Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Decizia nr. 475/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 475/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 1630/249/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (758/2015)
DECIZIA PENALĂ NR.475/A
Ședința publică din 24.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. F. V.
JUDECĂTOR – V. I. V.
GREFIER – S. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de partea civilă . împotriva sentinței penale nr. 6/27.01.2015 pronunțate de Judecătoria L. Gară, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata inculpată H. E., personal și asistată de apărător ales S. C. I., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind apelanta parte civilă ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata inculpată H. E., identificată cu CI . nr._ eliberată de Poliția Tulcea arată că menține declarațiile date în cauză și nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de apel.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului declarat de partea civilă.
Apărătorul ales al intimatei inculpate H. E. solicită respingerea apelului declarat de partea, ca nefondat. Arată că intimata inculpată ar fi fost deja obligată la plata unei sume care ar constituit prejudiciu în această cauză, astfel că prin admiterea cererii, s-ar ajunge ca inculpata să plătească de două ori aceiași sumă. Depune la dosar hotărârea de care face vorbire, pronunțată de Tribunalul Călărași.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat în cauză, ca nefondat, arătând că latura civilă a cauzei a fost deja soluționată.
Intimata inculpată H. E., în ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate și este de acord cu cele spuse de apărătorul său.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr.6 pronunțată de Judecătoria L.-Gară la data de 27.01.2015 în baza art. 272, alin.1, pct.2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 5 alin. 1 N.C.p, art.396 alin.10 NCpp a fost condamnată inculpata H. (fostă S.) E. – fiica lui lui D. și M., născută la data de 26.01.1985, in mun. București, sector 5, cetățenia română, divorțată, studii post liceale, profesia –asistent farmacie, fără loc de muncă, cu domiciliul in localitatea Tulcea, ., jud. Tulcea, adresa de corespondență ., CNP_, fără antecedente penale – la 8 luni închisoare.
În baza art.81 V.C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în cursul unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art.404 N.C.p.p. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 VC.p privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În temeiul art.71 alin.5 VCp, cu aplicarea art.12 alin.1 din Lg nr.187/2012 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prev. de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b VCp (privind dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de despăgubiri formulate de partea civilă . prin lichidator judiciar C.I.I R. G., cu sediul în mun. Slobozia, ..A3,.
În baza art. 274 alin.1 NC.p.p a fost obligată inculpata H. E. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 98/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ /09.10.2014 a fost trimisă în judecată inculpata S. E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire, cu rea credință, a bunurilor de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folos propriu, prev. și ped. de art. 272, alin.1, pct.2 din Legea nr. 31/1990, cu referire la art. 5 alin. 1 N.C.P.
În actul de sesizare s-a reținut că inculpata S. E. având calitatea de administrator al S.C. Primus Pharm S.R.L., la data de 21.09.2011, după . societății și ridicarea dreptului de administrare al acesteia, a retras suma de 32.000 lei din contul societății, deschis la Raiffeisen Bank- Agenția L. Gară, sumă pe care a folosit-o în interes propriu.
În cursul urmăririi penale s-au administrat probele cu declarațiile inculpatei S. E., declarația martorului E. E. și înscrisuri, respectiv extrase de cont, actele de evidență contabila si măsurile luate de către ANAF
În cursul cercetării judecătorești, instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art.375 NCpp, a administrat proba cu declarația inculpatei și proba cu înscrisuri.
Cu ocazia audierii în fața instanței inculpata a recunoscut in totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin rechizitoriu.
S-a constatat de asemenea că, în urma divorțului, inculpata a revenit la numele anterior, acela de H..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că situația de fapt a fost în mod corect reținută în actul de sesizare.
Astfel prin cererea formulată la data de 30.08.2011, inculpata H. E., în calitatea sa de administrator al S.C. Primus Pharm S.R.L., a solicitat Tribunalului Călărași deschiderea procedurii simplificate a falimentului, arătând că în patrimoniul societății este un dezechilibrul financiar bazat pe lipsa de lichidități, iar din cauza insuficienței fondurilor bănești disponibile nu se puteau plăti datoriile exigibile către creditorii societății, datorii ce se ridicau la suma de aproximativ 1.100.000 lei.
Prin încheierea din 12.09.2011 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Călărași în dosarul nr._ s-a dispus . Pharm S.R.L în procedura simplificată a falimentului, s-a ridicat dreptul de administrare și de a dispune de bunurile sale în privința societății debitoare, s-a dispus dizolvarea societății debitoare și a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar CII R. G..
