Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1413/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1413/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-10-2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._/300/2015 (3378/2015)
DECIZA PENALĂ NR. 1413/A
Ședința publică din 26.10.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- E. V. A. I.
JUDECĂTOR- C. C. D.
GREFIER- E. A. N.
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel București- reprezentat de procuror E. ELIANA B..
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de inculpatul I. B. împotriva sentinței penale nr. 438 din data de 02 septembrie 2015, a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțată în dosarul nr._/300/2015.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 19.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.10.2015 când, în aceeași compunere deliberând, a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală 438/02.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București- Secția Penală în dosarul nr._/300/2015 s-au hotărât următoarele: în temeiul art. 233 alin. 1 Cod penal raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul I. B. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie; în baza art. 67 alin. 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b și n Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, și de a comunica cu persoana vătămată M. C., sau membrii de familie ai acesteia,ori de a se apropia de aceștia, pe o perioadă de 5 ani calculată conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale; în baza art. 65 alin. 1 Cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b și n Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, și de a comunica cu persoana vătămată M. C., sau membrii de familie ai acesteia,ori de a se apropia de aceștia, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale; în baza art. 396 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 17 alin. 2, art. 16 alin. 1 lit. g teza ultimă Cod procedură penală și art. 67 alin. 2 din Legea 192/2006 a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului I. B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, faptă prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. 1 Cod penal, având în vedere că a fost încheiat un acord de mediere, în condițiile legii; în baza art. 72 Cod penal s-a dedus, din durata pedepsei închisorii, perioada când acesta a fost reținut și arestat preventiv, respectiv din data de 01.04.2015 la zi; în baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat; s-a constatat că persoana vătămată M. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză; în baza art. 8 din legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul I. B., în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe; în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 4249/P/2015 emis de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București la 25.05.2015 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului I. B., sub aspectul săvârșirii în concurs real a infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal și viol, prevăzută de art. 218 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, cauza fiind înregistrată la data de 26.05.2015 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, sub nr._/300/2015.
S-a mai reținut că în actul de sesizare a instanței a fost expusă următoarea situație de fapt: la data de 31.03.2015, în jurul orei 19:30, în timp ce se afla în parcul T., inculpatul I. B. a deposedat-o prin violență de telefonul mobil pe persoana vătămată M. C. și a constrâns-o să întrețină acte sexuale orale și normale cu acesta.
S-a reținut că pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații persoană vătămată M. C. (f. 15- 17); proces verbal și planșă foto de cercetare la fața locului (f. 15- 20); proces verbal și planșă foto de conducere în teren; (f. 20-26); examinare medico-legală (f. 28); proces-verbal de depistare (f. 36); identificare din planșă foto (f. 52- 56); declarație martor R. A. (f. 63- 64), D. C. (f. 67- 69), M. A. (f. 65-66); declarație inculpat (f. 122- 125); raportul de Expertiză Medico-Legală nr. A_ (f. 30).
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a arătat că telefonul mobil sustras i-a fost restituit persoanei vătămate pe bază de dovadă, aceasta neprecizând dacă dorește să se constituie parte civilă în procesul penal.
În cauză au fost luate următoarele măsuri preventive: prin ordonanța organelor de cercetare penală din cadrul D.G.P.M.B., Secția 7 Poliție București, inculpatul I. B. a fost reținut pe o durată de 16 ore și 25 de minute, începând de la data de 01.04.2015, ora 20:05, până la data de 02.04.2015, ora 12:30
La data de 02.04.2015, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 a formulat propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul I. B..
Prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți al Judecătoriei Sectorului 2, București din data de 02.04.2015, a fost admisă propunerea de arestare preventivă a inculpatului I. B. și a fost luată față de acesta măsura arestului preventiv pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 02.04.2015 la 01.05.2015 inclusiv.
La data de 29.04.2015, prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 s-a dispus prelungirea pe o durată de 30 zile, de la data de 02.05.2015 până la data de 31.05.2015 inclusiv, a măsurii arestării preventive a inculpatului I. B..
