Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 173/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 4361/3/2015/a1
DOSAR NR._
(1007/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.173/CO
Ședința publică de la 24.03.2015
PREȘEDINTE - V. V. I.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București – a fost reprezentat de procuror G. C..
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de inculpatul D. N. împotriva încheierii de ședință din data de 10.03.2015 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă contestatorul D. N., fiind reprezentat de apărător ales L. M. M., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar a unei adrese din partea locului de deținere prin care se arată că inculpatul nu dorește să fie prezent la acest termen de judecată, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art.364 alin.4 Cod de procedură penală.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra contestației declarate de inculpat.
Apărătorul ales al contestatorului D. N. solicită admiterea contestației declarate de acesta, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că nu mai este necesară menținerea acestei măsuri preventive. Arată că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, iar lăsarea acestuia în libertate nu va afecta bunul mers al procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației declarate de inculpat și menținerea încheierii contestate ca fiind legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și împrejurarea că inculpatul a mai fost anterior condamnat pentru același gen de infracțiuni, dând dovadă de perseverență infracțională.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, constată:
Prin încheierea din data de 10.03.2015 pronunțată de Tribunalul București- Secția I Penală în dosarul nr._ 15 a fost menținută măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul D. N., arestat în baza MAP nr. 24/UP/21.01.2015 emis de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul 26/D/P/2015 emis la data de 09.02.2015 de către Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. – Serviciul Teritorial București, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul D. N. – sub aspectul săvârșirii pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p.; deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p.; deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin.1 C.p.
În cursul urmăririi penale față de inculpatul D. N., s-a luat măsura arestării preventive, reținându-se în fapt că la data de 20.01.2015, inculpatul D. N. a vândut martorului Dinaș N. cu suma de 60 lei, 3 doze ce conțineau cantitatea netă de 0,13 grame heroină, și a deținut, pentru vânzare și consum, asupra sa, 39 doze conținând 1,64 grame de heroină și, în locuința sa, într-o punguță din carton, 2 blistere inscripționate Metadon Bioeel, de 5 mg conținând câte 10 comprimate fiecare, comprimate ce conțineau ca substanță activă Methadonă; 2 fragmente de blister inscripționate Metadon Bioeel 5 mg conținând câte 4 comprimate fiecare, comprimate ce conțineau ca substanță activă Methadonă, un blister inscripționat Metadon Bioeel 20 mg, conținând 7 comprimate, ce conțineau ca substanță activă Methadonă, drog de mare risc, un blister inscripționat Nitrazepam Richter 5 mg, drog de risc, conținând 6 comprimate și un blister inscripționat Codeină Fosfat 15 mg, drog de mare risc, conținând 8 comprimate.
La data de 08.01.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 iar la data de 20.01.2015, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de D. N. sub aspectul infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p., de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin.1 C.p., la aceeași dată i-a fost adusă la cunoștință calitatea de suspect în prezența apărătorului din oficiu, .
Inculpatul D. N. a fost cercetat în stare de reținere, fiind pusă în mișcare acțiunea penală față de acesta la data de 20.01.2015 și în stare de arest preventiv, în baza mandatului de arestare nr. 24UP/21.01.2015 (dosar_ al Tribunalului București - Secția I Penală) pe o durată de 30 zile de la data de 21.01.2015 până la data de 19.02.2015 inclusiv, ulterior starea sa de arest fiind menținută, cu respectarea dispozițiilor legale.
Prima instanță a reținută în cadrul condițiilor generale de aplicare și scopul măsurilor preventive enumerate limitativ de alineatul 4 al art. 202 C.p.p., legiuitorul a stabilit că acestea pot fi dispuse dacă există probe ori indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și totodată dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, cu mențiunea prevăzută de alin. 3 al articolului 202 C.p.p. în sensul că măsura preventivă trebuie să respecte criteriul proporționalității acesteia cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesității dispunerii sale pentru realizarea scopului urmărit.
Caracterul rezonabil al bănuielilor pe care se întemeiază o arestare preventivă constituie un element esențial al protecției oferite de art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; existența „motivelor rezonabile” presupune existența faptelor sau informațiilor apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea, ceea ce poate fi însă considerat „rezonabil” depinzând de ansamblul circumstanțelor cauzei (cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit, hotărârea din 30.08.1990).
Prevederile art. 5 paragraf 1 lit. c fac referire la noțiunea de suspiciuni rezonabile, întrucât nu este necesar ca la momentul arestării să existe suficiente probe pentru a aduce o acuzație; faptele ce au dat naștere suspiciunii (bănuielii) nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare (Calleja c. Malta).
Analizând prezenta cauză și situația inculpatului D. N. în lumina prevederilor legale interne și jurisprudenței Curții Europene în sensul mai sus prezentat, prima instanță a constatat existența probelor și indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul este presupusul autor al faptelor pentru care este cercetat, reținându-se ca relevante în acest sens următoarele mijloace de probă: proces verbal sesizare oficiu; procese - verbale de constatare; proces verbal prindere în flagrant; procese verbale percheziție domiciliară; procese - verbale de percheziții corporale; raport de constatare tehnico – științifică nr. _/28.01.2015; dovadă . nr._/03.02.2015; declarații martor Dinaș N.; declarații inculpat D. N., toate aflate în dosarul de urmărire penală.
Conform prevederilor art. 242 alin. 1 C.p.p. măsura preventivă dispusă într-o cauză se revocă în cazul în care temeiurile care au determinat-o au încetat ori în ipoteza în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.
Măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.p.p.
