Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice (art.337 NCP). Decizia nr. 439/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 439/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 14752/236/2014
DOSAR NR._
(79/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.439
Ședința publică din data de 23 martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
JUDECĂTOR: I.-T. C. B.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror S. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria G. împotriva sentinței penale nr.3679 din data de 26.11.2014, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2015 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării astăzi, 23 martie 2015, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.3679 din data de 26.11.2014, pronunțată de Judecătoria G., în baza art. 396 alin. 1, alin. 4 și alin.10 din Codul de procedură penală raportat la art. 83 din Codul penal, a fost stabilită pedeapsa de 1 (un) an închisoare în sarcina inculpatului Z. GHEORGE [fiul lui Z. P. și G. A., născut la data de 07.12.1988, în mun.G., jud.G., domiciliat în mun.G., ., nr.12, jud.G., CNP_, cetățenie română, studii gimnaziale, necăsătorit, stagiu militar neefectuat, fără ocupație, necunoscut cu antecedente penale], pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută de art. 337 alin.1 Cod penal.
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal, a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art. 84 alin.1 Cod penal, de la data rămânerii definitive a sentinței.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune G., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) din Cod penal se comunică Serviciului de Probațiune G..
În baza art. 85 alin. 2 lit. g din Codul penal, s-a impus inculpatului obligația de a nu conduce niciun autovehicul pe o durată de 1 (un) an.
În baza art. 404 alin. 3 Cod de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 22.04.2014, în jurul orei 03:31, lucrători de poliție din cadrul Poliției Municipiului G.-Biroul Rutier, aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, au oprit in trafic, pentru control, autovehiculul marca BMW cu numărul de înmatriculare PP 9270 AT care se deplasa pe . din mun.G., jud.G.
După legitimarea și identificarea conducătorului auto în persoana inculpatului Z. G., având în vedere că acesta prezenta halenă alcoolică, lucrătorii de poliție au procedat la testarea acestuia cu aparatul alcooltest marca Drager, acesta indicând o valoare de 0,73mg/l alcool pur în aerul expirat.
În aceste împrejurări, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean G., pentru prelevarea de mostre biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, acesta refuzând recoltarea, motivând că îi este frică de acul de seringă și injecții.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza mijloacelor de probă administrate în cadrul urmăririi penale, probe însușite de inculpat, care a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată.
Probele se află la dosar, iar instanța de fond le-a individualizat și analizat pe larg.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului Z. G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută de art. 337 alin.1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art.396 al.10 Cod procedură penală, modul concret de comitere a faptei, precum și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, relevantă fiind în acest sens împrejurarea că acesta se afla la primul conflict cu legea penală, atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului, astfel încât s-a apreciat ca oportună stabilirea unei pedepse de 1 (un) an închisoare.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța de fond a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 1 (un) an închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport cu persoana inculpatului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și posibilitățile sale de îndreptare, s-a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) Cod penal, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. (1) Cod penal, judecătorul fondului a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 alin. (1) Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, cu obligarea inculpatului la respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și menționate în dispozitivul sentinței.
Totodată, în baza art. 85 alin. 2 lit. g din Codul penal, s-a impus inculpatului obligația de a nu conduce niciun autovehicul pe o durată de 1 (un) an, această obligație impunându-se, în opinia instanței, atât prin raportare la natura faptei comise, cât și pentru a se preveni pe viitor săvârșirea unor noi fapte la regimul circulației pe drumurile publice.
Din această perspectivă și având în vedere totodată și perioada trecută de la data comiterii faptei, respectiv data de 22.04.2014, perioadă în care inculpatul a fost privat de dreptul de a mai conduce autovehicule pe drumurile publice, instanța de fond a apreciat că durata stabilită este suficientă pentru ca inculpatul să reflecteze serios la conduita antisocială manifestată și să și-o corijeze, astfel ca în viitor să nu mai comită fapte antisociale de natura celei pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză.