S-a reținut că prin încheierea din camera de consiliu din data de 17.06.2015, în temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară, cu motivarea din cuprinsul încheierii de la acea dată, a constatat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr. 4249/P/2015 din data de 25.05.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei față de inculpatul I. B., sub aspectul săvârșirii în concurs real a infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal și viol, prevăzută de art. 218 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
La solicitarea instanței, a fost comunicată și atașată la dosar fișa de cazier a inculpatului, în vederea lămuririi antecedentelor penale și verificării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia.
În ședința publică din 07.07.2015 instanța a dispus citirea actului de sesizare, a adus inculpatului la cunoștință învinuirea, precum și dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, art. 375 alin. 1 Cod procedură penală și dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală cu privire la judecata cauzei în cazul recunoașterii vinovăției.
Inculpatul a precizat că recunoaște săvârșirea faptelor, astfel cum au fost reținute de parchet în sarcina acestuia și că dorește să se prevaleze de prevederile art. 375 alin. 1 Cod procedură penală, că își însușește actul de sesizare și mijloacele de probă administrate în cauză.
Instanța a încuviințat cererea inculpatului de aplicare a prevederilor art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, după care s-a procedat la audierea acestuia, potrivit art. 375 alin. 1 Cod procedură penală, declarația acestuia, prin care a recunoscut comiterea faptelor, fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
La dosarul cauzei a fost depus un acord de mediere încheiat între inculpatul I. B. și persoana vătămată M. C., precum și procesul verbal de închidere a medierii, din data de 15.05.2015, acord încheiat ca urmare a parcurgerii unui proces de mediere, în baza Contractului de mediere nr. 7/25.05.2015, în conformitate cu legea medierii nr. 192/2006.
În cuprinsul acordului de mediere, s-a reținut, se consemnează că părțile, respectiv inculpatul și persoana vătămată M. C. s-au înțeles în sensul că primul este de acord să achite celei de-a doua, suma de 2000 euro reprezentând prejudiciu daune morale pentru prejudiciul creat prin comiterea faptei, astfel cum a fost reținută în dosarul penal nr. 4249/P/2015 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 2 București.
S-a mai reținut că din cuprinsul aceluiași acord de mediere rezultă că inculpatul este de acord să achite integral cheltuielile judiciare avansate de stat, iar persoana vătămată este de acord să primească suma de 2000 euro reprezentând „despăgubire daune morale pentru repararea prejudiciului săvârșit de I. B. prin fapta sa, astfel cum a fost reținută în dos. penal nr. 4249/P/2015 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 2 București.”; mai departe, persoana vătămată a arătat că, „la data încheierii acordului de mediere nu mai solicită tragerea la răspundere penală a lui I. B.”; de asemenea, potrivit acordului de mediere, plata sumei de 2000 euro sau contravaloarea în lei la cursul zilei, se va efectua astfel: 1000 euro la semnarea acordului de mediere de către ambele părți iar diferența de 1000 euro, în maxim 15 zile de la data semnării acordului.
Instanța a reținut că, în drept, potrivit dispozițiilor art. 67 alin. 2 din Legea medierii nr. 192/2006, „În latura penală a procesului, dispozițiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală.”, potrivit art. 218 alin. 5 Cod penal, „Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) și alin. (2) se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.” și, de asemenea, potrivit art. 158 Cod penal „(1) Retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile. (2) Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă”.
În raport de dispozițiile legale indicate mai sus, instanța a reținut că procedura medierii, în cauza supusă judecății, este aplicabilă doar în cazul infracțiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. 1 Cod penal.
În acest sens s-a reținut că „înțelegerea părților”- ca modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților- este o cauză sui generis care înlătură răspunderea penală a inculpatului, astfel cum s-a decis și în cuprinsul deciziei nr. 9/17.04.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție- completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
În aceste condiții, constatând respectarea dispozițiilor art. 67- 70 din legea medierii nr. 192/2006, privind întrunirea condițiilor de formă și de fond a acordului de mediere, luând act de poziția părților în cauză, astfel cum aceasta a fost exprimată în cuprinsul acordului de mediere și constatând existența unei cauze care împiedică exercitarea acțiunii penale, instanța, în baza art. 396 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 Cod procedură penală, art. 16 alin. 1 lit. g teza ultimă Cod procedură penală și art. 67 alin. 2 din Legea 192/2006, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului I. B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, faptă prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. 1 Cod penal, având în vedere că a fost încheiat un acord de mediere, în condițiile legii.
