Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 915/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 915/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 2401/192/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(1675/2015)
Decizia penală nr.915/A
Ședința publică din 17.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – T. G.
JUDECĂTOR – M. M. A.
GREFIER – S. VICTORIȚA
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror L. P..
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelul declarat de partea civilă A. S. N., împotriva sentinței penale nr. 47 din_, pronunțată de Judecătoria B. V., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns:
- pentru apelantul parte civilă A. S. N., apărător ales substituent, avocat H. V. B., în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar,
- pentru intimatul inculpat M. M., apărător ales, avocat F. D., fără delegație la dosar,
- pentru asigurătorul . Group SA apărător ales, avocat Didenco B., în baza împuternicirii avocațiale nr._/02.06.2015 emisă de Baroul București – S.C.A. pe care o depune la dosar,
lipsind intimatul parte civilă S. U. de Urgență București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al apelantului-parte civilă A. S. N. depune la dosar dovada imposibilității de prezentare a domnului avocat B. A., la termenul anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curteaconstată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat.
Apărătorul ales al apelantului-parte civilă A. S. N., avocat H. V. B., având cuvântul, arată că apelul vizează, ca și prim aspect, calificarea companiei de asigurări, ca având calitatea de parte responsabilă civilmente și nu asigurător de răspundere civilă.
Apreciază că se impune admiterea acestui motiv de apel, exclusiv pentru acuratețea unei hotărâri, invocând ca și temei de drept art.32 alin.2 și art. 86 din noul Cod de procedură penală care conduc spre opinia că în cauză, o companie de asigurări, conform noului Cod de procedură penală nu mai poate fi calificat ca și asigurător de răspundere civilă, astfel cum era conform Deciziei nr.1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci ca și parte responsabilă civilmente.
Învederează că motivul principal al apelului constă în solicitarea de admitere integrală a pretențiilor ce au fost exprimate prin constituirea de parte civilă.
Astfel, arată că partea civilă A. S. N. s-a constitui parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei reprezentând daune materiale și 220.000 lei reprezentând daunele morale, considerând că instanța de fond nu a motivat în niciun fel individualizarea despăgubirilor ce au fost acordate, bazându-se doar pe depozițiile a doi martori – P. F. M. și D. V., învederând că instanța de fond nu a analizat, în totalitate, probatoriul ce a fost administrat în cauză.
Apreciază că un mijloc de probă esențial, care trebuie să fie avut în vedere în momentul în care se individualizează prejudiciul cauzei unei persoane vătămate care a suferit un accident, este raportul medico-legal. Astfel, învederează că individualizarea prejudiciului a fost făcută într-un cuantum foarte mic deoarece a analizat numai în parte probatoriul administrat, solicitând că se observe că potrivit raportului de expertiză medico-legală partea civilă a avut nevoie de 55 zile de îngrijiri medicale, considerând că aceasta constituie o vătămate semnificativă.
Totodată, apreciază că instanța de fond nu a analizat și alte aspecte, cum ar fi vârsta fragedă a părții civile, respectiv 18 ani, faptul că acesta era elev, precum și consecințele avute asupra psihicului acestuia.
În consecință, solicită să fie avute în vedere toate mijloacele de probă administrate în cauză și reanalizând cauza, sub aspectul laturii civile, să se dispună majorarea cuantumului despăgubirilor până la limita precizată în constituirea de parte civilă.
Apărătorul ales al asiguratorului. Group SA, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Consideră că instanța de fond a individualizat corect, atât daunele materiale, cât și daunele morale, raportat la întreg probatoriul administrat în cauză.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat M. M., avocat F. D., având cuvântul, pune aceleași concluzii ca și antevorbitorul său.
În ceea ce privește primul motiv de apel, arată că Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție la care se face referire, este întemeiată pe dispozițiile unei legi speciale – Legea asigurărilor, considerând că modificările Codului de procedură penală, care este o lege generală, nu au impact vizavi de calificare.
Mai mult, arată că această cerere este lipsită de interes, pe latură civilă, învederând că schimbarea calității nu ar avea nici un impact cu privire la răspunderea asigurătorului.