Sub un alt aspect, judecătorul fondului a apreciat că, de vreme ce dispozițiile art. 85 alin.2 Cod procedură penală nu fac referire expresă la obligativitatea impunerii obligațiilor stabilite în sarcina inculpatului pe toată durata termenului de supraveghere, cum este cazul măsurilor de supraveghere, și ținând cont de faptul că pe durata termenului de supraveghere ele pot fi modificate (inclusiv sub aspectul diminuării condițiilor de executare) sau pot înceta, nu există niciun impediment pentru impunerea unei obligații pe o durată mai mică de timp decât durata maximală de 2 ani, cât reprezintă termenul de supraveghere.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria G., criticând-o pentru nelegalitate, în esență, sub aspectul termenului de 1 an, pe durata căruia s-a impus inculpatului obligația prevăzută în art.85 alin.1, litera g Cod penal.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele din Codul de procedură penală, Curtea constată că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria G. este fondat, în considerarea următoarelor argumente:
Situația de fapt nu comportă critici, întrucât a fost corect reținută pe baza unui amplu material probator administrat în faza urmăririi penale, care a condus la dovedirea faptei, probe care însă se coroborează și cu declarația de recunoaștere a inculpatului, deși Curtea o apreciază ca fiind una pur formală, el fiind pus în fața unei evidențe, atunci când a fost prins de organele poliției rutiere conducând autovehiculul marca BMW, cu numărul de înmatriculare PP 9270 AT, pe . din municipiul G., județul G., stabilindu-se că se afla sub influența băuturilor alcoolice, iar ulterior a refuzat prelevarea de probe de sânge pentru determinarea alcoolemiei.
În dezacord cu prima instanță, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată este incorect individualizată, în sensul că este mult prea blândă față de gravitatea faptei și aflându-ne în prezența căii de atac a Ministerului Public, prin care procurorul a formulat apel în defavoare, va decide în consecință.
Apreciind deci, că prin prezentul apel, procurorul tinde la modificarea sentinței primei instanțe, în sensul creării unei situații mai grele inculpatului, Curtea urmează a-l admite, procedând și la majorarea pedepsei principale, neexistând instituția limitei apelului în defavoare.
Astfel, procedând la propriul demers analitic din perspectiva analizării individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului (intimat în speță), prin raportare la ansamblul criteriilor prevăzute de art. 74 C.pen., Curtea constată următoarele.
Din procesul verbal încheiat în data de 22 aprilie 2014, ora 03:31 (fila 12 d.u.p.) de organele de poliție, rezultă cu certitudine aspectele mai sus descrise, însă mai rezultă un aspect și anume: „Conducătorul auto a avut o atitudine necorespunzătoare și nu a cooperat cu organele de poliție.” (alin. ultim, fila 12 verso, d.u.p.).
Tot din actele dosarului, Curtea constată că inculpatul Z. G., deși în vârstă de 26 de ani la data comiterii faptei, are studii gimnaziale, nu este căsătorit, are trei copii minori și nu are ocupație, însă nu are antecedente penale, aspecte ce nu denotă – totuși - o periculozitate scăzută a inculpatului.
Totodată, din cazierul auto nr._ din data de 24.04.2014 (fila 14 d.u.p.), mai rezultă că inculpatul a obținut permis de conducere pentru categoriile B și B1 în data de 25 martie 2009 și pentru categoria AM în data de 19 ianuarie 2013, însă din mențiunile acestui act, Curtea constată săvârșirea a trei - patru contravenții anual.
Pe de altă parte, fapta săvârșită în cauza dedusă judecății prezintă o gravitate sporită, prin starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite prin normele de incriminare a infracțiunilor privind regimul circulației pe drumurile publice, precum și prin consecințele produse sau care s-ar fi putut produce, inculpatul în primele declarații arătând cu nonșalanță că „în noaptea respectivă, în jurul orelor 0000 – 0300, am băut circa 1 litru de vin, după care am condus autoturismul…” (fila 21, d.u.p.), ceea ce denotă faptul că inculpatul nu a conștientizat importanța valorilor sociale privitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, sens în care, pentru atingerea scopului represiv și preventiv al pedepsei, Curtea se va proceda la o nouă individualizare judiciară.
În acest context, Curtea arată că nu se impunea aplicarea doar a amânării aplicării pedepsei, întrucât nu ar avea față de inculpat finalitatea de a se îndeplini funcțiile de coerciție și reeducare ale pedepsei.
Sancțiunea aplicată se impune a fi percepută de inculpat ca un serios avertisment, organele statului având obligația să reacționeze ferm în cazul unor astfel de abateri la legea penală.