Analizând materialul probator administrat în cauză, cu privire la infracțiunea de tâlhărie, pentru care inculpatul I. B. a fost trimis în judecată, instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută prin rechizitoriu corespunde adevărului, fiind avute în vedere mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, astfel cum au fost arătate anterior, probe care au fost recunoscute și însușite de către inculpat, precum și declarația dată de către acesta în fața instanței, prin care a recunoscut comiterea faptelor în modalitatea reținută prin actul de sesizare.
Astfel, s-a reținut că la data de 31.03.2015, la Secția 7 Poliție a fost înregistrată plângerea persoanei vătămate M. C. care reclama că a fost victima unui viol, fiind ulterior deposedată, prin smulgere, de un telefon mobil.
S-a mai reținut că, în temeiul sesizării, organele de poliție s-au deplasat la fața locului, ocazie cu care au efectuat cercetarea la fața locului, fiind ridicate trei urme posibil biologice și au fost efectuate fotografii judiciare.
S-a reținut că, fiind audiată, persoana vătămată M. C. a declarat următoarele: în data de 30.03.2015, în jurul orei 21:00, se deplasa către domiciliu, trecând prin parcul Plumbuita din sectorul 2, când a fost abordată de un individ care a invitat-o să consume împreună cu el și alte două persoane un pahar cu vin. Deoarece era ziua sa, persoana vătămată a fost de acord, iar după ce a consumat câteva pahare cu vin, în jurul orei 22:20 s-a deplasat împreună cu inculpatul la un magazin M. Image situat pe . 2, de unde au mai cumpărat vin; au revenit în parc unde au rămas până în jurul orei 00:00, când au plecat fiecare spre domiciliul său, după ce au făcut schimb de numere de telefon; în data de 31.04.2015 a purtat cu inculpatul mai multe convorbiri telefonice stabilind să se întâlnească în același loc în jurul orei 19:00; după ce s-au întâlnit, au plecat să se plimbe, deplasându-se pe . . au ajuns în zona parcului 8 Mai (parcul T.); au pătruns în parc și inculpatul i-a propus să întrețină relații sexuale; persoana vătămată l-a refuzat, moment în care acesta a devenit agresiv lovind-o cu pumnul în zona capului și a feței; a încercat să fugă, dar a fost prinsă și lovită în mod repetat pentru a nu mai țipa; a fost obligată să-l urmeze pe inculpat iar după circa 50-60 metri au coborât de pe malul lacului, apa fiind secată, acesta i-a spus să-i facă „un oral”, amenințând-o că o omoară; fiind refuzat, inculpatul a lovit-o din nou cu pumnul, fapt ce a determinat-o să accepte solicitarea acestuia; după câteva secunde persoana vătămată a avut senzația de vomă, moment în care inculpatul i-a solicitat să se dezbrace, să se întoarcă cu spatele și a întreținut relații sexuale normale timp de circa 5 minute; după consumarea actului, inculpatul a întrebat persoana vătămată dacă are bani asupra ei solicitându-i să-i arate buzunarele; văzând în buzunar telefonul mobil, marca Allview P6 Life, inculpatul i l-a luat spunându-i că rămâne la el; tot atunci inculpatul i-a solicitat să rămână pe loc până pleacă el; persoana vătămată a fugit, după ce acesta s-a îndepărtat și când a ajuns la domiciliu a sunat un prieten, A. căruia i-a povestit cele întâmplate și care a însoțit-o la secția de poliție.
S-a mai reținut că la data de 31.03.2015, fiind audiat, martorul R. A. a declarat următoarele: în aceeași zi, în jurul orei 20:10 a primit pe telefonul mobil un mesaj de la prietena sa C. care-i spunea că i s-a sustras telefonul mobil în parcul T.; a sunat pe numărul de telefon de la care primise mesajul și C. i-a spus că a fost victima unui viol și i s-a furat telefonul mobil; împreună cu C. s-a prezentat la secția de poliție pentru a sesiza cele întâmplate.
