Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice (art.337 NCP). Decizia nr. 654/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 654/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 9431/1748/2014
DOSAR NR._
(980/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.654/A
Ședința publica de la 29.04.2015
P. - L. C. N.
JUDECĂTOR – D. L.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror D. E..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu împotriva sentinței penale nr.58/24.02.2015 pronunțate de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 14.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi, 29.04.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA ,
Prin sentința penală nr. 58/24.02.2015 a Judecătoriei Cornetu, s-a hotărât astfel:
“În baza art. 5 Cod penal cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014, constată că legea penală mai favorabilă este noul Codul penal:
În baza art. 396 alin. 1, 4 și 10 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal stabilește în sarcina inculpatului G. M. (fiul lui I. și S., născut la data de 18.03.1960 în ., domiciliat în București, sector 4, șoseaua Giurgiului, nr. 28, căsătorit, studii 8 clase, pensionar, stagiul militar satisfăcut, necunoscut cu antecedente penale, c.n.p._), pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare.
În baza art. 83 alin. 1 și 3 Cod penal amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen. de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de ProbațiuneBucurești, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. 2 lit. b Cod penal obligă inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 40 zile lucrătoare,în cadrul Direcției Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 4 și ADP Sector 4 București.
În baza art. 86 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune București.
Prezenta sentință se comunică, la data rămânerii definitive, Serviciului de Probațiune București.
În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român (urmărire penală și instanță). Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu rămân în sarcina statului.”
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 07.11.2014 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr._, rechizitoriul nr. 3451/P/2013 întocmit la 05.11.2014 de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului G. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 337 C.pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 04.06.2013, acesta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN3, jud. Ilfov, iar în aceste împrejurări a fost oprit și testat de către organele de poliție cu aparatul etilotest, rezultând o valoare a alcoolemiei de 0, 63 mg/l alcool pur în aerul expirat, ulterior refuzând deplasarea la o unitate spitalicească în vederea recoltării probelor de sânge.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 16.12.2014, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, și a dispus începerea judecății.
În ședința de judecată din data de 16.02.2015, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art. 375 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți, respectiv: procesul-verbal de constatare (f. 8 d.u.p.) – din care rezultă că inculpatul a condus auto cu număr de înmatriculare_ pe DN3, jud. Ilfov, și, fiind oprit pentru control de un echipaj de poliție, s-a constatat că se află sub influența băuturilor alcoolice, iar în urma testării cu aparatul etilotest s-a stabilit un rezultat de 0,63 mg/l alcool în aerul expirat, a refuzat recoltarea pe motiv că era pasager și nu a condus; bon testare alcoolemie aparat Drager (fila 19 d.u.p); declarațiile făptuitorului și învinuitului G. M. (f. 11-14,16-17 d.u.p.) – în care a recunoscut comiterea infracțiunii, fișa de cazier judiciar (f. 9 d.u.p) – din care reiese că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale), declarația martori (f.23-24, 27-29 d.up.), din care rezultă că inculpatul a fost oprit de poliție și s-a constatat că emana vapori de alcool, refuzând deplasarea la spital în vederea recoltării probelor biologice.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă instanța a reținut următoarele:
Prin Legea nr. 286/2009 legiutorul a adoptat noul Cod Penal al României pentru a răspunde necesităților practice care reclamau ajustări ale legislației penale, mesajul juridic și social al codului penal fiind întemeiat, în esență, pe obiectivul reformării politicii punitive a statului printr-o abordare conceptuală cuprinzând o revizuire a pedepselor și o ordonare logică prin condensarea legislației (o . infracțiuni din legi speciale au fost incluse în cod, unele sub formă modificată).
Potrivit Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012, noua legislație penală a intrat în vigoare la data de 01.02.2014.
În ceea ce privește infracțiunea constând în refuzul, împotrivirea ori
sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ... de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, potrivit art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, instanța a reținut că se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Potrivit art. 337 din Noul cop penal, refuzul sau sustragerea de la prelevarea probelor biologice se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Astfel, s-a apreciat că legea penală mai favorabilă aplicabilă în speță este noul Codul penal.
Văzând dispozițiile Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr.372 din 20.05.2014, referitoare la aplicarea globală a dispozițiilor legale mai blânde, în referire la art. 5 Cod penal. precum și pedeapsa prevăzută de lege și modalitatea de executare a pedepsei la care a deliberat judecătorului fondului, consecințele acesteia și efectele executării pedepsei, instanța a procedat la aplicarea globală a dispozițiilor legale din noul cod penal.