În ceea ce privește celelalte două motive de apel, consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect cuantumul despăgubirilor materiale, reținându-se și faptul că inculpatul a fost obligat la cheltuieli de spitalizare, către unitatea spitalicească, la suma de 15.000 lei, în acest sens, precizând că victimei i-au fost asigurate toate condițiile medicale.
Apreciază că și despăgubirile morale acordate au fost stabilite corect de către instanță, precizând că pentru dovada despăgubirilor morale s-a solicitat proba cu doi martori, care au fost audiați.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului, apreciind că primele susțineri nu prezintă relevanță în condițiile în care dispozițiile art.86 din Codul de procedură penală sunt extrem clare.
Sub aspectul laturii civile, apreciază că în mod corect, just și echitabil instanța de fond a stabilit, atât daunele morale, cât și cele materiale.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.47 din 31.03.2015, pronunțată de Judecătoria B. V., în baza art.196 alin.1 din NCP cu aplic. art.5 C.p. și art.396 alin.10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul M. M., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art.336 alin.1 din NCP cu aplicarea art.5 C.p. in referire la art.396 alin.10 C.p.p. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumul public a unui autovehicul având în sânge o imbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art.38 alin.1 Cod penal în referire la art.39 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de 2 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen. și care curge de la data rămânerii definitive a sentinței.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele masuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G. la datele fixate de acesta.
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa.
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile.
d) să comunice schimbarea locului de munca;
e) să comunice informații si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. s-a impus condamnatului sa execute următoarea obligație: să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere,inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul uneia dintre instituțiile din comunitate cu care Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G. are încheiat protocol de colaborare, pe o perioadă de 60 de zile, in condițiile prev. de art.57 din Legea nr.253/2013.
În baza art. 404 alin.2 C.p.p. n referire la art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 C. pen., a căror nerespectare implică revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.20 în referire la art.404 alin.1 Cod procedură penală rap. la art.1357 și urm. cod civil a fost admisă parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă A. S. N., respectiv de partea civila S. U. de Urgență București și s-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă persoana fizică a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale și a sumei de 5000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, iar către cealaltă partea civilă la plata sumei de 15.413,27 lei, suma ce reprezintă costul îngrijirilor medicale acordate părții civile în perioada 11 06_12.
În baza art.20 în referire la art.404 alin.1 C. pr. pen. și art. 45 si 55 din Legea nr.136/1995 s-a constatat că despăgubirile morale și materiale stabilite în sarcina inculpatului, conform sentinței, trebuie achitate către partea civilă A. S. N. de asiguratorul de răspundere civilă S.C. Ominasig V. Insurance Group S.A., în calitate de asigurator de răspundere civilă.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 1033/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și conducere pe drumul public a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolica peste limita legală prevăzute de art. 196 alin.1 și art.336 alin.1 C.p., cu aplic. art.38 alin.1 C.p., constatându-se că la data de 11 06 2012 organele de poliție au fost sesizate telefonic cu privire la faptul că pe DJ 401 A în loc Găiseni, jud. G., s-a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a unei persoane.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că în data de 11.06.2012, în jurul orelor 02.00, inculpatul M. M. a condus pe DJ 401 A autoturismul cu nr_ . În momentul in care a efectuat manevra de întoarcere, nu s-a asigurat, motiv pentru care l-a accidentat pe A. S. N., persoană care se deplasa în mod regulamentar pe drumul public cu un moped, provocându-i acestuia leziuni care au necesitat un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale. În momentul prelevării mostrelor biologice inculpatul a avut o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Situația de fapt a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv: procesul-verbal cercetare la fața locului, procesul-verbal verificare tehnică, schița locului producerii accidentului, planșă fotografică, raport expertiză tehnică, raport expertiză medico legală nr 2679/i/2013, buletin analiză toxicologică, declarația inculpatului, test Drager, declarație consum, raport de primă expertiză medico legală, declarația persoanei vătămate A. S. N., declarații martori și decont cheltuieli spitalizare.
Prin Încheierea din Camera de Consiliu din 18 11 2014 instanța, în baza art.346 alin.2 din Codul de procedura penala a constatat legalitatea sesizării instanței și a dispus începerea judecății, acordând termen la data de 20.01.2015.
Înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța, în baza art.374 alin.4 Cod proc. pen a solicitat inculpatului să precizeze dacă înțelege că judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, aducându-i, totodată, la cunoștința dispozițiile art.396 alin.10 din C. pr. pen.
Inculpatul a arătat că este de acord cu aplicarea dispozițiilor legale în care instanța a procedat la audierea acestuia în condițiile art.375 Cod procedura penala, audiere în cadrul căreia inculpatul M. M. a precizat că i-au fost aduse la cunoștință probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care cunoscându-le și le însușește în totalitate la acest moment procesual.
În legătură cu situația de fapt, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor în condițiile reținute prin actul de inculpare cu precizarea că în noaptea de 10/11 06 2012 a consumat trei beri la un bar din satul Cărpeniș. De acolo inculpatul a plecat cu autoturismul cu nr._ la volanul căruia a urcat prietenul sau M. F.. Pe raza localității Găiseni, cei doi au oprit în fața școlii unde se organizase una dintre secțiile de votare, iar la plecarea din fața școlii, la volanul mașinii a urcat inculpatul. In momentul în care a efectuat manevra de întoarcere a autoturismului, mașina condusă de acesta a intrat în impact cu mopedul condus de partea vătămată A. S. N., care circula regulamentar. După impact, inculpatul a ramași la fața locului și a anunțat accidentul prin apelarea sistemului 112.
La același termen de judecată, persoana vătămată A. S. N. in baza art. 15 din Codul de procedura penala, s-a constituit parte civila cu suma de 230.000 lei din care 10.000 lei reprezintă daune materiale iar 220.000 lei daune morale. In dovedirea acțiunii civile, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și doi martori.
La termenul din 17 03 2015 au fost audiați în calitate de martori P. F. M. și D. V..
Din declarația martorului P. F. M. a rezultat că după accident persoana vătămată (minor și elev la Liceul „D. B.” din B.-V. la acea dată) a rămas imobilizat la pat 3 luni de zile și a avut nevoie de îngrijire permanentă, îngrijire pe care i-a acordat-o mama sa. Cu privire la sumele de bani cheltuite pentru îngrijirile medicale, martorul a arătat că nu cunoaște cuantumul acestora, însă tot de la persoana vătămată știe că acesta a împrumutat de la un văr de-al său o sumă destul de mare de bani, persoana respectivă având bani puși deoparte pentru nuntă.
Din declarația martorei D. V., mama părții civile a rezultat că aceasta s-a ocupat de îngrijirea fiului său, a împrumutat suma de 800 lei pentru cheltuielile implicate de eliminarea tijei de la picior, transportul la spital, medicamente și consultația medicală. De asemenea, martora a mai precizat că ulterior a cumpărat medicamente de 500 lei, iar cu privire la starea psihică a fiului său a precizat că după accident a suferit o depresie.
Analizând probele din faza de urmărire penală, instanța a reținut ca dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, respectiv cele de vătămare corporală din culpă și conducere pe drumul public a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzute de art.196 alin.1 și art.336 alin.1 C.p., fapte comise în condițiile art.38 alin.1 C.p.
Astfel, audiat fiind de către procuror și de lucrătorii de poliție inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor cu precizarea ca în noaptea de 10/11 06 2012, în jurul orelor 2.00 în timp ce se afla la volanul autoturismului cu nr._, pe raza localității Găiseni a efectuat o manevra de întoarcere a mașinii pe sensul de mers către Găiseni. In timpul manevrei autoturismul a intrat în impact cu mopedul condus de partea vătămată A. S. N. pe care nu l-a observat, mopedul intrând în partea laterala stânga a mașinii. În cadrul cercetării la fața locului inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest care a indicat valoarea de 0,53mg/l alcool pur in aerul expirat, valoare in raport de care inculpatul a fost condus la spitalul B.-Deal unde i s-au recoltat doua probe de sânge, valoarea rezultată fiind (potrivit buletinului de analiza toxicologică a alcoolemiei nr.1218/15 06 2012) de 1,29 g g%o, respectiv de 1,05 g %o la orele 3.25 si 4.25 când s-au recoltat cele doua probe de sânge.