S-a reținut că la data 01.04.2015 s-a dispus examinarea medico-legală a persoanei vătămate, din care a rezultat că aceasta prezintă leziuni traumatice, vechi de aproximativ o zi, ce s-ar fi putut produce prin lovire repetată cu un corp dur, leziuni ce necesită 4- 5 zile de îngrijiri medicale.
S-a mai reținut că ulterior persoana vătămată a pus la dispoziție documente cu . a terminalului mobil sustras de inculpat, astfel că la data de 01.04.2015, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 nr. 4249/P/2015 s-a autorizat interceptarea, localizarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de pe terminalul mobil cu seriile IMEI_ și_ (dual sim) pe o durată de 48 de ore de la 01.04.2015 ora 02:00 până la data de 03.04.2015 ora 02:00; fiind pusă în aplicare ordonanța nr. 4249/P/2015, la data de 01.04.2015 a fost localizat terminalul mobil în cauză, în zona Complexului Comercial Dragonul R. nr. 3, zona standului 101, fiind identificat ulterior deținătorul în persoana numitului I. B..
S-a reținut că la data de 01.04.2015 i s-a prezentat persoanei vătămate, pentru recunoaștere, o planșă fotografică din care a recunoscut fără ezitare persoana aflată la poziția 5 ca fiind una și aceeași persoană care la data de 31.03.2014 a constrâns-o prin violență să întrețină relații sexuale orale și normale, pe care-l cunoaște sub numele de „B.” și care ulterior a deposedat-o prin smulgere de un telefon mobil, cel în cauză a fost identificat ca fiind I. B..
S-a mai reținut că la data de 01.04.2015 a fost audiat martorul M. A. care a declarat următoarele: îl cunoaște pe inculpat de 5- 6 luni; la data de 30.03.2015, a plecat din Dragonul R. împreună cu B. și cu un alt prieten „M.” și s-au deplasat în parcul Plumbuita unde în jurul orei 20:00- 21:00 s-au oprit și au consumat mai multe sticle cu vin; după aproximativ o oră B. a observat o fată cu care a intrat în vorbă și a invitat-o să bea un pahar cu vin; aceasta a fost de acord și după câteva pahare a plecat împreună cu B. să mai cumpere vin de la magazinul M. Image din . ce au revenit, fata al cărui nume martorul nu și-l amintește a mai consumat puțin vin apoi a plecat spre domiciliul său după ce a făcut schimb de numere de telefon cu B.; martorul declară că nu a discutat detalii cu B. despre cele întâmplate și nici dacă cei doi s-au înțeles să se întâlnească ulterior; martorul nu-și amintește ce telefon avea B. sau persoana vătămată în acea seară și nici dacă fata a primit vreo sumă de bani de la B..
S-a reținut că la data de 01.04.2015 a fost audiat martorul D. C. care a declarat următoarele: lucrează și el în Complexul D. R. unde lucrează și B. și se cunoaște cu acesta de mult timp; cunoaște faptul că B. folosea un telefon mobil marca Allview pe care-l avea de la cumnatul său; în ziua de 01.04.2015, în timp ce se afla la serviciu a văzut cum B. este luat de mai mulți polițiști în civil și fiindcă nu știa ce se întâmplă a încercat să intervină pentru prietenul său; a fost condus la secția de poliție unde i-a fost prezentat un telefon mobil marca Allview pentru a-l recunoaște dacă este cel utilizat de B.; nu era vorba de același telefon, deși era aceeași marcă, era un model mai nou decât cel pe care-l folosea B..
S-a mai reținut că la data de 01.04.2015, au fost ridicate de la magazinul M. Image situat în . video care confirmă declarația inculpatului cu privire la deplasarea la magazin pentru a cumpăra vin, fiind însoțit de persoana vătămată.