Instanța a apreciat că sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului G. M. care la data de 04.06.2013, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN3, jud. Ilfov, iar în aceste împrejurări a fost oprit și testat de către organele de poliție cu aparatul etilotest, rezultând o valoare a alcoolemiei de 0, 63 mg/l alcool pur în aerul expirat, ulterior refuzând deplasarea la o unitate spitalicească în vederea recoltării probelor de sânge întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea probelor biologice prev. și ped. de art. 337 din Noul cod penal.
Urmarea imediată a faptei o constituie o stare de pericol pentru desfășurarea în siguranță a circulației pe drumurile publice.
Legătura de cauzalitate, având în vedere că este vorba despre o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat, rezultă ex re, starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite născându-se odată cu săvârșirea elementului material al infracțiunii.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății cu intenție directă, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., inculpatul prevăzând rezultatul periculos al faptei săvârșite, pe care l-a urmărit și acceptat prin săvârșirea infracțiunii.
Pentru a stabili în concret pedeapsa, instanța a avut în vedere că pedeapsa este o măsura de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; de asemenea, instanța a ținut cont și de faptul că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, fără însă ca executarea pedepsei să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța a reținut că inculpatul a condus pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, un autovehicul în care aflau mai multe persoane, sustrăgând-se de la prelevarea probelor biologice, pe o arteră larg circulată, creând o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice; forma de vinovăție cu care a acționat este intenția directă, iar cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului: acesta are vârsta de 55 de ani, nu are antecedente penale, este căsătorit, pensionar, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine parțial sinceră și a realizat gravitatea faptelor comise recunoscând fapta comisă.
Nu trebuie pierdut din vedere faptul că infracțiunile la regimul rutier, de natura celor săvârșite de inculpat, au o frecvență foarte mare, îngrijorătoare în ultima perioadă de timp și că se impune aplicarea unor sancțiuni pentru conștientizarea inculpatului cât și a altor conducători auto care prin nerespectarea normelor de bază privind siguranța circulației pe drumurile publice pun în pericol grav integritatea corporală/viața celorlalți participanți la trafic. În plus, instanța a apreciat că inculpatul ar trebui să înțeleagă foarte bine pericolul pe care l-a creat pentru ceilalți participanți la trafic urcând la volan după ce a consumat alcool, iar faptul că această atitudine a inculpatului nu a avut urmări mult mai grave, cum ar fi un accident de circulație, s-a datorat probabil intervenției echipajului de poliție care l-a oprit.
Pentru aceste motive a stabilit pedeapsa de 10 luni închisoare în sarcina inculpatului G. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea probelor biologice prevăzute de art. 337 C. pen, instanța stabilind o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, la individualizarea acestea având în vedere prevederile art. 396 alin. 10 din Cod procedură penală.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 10 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciind că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) C. pen. iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În ceea ce privește obligația prevăzută de art. 85 alin. 2 lit g Noul Cod penal, instanța a reținut că, în acest caz nu se impune aplicarea acesteia. Inculpatul a arătat că a înțeles gravitatea faptei sale, și având în vedere cele învederate de acesta: că este șofer de 18 ani, pensionar și că astfel își câștigă existența de zi cu zi, interdicția de a mai conduce ar fi o sancțiune prea drastică în ceea ce-l privește. Instanța reține de asemenea că inculpatul este integrat în societate, astfel încât șansele ca acesta să persevereze pe drumul infracțional în acest mod sunt relativ reduse.
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, criticând sentința pentru netemeinicie și anume pentru aceea că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru amânarea aplicării pedepsei, solicitând ca instanța de apel să desființeze sentința apelată și rejudecând, să dispună condamnarea inculpatului.
În motivarea apelului, parchetul a arătat că, inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul în care se aflau mai multe persoane, sub influența băuturilor alcoolice, sustrăgându-se de la prelevarea probelor biologice, creînd o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice. Având în vedere că inculpatul a acționat cu intenție directă, a avut o atitudine numai parțial sinceră iar după comiterea accidentului de circulație rutieră nu a recunoscut faptul că s-ar fi aflat la volanul autoturismului, în mod greșit judecătorul fondului a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 Cod penal.
Totodată, instanța trebuie să aibă în vedere și frecvența infracțiunilor comise în legătură cu circulația pe drumurile publice.
Față de apelul declarat de către parchet, inculpatul a formulat și depus la dosar note de concluzii, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motovarea că, instanța de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului și a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru amânarea aplicării pedepsei, conform art. 83 Cod penal.
Astfel, a arătat că, pedeapsa stabilită nu depășește 2 ani închisoare, că inculpatul nu are antecedente penale, că acesta și-a exprimat acordul de a presta o muncă în folosul comunității, că nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și că nu s-a sustras de la urmărire penală. Totodată, a arătat că, instanța de fond a avut în vedere și persoana inculpatului și anume faptul că, acesta este bine integrat în societate, este căsătorit, având doi copii minori în întreținere, este pensionar iar o parte din venituri le realizează cu ajutorul autoturismului pe care l-a condus.