Situația de fapt relatată de inculpat a fost coroborata cu declarația persoanei vătămate A. S. N., cu cea a martorului P. F. M. (aflat și el pe moped în spatele persoanei vătămate) și cu concluziile raportului de expertiză a dinamicii producerii accidentului, aspectele rezultate din aceste mijloace de probă fiind următoarele:
- persoana vătămată A. S. N. a precizat că în noaptea producerii accidentului se deplasa cu mopedul cu nr. de înregistrare Găiseni 241 Gr, pe DJ 401°, pe raza localității Găiseni. In momentul în care a ajuns cu mopedul în dreptul școlii din localitate a observat pe partea dreapta, în afara părții carosabile, un autoturism de culoare albă care s-a pus în mișcare când persoana vătămată s-a apropiat cu mopedul. Conducătorul autoturismului fără să se asigure corespunzător, a virat brusc la stânga, a pătruns pe contrasens acroșând mopedul în partea din față. Urmare a impactului mopedul a căzut și odată cu el și cei doi ocupanți, respectiv persoana vătămată A. S. N. și P. F. M., ocupantul locului din spatele conducătorului mopedului.
- martorul P. F. M., aflat pe mopedul condus de persoana vătămată a precizat că, în momentul in care au ajuns în dreptul școlii Găiseni de pe acostament s-a pus în mișcare un autoturism de culoare albă. Pentru că persoana vătămată a observat intenția conducătorului auto de a întoarce mașina, conducătorul mopedului a semnalizat luminos (prin “fleșuri’) pentru a-și face simțită prezența. Conducătorul autoturismului s-a oprit pentru moment, apoi a început să vireze brusc spre stânga și, deși persoana vătămată a încercat să evite impactul nu a reușit astfel ca, mopedul a intrat in aripa stânga a mașinii după care a căzut împreună cu cei doi ocupanți ai săi.
- din raportul de expertiză întocmit a rezultat că autoturismul condus de inculpat anterior impactului era staționat pe partea dreapta a carosabilului și s-a pus în mișcare prin viraj la stânga pentru a întoarce spre celălalt sens de mers. In momentul impactului, autoturismul avea o viteza de 19,88 km/h, iar mopedul condus de persoana vătămată (care a intrat frontal în aripa stânga față a mașinii) circula cu viteza de 27,50 km/h. Starea de pericol a fost creată de inculpatul M. M. care a pus în mișcare autoturismul pentru a efectua o manevra de întoarcere fără să se asigure corespunzător și fără să acorde prioritate de trecere mopedului Yamaha, condus de persoana vătămată. Potrivit aceluiași raport nu s-au constatat încălcări ale regulilor de circulație de către conducătorul mopedului, culpa exclusiva in producerea accidentului aparținând inculpatului care a încălcat prevederile art.54 alin.1 și 2 din OUG nr.195/2002, respectiv art.135 lit.f din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Prima instanță a constatat că, în drept, faptele inculpatului M. M., constând în aceea că, în noaptea de 10/11 06 2012, a condus autoturismul cu nr._, pe drumul public, pe raza localității Găiseni, având o alcoolemie peste limita legala si de a fi produs un accident de circulație din culpă, urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, accident în urma căreia persoana vătămată A. S. N. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-55 zile îngrijiri medicale realizează conținutul infracțiunilor de conducere pe drumul public a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală și vătămare corporală din culpă, prev. de art.336 alin.1 si art.196 alin.1 C.p.
Din punctul de vedere al laturii obiective elementul material al celor două infracțiuni s-a realizat prin acțiunea de conducere a autoturismului cu nr._, pe drumul public aflat sub influența băuturilor alcoolice, acțiune urmată de producerea unui accident de circulație urmare a nerespectării regulilor de circulație prev. de art.54 alin.1 și 2 din OUG nr.195/2002 și art.135 lit.f din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, raportul de cauzalitate dintre acțiunea sa și urmarea socialmente periculoasa rezultând “ex re”, din materialitatea faptei (în cazul infracțiunii prev. de art.336 alin.1 din NCP), respectiv din vătămarea corporala din culpa a persoanei vătămate A. S. N. ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice.
