Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 629/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 629/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 3158/330/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(657/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 629/A
Ședința publică din data de 24 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. S.
JUDECĂTOR: A. E. B.
GREFIER: O. I. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror L. M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul formulat de inculpatul C. F. împotriva sentinței penale nr. 09 din data de 19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17 aprilie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24 aprilie 2015,când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.9 din data de 19.01.2015,Judecătoria Urziceni, în baza art. 386 C.p.p. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din art. 335 al. 1 Nc.p. cu aplic. art. 41 al. 1 Nc.p. în art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a Vc.p., art. 5 Nc.p. și din art. 336 al. 1 Nc.p. cu aplic. art. 41 al. 1 Nc.p. în art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a Vc.p., art. 5 Nc.p.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a Vc.p., art. 5 Nc.p., art. 396 al. 10 C.p.p., a condamnat pe inculpatul C. F., CNP_, fiul lui P. și E., născut la 03.03.1981 în București, sector 2, cu domiciliul în . Bisericii, ., jud. Ialomița și fără forme legale în București, ., ., ., recidivist, căsătorit, situația militară nesatisfăcută, studii 12 cls., pietrar la ., la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a Vc.p., art. 5 Nc.p. și art. 396 al. 10 C.p.p. a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În baza art. 33, 34 V.C.p. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 10 luni închisoare.
În baza art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 V.c.p. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 314 din 05.04.2011 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 192 din 26.06.2012 a Curții de Apel București pe care o cumulează cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare.
În baza art. 71 V.C.p. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b V.C.p.
A constatat că prin sentința mai sus arătată s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestarea de la 20.09.2002 la 05.07.2003.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 800 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, av. V. A., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 944/05.12.2014, în cuantum de 200 de lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul numărul nr. 1451/P/2013/18.09.2014, P. de pe lângă Judecătoria Urziceni, a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului C. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere și având în sânge o alcoolemie ce depășește limita legală, fapte prevăzute de art.335 al. 1 și art. 336 al. 1 C.p., ambele cu aplicarea art. 38 al. 1 C.p. și art. 41 al. 1 C.p.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 19.09.2014, sub numărul_ .
În fapt, s-a reținut că în data de 24.07.2013, în jurul orelor 1120 inculpatul a fost depistat de către organele de poliție conducând autoturismul Renault Twingo cu nr. de înmatriculare CC 7724 PB, pe . Roșiori, județul Ialomița, fără a poseda permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,05 g/l alcool pur în sânge.
Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală la care a adăugat înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
În data de 24.07.2013, în jurul orelor 1120, în timp ce conducea autoturismul marca Renault Twingo cu nr. de înmatriculare CC 7724 PB, pe . Roșiori, județul Ialomița, inculpatul a fost oprit regulamentar de un echipaj de poliție fiindu-i solicitate documentele personale și ale autoturismului. În urma verificărilor efectuate a rezultat că inculpatul nu are permis de conducere categoria B. Deoarece a declarat verbal că în dimineața zilei de 24.07.2013 a consumat un litru de bere, inculpatul a fost testat cu aparatul Drager . 0264 care a indicat o valoare de 0,45 mg/l alcool pur în aerul expirat la orele 11.27.
Inculpatul a fost condus la Camera de gardă a Spitalului Municipiului Urziceni, unde i-au fost recoltate două probe de sânge, la un interval de 1 oră, pentru stabilirea alcoolemiei. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 254/22.07.2014 emis de SML Ialomița au rezultat următoarele valori: la ora 1205 avea o alcoolemie de 1,05 g ‰, iar la ora 1305 avea o alcoolemie de 0,85 g ‰.
Instanța a reținut această situație de fapt din coroborarea declarației inculpatului C. F. cu declarațiile martorilor C. I. M., P. C., cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 254/22.07.2014 eliberat de SML Ialomița, procesul verbal de recoltare probe biologice, procesul verbal de prezentare a rezultatelor alcoolemiei, adresa nr._ din 22.08.2013 a SPCRPCÎV Ialomița, adresa nr. 2369 din 17.10.2013 emisă de Primăria ., procesul verbal de depistare depuse la dosarul cauzei.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.335 al. 1 și art.336 al. 1 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 al. 1 C.pen. și art. 41 al. 1 C.pen. față de datele de fișa de cazier a inculpatului.
Analizând cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului instanța a admis-o deoarece lege penală mai favorabilă pentru inculpat este legea penală veche prin prisma sancționării mai blânde a concursului de infracțiuni și având în vedere că pentru infracțiunea prev. de art. 336 al. 1 C.pr.pen. amenda nu este rezonabilă pentru atingerea scopului educativ, preventiv și coercitiv al pedepsei.