Totodată, a solicitat să se aibă în vedere și faptul că, în perioada lungă de timp scursă de la momentul comiterii infracțiunii, inculpatul nu a avut dreptul de a conduce, ispășindu-și practic pedeapsa în acest fel.Perioada de 2 ani în care inculpatul se va afla sub supravegherea permanentă a organelor de poliție și măsurile de supraveghere stabilite constituie garanții suficiente pentru ca scopul preventiv educativ al pedepsei să fie atins și fără aplicarea efectivă a unei pedepse.
Cu ocazia judecării apelului nu s-au administrat probe noi.
Examinând apelul declarat în cauză, sub aspectul motivelor invocate, în limitele devoluțiunii fixate de art. 417 C.p.p., Curtea apreciază că este fondat, pentru considerentele care se vor expune.
Potrivit art. 83 alin. 1 Cod penal, între condițiile care trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei, se numără și acelea prevăzute la litera d) și anume„ în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.”
Raportat la sus-menționata condiție, Curtea apreciază, că, inculpatul nu beneficiază de circumstanțe personale care să-l recomande pentru amânarea aplicării pedepsei.
Așa cum în mod corect s-a reținut de către organul de urmărire penală, inculpatul, la momentul depistării sale în trafic de către organul de poliție, nu a recunoscut că a condus autoturismul, arătând că a fost numai pasager în acel autoturism. Totodată, așa cum rezultă din declarația martorilor N. G. și N. D., inculpatul, după comiterea accidentului de circulație a avut un comportament agresiv față de aceștia, adresându-le cuvinte și expresii jignitoare.
Nu este lipsită de importanță nici împrejurarea că, urmare a faptei inculpatului, a rezultat impactul autoturismului inculpatului cu autoturismul martorilor, soldat cu pagube materiale.
Toate aceste împrejurări formează convingerea instanței de apel, că, numai prin aplicarea unei pedepse, inculpatul va fi determinat să reflecteze asupra comportamentului său viitor și să își reconsidere atitudinea față de valorile sociale nesocotite.
Pedeapsa și modalitatea de individualizare a executării acesteia trebuie să răspundă scopului și funcțiilor pedepsei penale, anume formarea unei atitudini corecte față de valorile protejate de legea penală, prevenirea comiterii de noi infracțiuni, dar și funcțiilor de exemplaritate, contrângere și reeducare.
Neaplicarea unei pedepse inculpatului G. M., care a comis o infracțiune în condițiile mai sus descrise, ar crea impresia încurajării acestui gen de comportamente antisociale.
Prin urmare, Curtea apreciază că soluția de amânare a aplicării pedepsei este neîntemeiată.
Având în vedere că în cauză pedeapsa a fost just individualizată ca și cuantum, fiind aplicată o pedeapsă de 10 luni închisoare, în condițiile reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p., Curtea, potrivit art. 421 pct. 2 litera a) C.p.p., va admite apelul inculpatului, va desființa sentința apelată și rejudecând, va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 83,85 și 86 Cod penal și apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art . 91 Cod penal, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 2 ani.
Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere stabilite de art. 93 alin. 1 Cod penal și totodată, față de dispozițiile imperative ale art. 93 alin. 2 Cod penal, va impune în sarcina inculpatului și obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune.
În conformitate cu dispozițiile art. 93 alin. 3) Cod penal, inculpatul va presta, pe durata unei perioade de 60 de zile, în interiorul termenului de supraveghere o muncă neremunerată, la DGASPC sector 4 sau ADP sector 4 București.
Va atrage atenția inculpatului, față de dispozițiile art. 91 alin.4 Cod penal, că, în cazul în care pe durata termenului de supraveghere, cu rea - credință, nu va respecta măsurile de supraveghere sau nu va executa obligațiile impuse, suspendarea executării pedepsei va fi revocată, aceeași consecință urmând a se produce și în cazul comiterii unei noi infracțiuni în perioada termenului de supraveghere.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. 3 C.p.p, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu.
Desființează,în parte,sentința penală nr.58/24.02.2015 a Judecătoriei Cornetu și rejudecând în fond:
Înlătură aplicarea art.83,85 și 86 Cod penal și în temeiul art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului G. M. pe un termen de supraveghere de 2 ani.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b C. pen., impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul D.G.A.S.P.C. sector 4 sau A.D.P. sector 4 București, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate,în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare la instanța de apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 29.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. N.-C. D. L.
GREFIER,
S. N.
Red.C.N.L.
Tehnored.V.D./5 ex.
Jud.Cornetu – jud.M.V.B.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 629/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
