Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1554/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1554/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-11-2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZA PENALĂ NR. 1554/A
Ședința publică din 16.11.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE– C. C. D.
JUDECĂTOR– E. V. A. I.
GREFIER– E. A. N.
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel București- reprezentat de procuror C. A..
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de revizuentul Ș. M. împotriva Sentinței penale nr. 1455/10.09.2015 pronunțate de Tribunalul București- Secția I Penală în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.11.2015 când, în aceeași compunere deliberând, a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 1455/10.09.2015 pronunțată de Tribunalul București- Secția I Penală în dosarul nr._ s-au hotărât următoarele: în baza art. 459 alin. 5 Cod procedură penală a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulata de condamnatul Ș. M., de revizuire a sentinței penale nr.628/23.08.2013 pronunțată de Tribunalul București- Secția a II- a Penală în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr.790/A/19.06.2014 a Curții de Apel București- Secția a II- a Penală; în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat revizuentul la plata sumei de 360 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat; s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 260 lei să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București- Secția I Penală la data de 30.06.2015, sub numărul_, revizuentul Ș. M. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.628/23.08.2013 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr.790/A din 19.06.2014 a Curții de Apel București, prin care în baza art.215 alin.1, 2, 3 și 5 cu aplicarea art.41 alin.2, art.75 alin.1 lit.a și art.37 alin.1 lit.a C.penal de la 1968 a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare și, prin rejudecare să se dea eficiență art.19 din Legea nr.682/2002.
În motivarea cererii revizuentul a arătat că în dosarul de urmărire penală nr. 5366/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București i-a fost adusă la cunoștință calitatea de inculpat în data de 21.11.2012, dată la care a fost reținut și ulterior arestat preventiv.
S-a reținut că a mai arătat revizuentul că în anul 2012 a avut calitatea de martor cu identitate protejată în dosarele: nr. 43/D/P/2010 al DIICOT BT Dâmbovița unde ca urmare a contribuției sale privitoare la aflarea adevărului și stabilirea situației de fapt a fost emis Rechizitoriul din 14.12.2011 cu privire la inculpatul I. A.- A. trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 Cod penal raportat la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000; nr. 22/D/P/2012 al DIICOT BT Dâmbovița unde ca urmare a contribuției sale privitoare la aflarea adevărului și stabilirea situației de fapt a fost emis Rechizitoriul din 04.04.2012 cu privire la inculpații B. C.-C., C. R. A., S. C.-N., D. F.-D.-A., D. Richard-I. și D. R.-N., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal și art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal din 1968.
S-a mai reținut că revizuentul a precizat că a efectuat cumpărări autorizate, în acest sens fiind emise ordonanțe de către procurorul competent, ocazii cu care i-au fost atribuite alte identități și a arătat că nu cunoaște prea multe detalii legate de condamnarea inculpatului I. A. A., tot ce cunoaște este că în aprilie 2012 a fost citat de către Tribunalul Dâmbovița unde a depus mărturie în calitate de martor cu identitate ascunsă și actualmente acesta se află în același penitenciar cu el.
Cu privire la inculpații din dosarul nr._, după emiterea rechizitoriului, arată că au fost condamnați de Tribunalul Dâmbovița, prin sentința penală din 4.07.2012.
S-a reținut că revizuentul a solicitat să se aibă în vedere că în momentul arestării preventive, avea calitatea de martor cu identitate protejată deoarece inculpații din ambele dosare în care a contribuit nu erau condamnați definitiv.
În drept s-a reținut că revizuentul a invocat art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală și art. 19 din Legea nr.682/2002.
A depus înscrisuri: adresa nr.107/VIII/1/2015 din 10.06.2015 a DIICOT B.T.Dâmbovița și extras din portalul Ecris cu privire la dosar nr._ .