Sub aspectul laturii subiective, fapta de conducere pe drumul public având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală a fost săvârșită de inculpat în modalitatea intenției indirecte în sensul dispozițiilor art. 16 alin.3 lit.b din Codul penal, deoarece, prin acțiunea comisă inculpatul, deși nu a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos a acceptat posibilitatea producerii acestuia. In ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin.1 NCP, latura subiectivă a fost realizată de inculpat în modalitatea culpei cu prevedere prev. de art.16 alin.4 lit.a NCP.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanța, concomitent cu aplicarea dispozițiilor art. 374 alin.4 în referire la art.396 alin.10 C. pr. pen. a avut vedere dispozițiile art.74 din noul Cod penal cu privire la individualizarea pedepselor precum și dispozițiile art.5 din NCP. In raport de aceasta ultima dispoziție legală, instanța a apreciat ca fiind lege penală mai favorabilă, dispozițiile Noului Cod penal.
Așa fiind, ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor raportate la circumstanțele reale și personale instanța, în baza art.336 alin.1 C.p. cu aplic. art.374 alin.4 in referire la art.396 alin.10 C.p.p. l-a condamnat pe inculpat după cum urmează:
- în baza art.196 alin.1 C.p. cu aplic. art.5 C.p. și art.396 alin.10 C.p.p. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă;
- în baza art.336 alin.1 C.p. cu aplicarea art.5 C.p. in referire la art.396 alin.10 C.p.p. la pedeapsa de 1 închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumul public a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Întrucât cele două infracțiuni au fost comise de inculpat în condițiile concursului real de infracțiuni instanța, în baza art.38 alin.1 C.p. în referire la art.39 lit.b C.p. a contopit pedepsele aplicate și a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de 2 luni închisoare, urnind ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare
Cu privire la latura civilă a cauzei, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă A. S. N. și în totalitate acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. U. de Urgență București și, în mod corespunzător:
În baza art.20 in referire la art.404 alin.1 Cod procedura penala rap. la art.1357 și urm. Cod civil a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă - persoană fizică a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale și a sumei de 5000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, iar către cealaltă partea civilă la plata sumei de 15.413,27 lei, suma ce reprezintă costul îngrijirilor medicale acordate părții civile în perioada 11 06_12.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel partea civilă A. S. N., solicitând calificarea calității pe care o are . ca parte responsabilă civilmente, și nu ca asigurător, și admiterea integrală a pretențiilor reprezentând daune materiale (10.000 lei – cheltuieli cu transportul, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare și alimentație suplimentară) și majorarea cuantumului sumei ce i-a fost acordată cu titlu de daune morale (la 220.000 lei).
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul părții civile este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect, pe baza evaluării probelor administrate în cauză, situația de fapt, Curtea însușindu-și în întregime motivarea sentinței atacate, sub acest aspect, pe care nu o va relua, urmând a răspunde punctual motivelor de apel formulate.
În acord cu prima instanță, Curtea reține întrunirea în speță a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv existența prejudiciului suferit de părțile civile, a faptei ilicite săvârșite de inculpat, a legăturii de cauzalitate între această faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției inculpatului în săvârșirea faptei, vinovăție care îmbracă forma culpei.
Curtea nu va reține motivul de apel vizând indicarea calității de parte responsabilă civilmente, în procesul penal, a asigurătorului de răspundere civilă S.C. Ominasig V. Insurance Group S.A.
Astfel, este adevărat că, potrivit art. 86 C.p.p., „Persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal și se numește parte responsabilă civilmente.”
Nu trebuie omise însă dispozițiile legii speciale - Legea nr.136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, a căror incidență, concomitentă, nu poate fi contestată.
Astfel, potrivit art.55 al.1 din Legea nr.136/1995, astfel cum a fost modificat prin Art.I pct.22 din O.U.G. nr. 61/2005, despăgubirile se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite. Prin urmare, s-a renunțat la condiția potrivit căreia asigurătorul plătea numai în măsura în care persoanele fizice sau juridice păgubite nu fuseseră despăgubite de asigurat.
În consecință, nu se mai poate susține că răspunderea asigurătorului are un caracter subsidiar față de cea a asiguratului, cel dintâi putând fi obligat direct la repararea prejudiciului, ca urmare a producerii riscului asigurat.