Având în vedere că până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală la care a adăugat înscrisuri, instanța a aplicat în cauză disp. art. 396 al. 10 C.p.p., reducând astfel cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
La stabilirea și aplicarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 V.C.p., limitele de pedeapsă fixate de legea penală mai favorabilă, reduse conform art. 396 al. 10 C.pr.pen, gradul de pericol social al faptelor comise, atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc siguranța circulației pe drumurile publice, atitudinea inculpatului după comiterea faptelor, rezultând din prezentarea în fața autorităților, atitudinea procesuală sinceră, dar și faptul că inculpatul este recidivist.
Cu privire la aplicarea pedepselor accesorii, tribunalul a apreciat că aceasta trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, raportat la cauzele C. c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), instanța nu a aplicat-o în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În plus, față de jurisprudența Curții în materie, instanța a avut în vedere și decizia nr. LXXIV(74) din 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin. 3 C.pen.
Astfel, natura faptei săvârșite a determinat instanța a aprecia că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată, motiv pentru care, în baza art. 71 C.p. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p.
Împotriva acestei soluții a declarat apel, în termen legal, inculpatul C. F., care, prin apărătorul său, a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea a două infracțiuni, aplicându-se pentru fiecare infracțiune câte 10 luni închisoare și, totodată, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, însă în sentința la care face trimitere Judecătoria Ialomița, pedeapsa maximă prevăzută este de 2 ani închisoare, iar din acești 2 ani apelantul-inculpat a executat 10 luni, astfel că, instanța avea obligația să deducă din cei 2 ani închisoare cele 10 luni de arest preventiv, iar rezultanta să constituie noua pedeapsă aplicată.
Totodată, în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile care i-a fost aplicată, respectiv legea penală veche, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere faptul că infracțiunea pentru care a fost condamnat și la care a făcut trimitere instanța, respectiv infracțiunea de înșelăciune, în vechile dispoziții legale maximul prevăzut de lege era 16 ani închisoare, iar potrivit noilor dispoziții legale maximul prevăzut de lege este 5 ani închisoare. În condițiile în care maximul pedepsei este de 5 ani închisoare la care se poate adăuga pedeapsa la care a fost condamnat, respectiv 2 ani închisoare, termenul de prescripție era de 7 ani. Astfel că, legea penală cea mai favorabilă erau noile dispoziții legale.
Cu privire la celelalte aspecte, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere faptul că din practicaua sentinței penale reiese că, după ce a fost acordat cuvântul pe fondul cauzei, iar părțile au pus concluzii, judecătorul a constatat că nu s-au discutat aspectele legate de recidivă, astfel că, în mod formal a fost pus în discuția părților acest aspect. În acest sens, inculpatul a apreciat că instanța avea obligația să-i atragă atenția cu privire la schimbarea încadrării juridice, iar numai după înțelegerea consecințelor puteau fi puse în discuție aspectele învederate în practicaua sentinței penale.
Pentru acest motive, inculpatul a solicitat admiterea apelului formulat.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelul formulat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, Curtea constată că, în acord cu instanța de fond, că în cauză își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 5 C.pen. privitoare la aplicarea legii mai favorabile întrucât de la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, respectiv la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal conform Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal.
Devin astfel aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 C.pen., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
La stabilirea legii penale mai favorabile Curtea are în vedere legea penală în întregul ei și aplicarea acesteia globală conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014.
Prin urmare, Curtea va avea în vedere particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a tuturor normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpatului, respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, criteriul pedepsei principale, modalitățile de individualizare a executării sancțiunilor principale și condițiile de aplicare a pedepsei accesorii.
În urma evaluării tuturor acestor dispoziții, Curtea constată că legea veche este mai favorabilă inculpatului deoarece nu prevede aplicarea unui spor obligatoriu în cazul condamnării pentru infracțiuni săvârșite în concurs.
Criticile formulate de inculpat cu privire la încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor privitoare la schimbarea încadrării juridice apar ca fiind în mod vădit nefondate în condițiile în care, cu ocazia formulării concluziilor pe fondul cauzei, apărătorul inculpatului a arătat în mod expres că apreciază că legea penală mai favorabilă inculpatului este cea veche având în vedere situația juridică a acestuia și a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din cele reținute prin rechizitoriu în art. 86 al. 1 și art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, cu reținerea stării de recidivă, aspecte puse în discuția părților.