Examinând cererea de revizuire sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu, Tribunalul a reținut următoarele:
Din adresa nr.107/VIII/1/2015 din 10.06.2015 a DIICOT B.T.Dâmbovița rezultă că Ș. M. a contribuit la aflarea adevărului și stabilirea situației de fapt în dosarul nr.43/D/P/2010 al DIICOT BT Dâmbovița privind pe inculpatul I. A.-A. trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 Cod penal raportat la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și în dosarul nr. 22/D/P/2012 al DIICOT BT Dâmbovița privind pe inculpații B. C.-C., C. R. A., S. C.-N., D. F.-D.-A., D. Richard-I. și D. R.-N., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal și art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Din aceeași adresă rezultă că aceste date au fost comunicate și către Curtea de Apel București, ca urmare a adresei transmisă de această instanță cu privire la dosarul nr._/3/2012.
Prin sentința penală nr. 628/23.08.2013 pronunțată de Tribunalul București- Secția a II- a Penală în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 790/A/19.06.2014 a Curții de Apel București- Secția a II- a Penală în dosarul nr._/3/2011, revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare și o pedeapsă complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Astfel cum rezultă din considerentele deciziei penale nr.790/A/19.06.2014 (filele 28, ultimul alineat și 29 ale deciziei sau fila 39 verso- 40 din dosar), Curtea a analizat aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 19 din Legea nr.682/2002, hotărând în mod definitiv că aceste dispoziții nu-i sunt aplicabile revizuentului-inculpat pentru considerentele dezvoltate la filele enumerate.
A reținut instanța fondului că, pentru a fi admisă în principiu cererea de revizuire, trebuie ca motivele invocate de revizuent să se încadreze în vreunul dintre cazurile în care se poate cere revizuirea unei sentințe penale prevăzute în mod expres și limitativ în dispozițiile art. 453 Cod procedură penală.
Astfel, s-a reținut că, potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedură penală, invocat de revizuent, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
S-a mai reținut că potrivit art. 459 alin. 3 Cod procedură penală, instanța examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art.455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art.456 alin. 2 și 3;
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit la alin. 3, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Analizând motivele invocate de revizuent în raport de dispozițiile art. 453 Cod procedură penală și 459 Cod procedură penală, anterior enunțate, tribunalul a constatat că acestea nu se încadrează în niciunul dintre cazurile în care revizuirea poate fi cerută, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire.
Astfel, tribunalul a constatat că împrejurările invocate de revizuent, în sensul că a contribuit la aflarea adevărului și stabilirea situației de fapt în dosarele nr. 43/D/P/2010 și nr. 22/D/P/2012 ale DIICOT BT Dâmbovița au fost analizate la pronunțarea deciziei atacate, neconstituind o împrejurare ce nu a fost cunoscută la soluționarea cauzei și care dovedește netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, având în vedere că din adresa nr.107/VIII/1/2015 din 10.06.2015 a DIICOT B.T. Dâmbovița rezultă că aceste date au fost comunicate și către Curtea de Apel București, ca urmare a adresei transmisă de această instanță cu privire la dosarul nr._/3/2012 și, mai mult, chiar din decizie rezultă că a fost analizată situația revizuentului prin raportare la art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Prin urmare, a apreciat Tribunalul că este evident că faptele și împrejurările în baza cărora este formulată cererea nu conduc în niciun fel la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
În condițiile în care în cererea de revizuire nu se face nicio referire la detalii cu privire la modul în care această împrejurare invocată de revizuent ar avea un caracter de noutate, în raport de probatoriul deja administrat în dosarul nr._/3/2012, întemeierea cererii pe dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală are doar un caracter evaziv, astfel că tribunalul a apreciat că nu poate reține existența acestui temei în condițiile inexistenței unei motivări concrete.
Prin urmare, tribunal a respins, ca inadmisibilă, cererea formulata de condamnatul Ș. M., de revizuire a sentinței penale nr. 628/23.08.2013 pronunțată de Tribunalul București- Secția a II- a Penală în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 790/A/19.06.2014 a Curții de Apel București- Secția a II- a Penală.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală revizuentul a fost obligat la plata sumei de 360 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 260 lei a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal în raport de data comunicării, 25.09.2015, f. 4 dosar- la 28.09.2015 (f. 2, 3 dosar) revizuentul Ș. M., personal, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București- Secția a II-a Penală la data de 06.10.2015 sub nr._ (_ ).