La data de 21.09.2011, după . societății și ridicarea dreptului de administrare al acesteia (dar înainte de notificarea măsurii către unitățile bancare), inculpata a retras suma de 32.000 lei din contul societății, deschis la Raiffeisen Bank- Agenția L. Gară ( a se vedea extrasul de cont și raportul de activitate de la filele 21-23 dosar urmărire).
La data de 03.10.2011 inculpata a primit notificarea emisă de CII R. G. prin care i s-a pus în vedere obligația de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar a documentelor de evidență contabilă ale societății ( a se vedea notificarea de la fila 31 dosar urmărire cuprinzând mențiunea primirii datată și semnată de inculpată).
La data de 16.02.2012 s-a comunicat inculpatei o nouă notificare emisă de CII R. G. prin care i s-a adus acesteia la cunoștință obligația de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar suma de 32.000 de lei retrasă din conturile societății la data de 21.09.2011, sumă provenită în mare parte din suma virată (de 27.150 lei) la data de 20.09.2011 de Casa de Asigurări de Sănătate Călărași în baza contractului încheiat în cadrul sistemului de asigurări de sănătate.
Inculpata nu a predat până în prezent suma de 32.000 de lei retrasă din conturile societății după . simplificată a falimentului, aspect ce a reieșit din înscrisurile comunicate de lichidatorul judiciar coroborate cu declarațiile inculpatei și nici nu a fost utilizată de inculpată în folosul societății, potrivit documentelor contabile.
În declarațiile sale inculpata a recunoscut că a ridicat suma de 32.000 de lei din conturile societății după ., dar mai înainte de a se notifica către unitatea bancara această măsură, sumă pe care nu a predat-o lichidatorului judiciar.
Având în vedere situația de fapt astfel reținută, instanța a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de prev. de art. 272, alin.1, pct.2 din Legea nr. 31/1990
Astfel sub aspectul laturii obiective inculpata a retras și dispus de suma de 32.000 de lei din conturile societății în folos propriu, realizându-se în acest mod elementul material al infracțiunii prev. de art. 272, alin.1, pct.2 din Legea nr. 31/1990. Fapta a avut ca rezultat producerea unui prejudiciu societății, constând in suma de care s-a dispus pe nedrept, între faptă și rezultat existând legătură de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective s-a constatat existența intenției. Inculpata a prevăzut urmarea periculoasă a faptei sale și a urmărit producerea acesteia.
Astfel, reaua credință a inculpatei a rezultat din împrejurarea că la data ridicării sumei din cont aceasta cunoștea starea de insolvabilitate a societății, precum și faptul că se dispusese .. În acest sens s-a reținut că în cererea de deschidere a procedurii simplificate a falimentului inculpata făcea referire la cuantumul datoriilor exigibile și care nu puteau fi achitate din lipsă de lichidități. De asemenea în declarațiile sale a arătat că a spus funcționarei de la bancă că societatea intrase în procedura falimentului, precum și faptul că predase stocul de marfă și documentele aferente acesteia lichidatorului, anterior retragerii sumei din cont.
Instanța a mai reținut că potrivit art 5 alin.1din N. Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Or conform art. 272, alin.1, pct.2 din Legea nr. 31/1990, în varianta în vigoare la data săvârșirii faptei (in completarea căreia se aplică Vechiul cod penal), „se pedepsește cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății, care(…)2. folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect”.
Prin art.33 din Lg nr.187/2012 (lege intrată în vigoare la data de 01.02.2014, dată la care a intrat in vigoare și Noul Cod penal) s-a modificat art. 272, alin.1, pct.2 din Legea nr. 31/1990, prevăzându-se că „se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății care (…) b) folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect”.
Pentru determinarea legii penale mai favorabile, judecătorul cauzei este chemat să facă o apreciere in concreto, in sensul de a identifica legea care in ansamblu conduce la o situație mai avantajoasă pentru inculpat și nu în mod necesar legea mai favorabilă prin prisma pedepsei din norma de incriminare. Astfel în determinarea legii mai favorabile vor lua în considerare și alte elemente, în afara celor privind cuantumul sau conținutul pedepselor, precum: condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs, modalități de individualizare ale pedepsei, etc.
S-a avut totodată în vedere necesitatea aplicării în mod global a legii penale mai favorabile (a se vedea Decizia nr.265/2014 pronunțata de Curtea Constituțională, curte care a arătat că „numai interpretarea prevederilor art. 5 din Codul penal în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate”)
În speță, în primul rând, având in vedere natura și gravitatea rezultatului produs (ca și criteriu de individualizare prev.de 74 NC.p, respectiv de art.72 VCp ), instanța a apreciat că nu se impune aplicarea amenzii, ci pedeapsa închisorii, astfel că a continuat a face o apreciere in concret raportat la pedeapsa închisorii, prevăzută de ambele norme invocate.