S-a reținut că la data de 01.04.2015, în urma depistării numitului I. B., a fost consemnată declarația acestuia în care acesta a afirmat următoarele: are telefonul mobil de la prietena sa R. pe care l-a primit în data de 31.03.2015, în jurul orei 19:00 în timp ce se aflau în parcul T.; inițial, R. a refuzat să-i înmâneze telefonul însă a lovit-o peste față cu palma, moment în care, probabil de frică, aceasta i-a dat telefonul mobil; în continuare I. B. afirmă că s-a plimbat împreună cu R. prin parcul Plumbuita apoi prin parcul T. unde au făcut sex iar R. i-a spus că relația lor s-a încheiat; în acel moment I. B. i-a cerut să-i restituie suma de 200 lei pe care îi împrumutase de la el cu 7- 8 zile în urmă și de care prietenii săi S. și A. știau dar R. a spus că banii rămân în contul relației sexuale consumate.
S-a mai reținut că la data de 01.04.2015, după ce i s-a adus la cunoștință drepturile și obligațiile ce-i revin în calitate de inculpat, I. B. a declarat următoarele: în data de 30.03.2015, în jurul orei 21:00, se afla în parcul Plumbuita împreună cu doi prieteni: S. și A. și consumau vin; la un moment dat, de locul unde se aflau s-a apropiat o fată pe care nu o cunoștea și cu care a intrat în vorbă, invitând-o să consume cu ei un pahar de vin; fata respectivă s-a prezentat sub numele de R. iar ulterior când a făcut cunoștință și cu ceilalți doi băieți s-a prezentat „ C.”; deoarece vinul s-a terminat s-a deplasat împreună cu C. la magazinul M. Image situat pe . unde au mai cumpărat vin, s-au întors în parc și au continuat să consume vin până în jurul orei 00:00 când s-au despărțit și au plecat fiecare spre domiciliul său; în data de 01.04.2015 după mai multe discuții telefonice cu C., inculpatul a declarat că s-au întâlnit în jurul orei 18:00 în parc și s-au plimbat pe alei; într-un loc mai retras s-au oprit și atunci i-a propus fetei să întrețină raporturi sexuale cu el; C. nu a fost de acord spunând că nu este locul potrivit iar el a insistat, ulterior văzând că aceasta refuză a luat-o de păr și a dus-o jos de pe malul lacului, apa fiind secată; aici a cerut persoanei vătămate să stea în genunchi și să-i facă „un sex oral”; a fost de acord și după terminarea actului sexual oral i-a cerut să se dezbrace și să facă sex normal; a fost de acord iar după ce a făcut sex oral și normal i-a cerut să facă și sex anal dar C. a refuzat moment în care a lovit-o cu palma peste față o singură dată; nici după ce a fost lovită C. nu a fost de acord să facă sex anal astfel că au continuat să facă sex normal; după consumarea actului, inculpatul i-a solicitat persoanei vătămate să-i restituie suma de 200 lei pe care aceasta i-o datora și pe care o primise drept contravaloarea unor servicii sexuale viitoare; solicitarea de restituire a banilor a venit din partea inculpatului după ce, declară acesta, C. i-a spus că relația lor s-a încheiat; despre bani, C. i-a spus că rămân ca plată în contul actului sexual consumat; în acel moment, i-a solicitat persoanei vătămate să-i dea telefonul mobil în contul banilor iar când aceasta a scos telefonul din buzunar, despre care a spus că refuză să-l dea, inculpatul a smuls telefonul din mâna lui C. deoarece aceasta nu vroia să-l dea; după ce a intrat în posesia telefonului inculpatul a lovit-o din nou peste față pe C., ca semn că relația lor a încetat.
S-a reținut că la data de 19.05.2015 INML ”M. Minovici” a înaintat Raportul de Expertiză Medico- Legală nr. A_, din 19.05.2015, care certifică dezvoltarea normală din punct de vedere somato- psihic, fără tulburări psihice a persoanei vătămate; aceasta prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur, ce pot data de o zi (din 31.03.2015), ce necesită 4-5 zile de îngrijire medicală; în probele biologice recoltate cu ocazia examinării medico-legale, pentru examen serologic, s-a pus în evidență prezența spermei și a spermatozoizilor în secreția vaginală; având în vedere frecvența relativ mare a capetelor de spermatozoizi identificate, opinia specialiștilor este că provine, cel mai probabil, în urma unei ejaculări recente de circa 24- 48 ore.