În fața Curții apelantul- inculpat a fost asistat de apărător din oficiu (f. 10).
Apelul a fost motivat oral în fața Curții, apelantul- revizuent, prin apărător din oficiu, solicitând instanței admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate iar pe fond, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire, motivat de faptul că revizuentul nu a beneficiat de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul- revizuent, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază nefondat apelul declarat de către apelantul- revizuent Ș. M., urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
În examenul propriu, în fapt, în esență, Curtea, reține următoarele:
Prin Sentința penală nr. 628/23.08.2013 pronunțată de Tribunalul București- Secția a II-a Penală s-au hotărât următoarele, cu privire la revizuentul Ș. M., sub aspectul laturii penale a cauzei: a fost respinsă solicitarea acestuia de schimbare a încadrării juridice; în baza art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal anterior cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal anterior și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior (9 acte materiale) a fost condamnat inculpatul Ș. M. la pedeapsa principală de 12 ani închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată; în baza art. 65 alin. 2 Cod penal anterior a fost aplicată inculpatului Ș. M. pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal anterior pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale; în baza art. 71 alin. 1 Cod penal anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza a II- a și b Cod penal anterior pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 61 Cod penal anterior a fost revocată liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 1019 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 293/01.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pe care a contopit-o cu pedeapsa principală aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 12 ani închisoare; în baza art. 65 alin. 2 Cod penal anterior a fost aplicată inculpatului Ș. M. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal anterior pe o durata de 4 ani, după executarea pedepsei principale; în baza art. 71 alin. 1 Cod penal anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal anterior pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 291 Cod penal anterior cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 37 lit. a Cod penal anterior a fost condamnat inculpatul Ș. M. la pedeapsa de 1 an închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals în formă continuată; în baza art. 71 alin. 1 Cod penal anterior a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal anterior pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 61 Cod penal anterior a fost revocată liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 1019 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 293/01.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pe care o contopește cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1019 zile de închisoare; în baza art. 71 alin. 1 Cod penal anterior a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal anterior pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal anterior raportat la art. 34 alin. 1 lit. a Cod penal anterior și art. 35 alin. 1 Cod penal anterior au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul Ș. M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal anterior pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale; în baza art. 71 alin. 1 Cod penal anterior a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal anterior pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului Ș. M.; în baza art. 88 Cod penal anterior a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului Ș. M. perioada reținerii și arestării preventive de la data de 21.11.2012 la zi.
Prin Decizia penală nr. 790/A/19.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București- Secția a II- a Penală în dosarul nr._/3/2013 (3430/2013) s-au decis următoarele, cu privire la revizuentul Ș. M., sub aspectul laturii penale a cauzei: în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a fost admis și apelul declarat de inculpatul Ș. M.; a fost desființată în parte sentința penală nr. 628/23.08.2013 a Tribunalul București- Secția a II- a Penală și, rejudecând în fond, în baza art. 5 noul cod penal, în baza art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968, art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968 și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968, art. 3201 Cod procedură penală din 1968 a fost condamnat inculpatul Ș. M. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată (9 acte materiale); în baza art. 65 alin. 2 Cod penal din 1968 s-a aplicat inculpatului Ș. M. pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal din 1968 pe o durata de 4 ani, după executarea pedepsei principale; în baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1968 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal din 1968 pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 61 Cod penal din 1968 s-a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 1019 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 293/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pe care a contopit-o cu pedeapsa principală aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 8 ani închisoare; în baza art. 291 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968 și art. 37 lit. a Cod penal din 1968, art. 3201 Cod procedură penală din 1968 a fost condamnat inculpatul Ș. M. la pedeapsa de 10 luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals în formă continuată; în baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1968 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal din 1968 pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 61 Cod penal din 1968 s-a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 1019 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 293/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1019 zile de închisoare; în baza art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968 raportat la art. 34 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968 și art. 35 alin. 1 Cod penal din 1968 s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul Ș. M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durata de 4 ani, după executarea pedepsei principale; în baza art. 71 alin. 1 Cod penal 1968 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal 1968 pe durata executării pedepsei principale; s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Ș. M. perioada reținerii și arestării preventive de la data de 21.11.2012 la 11.02.2014.