În al doilea rând lipsa antecedentelor penale ale inculpatei a determinat orientarea instanței către minimul special al pedepsei închisorii, astfel cum a fost redus ca urmare a recunoașterii învinuirii, fără însă a se atribui acestei împrejurări valoarea de circumstanță atenuantă judiciară ( conform art.74 alin.1 lit.a VCp) întrucât, deși nu a mai suferit vreo condamnare penală, inculpata a fost sancționată administrativ prin Ordonanța nr.1299/P/2013 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria L. Gară, pt. art.84 pct.2 din Lg nr.59/1934, art.41 alin.2 C.p., art.84 pct.3 din Lg nr.59/1934, art.41 alin.2 C.p., cu aplicarea art.33 lit.a C.p.) astfel că nu s-a putut reține o bună conduită anterioară.
În al treilea rând, ca modalitate de individualizare a pedepsei închisorii, instanța a reținut că suspendarea condiționată a executării pedepsei prev de VCp este mai avantajoasă decât orice altă modalitate de individualizare a pedepsei neprivativă de libertate, prev. de N.C.p., in același sens fiind și solicitarea inculpatei prin avocat.
Prin urmare, numai în aparență legea nouă (astfel cum a fost modificată prin Lg nr.187/2012) este legea mai favorabilă, în realitate din analiza in ansamblu, cu punctarea elementelor mai sus expuse,a rezultat ca aplicarea legii vechi (in vigoare la data săvârșirii faptei ) creează o situație mai avantajoasă pentru inculpată.
În consecință legea in vigoare la data săvârșirii faptei, completată cu dispozițiile Vechiului Cod penal este legea mai favorabilă și, întrucât in urma succesiunii de legi nu s-a modificat denumirea infracțiunii, numărul articolului care o incriminează sau conținutul constitutiv, nu se impune nici schimbarea încadrării juridice.
Astfel instanța a condamnat pe inculpată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272, alin.1, pct.2 din Legea nr. 31/1990 (in vigoare la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art. 5 alin. 1 N.C.p
La stabilirea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art.72 VC.pen. și anume: dispozițiile generale ale VCod penal, limitele de pedeapsã fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei sãvârșite, persoana inculpatei și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă, instanța a făcut aplicarea art.396 alin.10 NCpp, reducând cu o treime limitele de pedeapsă prev. de art. 272, alin.1, pct.2 din Legea nr. 31/1990 (in vigoare la data săvârșirii faptei).
In vederea determinării gradului de pericol social concret, instanța a avut in vedere urmările faptei (cuantumul sumei ridicate din conturile societății, nerestituriea vreunei părți din această suma), împrejurările comiterii acesteia (viza o societate aflată deja in stare de insolvabilitate).
Cu privire la persoana inculpatei instanța a reținut lipsa condamnărilor anterioare, astfel cum a rezultat din fișa de cazier judiciar
Având în vedere toate criteriile de individualizare, mai sus expuse, instanța a condamnat inculpata la pedeapsa închisorii de 8 luni.
Totodată, având în vedere vârsta inculpatei (30 de ani), situația personală (având studii postliceale, o calificare profesională), lipsa condamnărilor anterioare, instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei va fi atins chiar fără privare de libertate. În consecință, constatând îndeplinite condițiile prevãzute de art.81 alin.1 VC.p., instanța a dispus suspendarea condiționată a executãrii pedepsei pe o perioadă determinată potrivit art.82 alin.1 C.p., constituind termen de încercare.
În baza art. 404 N.C.p.p. s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art.83 VC.pen referitoare la revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Totodată având în vedere decizia nr.LXXIV/2007 pronunțată de ÎCCJ ca urmare a promovării unui recurs în interesul legii și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu referire la cauza S. și P. împotriva României, instanța, a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 VC.p. cu consecința interzicerii inculpatei a exercitării drepturilor prev. de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b C.pen (privind dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat). Potrivit art.71 alin.5 VC.p, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În privința drepturilor cu privire la care se impune restrângerea exercitării, instanța a constatat că, in măsura în care s-ar revoca sau anula suspendarea condiționata, cu consecința executării pedepsei închisorii . detenție, inculpata s-ar afla într-o imposibilitate obiectivă de exercitare a funcțiilor elective. În schimb, prin natura sa fapta nu are vreo legătură cu drepturile electorale, astfel că nu se impune și interzicerea dreptului de a alege.