De asemenea, se reține că soluția cuprinsă în sentința penală nr. 314 din 05.04.2011 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 192/26.06.2012 a Curții de Apel Bucureștii, se bucură de autoritate de lucru judecat, iar aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei poate fi repusă în discuție doar în condițiile prev. de art. 6 C.pen., inaplicabile în situația de față.
În al doilea rând se constată că instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (declarația inculpatului C. F. care se coroborează cu declarațiile martorilor C. I. M., P. C., cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 254/22.07.2014 eliberat de SML Ialomița, procesul verbal de recoltare probe biologice, procesul verbal de prezentare a rezultatelor alcoolemiei, adresa nr._ din 22.08.2013 a SPCRPCÎV Ialomița, adresa nr. 2369 din 17.10.2013 emisă de Primăria ., procesul verbal de depistare), constând în aceea că la data de 24.07.2013, în jurul orelor 1120 inculpatul a fost depistat de către organele de poliție conducând autoturismul Renault Twingo cu nr. de înmatriculare CC 7724 PB, pe . Roșiori, județul Ialomița, fără a poseda permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,05 g/l alcool pur în sânge.
Mai mult decât atât, starea de fapt reținută de instanța de fond nu a fost contestată de inculpat în motivele de apel formulate, acesta recunoscând săvârșirea faptei în modalitatea reținută în actul de sesizare a instanței și solicitând ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate la urmărire penală pe care și le însușește.
Având în vedere caracterul irevocabil al manifestării de voință a inculpatului în sensul solicitării ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată, Curtea nu poate reține criticile formulate de inculpat în cuprinsul concluziilor scrise cu privire la omisiunea instanței de fond de a audia martorii C. M. și P. C., precum și cu privire la acuratețea prelevării probelor biologice raportat la timpul de prelevare a probelor biologice, întrucât prima instanță a aplicat în mod corespunzător dispozițiile art. 375 rap. la art. 374 al. 4 C.pr.pen.
Prima instanță, reținând vinovăția inculpatului C. F. în săvârșirea faptelor descrise mai sus, a dat o corectă încadrare juridică, stabilind că faptele comise de acesta întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 86 al. 1 și 87 al.1 din OUG nr. 195/2002 rep., ambele fiind săvârșite în termenul de încercare pe perioada căreia s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 314 din 05.04.2011 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 192/26.06.2012 a Curții de Apel București, astfel încât în mod judicios s-a dispus revocarea suspendării condiționate și cumularea cu pedepsele aplicate prin prezenta.
De asemenea, în mod corect au fost avute în vedere, la individualizarea pedepsei, criteriile stabilite de art. 72 C. pen. de la 1969, respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor comise, dedus din împrejurările și circumstanțele în care au fost săvârșite infracțiunile, sens în care instanța reține faptul că inculpatul, având în sânge o cantitate mare de alcool (1,05 g/l alcool pur în sânge), a condus un autoturism marca Renault pe o stradă din loc. Roșiori, la o oră la care traficul era destul de ridicat (ora 11:20), fără a poseda permis de conducere, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv vârsta acestuia ( 34 ani), cunoscut cu antecedente penale, căsătorit, precum și atitudinea procesuală a acestuia care a recunoscut săvârșirea faptei.
Raportat la cele expuse, în mod corect, instanța de fond a aplicat pedepsele de câte 10 luni închisoare îndreptate spre minimul special prevăzut de lege, nefiind temeiuri de reducere a acestuia.
De asemenea, Curtea constată că prima instanță a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor privind concursul de infracțiuni, contopind pedepsele aplicate inculpatului, fără a a-i aplica vreun spor.
De asemenea, în mod corect s-a constatat că prin sentința penală nr. 314/05.04.2011 a Tribunalului București s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestarea de la 20.09.2002 la 05.07.2003, reluarea acestor dispoziții nefiind imperativă.
Față de cele reținute, având în vedere și faptul că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 71 C.pen. rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C.pen. de la 1969, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul C. F. împotriva sentinței penale nr.9/2015 a Judecătoriei Urziceni și-l va obliga pe acesta, în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit. b C.pr.pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. F. împotriva sentinței penale nr.9/2015 a Judecătoriei Urziceni.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă apelantul – inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
C. S. A. E. B.
Grefier,
O. B.
Red.C.S./11.05.2015
Tehnored.V.D./4 ex./ 28.04.2015
Jud.Urziceni- jud.M.S.M.
| ← Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr.... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice... → |
|---|