S-a mai reținut că la data de 18.05.2015, a fost reaudiat inculpatul I. B. fiindu-i adusă la cunoștință noua încadrare juridică dată faptelor pentru care este cercetat, respectiv tâlhărie și viol în concurs real, fapte prevăzute de art. 233 Cod penal și art. 218 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 Cod penal, acesta arătând că își menține prima declarație.
S-a reținut că, fiind audiat de către instanță, inculpatul a recunoscut comiterea faptei de tâlhărie, astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare, declarația acestuia fiind coroborată cu toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, astfel cum au fost arătate anterior.
Astfel, în drept, a constatat instanța fondului că fapta reținută în sarcina inculpatului, constând în aceea că la data de 31.03.2015, în jurul orei 19:30, în timp ce se afla în parcul T., prin acte de violență, a deposedat-o de telefonul mobil pe persoana vătămată M. C., întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 233 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, precum și gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, relevat de circumstanțele deosebit de grave în care fapta de tâlhărie a fost comisă, respectiv în urma utilizării de violențe în scopul obținerii unor favoruri de natură sexuală, acte de violență care au condus la constrângerea victimei și punerea acesteia în imposibilitate de a se apăra și de a-și exprima voința, cu consecința consumării unei fapte de viol.
În acest sens s-a reținut că deși inculpatul comisese deja o infracțiune de o gravitate sporită, în urma căreia a fost afectată semnificativ libertatea și integritatea sexuală a victimei, acesta a dezvoltat o nouă rezoluție infracțională, aceea de a intra în posesia telefonului mobil al victimei, deși aceasta s-a opus la a i-l înmâna, moment în care inculpatul i l-a smuls din mână.
A apreciat instanța de fond că prin aceste acte materiale, care se circumscriu laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie, au fost afectate în mod grav relațiile sociale referitoare atât la protecția proprietății și detenției legitime, dar și la protecția vieții, integrității corporale și sănătății victimei, inculpatul manifestând o atitudine de ignoranță față de ordinea de drept și o apreciere superficială asupra faptelor sale, ce constituie elemente de insecuritate a valorilor sociale protejate de lege.
Mai mult, a apreciat instanța fondului că la individualizarea pedepsei se impune a se avea în vedere și împrejurarea că inculpatul, deși nu a mai suferit condamnări, a mai fost sancționat administrativ pentru comiterea mai multor fapte contra integrității corporale și sănătății, respectiv loviri sau alte violențe, fapte prevăzute de art. 180 alin. 2 din vechiul cod penal, precum și pentru comiterea mai multor fapte contra patrimoniului, respectiv furt calificat, prevăzută de art. 208- 209 din vechiul cod penal.
A constatat instanța că inculpatul a beneficiat de clemența organelor judiciare, prin aplicarea unor sancțiuni manifestate ca stimulatori cu caracter pozitiv care să se reflecte asupra subiectului de drept în sensul stopării acțiunilor ilicite și încurajării acțiunilor pozitive, însă acesta nu a înțeles scopul aplicării unei „răspunderi juridice” mai blânde și a continuat să comită fapte de natură penală, și aceasta chiar într-o modalitate gravă, ceea ce impune organelor judiciare, în scopul asigurării respectării dispozițiilor normative și protecția valorilor sociale pe care ele le afirmă, aplicarea unei măsuri de constrângere mai severe, respectiv pedeapsa cu închisoarea, în regim de detenție.
Instanța a avut în vedere însă, la stabilirea pedepsei, și faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, în modalitatea reținută în sarcina sa, prin actul de sesizare, urmând astfel a se da eficiență prevederilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și cu o pătrime, în cazul pedepsei amenzii- în situația recunoașterii săvârșirii faptelor în modalitatea reținută prin rechizitoriu.
