proprietar al autovehiculului cu număr de înmatriculare_ . Chiar presupunând că aceste raporturi juridice ar fi existat și anterior datei de 09.05.2011 (fapt nedovedit), nu rezultă vreun raport juridic al inculpatului cu ..
În consecință, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a constatat că . nu are calitate în cauză.
A constatat că . EXPORT SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză. În ceea ce privește calitatea de comitent a . EXPORT SRL, instanța a reținut că latura civilă dintr-o cauză penală este guvernată de principiul disponibilității în sensul că partea interesată în cauză (inculpat, parte civilă, asigurator) era singura în măsură să solicite introducerea în cauză a societății în cadrul căreia era angajat inculpatul, instanța neavând nici o putere de decizie în acest sens, în condițiile în care nici una dintre părți nu are capacitatea de exercițiu restrânsă și nici nu este lipsită de capacitate de exercițiu.
A constatat că S.C. Comatchim MDF 2006 S.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, a rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 276 alin. 1 și 2 C. proc. pen. a obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă obligatorie S.C. E. România Asigurare Reasigurare S.A. (acesta din urmă în principal) la plata către partea civilă E. P. a sumei de 2000 lei, reprezentând o parte din cheltuieli de judecată. Fără ca acest lucru să afecteze raporturile contractuale dintre avocat și clientul său, instanța a apreciat că acest cuantum este adecvat și că obligarea inculpatului și asigurătorului la plata sumei de 12.400 lei (10.000 lei onorariu + 2400 lei TVA conform facturii de la fila 90 vol. inițial) plătite de partea civilă avocatului său este excesivă în raport de complexitatea cauzei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul A. C.-M., partea civilă E. P. și asigurătorul S.C. E. România Asigurare Reasigurare S.A.
Inculpatul A. C.-M. a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul soluționării acțiunii civile cu referire la cuantumul daunelor materiale și morale la care a fost obligat către partea civilă, solicitând, în esență, reducerea acestora.
Partea civilă E. P. a criticat sentința sub aspectul neacordării în integralitate a despăgubirilor solicitate, constând în leziunile fizice și psihice suferite în urma accidentului rutier produs la 12.06.2010.
În mod concordant cu criticile formulate de inculpat, asigurătorul de răspundere civilă a arătat că despăgubirile acordate pentru daunele morale sunt excesive, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și culpa comună.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
Pentru tragerea de răspundere civilă delictuală trebuie îndeplinite condițiile existenței faptei ilicite, a vinovăției, precum și a legăturii de cauzalitate între faptă și vinovăție.
Fapta ilicită a inculpatului apelant în cauză – astfel cum a rezultat din probele administrate însușite potrivit procedurii recunoașterii vinovăției a constatat în aceea că la 12.06.2010, în jurul orelor 16,30, în timp ce conducea autoturismul Opel Astra, pe . cu . a intrat în coliziune cu o autoutilitară marca Dacia L. condusă de partea vătămată, având aceeași direcție de deplasare și care se afla în depășire, pe sensul opus de circulație, cauzând părții vătămate leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale.
Vinovăția inculpatului în forma culpei levis există în mod evident însă nu este una exclusivă devreme ce, potrivit constatărilor raportului de expertiză tehnică privind dinamica accidentului,se are în vedere și conduita culpabilă a părții vătămate, în sarcina căreia se reține că putea evita, la rândul său, accidentul dacă s-ar fi asigurat înainte de a începe efectuarea manevrei de depășire (pag. 43 d.u.p. – raport fila 14).
Urmarea produsă de fapta ilicită prin culpă comună are relevanță sub aspectul soluționării laturii civile.
Totodată, în cadrul răspunderii civile delictuale, orice faptă a aceluia care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara.
Instanța de fond a acordat părții civile despăgubiri materiale în sumă de 13.306,5 lei pe baza declarației unui martor și a înscrisurilor depuse, arătând că în această sumă sunt incluse cheltuieli legate de spitalizare, analize, radiografii și cheltuieli de transport, medicamente, recuperare, onorariu expertiză și diferența de salariu.
Curtea constată în primul rând că, în cadrul daunelor materiale prima instanță a inclus în mod greșit onorariul de expertiză care intra în categoria cheltuielilor judiciare și niciun element din dosar nu dovedește că partea civilă a suportat expertiza efectuată în cauză, în cursul urmăririi penale.
Totodată, ținând seama de vătămarea integrității corporale concretizată în 30 – 35 zile de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fără urmări cu privire la o viață normală viitoare a părții vătămate, Curtea reține că daunele materiale de efectiv suferite de partea vătămată reprezintă diferența dintre veniturile încasate în timpul concediului de odihnă (de 3 luni, conform certificatelor depuse la dosar) și salariul obținut de partea civilă în mod obișnuit, respectiv 1.033,5 lei.
