Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 520/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 520/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.520/C
Ședința publică din data de 23 octombrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: I. C. M.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol, se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect contestațiile formulate de inculpații S. C.-L. și S. V.-P. împotriva Încheierii de ședință din data de 07.10.2015 a Tribunalului București – Secția I penală, din Dosarul nr._ 15.
Dezbaterile au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 21.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta Decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 22.10.2015 și la data de 23.10.2015, astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra contestațiilor penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 07.10.2015 pronunțată în dosarul nr._ 15, Tribunalul București - Secția I Penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților S. V.-P. (fiul lui V. și E., născut la data de 24.06.1981 în București, domiciliat în București, ., ., ., cu reședința în București, ..27, ., ., C.N.P._, arestat in baza MAP nr.342/UP/05.06.2015 emis de Tribunalul Bucuresti – secția I penală) și S. C.-L. (fiul lui D. și V. C., născut la data de 01.04.1991 în București, domiciliat în București, ..2, ., ., sector 6, C.N.P._, arestat in baza MAP nr. 343/UP/ 05.06.2015 emis de Tribunalul Bucuresti – secția I penală) și a menținut această măsură.
Totodată, în baza art.242 al.2 Cod pr.penală a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul S. C.- L., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că la data de 25.06.2015 au fost trimiși în judecată, printre alții, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT - Structura Centrală emis în dosarul numărul 2381/D/P/2014 inculpații S. C. L. zis ”L.”, cercetat în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal și S. V.- P., cercetat în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 al.1 și 2 din Legea nr.143/2000, reținându-se, în esență, că în data de 22.01.2015, inculpatul S. C.-L. a vândut 4 comprimate de MDMA (Ecstasy) colaboratorului sub acoperire ,,L. G.” cu suma de 400 lei iar la data de 30.01.2015 a vândut 7 comprimate de MDMA (Ecstasy) aceluiași colaborator sub acoperire ,,L. G.”, cu suma de 350 lei. La data de 04.06.2015, inculpatul S. V.-P. a deținut, pentru vânzare, un număr de 138 comprimate ștanțate cu logo-ul ”BUDTHA” ce conțin MDMA, drog de mare risc, cantitatea de 3,82 grame de MDMA, 2 comprimate în formă triunghiulară ștanțate cu logo-ul ”44” ce conțineau MDMA, un comprimat de culoare roz cu logo-ul ”M.” ce conținea MDMA și un comprimat de culoare roz în formă de inimă ce conținea MDMA (Ecstazy).
Prin încheierile pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în datele de 29.06.2015, 24.07.2015, 17.08.2015 și 09.09.2015, în baza art.348 Cod pr.penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților S. C.- L., R. I., S. V.-P. și s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 14.09.2015 judecătorul de camera preliminară din cadrul Tribunalului București a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT - Structura Centrala cu numărul 2381/D/P/2014, legalitatea administrării probelor si efectuării actelor de urmărire penala si a dispus începerea judecății privind pe inculpații S. V. – P. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, S. C. – L. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev.de art.2 al.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, R. I. trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și Z. I. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000.
Judecătorul cauzei pe fond a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților S. C.- L. și S. V.- P. se mențin, sunt relevante, necesare și suficiente desfășurării procesului penal.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat faptul că în cauză există probe de natură să conducă la suspiciunea rezonabilă în sensul art.223 al.2 C.p.p. și al art.5 par.1 lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu privire la săvârșirea de către inculpați a faptelor imputate, respectiv cele săvârșite în data de 22.01.2015 de către inculpatul S. C.- L. si în data de 04.06.2015 de către inculpatul S. V.- P..
În cauză, instanța a constatat că atât în momentul luării măsurii privative de libertate cât și pe parcursul acesteia au existat probe de natură să conducă la suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârșirea de către inculpați a faptelor imputate în sensul art.223 al.2 C.p.p. iar acestea persistă, decurgând din materialul probator administrat în cauză, respectiv: denunț D. HRISTOS D., procese - verbale de constatare; procese verbale percheziție domiciliară; rapoarte de constatare tehnico-științifică nr._/29.01.2015,_/ 20.02.2015,_/ 19.02.2015 și_/ 05.06.2015, dovezi predare primire . nr._/03.02.2015,_/17.03.2015 și_/17.03.2015, procese verbale investigator sub acoperire “D. D.”, procese -verbale consemnare colaborator “L. G.”,procese-verbale supraveghere operativă, declarații inculpați S. C.- L., R. I., S. V.- P. și Z. I..