În considerarea celor expuse, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta de tâlhărie există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în temeiul art. 233 alin. 1 Cod penal raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală instanța fondului l-a condamnat pe inculpatul I. B. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 67 alin. 2 Cod penal i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b și n Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, și de a comunica cu persoana vătămată M. C., sau membrii de familie ai acesteia,ori de a se apropia de aceștia, pe o perioadă de 5 ani calculată conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b și n Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, și de a comunica cu persoana vătămată M. C., sau membrii de familie ai acesteia,ori de a se apropia de aceștia, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Astfel, instanța a apreciat că natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și împrejurările cauzei și persoana inculpatului, aspecte deja analizate, conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de a fi ales în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, interzicerea acestor drepturi fiind proporțională cu gravitatea și urmările produse de fapta săvârșită de către inculpat.
În baza art. 72 Cod penal instanța a dedus din durata pedepsei închisorii, perioada când acesta a fost reținut și arestat preventiv, respectiv din data de 01.04.2015 la zi.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.
A constatat că persoana vătămată M. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză, în baza principiului disponibilității părților, aplicabil potrivit normelor în materie civilă.
În baza art. 8 din legea nr. 76/2008 instanța fondului a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul I. B., în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală instanța fondului l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal- la 03.09.2015 (f. 2 dosar) inculpatul I. B., prin apărător ales, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București- Secția a II-a Penală la data de 22.09.2015 sub nr._/300/2015 (3378/2015).
Apelantul inculpat, prin apărător din oficiu (f. 10), a solicitat instanței admiterea apelului, reindividualizarea pedepsei, în sensul aplicării dispozițiilor art. 91 Cod penal.
În acest sens s-a reținut că instanța de fond nu a reținut nicio circumstanță atenuantă ci doar dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală care nu exclude reținerea prevederilor art. 74 lit. f și g Cod penal, art. 75 alin. 2 lit. a Cod penal.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, s-a solicitat să se aibă în vedere că este tânăr, a avut o conduită sinceră de la începutul acestei cercetări, precum și faptul că a încheiat un acord de mediere cu persoana vătămată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul- inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul I. B. pentru următoarele considerente:
Curtea constată că prima instanță a analizat corespunzător cauza, sub toate aspectele, hotărârea atacată fiind temeinică și legală.
Cu privire la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. 1 Cod penal, se constată că în mod corect instanța fondului a făcut aplicarea art. 396 alin. 1, 6 Cod procedură penală raportat la art. 17 alin. 2, art. 16 alin. 1 lit. g teza ultimă Cod procedură penală și art. 67 alin. 2 din Legea 192/2006 și a Deciziei nr. 9/2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, dispunând încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului I. B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, faptă prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. 1 Cod penal, având în vedere că a fost încheiat un acord de mediere, în condițiile legii (f. 39- 48 dosar fond).
În examenul propriu, în fapt, în esență, Curtea reține, cu privire la infracțiunea de tâlhărie, că la data de 31.03.2015, în jurul orei 19:30, în timp ce se afla în parcul T., inculpatul I. B. a deposedat-o prin violență de telefonul mobil pe persoana vătămată M. C..
Curtea reține situația de fapt din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală (declarația dată de inculpat conform art. 375 alin. 1 cod procedură penală, în fața instanței, neavând valoarea și semnificația juridică a unui mijloc de probă), respectiv: declarațiile persoanei vătămate M. C. (f 15- 16, 17- 18 dup); proces verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente (f 20- 25- ce atestă și leziuni de violență); raport de expertiză medico- legală (conform cărora persoana vătămată a suferit leziuni ce au necesitat, spre vindecare, 4- 5 zile îngrijiri medicale- f 30 dup); proces verbal percheziție corporală inculpat (f 31 dup); proces verbal depistare inculpat (f 36- 37 dup); proces verbal vizionare înregistrări camere de supraveghere M. Image (f 47- 50 dup); proces verbal recunoaștere inculpat după planșe foto- recunoaștere efectuată de persoana vătămată- și planșele foto aferente (f 52- 56 dup); proces verbal reconstituire- reconstituire efectuată de inculpat- și planșele foto aferente (f 58- 62 dup); declarație martor indirect R. A. (f 63- 64 dup); declarație martor indirect M. A. (f 65- 66 dup); declarație martor asistent depistare D. C. (f 67- 68 dup); proces verbal consemnare declarație inculpat- f 120- 121 dup-, declarație inculpat (f 122, 123- 125 dup), în parte.