Astfel cum judicios a reținut instanța de fond, din actele dosarului- adresa nr.107/VIII/1/2015 din 10.06.2015 a DIICOT B.T. Dâmbovița, f. 4 dosar fond- rezultă că aceste date au fost comunicate și către Curtea de Apel București, ca urmare a adresei transmisă de această instanță cu privire la dosarul nr._/3/2013 și, mai mult, chiar din decizie rezultă că a fost analizată situația revizuentului prin raportare la art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Din considerentele acestei Decizii rezultă că instanța de control judiciar, cu ocazia soluționării apelului, examinând aceste relații, a apreciat că inculpatului nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din legea nr. 682/2002 potrivit cărora persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a pct. 1 din acest act normativ și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
În acest sens a reținut instanța de apel că această cauză legală de atenuare se aplică inculpaților care după săvârșirea unor infracțiuni grave cooperează cu organele judiciare, constatând că inculpatul invocă, însă, denunțuri făcute înainte de săvârșirea infracțiunii (perioada septembrie- noiembrie 2012), întrucât inculpații cu privire la care a oferit informații au fost trimiși în judecată anterior acestei perioade, la 14.12.2011 și la 04.04.2012.
Prin urmare, instanța de apel a apreciat că inculpatul nu poate beneficia de aceste dispoziții legale și de efectul atenuant al acestora.
În raport cu acestea, constată Curtea că în mod corect a apreciat Tribunalul că împrejurările invocate de revizuent nu sunt împrejurări noi, necunoscute de instanțe cu ocazia judecării pe fond a cauzei și că, în consecință, nu a fost invocat un motiva care să corespundă exigențelor art. 453 alin. 1 lit. teza I a Cod procedură penală fapt care, conform art. 459 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 453 alin. 3 lit. e Cod procedură penală, atrage sancțiunea inadmisibilității cererii de revizuire, fără a mai fi necesară verificarea invocării unui motiv care să răspundă exigențelor art. 453 alin. 1 lit. a teza a II- a Cod procedură penală.
Curtea, în acord cu Tribunalul, subliniază faptul că simpla invocare formală a unui caz de revizuire din cele prevăzute de art. 453 alin. 1 Cod procedură penală nu este suficientă pentru a fundamenta o cerere de revizuire admisibilă, fiind necesare, cumulativ, invocarea unui motiv de revizuire și dovedirea acestuia.
În consecință, apreciind că în mod corect Tribunalul a apreciat ca inadmisibilă cererea de revizuire, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul Ș. M. împotriva Sentinței penale nr. 1455/10.09.2015 pronunțate de Tribunalul București- Secția I Penală în dosarul nr._, menținând sentința apelată.
Va dispune avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București- Oficii a sumei de 260 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al apelantului- revizuent.
În temeiul art. 275 alin. 2 cod procedură penală, în raport cu soluția dată, având în vedere culpa procesuală, îl va obliga pe apelantul- revizuent la plata sumei de 360 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, incluzând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul Ș. M.- fiul lui A. și Lumința, născut la 29.05.1979, C.N.P.:_, deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva Sentinței penale nr. 1455/10.09.2015 pronunțate de Tribunalul București- Secția I Penală în dosarul nr._ .
Menține sentința apelată.
Dispune avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București- Oficii a sumei de 260 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al apelantului- revizuent.
În temeiul art. 275 alin. 2 cod procedură penală obligă pe apelantul- revizuent la plata sumei de 360 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, incluzând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. DăescuElena V. A. I.
GREFIER,
E. A. N.
Red. și tehnored. jud. I.E.V.A./02.12.2015/2 ex.
Jud. fond- Tribunalul București, Secția I Penală, jud. F.C.V.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 196/2015. Curtea de... | Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 1770/2015.... → |
|---|