Pe de altă parte, în cauză există situația prev. de art.223 al.2 C.p.p., respectiv inculpații au comis o infracțiune trafic de stupefiante și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește această ultimă condiție, judecătorul cauzei pe fond a învederat faptul că aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă nu trebuie făcută prin abstracție de gravitatea faptelor a căror săvârșire i se impută. Sub acest aspect existența pericolului poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii deduse judecății, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate.
În consecință, analizând circumstanțele reale existente în cauză, instanța a constatat faptul că li se impută inculpaților săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, infracțiune cu un grad de pericol social generic ridicat, având în vedere că acest gen de infracțiuni, prin amploarea lor deosebită, aduc atingere sănătății și vieții persoanei dar și cu un grad de pericol social concret ridicat având în vedere că nu era o activitate izolată pentru inculpatul S. C.- L. ci una obișnuită, dar si cantitatea mare de droguri deținută pentru vânzare de inculpatul S. V. P..
Persistența motivelor rezonabile de a presupune că persoana arestată a săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non a legalității menținerii în detenție, dar nu este suficientă; Curtea trebuie să mai stabilească dacă și alte motive invocate de autoritățile judecătorești continuă să legitimeze privarea de libertate. Când ele se dovedesc a fi „pertinente” și „suficiente”, ea verifică în plus dacă autoritățile naționale competente au manifestat o „promptitudine particulară” la administrarea procesului (Assenov c. Bulgaria). Începutul perioadei de detenție luată în considerare de judecătorii de la Strasbourg corespunde momentului reținerii și se încheie în momentul eliberării. Conform judecătorilor de la Strasbourg, noțiunea de „termen rezonabil” trebuie să fie interpretată în lumina datelor concrete ale fiecărui caz și nu trebuie să depindă de un termen maximal fixat in abstracto.
Instanța a constatat că, în cauză, inculpații au fost privați de libertate în data 05.06.2015, organele judiciare investite cu soluționarea cauzei dovedind diligență sporită în administrarea probatoriului necesar justei soluționări a cauzei, sesizând instanța la data de 25.06.2015. După finalizarea procedurii de cameră preliminară, a fost fixat primul termen de judecată la data de 14.10.2015.
De asemenea, instanța a avut în vedere la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, sentimentul de insecuritate provocat în rândul societății de comiterea unor astfel de infracțiuni, care, în raport de natură și gravitate, aduc atingere unei dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv, sănătatea publică, ceea ce justifică menținerea măsurilor preventive a inculpaților și în cursul judecății.
Instanța a mai constatat că arestarea inculpaților S. C.- L. și S. V.- P. corespunde scopului prevăzut de art.202 alin.1 C.p.p., impunându-se pentru o bună desfășurare a procesului penal prin asigurarea prezentei inculpaților în fața instanței, în condițiile în care nu s-a început cercetarea judecatoreasca, și că aceste măsuri preventive nu au depășit o durată rezonabilă (4 luni).
Instanța a apreciat și că în cauză nu se impune luarea vreunei alte măsuri preventive, neprivative de libertate, având în vedere faptul că inculpații S. C.- L. și S. V. - P. au dat dovadă de o evidentă lipsă de respect pentru normele legale, iar lăsarea lor în libertate, chiar și prin luarea uneia dintre măsurile neprivative de libertate prevăzute de art.202 alin.4 lit. d sau b Cod pr.penală solicitate prin apărători aleși nu este și nu poate fi compatibilă cu gradul de pericol social prezentat de faptele pentru care sunt cercetați, obligațiile ce s-ar putea fixa în sarcina inculpaților nefiind suficiente pentru garantarea bunului mers al procesului penal. Pretinsa modalitate de săvârșire a faptelor a relevat că orice altă măsura preventivă este insuficientă pentru înlăturarea riscului pe care inculpații îl reprezintă pentru membrii societății.
Instanța a apreciat că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse și necesară pentru realizarea scopului urmărit de legea penală.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații, în termen legal, inculpații S. C.-L. și S. V.-P., solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință și pe fond, rejudecând, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă, pentru motivele expuse pe larg în practicaua hotărârii.