Nu există niciun motiv pentru care consumul de alcool la volan să fie tratat cu indulgență, deoarece apare ca vădit inutil un tratament sancționator extrem de sever în cazul în care s-au produs deja ucideri din culpă sau vătămări corporale grave.
Alcoolemia - constatată pe baza testării inculpatului cu aparatul alcooltest marca Drager, a indicat o valoare de 0,73mg/l alcool pur în aerul expirat – valoarea este ridicată, aceasta determinând teoretic scăderea drastică a reflexelor șoferului și doar întâmplarea a făcut ca inculpatul să nu săvârșească un grav accident de circulație.
D. urmare, din analiza împrejurărilor reale și personale, Curtea constată că pedeapsă cu închisoarea, orientată spre maxim (în condițiile reținute) va fi eficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei.
În același context, Curtea mai constată, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, că este incidentă instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere, constatând că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. De asemenea, se constată că inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, și și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
Cu privire la termenul de supraveghere, Curtea arată că, potrivit art.92 alin.1 din Codul penal, „Durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat și este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate.”
Din acest punct de vedere, Curtea apreciază că fapta săvârșită este gravă, iar modul în care a fost comisă relevă o perseverență din partea inculpatului, prin aceea că a mai fost sancționat anterior, în mai multe rânduri (chiar dacă doar pentru contravenții), astfel că se impune ca durata termenului de încercare să fie la nivelul maxim, de 4 ani, stabilit în de art. 92 alin. 1 C.pen., pentru a reflecta circumstanțele reale ale comiterii faptei de către intimatul inculpat, conform criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a, b și c C.pen.
Potrivit art.93 alin.1 și 2 din Codul penal, Curtea va stabili în sarcina inculpatului Z. G. respectarea anumitor măsuri de supraveghere, constatând că se impun astfel de obligații, deoarece există temerea ca inculpatul să consume în mod constant alcool și să încerce să mai conducă vehicule. Or, această conduită ar putea fi prevenită, prin astfel de obligații, precum cele stabilite de instanță.
Totodată, conform art.93 alin.3 Cod penal, „Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile, în condițiile stabilite de instanță, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.”
Potrivit art. 404 alin. 2 C.pr.pen., în cazul în care, instanța dispune suspendarea executării pedepsei închisorii, în dispozitiv indică două entități din comunitate unde urmează a se executa obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, prevăzută la art. 93 alin. 3 C.pen., după consultarea listei privind posibilitățile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de probațiune.
Așadar, pe de o parte, consultând lista cu unitățile unde inculpatul ar putea presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar pe de altă parte, ținând seama atât de datele personale ale celui condamnat, cât și de fapta reținută în sarcina acestuia, Curtea va dispune ca obligația prevăzută de art. 93 alin. 3 C.pen. să fie executată în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare, pentru o perioadă maximă.
De asemenea, prin efectuarea unei munci în folosul comunității, inculpatul va fi mai disciplinat și își va forma o atitudine corectă față de valorile sociale.
Curtea va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor impuse a căror încălcare duce la executarea pedepsei.
Va admite, în aceste condiții, apelul formulat de procuror și va modifica sentința apelată în sensul celor menționate anterior.
Va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a, b Cod penal, precum și dreptul de a conduce orice vehicul cu tracțiune mecanică sau animală pentru o durată de 5 ani.
Va obliga inculpatul la plata a 1.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, în fond.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, în temeiul art.275 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria G. împotriva sentinței penale nr.3679 din data de 26.11.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
Desființează sentința apelată și în fond, rejudecând:
În baza art. 337 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul Z. G. la 2 ani închisoare.
În baza art. 91 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații:
- Să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G. la datele fixate de acesta;
- Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- Să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile.
- Să comunice schimbarea locului de muncă;
- Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
- Să urmeze un curs de calificare profesională;
- Să frecventeze mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate in colaborare cu instituții din comunitate.
- Să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 zile în cadrul Atelierului de muncă în folosul comunității FPSC București.
Pune în vedere condamnatului disp. art. 96 Cp.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a, b Cod penal, precum și dreptul de a conduce orice vehicul cu tracțiune mecanică sau animală pentru o durată de 5 ani.
Obligă inculpatul la plata a 1.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare in fond.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul avocatului din oficiu va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. G. I.-T. C. B.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.5
red.S.I.-Jud.G.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
