Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 891/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 891/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 7304/1748/2013
Dosar nr._
(1014/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 891
Ședința publică din data de 23 iunie 2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
Președinte:A. B. R.
Judecător:A. N.
Grefier:A. P.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București – prin procuror F. D..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu și apelantul – inculpat G. N. împotriva sentinței penale nr. 59/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu.
Dezbaterile care au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2015 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților, prin apărători aleși, să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, inițial, Curtea a stabilit termen în vederea pronunțării la data de 26 mai 2015, iar ulterior, în aceeași constituire și pentru aceleași considerente, a amânat pronunțarea la data de 09 iunie 2015, respectiv 23 iunie 2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 59/24.02.2015, Judecătoria Cornetu, în baza art. 5 Cod penal cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014, a constatat că legea penală mai favorabilă este Codul penal de la 1969.
În baza art. 180 alin. 1 Cod penal de la 1969 a condamnat pe inculpatul G. N. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal de la 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal de la 1969.
În baza art. 259 alin. 1 Cod penal de la 1969 a condamnat inculpatul G. N. pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal de la 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal de la 1969.
În baza art. 33 alin.1 lit.a și art.34 alin.1 lit.b cod penal de la 1969, a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 86 ind.1 C.pen. de la 1969, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 C.pen de la 1969.
În temeiul art. 86 ind.3 alin.1 C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 ind.3 alin. 1 lit. a-d Cod penal din 1969:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov;
b)să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau
locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art. 86 ind. 3 alin.3 lit.d C.pen. de la 1969, a impus inculpatului obligația de a nu lua legătura cu partea civilă și familia acestuia.
Datele prevăzute la art. 86 ind.3 alin. 1 lit. b-d Cod penal din 1969 se comunică Serviciului de Probațiune Ilfov, iar măsurile de supraveghere dispuse se comunică inculpatului.
În baza art. 86 ind.4 Cod penal din 1969 cu referire la art. 83 Cod penal din 1969 a atras atenția inculpatului asupra cauzelor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 1357 și urm. Cod civil:
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. V. și a obligat inculpatul la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 2.800 lei cu titlu de daune materiale și în cuantum de 5000 de euro cu titlu de daune morale, fiind plătit în echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății.
În baza art. 272 alin. 1 C.pr.pen. a dispus avansarea sumei de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Ilfov.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 276 alin. 1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.300 lei către partea civilă B. V. cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de parte.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 25.11.2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr._, plângerea formulată de petentul B. V. împotriva ordonanței nr.3714/P/2012 din 26.09.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, menținută prin rezoluția nr. 1181/II-2/2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitului G. N.. Petentul a solicitat admiterea plângerii, considerând că este o soluție netemeinică și nu sunt incidente disp. art. 18ind.1 Cod penal.
Prin ordonanța nr. 3714/P/2012 din 26.09.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitul G. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal și denunțare calomnioasă, prev. de art. 259 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, în temeiul art. 11 pct.1 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. b ind.1 Cod procedură penală și art. 18 ind.1 Cod penal.
Pentru a pronunța această soluție, procurorul, neînsușindu-și referatul cu propunere de terminare a urmăririi penale prin care organele de poliție au propus trimiterea în judecată a intimatului, a reținut că la data de 18.06.2012, partea vătămată B. V. a sesizat organele judiciare și a solicitat efectuarea de cercetări față de învinuitul G. N.. În urma cercetărilor efectuate în cursul urmăririi penale, s-a stabilit că la data de 03.06.2012, G. N. i-a adresat mai multe injurii și a exercitat acte de violență asupra părții vătămate, trăgându-l în interiorul unui garaj, rupându-i tricoul și aplicându-i două lovituri cu pumnii în zona capului. Anterior, la data de 05.06.2012, la aceeași unitate de poliție a fost înregistrată plângerea formulată de către G. N. în care acesta a solicitat efectuarea de cercetări față de B. V., susținând că acesta a pătruns, fără drept, în incinta garajului său situat în sat C., ., județ Ilfov și l-a amenințat, aducându-i injurii.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că, la data de 03.06.2012, în jurul orelor 10,00, partea vătămată B. V. a ieșit cu autoturismul din curtea locuinței sale din comuna C., ., moment în care vecinul său, învinuitul G. N. care se afla în fața propriului garaj, a început să-i aducă injurii și să facă semne obscene atât la adresa părții vătămate cât și a soției acesteia, numita B. A.. Din cauza atitudinii reprobabile, partea vătămată i-a cerut acestuia explicații, însă G. N. a încercat să imobilizeze cu brațele victima și a lovit-o cu pumnii în zona capului. S-a mai stabilit că partea vătămată nu a pătruns nici un moment în garajul învinuitului, așa cum acesta a susținut în mod nereal, ba mai mult, chiar G. N. a încercat să o tragă în interior.