Astfel, în actualul stadiu procesual subzistă indiciile temeinice privind presupunerea că inculpatul a comis o faptă penală sancționată de legiuitor cu pedeapsă mai mare de 5 ani, acestea având fundamentare faptică în probatoriul cauzei; totodată tribunalul reține că nu au fost invocate și nici nu rezultă din analiza înscrisurilor aflate la dosar împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii privative de libertate dispusă față de inculpat astfel că în cauză nu se impune revocarea acestei măsuri.
Jurisprudența CEDO a subliniat faptul că riscul de eschivare al unui acuzat trebuie să fie evaluat în contextul factorilor care au legătură cu caracterul persoanei, valorile sale morale, locuința sa, ocupația sa, bunurile acesteia, legăturile familiale și cu toate tipurile de legături cu statul în care este urmărit. Riscul aplicării unei sancțiuni severe și temeinicia probelor pot fi relevante, dar nu sunt prin sine decisive, iar posibilitatea obținerii garanțiilor ar putea fi folosită pentru a compensa orice risc (Neumeister c. Austria, hotărârea din 27.06.1968, . nr. 8§10).
Prima instanță a reținut cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică faptul că acesta rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea concretă de comitere a acesteia, amploarea pe care a cunoscut-o fenomenul infracțional fiind vorba despre o infracțiune contra sănătății, impactul negativ în rândul societății civile, impact ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, cât și din circumstanțele personale ale inculpatului care la data comiterii faptei era fără ocupație și se află în stare de recidivă, respectiv, prin sentința penală nr. 207/18.03.2010 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 809/A/02.03.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost condamnat, în baza art. 2 alin. 1 și 2 și art. 4 alin. 1 și 2 din legea 143/2000, la 5 ani închisoare cu executarea pedepsei, arestat la data de 18.03.2010 și eliberat la data de 04.02.2014, rest de pedeapsă rămas de executat de 41 zile.
Noțiunea de pericol pentru ordinea publică nu trebuie înțeleasă ca o primejdie concretă și imediată, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave. În realitate, ea semnifică o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptului că inculpatul asupra căruia planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave este cercetat în stare de libertate.
Criteriile multiple de care se ține seama la aprecierea în concret a pericolului pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului duc la concluzia că este necesară menținerea stării de arest preventiv, având în vedere și ca inculpatul să fie ascultat în fața judecătorului.
Pentru aceste motive a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, inculpatul D. N., cauza fiind înregistrată la data de 19.03.2015 la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală sub nr._ (1007/2015)
Contestatorul D. N., prin apărător, a solicitat admiterea contestației declarate de acesta, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că nu mai este necesară menținerea acestei măsuri. A arătat că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, iar lăsarea acestuia în libertate nu va afecta bunul mers al procesului penal.
Examinând încheierea contestată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 206 C.p.p., Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul D. N. pentru următoarele considerente:
Astfel, probele administrate în cauză conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată. Sub acest aspect, instanța are în vedere procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesele-verbale de constatare; procesul-verbal de prindere în flagrant; procesele-verbale de percheziție domiciliară; procesele - verbale de percheziții corporale; raportul de constatare tehnico – științifică nr._/28.01.2015; declarațiile martorului Dinaș N.; declarațiile inculpatului D. N..
Pe baza acestor probe se poate aprecia în mod rezonabil că la data de 20.01.2015, inculpatul D. N. a vândut martorului Dinaș N. cu suma de 60 lei, 3 doze ce conțineau cantitatea netă de 0,13 grame heroină, și a deținut, pentru vânzare și consum, asupra sa, 39 doze conținând 1,64 grame de heroină și, în locuința sa, într-o punguță din carton, 2 blistere inscripționate Metadon Bioeel, de 5 mg conținând câte 10 comprimate fiecare, comprimate ce conțineau ca substanță activă Methadonă; 2 fragmente de blister inscripționate Metadon Bioeel 5 mg conținând câte 4 comprimate fiecare, comprimate ce conțineau ca substanță activă Methadonă, un blister inscripționat Metadon Bioeel 20 mg, conținând 7 comprimate, ce conțineau ca substanță activă Methadonă, drog de mare risc, un blister inscripționat Nitrazepam Richter 5 mg, drog de risc, conținând 6 comprimate și un blister inscripționat Codeină Fosfat 15 mg, drog de mare risc, conținând 8 comprimate.
Totodată, privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol concret pentru ordinea publică. Instanța reține în acest sens gravitatea deosebită a faptei pentru care acesta este cercetat – trafic de droguri de mare risc în formă continuată – precum și cantitatea destul de mare de substanțe interzise descoperite la locuința inculpatului, aspect de natură să creeze presupunerea rezonabilă că vânzarea drogurilor era principalul mod în care acesta își obținea cele necesare traiului. La aceste împrejurări se adaugă situația personală a inculpatului, care este consumator de droguri și recidivist, fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru aceeași infracțiune și eliberat din executarea acesteia în urmă cu aproximativ 1 an, la 4.02.2014.
În aceste condiții, există de asemenea presupunerea rezonabilă că, odată pus în libertate, inculpatul se va implica în fapte asemănătoare pentru a-și asigura mijloacele de existență și necesarul de droguri. Faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor nu este de natură să diminueze pericolul pentru ordinea publică prezentat de acesta, în contextul în care recunoașterea a survenit în urma prinderii sale în flagrant și a descoperirii asupra sa a unei cantități importante de droguri.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondată contestația declarată de inculpatul D. N. împotriva încheierii din data de 10.03.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondată contestația declarată de inculpatul D. N. împotriva încheierii din data de 10.03.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. I. V. S. N.
Red.jud.V.I.V.
Dact.EA-27.04.2015/5 ex
T.B.S.I.P:-judRAS
| ← Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