Analizând încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile art.206 Cod pr.penală, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații S. C.-L. și S. V.-P., având în vedere că în speță există probe de natură a crea presupunerea rezonabilă, pentru un observator obiectiv, că au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați - trafic de droguri de mare risc, din care rezultă că inculpatul S. a vândut la 22.01.2015 și 30.01.2015 (2 acte material 4 și respectiv 7 comprimate MDA, iar inculpatul S. a deținut, în scopul vânzării, 138 comprimate MDA).
De asemenea, prima instanță a apreciat că în speță este întrunit în mod cumulativ și cazul prevăzut de art.223 alin.2 Cod pr.penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul anchetei penale sunt mai mari de 5 ani închisoare și există o stare de pericol pentru ordinea publică.
În dezacord cu prima instanță, Curtea apreciază că, deși există probe din care să rezulte presupunerea rezonabilă a comiterii faptelor, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul anchetei penale este mai mare de 5 ani închisoare, nu există probe din care să rezulte o stare de pericol pentru ordinea publică prin cercetarea inculpaților S. C.-L. și S. V.-P. în stare de libertate.
În acest sens Curtea reține faptul că inculpații au recunoscut acuzațiile ce le sunt aduse, sunt lipsiți de antecedente penale, inculpatul S. a formulat 8 denunțuri, iar inculpatul S. a depus un înscris din care rezultă că dorește să urmeze procedura simplificată, aspecte care, raportat la faptele concrete de care sunt acuzați și poziția lor procesuală justifică înlocuirea cu măsura preventivă mai puțin restrictivă, respectiv cea a controlului judiciar, cu atât mai mult cu cât de la luarea măsurii arestării preventive a trecut o perioadă de 4 luni.
Garanțiile prevăzute de controlul judiciar sunt suficiente, la acest moment procesual, pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere și atitudinea inculpaților care nu mai pot influența negativ mersul procesului.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art.206 Cod pr.penală, va admite contestațiile formulate de inculpații S. C.-L. și S. V.-P. împotriva încheierii de ședință din data de 07.10.2015, pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, pe care o va desființa și rejudecând, în fond, în temeiul art.242 alin.2 Cod pr.penală înlocuiește măsura arestării preventive cu privire la inculpații S. C.-L. și S. V.-P. cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 60 zile.
În baza art.215 alin.1 Cod pr.penală, pe timpul cât se vor afla sub control judiciar, inculpații vor trebui să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; c) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței.
În baza art.215 alin.2 Cod pr.penală pe timpul controlului judiciar li se va impune inculpaților să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea instanței de judecată și să nu comunice cu martorii, direct sau indirect, pe nicio cale.
Li se va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.215 alin.3 Cod pr.penală referitoare la înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive, în situația în care încalcă cu rea-credință obligațiile care le revin.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților S. C.-L. și S. V.-P., dacă nu sunt reținuți ori arestați în altă cauză.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUME LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.206 Cod pr.penală admite contestațiile formulate de inculpații S. C.-L. și S. V.-P. împotriva încheierii de ședință din data de 07.10.2015, pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală.
Desființează încheierea contestată și rejudecând, în fond:
În temeiul art.242 alin.2 Cod pr.penală înlocuiește măsura arestării preventive cu privire la inculpații S. C.-L. și S. V.-P. cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 60 zile.
În baza art.215 alin.1 Cod pr.penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpații trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
c) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței.
În baza art.215 alin.2 Cod pr.penală pe timpul controlului judiciar impune inculpaților să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea instanței de judecată și să nu comunice cu martorii, direct sau indirect, pe nicio cale.
Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.215 alin.3 Cod pr.penală referitoare la înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive, în situația în care încalcă cu rea-credință obligațiile care le revin.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților S. C.-L. și S. V.-P., dacă nu sunt reținuți ori arestați în altă cauză.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 octombrie 2015.
PREȘEDINTE,
D. D.
GREFIER,
I. C. M.
Red.D.D./Th.red.C.V.M.-ex.2 / 08.01.2016
T.B. S I pen – judecător Z. E.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Şantajul. Art.207 NCP. Decizia nr. 1400/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