Cu privire la latura civilă a cauzei instanța a reținut că partea civilă . prin lichidator judiciar a solicitat despăgubiri în cuantum total de 32.000 lei, daune materiale –reprezentând suma de bani ridicată de inculpată din contul societății.
Sub acest aspect instanța a mai reținut că prin sentința civilă nr.12/16.01.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr._ /a3 s-a admis în parte acțiunea promovată de . prin lichidator judiciar impotriva inculpatei,
În baza art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 s-a constatat nulă operațiunea de plată din 21.09.2011 a sumei de 32.245 lei din contul . deschis la Raiffeisen Bank SA în favoarea inculpatei și a fost obligată inculpata la plata către . a sumei de 32.245 lei (compusă din 32.000 lei suma netă retrasă la data de 21.09.2011 din cont + 245 lei comision bancar).
În motivare s-a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 46 alin. 1 din Legea 85/2006, care prevăd că, în afară de cazurile prevăzute de art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule, aceste dispoziții având un caracter imperativ.
Prin urmare inculpata a fost deja obligată la plata către . a sumei cu care aceasta s-a constituit parte civilă în prezenta cauză, existând un titlu executoriu in acest sens (sentința civilă nr.12/16.01.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, rămasă definitivă prin nerecurare), iar angajarea răspunderii civile delictuale în cadrul prezentei acțiunii civile alăturate celei penale, concomitent cu cea decurgând din plata nedatorată (acesta fiind temeiul juridic al acțiunii de restituire a prestațiilor efectuate in baza unul act juridic anulat) ar putea avea drept consecință o îmbogățire fără justă cauză (fiind vorba de aceeași faptă și același prejudiciu, chiar dacă răspunderea are temeiuri diferite).
În consecință instanța a apreciat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art.998 și urm C civ de la 1864 (ca lege in vigoare la data săvârșirii faptei), mai exact condiția privind prejudiciul (care presupune ca acesta să nu fi fost reparat sau susceptibil de a fi reparat în prealabil ).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen partea civilă . fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a II Penală la data de 27.02.2015 sub nr._ (758/2015).
Partea civilă . arătat că lichidatorul judiciar a formulat plângere penala impotriva inculpatei H. (fosta S.) E. pentru refuzul acesteia de a preda lichidatorului judiciar suma de 32.000,00 lei, la care se adaugă comisioanele bancare de retragere in cuantum de 245,00 lei, retrasa din contul debitoarei S.C. PRIMUS PHARM S.R.L. deschis la Trezoreria L. Gara si tranzacționata prin contul deschis la Raiffeisen Bank - Agenția L..
Transferul s-a realizat la data de 21.09.2011, la numai 9 zile după data deschiderii procedurii simplificate a falimentului, respectiv 12.09.2011, când încă nu operase efectuarea mențiunii deschiderii procedurii in conturile deschise pe numele debitoarei.
Plângere penala a fost înregistrata la P. de pe langa Tribunalul Călărași, formând obiectul dosarului nr. 98/P/2012 fiind dispusa începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea, cu rea credința, a bunurilor de care se bucura societatea, . intereselor acesteia sau în folos propriu, prevăzut de dispozițiile art. 272, alin. 1, pct. 2 din Legea nr. 31/1990 având în vedere rechizitoriul nr. 98/P/2012 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Călărași.
În descrierea faptei ce incumba fostului administrator H.(fosta S.) E. a învederat instanța ca din investigațiile efectuate de lichidatorul judiciar privind tranzacțiile efectuate prin contul debitoarei deschis la Direcția de Trezorerie si contabilitate Publica L. Gara si Raffeisen Bank S.A. Agenția L., au rezultat următoarele:
-la data de 20.09.2011, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE CĂLĂRAȘI a virat in baza contractului încheiat cu debitoarea, prin contul nr. RO65RZBR_5729 deschis la Trezoreria liu Gara, suma de 27.150,00 lei.
-din extrasul de cont emis de Raiffeisen Bank S.A. - Agenția L., a rezultat ca din sumele venite de la CASS Călărași, la data de 21.09.2011 - dupa data deschiderii procedurii simplificate a falimentului, a fost retrasa CASH suma de 32.000,00 lei, la care s-au adăugat comisioane de tranzacționare în cuantum de 245,00 lei.
La momentul tranzacției, debitoarea nu dispunea de drept de administrare, constând în dreptul de a-si conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere si de a dispune de acestea, in conformitate cu prevederile art. 47 din legea nr. 85/2006, de unde rezida caracterul prohibitiv al faptei săvârșite.