Partea civilă a fost internată în spital 6 zile, respectiv 12.06.2010 – 17.06.2010 și 07.07.2010 – 08.07.2010, cheltuielile de spitalizare fiind cele pretinse de spitalele în cauză, iar în raport cu mențiunile medicale din biletele de externare nu rezultă că partea vătămată a necesitat îngrijiri speciale, de natură a susține existența unor cheltuieli suplimentare, în legătură de cauzalitate cu fapta culpabilă a inculpatului.
Declarația martorului S. G. referitoare la împrejurarea că a împrumutat personal bani părții vătămate și cunoaște că aceasta a mai împrumutat bani de la alte persoane nu poate susține verosimil, în contextul urmărilor accidentului asupra sănătății dovedită medical, că sumele de bani au fost destinate înlăturării efectelor negative suferite ce susțin mai degrabă teza că partea civilă avea greutăți financiare datorită încheierii unui contract de împrumut bancar precum și încetării contractului său de muncă prin desființarea locului de muncă (art. 65 alin. 1 Codul muncii – fila 41 dosar).
Dacă în cazul daunelor materiale, prejudiciul patrimonial poate fi determinat și evaluat în bani, daunele morale nu au o expresie materială și nu pot oferi elemente de calcul riguros, întinderea lor fiind determinată prin apreciere ținând seama de rolul exclusiv compensator.
Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniază între altele că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei.
Ținând seama de rolul daunelor morale, de a compensa suferințele cauzate părții vătămate prin fapta culpabilă – în speță – leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 30 – 35 zile de îngrijiri mediale, fără ca acestea să reprezinte un pretium dolores ori să aibă natura unor amenzi excesive pentru autorii daunelor, Curtea apreciază că suma de 5000 euro, are, în mod rezonabil, rolul de a compensa prejudiciul moral produs părții vătămate.
Obligarea asigurătorului de răspundere civilă în mod direct la
plata daunelor materiale și morale este greșită întrucât încalcă principiile răspunderii civile delictuale și ignoră cadrul penal al rezolvării acțiunii civile, în condițiile art. 346 Cod procedură penală, în caz de condamnare a inculpatului.
Societatea de asigurare nu a comis fapta penală purtătoare de prejudiciu ci, inculpatul care a fost tras la răspundere penală. Prin fapta sa, comisă din vinovăția cerută de lege (culpa) inculpatul a cauzat un prejudiciu părții civile, cert și evaluabil, în legătură directă de cauzalitate cu fapta.
Prin urmare, cel ținut să repare prejudiciul, în cadrul răspunderii civile delictuale este inculpatul.
Nu există nicio rațiune pentru a obliga, în mod direct, asigurătorul de răspundere civilă, în cadrul unui proces penal, la plata prejudiciului către partea civilă.
Răspunderea asigurătorului este una specială și derivă din contractul de asigurare încheiat de asigurător cu inculpatul, în calitate de asigurat. Asigurătorul achită prin efectul legii, toate obligațiile civile la care asiguratul său este obligat, printr-o hotărâre judecătorească, urmând a fi avute în vedere și dispozițiile legale în materia financiară privind stabilirea plafonului maxim până la care se vor achita aceste despăgubiri.
Prin urmare, hotărârea de condamnare prin care inculpatul este obligat la plata prejudiciului este opozabilă asigurătorului de răspundere civilă care va plăti victimelor despăgubirile cuvenite.
D., pentru care, Curtea în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelurile declarate de inculpatul A. C. M. și asigurătorul . Reasigurare SA împotriva sentinței penale nr.387 din data de 16 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Va desființa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în fond:
Va reduce cuantumul despăgubirilor materiale la care a fost obligat inculpatul A. C. M. alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. E. România Asigurare Reasigurare S.A către partea civilă, de la 13 306,5 lei la 1033,5 lei precum și cuantumul despăgubirilor morale de la 30.000 Euro (în echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plății) la 5000 Euro(în echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plății).
Va înlătura obligarea inculpatului alături de asigurătorul S.C. E. România Asigurare Reasigurare S.A la plata către partea civilă E. P. a sumei de 2000 lei reprezentând o parte din cheltuielile de judecată.
Va menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă E. P. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe apelantul parte civilă la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelurile declarate de inculpatul A. C. M. și asigurătorul . Reasigurare SA împotriva sentinței penale nr.387 din data de 16 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Desființează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în fond:
Reduce cuantumul despăgubirilor materiale la care a fost obligat inculpatul A. C. M. alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. E. România Asigurare Reasigurare S.A către partea civilă, de la 13 306,5 lei la 1033,5 lei precum și cuantumul despăgubirilor morale de la 30.000 Euro (în echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plății) la 5000 Euro(în echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plății).
Înlătură obligarea inculpatului alături de asigurătorul S.C. E. România Asigurare Reasigurare S.A la plata către partea civilă E. P. a sumei de 2000 lei reprezentând o parte din cheltuielile de judecată.
Menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă E. P. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe apelantul parte civilă la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. C. C.N. M.
GREFIER
V. E.
Red. C.C.C.
Dact. G.P.
6 ex.
Red. M. Noise – Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Restituire bunuri (art.255 NCPP). Decizia nr. 318/2015. Curtea... → |
|---|
