Modificarea/încetarea obligaţiilor. Art.73, 48, 57, 61 Legea 253/2013. Decizia nr. 518/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 518/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.518/C
Ședința publică din data de 22 octombrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul condamnat R. C.-C. împotriva Sentinței penale nr.1413/F din data de 07 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la termenul din data de 19 octombrie 2015 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, iar Curtea, potrivit art.391 alin.1 din Codul de procedură penală, a stabilit pronunțarea hotărârii la data de astăzi, 22 octombrie 2015, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.1413/F din data de 07 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I Penală, în temeiul art.95 din noul Cod penal, a admis, în parte, cererea formulată de condamnatul R. C.-C. (fiul lui V. și E., născut la data de 12 iunie 1984 în municipiul București, CNP_) și a modificat una dintre măsurile de supraveghere stabilite în sarcina acestuia prin Sentința penală nr.425/F/2009 a Tribunalului București (rămasă definitivă prin Decizia penală nr.191/2009 a Curții de Apel București), în sensul obligării lui de a se prezenta la Serviciul de Probațiune București numai de 2 ori pe an, la data de 15 din ultima lună a fiecărui semestru, dispunând, potrivit art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că, prin cererea înregistrată la data de 10 aprilie 2015, condamnatul a solicitat modificarea uneia dintre măsurile de supraveghere stabilite prin hotărârea definitivă de condamnare, în sensul obligării sale la a se prezenta la Serviciul de Probațiune București numai o singură dată pe an, motivat de faptul că, împreună cu familia, locuiește și muncește în Franța.
Prin încheierea din data de 04 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr._/3/2015, cauza a fost scoasă de pe rol și trimisă judecătorului delegat cu executarea, pentru ca acesta să aprecieze asupra cererii condamnatului, potrivit art.57 alin.2 rap. la art.48 alin.2 din Legea nr.253/2013.
La data de 06 iulie 2015, judecătorul delegat cu executarea a învestit instanța cu judecarea cererii condamnatului, care constituie obiectul prezentului dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că, prin Sentința penală nr.425/F/2009 a Tribunalului București (rămasă definitivă prin Decizia penală nr.191/2009 a Curții de Apel București), condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, pe un termen de încercare de 9 ani, fiindu-i impusă, între altele, măsura de supraveghere a prezentării, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, de 4 ori pe an, în data de 15 din ultima lună a fiecărui trimestru.
Înscrisurile prezentate de condamnat au dovedit că acesta a schimbat mai multe locuri de muncă, iar, din data de 04 iunie 2015, lucrează la firma DORDANI GROU BATIMENT, ca rigipsar, obținând un venit lunar de 1.100 euro.
De asemenea, condamnatul a anunțat schimbarea domiciliului, prezentând acte în acest sens și a efectuat mai multe deplasări în străinătate, care au fost declarate, la dosarul de supraveghere fiind depuse copii de pe biletele de avion.
La data de 04 iulie 2014, condamnatul a arătat că intenționează să se stabilească în Franța, fapt pe care l-a și realizat, potrivit declarației din data de 15 septembrie 2014, în care acesta a precizat că și-a stabilit reședința în localitatea Eaubonne.
Pe de altă parte, conform raportului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune București, condamnatul prezintă resurse individuale, familiale și comunitare, de reintegrare în societate, în documentul respectiv evidențiindu-se că acesta a dat dovadă de responsabilitate, în ceea ce privește respectarea măsurilor de supraveghere impuse prin hotărârea de condamnare, prezentându-se la întrevederile stabilite și comunicând consilierului de probațiune responsabil schimbările intervenite în situația sa. Condamnatul a săvârșit și o abatere, pentru care a primit avertisment verbal în data de 19 iunie 2013.
Față de natura infracțiunii săvârșite, conduita condamnatului și scopurile pedepsei aplicate acestuia (menținerea ordinii de drept, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și integrarea în comunitate a persoanei pedepsite), prima instanță a apreciat cererea cu care a fost sesizată ca fiind fondată în parte, modificând măsura de supraveghere la care se referă cererea respectivă în sensul obligării condamnatului să se prezinte la Serviciul de Probațiune București numai de 2 ori pe an, la data de 15 din ultima lună a fiecărui semestru.