Prin Rechizitoriul nr. 98/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, s-a dispus trimiterea judecata in stare de libertate, impotriva inculpatei H.(fosta S.) E., pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, cu rea credința, a bunurilor de care se bucura societatea, . intereselor acesteia sau in folos propriu, prevăzut de dispozițiile art. 272 alin. 1, pct. 2 din Legea nr.31/1990 constând in aceea ca inculpata, având calitatea de fost administrator al S.C. PRIMUS PHARM S.R.L.. la data de 21.09.2011, dupa . societății si a ridicării dreptului de administrare acesteia, a retras suma de 32.000 lei din contul societății, deschis la Raiffeisen Bank - Agenția L.-Gara, suma pe care a folosit-o in interes propriu.
Din cercetările efectuate a rezultat ca S.C. PRIMUS PHARM S.R.L. prin lichidator judiciar a suferit o vătămare materiala prin fapta pentru care este trimisa in judecata inculpata R.(fosta S.) E., întrucât acțiunea de a nu pune la dispoziția lichidatorului judiciar această suma de bani, aduce atingere patrimoniului creditorilor, prejudiciați in drepturile lor de a-si recupera creanțele pe care le dețin impotriva averii S.C. PRIMUS PHARM S.R.L.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul - inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de către partea civilă . următoarele considerente:
Astfel, prima instanță a stabilit corect situația de fapt, care nu a fost contestată de nici una din părți sau de Ministerul Public. De altfel, în fața primei instanțe, inculpata a recunoscut integral săvârșirea faptei, solicitând aplicarea procedurii simplificate de judecată.
Probele administrate în cauză confirmă faptul că inculpata S. E., având calitatea de administrator al S.C. Primus Pharm S.R.L., la data de 21.09.2011, după . societății și ridicarea dreptului de administrare al acesteia, a retras suma de 32.000 lei din contul societății, deschis la Raiffeisen Bank- Agenția L. Gară, sumă pe care a folosit-o în interes propriu.
Singura chestiune care face obiectul apelului declarat de partea civilă prin lichidator este modul de soluționare a laturii civile. În acest sens, Curtea reține că prima instanță a constatat că partea civilă a obținut deja o hotărâre în urma unui proces civil prin care inculpata a fost obligată la plata sumei de 32.245 lei, care face și obiectul acțiunii civile din cadrul procesului penal.
În apelul formulat, partea civilă, prin lichidator, nu a combătut această susținere ci, pur și simplu, a solicitat admiterea acțiunii civile și obligarea inculpatei la plata sumei de 32.245 lei.
Curtea constată că la dosarul cauzei se află sentința civilă nr.12/16.01.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr._ /a3 s-a admis în parte acțiunea promovată de . prin lichidator judiciar impotriva inculpatei, în baza art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 s-a constatat nulă operațiunea de plată din 21.09.2011 a sumei de 32.245 lei din contul . deschis la Raiffeisen Bank SA în favoarea inculpatei și a fost obligată inculpata la plata către . a sumei de 32.245 lei (compusă din 32.000 lei suma netă retrasă la data de 21.09.2011 din cont + 245 lei comision bancar).
Totodată, conform art. 27 alin. 4 C.proc.pen. prevede că partea vătămată, după introducerea unei acțiuni împotriva inculpatului la instanța civilă, poate părăsi această instanță și să se constituie parte civilă în procesul penal, însă părăsirea instanței civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunțat o hotărâre, chiar nedefinitivă.
În cauza de față, nu doar că instanța civilă a pronunțat o hotărâre în favoarea ., însă aceasta are și caracter definitiv. D. urmare, partea civilă a obținut deja o hotărâre judecătorească ce poate fi pusă în executare contra inculpatei, astfel că, implicit, nu mai poate obține o nouă hotărâre, pentru aceeași creanță, provenită din aceeași faptă ilicită a inculpatei.
Pe cale de consecință, prima instanță a respins în mod corect ca nefondată acțiunea civilă formulată de . prin lichidator.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art.421 pct. 1 lit. b C.proc.pen., va respinge ca nefondat apelul formulat de partea civilă . lichidator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență „R. G.” împotriva sentinței penale nr. 6 din data de 27.01.2015 a Judecătoriei L.-Gară.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen. va obliga pe apelantă la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.421 pct. 1 lit. b C.proc.pen., respinge ca nefondat apelul formulat de partea civilă . lichidator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență „R. G.” împotriva sentinței penale nr. 6 din data de 27.01.2015 a Judecătoriei L.-Gară.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen. obligă pe apelantă la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR.
B. F. V. V. I. V.
GREFIER,
S. N.
Red.jud.V.I.V. data
Dact.EA-22.04.2015/6 ex
J.L.-Gară – jud.S.A.M
| ← Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