În referire la faptele comise de G. N., procurorul a reținut în ordonanța de scoatere că acestea au adus o atingere minimă relațiilor sociale și valorilor ocrotite de legea penală, astfel încât nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni. Ca urmare a fost aplicată acestuia o amendă administrativă în cuantum de 1000 lei, dispunându-se scoaterea acestuia de sub urmărire penală.
Prin încheierea din ședința publică de la 23.01.2014, instanța a desființat ordonanța nr. 3714/P/2012 din 26.09.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, menținută prin ordonanța nr. 1181/II-2/2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu și a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul G. N. pentru săvârșirea infracțiunilor de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal și denunțare calomnioasă, prev. de art. 259 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, stabilind că faptele inculpatului G. N. nu sunt susceptibile de a fi încadrate în dispozițiile art. 18ind.1 Cod penal și în mod greșit a apreciat procurorul acest fapt, fără a motiva aprecierile sale, și a reținut cauza spre judecare. În ceea ce privește amenda administrativă, în cuantum de 1000 lei, aplicată învinuitului G. N. de către procuror la pronunțarea ordonanței nr. 3714/P/2012 din 26.09.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, instanța a dispus anularea acesteia.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație G. N.(f.17-18), declarație învinuit (f.42), declarație parte vătămată (f.23, 35-36), declarațiile martorilor S. G. (f.26,39-40), B. A. (f.27,37-38), R. A. (f.29), M. L. S. (f.28), certificat medico-legal emis de Institutul de Medicină Legală „M. Minovici” (f.25), proces-verbal de vizionare înregistrare (f.33-34), fișă de intervenție (f.43), planșe foto (f.85-93.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 16.04.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. iar, în urma răspunsului negativ al acestuia, a procedat la audierea inculpatului (f.79-81), în conformitate cu dispozițiile art. 378 C.p.p. și a părții vătămate B. V. (f.72-73). Totodată, au fost audiați martorii S. G. (f.115-116), B. A. (f.117-118), M. L. S. (f.119), G. Andronica (f.120-121), M. R. (f.122), G. C. (f.182-183) și P. M. M. (f.184-185), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei și s-a încuviințat inculpatului proba cu înscrisuri în circumstanțiere, fiind depuse la dosarul cauzei (f.123-141).
A fost atașată copie de pe cazierul judiciar la inculpatului (f.106).
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 03.06.2012, în jurul orelor 10,00, partea civilă B. V. a ieșit cu autoturismul din curtea locuinței sale din comuna C., ., moment în care vecinul său, inculpatul G. N. care se afla în fața propriului garaj, a început să-i aducă injurii și să facă semne obscene atât la adresa părții vătămate cât și a soției acesteia, numita B. A., aspecte consemnate în procesul-verbal întocmit de către organele de poliție cu ocazia vizionării imaginilor surprinse de camerele de luat vederi amplasate la locuința părții vătămate.