Împotriva acestei sentințe (a cărei minută a fost comunicată, prin afișarea înștiințării, la data de 14 septembrie 2015), a formulat contestație în termenul legal (la aceeași dată) condamnatul R. C.-C. (printr-o cerere formulată, în numele acestuia, de către apărătorul său ales).
Contestația condamnatului a fost înaintată de prima instanță și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 30 septembrie 2015.
Potrivit motivelor scrise (fila 2) și concluziilor formulate oral în dezbaterile de la termenul din data de 19 octombrie 2015 (consemnate în încheierea întocmită la acea dată), contestatorul condamnat, care a fost reprezentat juridic de apărătorul ales, a reiterat solicitarea de a executa măsura de supraveghere, constând în prezentarea în fața consilierului de probațiune, numai o dată pe an, în luna august, susținând că deplasarea din Franța, unde locuiește în prezent, până la București, necesită cheltuieli foarte mari, pe care nu le poate suporta din veniturile pe care le realizează.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, în speță, contestația cu care a fost sesizată este nefondată, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Prin Sentința penală nr.425/F din data de 15 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I Penală a hotărât condamnarea inculpatului R. C.-C. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, dispunând, potrivit art.861 și urm. din Codul penal 1969, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei respective, pe un termen de încercare de 9 ani, cu impunerea, între altele, a măsurii de supraveghere constând în prezentarea, de 4 ori pe an, la data de 15 din ultima lună a fiecărui trimestru, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Sentința penală anterior menționată a rămas definitivă, la data de 28 septembrie 2009, prin retragerea apelului formulat de inculpat.
Conform art.16 alin.1 din Legea nr.187/2012, măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, aplicată în baza Codului penal 1969, se menține și după . noului Cod penal (care s-a produs la data de 01 februarie 2014), până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea definitivă de condamnare.
În lipsa oricărei prevederi exprese, cu efect derogatoriu, Curtea constată că norma legală anterior enunțată se referă inclusiv la măsurile de supraveghere impuse persoanei condamnate, astfel cum au fost stabilite în sarcina acesteia prin hotărârea definitivă pronunțată în ceea ce o privește, acele măsuri menținându-se ca atare, fără a fi posibilă modificarea lor, pe toată durata termenului de încercare.
Pe de altă parte, Curtea constată că nici Codul penal 1969 - în art.861 și urm., nici actualul Cod penal - în art.91 și urm. nu prevăd posibilitatea modificării vreuneia dintre măsurile de supraveghere impuse persoanei condamnate pe durata termenului de încercare.
Astfel, dispozițiile art.95 alin.1 din noul Cod penal (pe care se întemeiază cererea dedusă judecății în prezenta cauză) se referă doar la modificarea unor obligații impuse persoanei condamnate (dintre cele prevăzute în art.93 alin.2 și alin.3), iar nu și la modificarea unor măsuri de supraveghere (menționate în art.93 alin.1), care sunt distincte de cele dintâi, în timp ce Codul penal 1969 nu permitea o asemenea soluție, nici în cazul măsurilor de supraveghere, dar nici în cazul obligațiilor.
În considerarea argumentelor anterior expuse, Curtea constată că nu este legal posibilă modificarea unei măsuri de supraveghere, hotărârea prin care prima instanță a dispus în acest sens, admițând în parte cererea condamnatului, fiind vădit nelegală.
Cu toate acestea, hotărârea primei instanțe nu poate fi desființată, cu consecința respingerii cererii respective, pentru a nu se agrava situația condamnatului în propria cale de atac, în condițiile în care numai acesta a atacat cu contestație acea hotărâre.
D. urmare, Curtea, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b rap. la art.597 alin.7, 8 din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul R. C.-C., care, aflându-se în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.275 alin.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b rap. la art.597 alin.7, 8 din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat R. C.-C. împotriva Sentinței penale nr.1413/F din data de 07 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe contestatorul condamnat la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2015.
PREȘEDINTE,
C.-V. G. GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./dact.V.M.C.
Ex.2 / 26 noiembrie 2015
T.București - jud.M.B.
| ← Şantajul. Art.207 NCP. Decizia nr. 1400/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 558/2015.... → |
|---|