Desigur, aceasta nu înseamnă că inculpatul nu trebuie obligat și el, în virtutea legii, alături de asigurător (dar nu în solidar cu acesta) la plata acestor despăgubiri (pentru a acoperi ipoteza în care asigurătorul nu ar fi în măsură să plătească despăgubirile, fiind, de pildă, în faliment, sau acestea ar depăși limitele de despăgubire prevăzute de lege în cazul răspunderii asigurătorului – ceea ce nu este cazul în speță), dând posibilitatea părților civile să îi execute silit pe oricare din ei.
Prin urmare, ceea ce critică partea civilă este, de fapt, tehnica de redactare a minutei (în sensul că, pe lângă calitatea de asigurător de răspundere civilă, de necontestat, nu s-a trecut și calitatea procesual penală de parte responsabilă civilmente), tehnică pe care Curtea nu înțelege să o cenzureze, partea civilă nejustificând, de altfel, un interes procesual legitim sub acest aspect.
Cu privire la motivele de apel ale părții civile referitoare la despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale, Curtea reține că acestea din urmă sunt dificil de stabilit, în absența unor probe materiale judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze pentru partea civilă ceea ce îi lipsește ca urmare a faptei săvârșite de inculpat.
Internarea în spital și intervențiile chirurgicale suferite, imobilizarea la pat pentru o perioadă de 3 luni, prejudiciul fiziologic încercat de partea civilă – de 17 ani, constând în privarea acesteia, cel puțin temporar, de avantajele unei vieți normale, pretind acordarea unei compensații bănești corespunzătoare, stabilită într-un cuantum suficient pentru a constitui o justă reparație, care, coroborată cu sancțiunea de drept penal aplicată, să ofere o necesară satisfacție.
Trebuie avut în vedere, în primul rând, că în urma accidentului suferit partea civilă a suferit leziuni traumatice necesitând 50-55 de zile îngrijiri medicale, iar potrivit raportului de expertiză aprecierea unei eventuale infirmități se va putea face după epuizarea tuturor procedurilor terapeutice.
Astfel, Curtea apreciază că în cauză se justifică acordarea daunelor morale ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice suferite de persoana vătămată ca urmare a faptei inculpatului, în cuantum de 60.000 lei,urmând a le majora.
Cu privire la daunele materiale solicitate (de 10.000 lei), Curtea constată că partea civilă nu a făcut dovada în întregime a cuantumului prejudiciului material, deși sarcina probei îi revenea, în această privință, potrivit art. 249 C. proc. civ. Chiar mama persoanei vătămate, audiată ca martor, a menționat doar suma totală de 1.300 lei. Pe de altă parte, ar fi absurd și total inechitabil să se pretindă persoanei vătămate ca preocupată fiind în primul rând cu tratamentul și recuperarea în urma accidentului să se îngrijească de preconstituirea de probe pentru procesul penal, astfel încât Curtea, în acord cu prima instanță, va considera ca dovedite cheltuielile făcute de partea civilă cu transportul, tratamentul și alimentația în vederea recuperării, evaluate în mod rezonabil la suma de 5.000 lei.
Așa fiind, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen. va admite apelul declarat de apelantul parte civilă A. S. N..
Va desființa, în parte, sentința penală nr. 47/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. V., în dosarul nr._ și rejudecând:
Va admite, în parte, acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă A. S. N..
Va majora cuantumul despăgubirilor morale la care a fost obligat inculpatul M. M. către partea civilă A. S. N. de la suma de 10.000 lei la suma de 60.000 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 47/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. V., în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în soluționarea apelului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen. admite apelul declarat de apelantul parte civilă A. S. N. împotriva sentinței penale nr. 47/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. V., în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală nr. 47/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. V., în dosarul nr._ și rejudecând:
Admite, în parte, acțiunea civilă exercitată în cauza de partea civilă A. S. N..
Majorează cuantumul despăgubirilor morale la care a fost obligat inculpatul M. M. către partea civila A. S. N. de la suma de 10.000 lei la suma de 60.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 47/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. V., în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în soluționarea apelului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
T. G. M. M. A.
GREFIER
S. Victorița
Red. T.G. / Dact. A:L. 2 ex.
Jud. B. V. – jud.: L. L.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 104/2015.... | Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... → |
|---|