Din cauza atitudinii reprobabile a inculpatului G. N., partea civilă B. V. i-a cerut acestuia explicații, însă primul a încercat să imobilizeze cu brațele victima și a lovit-o cu pumnii în zona capului. Declarațiile părții civile B. V. se coroborează cu procesul-verbal întocmit de către organele de poliție cu ocazia vizionării imaginilor surprinse de camerele de luat vederi amplasate la locuința părții vătămate, cu planșele fotografice existente la dosarul cauzei, cu declarațiile martorilor S. G., B. A., M. L. S. și cu concluziile certificatului medico-legal emis de Institutul de Medicină Legală „M. Minovici” în care se arată că victima prezenta leziuni traumatice (latero-cervical dreapta, proximal 2 echimoze palid roșiatice) care au putut fi produse prin lovire cu corp dur la data de 03.06.2012.
Ulterior, la data de 05.06.2012, la poliție a fost înregistrată plângerea formulată de către G. N. în care acesta a solicitat efectuarea de cercetări față de B. V., susținând că acesta a pătruns, fără drept, în incinta garajului său situat în sat C., ., județ Ilfov și l-a amenințat, aducându-i injurii.
Însă din coroborarea probatoriului administrat, în speță procesul-verbal întocmit de către organele de poliție cu ocazia vizionării imaginilor surprinse de camerele de luat vederi amplasate la locuința părții civile și declarațiile martorilor audiați, rezultă că partea civilă nu a pătruns nici un moment în garajul inculpatului, așa cum acesta a susținut în mod nereal, ba mai mult, chiar G. N. a încercat să o tragă în interior. Chiar martorul propus de inculpat – G. C., fiul acestuia, declară că „i-am văzut chiar în dreptul ușii că se îmbrânceau”, iar martorul P. M. M. a declarat în fața instanței că evenimentul s-a întâmplat la „.>”. În ce privește declarația martorei G. Andronica, instanța reține că aceasta este nesinceră având în vedere că nu se coroborează cu celelalte declarații din care rezultă că partea civilă nu a intrat în garajul inculpatului, ci doar s-a apropriat de ușa acestuia.
Prin Legea nr. 286/2009 legiutorul a adoptat noul Cod Penal al României pentru a răspunde necesităților practice care reclamau ajustări ale legislației penale, mesajul juridic și social al codului penal fiind întemeiat, în esență, pe obiectivul reformării politicii punitive a statului printr-o abordare conceptuală cuprinzând o revizuire a pedepselor și o ordonare logică prin condensarea legislației (o . infracțiuni din legi speciale au fost incluse în cod, unele sub formă modificată).
Potrivit Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012, noua legislație penală a intrat în vigoare la data de 01.02.2014.
În ceea ce privește infracțiunea de loviri și alte violențe, legiutorul nu a diminuat sancțiunea principală aplicată făptuitorilor, însă în ce privește infracțiunea de denunțare calomnioasă a introdus alternativ amenda penală, aspect care ar putea duce la concluzia că legea mai favorabilă ar fi noul cod penal.
Însă, din compararea modalităților de executare a pedepsei reglementate de dispozițiile Codului penal din 1969 și noului Cod penal pentru determinarea legii penale mai favorabile, inclusiv prin analiza criteriilor prevăzute la art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, rezultă a fi mai favorabile dispozițiile Codului Penal din 1969.
În drept, fapta inculpatului G. N. constând în aceea că a lovit de două ori partea civilă cu pumnii în dreptul capului, provocându-i leziuni traumatice (latero-cervical dreapta, proximal 2 echimoze palid roșiatice) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri și alte violențe, prevăzute și pedepsite de art. 180 alin.1 C. pen. de la 1969.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Cornetu și inculpatul G. N..
Prin apelul său, P. a criticat sentința pentru nelegalitate sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe.
Inculpatul a criticat sentința sub aspectul greșitei condamnări pentru denunțare calomnioasă, întrucât a avut loc o violare de domiciliu, iar pe latură civilă a criticat greșita acordare a daunelor morale.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile aduse, precum și conform prevederilor art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile sunt fondate în limitele ce vor fi arătate.