În drept, fapta comisă de către inculpat, descrisă anterior, prezintă conținutul constitutiv infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 233 Cod penal.
Prima instanță a aplicat corect și dispozițiile art. 74 Cod penal și art. 396 alin. 10 Noul Cod procedură penală, individualizând corect pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, respectiv 4 ani închisoare, criticile inculpatului nefiind fondate.
Astfel, Curtea are în vedere pe de o parte circumstanțele favorabile inculpatului, respectiv împrejurarea că a avut o conduită bună pe parcursul procesului penal, în sensul că a recunoscut și colaborat încă de la început cu organele de urmărire penală.
Totuși, pe de altă parte Curtea constată că modul în care a fost comisă infracțiunea- într-un loc retras, asupra unei persoane de sex feminin cu antecedente medicale de natură neurologică (epilepsie) și profitând de capacitatea redusă a acesteia de a se apăra, prin acte de violență la nivelul feței, craniului, toracelui ce au reclamat acordarea a 4- 5 zile de îngrijiri medicale-, astfel cum a fost anterior expus, relevă gradul extrem de ridicat de pericol social concret al faptei și făptuitorului.
Se mai reține și împrejurarea că inculpatul, deși nu a mai suferit anterior condamnări, a fost sancționat administrativ- trei sancțiuni administrative pentru fapte de furt calificat, o sancțiune administrativă pentru o faptă de lovire sau alte violențe-, împrejurare de natură să contureze pe de o parte profilul criminogen al inculpatului, perseverența în comiterea de fapte antisociale și, pe de altă parte, să releve nesocotirea de către inculpat a clemenței și avertismentului astfel primit din partea autorităților competente.
De asemenea, se reține faptul că inculpatul a avut inițial o atitudine procesuală relativ nesinceră, încercând să își diminueze gradul de răspundere.
În raport cu aceste împrejurări, Curtea apreciază că în mod corect instanța fondului nu a reținut în beneficiul inculpatului circumstanțe atenuante- dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. f, g cod penal, art. 75 alin. 2 cod penal, indicate de apărare.
Ca atare, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de prima instanță, orientată după cum se observă spre maximul redus conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, este în mod judicios individualizată.
Totodată, în mod corect prima instanță a apreciat, prin raportare la circumstanțele inculpatului, că scopul pedepsei nu poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție.
De asemenea, reține Curtea împrejurare că în mod corect au fost stabilite pedepsele accesorii și complementare aplicate inculpatului.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 421 pct. 1 lit. b cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul D. S. împotriva Sentinței penale nr. 245/24.03.2015 pronunțate de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._ .
În temeiul art. 422 Cod procedură penală va deduce, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 01.04.2015 la 26.10.2015, inclusiv.
Va dispune avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București- Oficii a sumei de 260 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului- apelant, domnul avocat Untescu F..
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, în raport cu soluția dată, având în vedere culpa procesuală, îl va obliga pe apelantul- inculpat I. B. la plata sumei de 360 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare- incluzând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul- inculpat I. B.- fiul lui Nicușor și E., născut la data de 15.01.1990, domiciliat în București, ., sector 2, CNP_ împotriva Sentinței penale nr. 438/02.09.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2015, cauză soluționată și cu citarea intimatei- persoană vătămată M. C.- domiciliată în jud. Ialomița, ., ..
În temeiul art. 422 Cod procedură penală deduce, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 01.04.2015 la 26.10.2015, inclusiv.
Dispune avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București- Oficii a sumei de 260 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului- apelant, domnul avocat Untescu F..
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe apelantul- inculpat I. B. la plata sumei de 360 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare- incluzând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. V. A. I. C. C. D.
GREFIER,
E. A. N.
Red. și tehnored. jud. I.E.V.A./05.11.2015/2 ex.
Jud. fond- jud. Sector 2 București- Secția Penală, jud. U.M.A.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 186/2015. Curtea de... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1396/2015.... → |
|---|