Nu sunt întemeiate criticile aduse de inculpat în latura penală a cauzei, instanța stabilind o corectă situație de fapt dând o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpat.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 180 alin.1 C. pen. de la 1969, instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de lovire sau exercitarea oricărei alte violențe (inclusiv psihice) cauzatoare de suferințe fizice asupra corpului unei persoane. Acțiunea inculpatului, care a lovit cu pumnii în zona capului victimei, realizează elementul material al infracțiunii de loviri și alte violențe, urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale în legătură cu integritatea fizică sau sănătatea persoanei, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei, suferința fizică fiind prezumată.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
Cu privire la cealaltă faptă reținută în sarcina inculpatului, instanța a reținut că acesta a încercat să învinuiască pe nedrept partea civilă cu privire la săvârșirea unor infracțiuni (violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.1 Cod penal și amenințare, prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal).
În drept, fapta inculpatului G. N. constând în aceea că a încercat să învinuiască pe nedrept partea civilă cu privire la săvârșirea unor infracțiuni (violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.1 Cod penal și amenințare, prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzute și pedepsite de art. 259 alin. 1 Cod penal de la 1969.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 259 alin. 1 Cod penal de la 1969, instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de învinuire mincinoasă a unei persoane determinate de săvârșirea unei infracțiuni prin denunț, plângere prealabilă sau plângere. Acțiunea inculpatului, care a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că partea civilă i-a violat domiciliul și l-a amenințat, realizează elementul material al infracțiunii de denunțare calomnioasă, urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul înfăptuirii justiției, precum și cele privitoare la protecția persoanei acuzate pe nedrept, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 1969, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei, acesta dorind să ascunda fapta sa proprie de lovire printr-un denunț mincinos la adresa părții civile.
Probele administrate dovedesc fără putință de tăgadă că partea vătămată nu a intrat în garajul inculpatului, astfel că plângerea formulată de acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 259 alin. 1 VCP.
În privința laturii civile a cauzei, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale (fapta ilicită a inculpatului constând lovirea părții vătămate), prejudiciul material suferit de partea civilă constând în efectuarea de cheltuieli pentru tratament și recuperare, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția dovedită a inculpatului. Totodată, ținând cont de comportamentul agresiv al inculpatului, partea civilă a fost nevoită să-și asigure paza, încheind un contract de servicii și pază. În ceea ce privește solicitarea de daune morale, instanța a reținut din probatoriul administrat în cauză, că datorită comportamentului inculpatului, familia părții civile a suferit o traumă, în special fiica acestuia care și-a văzut tatăl agresat, aceștia fiind nevoiți să părăsească proprietatea în care au investit munca de 9 ani de zile. Astfel martorul M. R., audiat de către instanță (f.122), a declarat că partea civilă a renunțat să locuiască la casa din C. din pricina vecinului și că fiica familiei B. a fost foarte afectată.
Este întemeiat apelul Parchetului și implicit al inculpatului pentru următoarele:
Potrivit art. 180 alin. 1 din Codul penal din 1969, lovirea sau alte acte de violență cauzatoare de suferințe fizice se pedepsește cu închisoarea de la o lună la 3 luni sau amendă, iar judecătorul fondului a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsă ce în mod evident este nelegală.
Așa fiind, pentru cele arătate, Curtea va admite apelurile declarat în cauză, va desființa în parte sentința apelată și va condamna pe inculpat la o pedeapsă legală.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art. 421 pct. 2 lit. a Cpp admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu si inculpatul G. N. împotriva sentinței penale nr. 59/24.02.2015, pronunțată de judecătoria Cornetu.
Desființează, in parte, sentința penală si, rejudecând in fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani si 6 luni închisoare aplicată inculpatului G. N. in pedepse componente.
În baza art. 180 alin. 1 V Cpp condamna pe inculpat la 3 luni închisoare.
În baza art. 33 alin. 1 lit. a si art. 34 alin. 1 lit. b V Cpp contopește pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care o sporește cu 6 luni închisoare, in final inculpatul având de executat 2 ani si 6 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată in ședința publică, astăzi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. B. R.A. N.
GREFIER
A. P.
Red. A.N.
Dact.G.P.
7 ex.
Red. M. V. B. – Judecătoria Cornetu
| ← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... | Ultrajul (art. 239 C.p.). Decizia nr. 819/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
