Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 643/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 643/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 643/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 643/A
Ședința publică din data de 16.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C.-N. L.
JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: S. V.-V.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr. 232 din data de 12.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-inculpată T. A.-N., personal și asistată de apărător din oficiu, avocat G. R., în baza delegației nr._/06.05.2014 pe care o depune la dosarul cauzei și de apărător ales, avocat P.-Racman V.-A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/29.04.2014, aflată la dosarul cauzei la fila nr. 10, lipsind partea civilă M. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în temeiul art. 372 alin. 1 NCPP, procedează la verificarea identității apelantei-inculpate, aceasta prezentând CI . nr._ eliberată de SPCLEP G..
Curtea constată încetată delegația apărătorului din oficiu prin prezentarea apărătorului ales, urmând a se pronunța asupra onorariului cuvenit prin hotărârea ce o va pronunța, după care acordă cuvântul cu privire la cereri prealabile.
Apărătorul ales al apelantei-inculpate invocă excepția inadmisibilității apelului în raport de prevederile art. 488 alin. 2 NCPP, potrivit cărora în cauze, cum este cea de față se poate declara apel doar cu privire la felul, cuantumul pedepsei și modul de executare a acesteia. Apelul, în cauzele care au avut în fond judecarea validării acordului de vinovăție semnat de inculpat și de procuror este limitat doar la felul, cuantumul și forma de executare a pedepsei, însă în apelul parchetului se solicită o pedeapsă complementară, respectiv interzicerea dreptului de a conduce și recoltarea de probe biologice de la inculpată în vederea completării bazei de date genetice judiciare, astfel că aceste dispoziții nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de lege. Astfel, solicită respingerea apelului, în temeiul art. 488 alin. 4 NCPP.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției invocate, ca inadmisibilă.
Apelanta-inculpată arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Curtearespinge excepția inadmisibilității apelului invocată de apărătorul apelantei-inculpate, după care acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a apelului și desființarea sentinței atacate, învederând că instanța, în mod greșit, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și b din Codul Penal. Solicită rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, ținând cont de criticile formulate.
Apărătorul ales al apelantei-inculpate pune concluzii de aplicare a legii penale mai favorabile, respectiv legea veche, învederând că limitele de pedeapsă sunt egale atât conform legii vechi cât și legii noi, însă condițiile de aplicare a suspendării sunt mai favorabile conform legii vechi. Arată că, potrivit dispozițiilor din legea veche, nu este obligatorie aplicarea măsurii complementare.
Apelanta-inculpată având ultimul cuvânt, în conformitate cu dispozițiile art. 389 NCPP, achiesează la concluziile apărătorului său.
Curteareține cauza spre deliberare și soluționare.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.232/12.03.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 2 București, în temeiul art. 485 alin 1 lit a C.pr.pen, a admis acordul de vinovăție încheiat în timpul urmăririi penale, cu privire la inculpata T. A. N..
În temeiul art 396 alin 2 C.pr.pen rap la art 192 alin 1,2 V.C.pen a dispus condamnarea inculpatei T. A. N., fiica lui I. S. și C., născută la data de 26.12.1984, CNP_, domiciliată în mun.G., ., jud G., f.f.l București, ., ., etj 10, ., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În temeiul art. 71V C.p., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b V C.p., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 V.C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
În temeiul art. 359 V C.proc.pen. rap la art 583 C.pr.pen, a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C.pen., rap la art 96 N.C.P, privind revocarea suspendării.
În temeiul art. 71 alin. 5 V.C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin. 1 rap. la art. 64 lit. a, teza a II-a și b V.C.p.
A constatat că inculpata nu a fost reținută și arestată preventiv în cauză.
În baza art. 486 alin 2 C.pr.pen a lăsat nesoluționată acțiunea civilă promovată de părțile civile.
În temeiul art. 274 alin 1 C.p.p., a obligat inculpata la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în dosarul nr._ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, s-a încheiat un acord de vinovăție, conf art. 478 și următoarele din Codul de Procedură Penală cu inculpata A. N. T., fiica lui I. S. și C., ns. la data de 26.12.1984 în mun. G., jud. G., CNP_, dom. în mun. G., ., jud. G., f.f.l. în București, ., ., ., sector 3, de cetățenie română, necăsătorită, studii superioare, economist, ofițer de control la ING BANK, fără antecedente penale (și necercetată în alte cauze penale), cercetată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1, 2 C.pen., pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, aceasta din urmă recunoscând comiterea faptei și acceptând încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
În ceea ce privește situația de fapt care a stat la baza încheierii acordului de vinovăție, instanța a reținut că prin procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data 20.11.2012 organele de cercetare penală din cadrul DGPMB Brigada de Poliție Rutieră s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea de către inculpata T. A. N. a infracțiunii prev. și ped. de art. 178 C.pen., constând în aceea că la aceeași dată, în jurul orelor 17.40, a condus autovehiculul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_ pe . când a ajuns la trecerea pentru pietoni amplasată pe sensul său de mers, înaintea intersecției cu . surprins și accidentat mortal pe numita Aii Gofar N. care se angajase în traversarea regulamentară a carosabilului.
Din coroborarea probelor administrate în timpul urmăririi penale, s-a reținut că în data de 20.11.2012, în jurul orelor 17.40, inculpata T. A. N. circula cu autoturismul Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_, pe . .. Ziduri între Vii, cu o viteză de aproximativ 42 km/h, iar în momentul în care a ajuns în dreptul trecerii pentru pietoni amplasată înaintea intersecției cu . surprins și accidentat pe numita A.-Gofar N. în vârstă de 72 de ani, angajată împreună cu nepoata sa, minora M. M. în vârstă de 8 ani, în traversarea regulamentară a carosabilului de la dreapta la stânga în raport de cu direcția de deplasare a autovehiculului. S-a reținut, totodată, că urmare a impactului dintre autoturism și victimă, aceasta din urmă a fost proiectată pe carosabil, decedând la scurt timp. Astfel, potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. A_ atașat la dosarul cauzei, moartea numitei A.-Gofar N. a fost violentă, intervenind la data de 20.11.2012. Aceasta s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecință a unui politraumatism cu fractură craniană complexă, fracturi costale bilaterale și fractură de tibie dreaptă și cu hematom subdural bilateral.
Leziunile traumatice constatate la necropsie au putut fi produse prin lovire cu și de corp/plan dur, posibil în condițiile unui accident rutier, între leziunile traumatice și deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiționată.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 20.11.2012 a rezultat că pe . se desfășoară în ambele sensuri, iar suprafața carosabilă este din asfalt, cu o lățime totală de 14 metri și are aplicate marcaje longitudinale cu linie dublă continuă de separare a sensurilor de mers și cu linie simplă discontinuă de separare a benzilor de circulație de pe același sens, fiecare bandă având o lățime de 3,5 metri.
Analizând schița locului producerii accidentului, coroborată cu declarațiile martorilor oculari C. L. și Cămărășanu A. C., precum și cu declarația inculpatei s-a constatat că impactul dintre autovehicul și victimă s-a produs pe marcajul trecerii pentru pietoni amplasat înainte de intersecția cu . o distanță transversală de cea. 4,6 metri față de bordura trotuarului din dreapta, raportat la direcția de deplasare a inculpatei. Totodată, din planșele foto realizate a rezultat că marcajul pietonal era vizibil, inclusiv din direcția de deplasare a inculpatei, fiind semnalizat, totodată, corespunzător prin indicator rutier.
În ceea ce privește nerespectarea indicatorului și a marcajului pietonal de către inculpată, s-a reținut din probele administrate în cauză, faptul că înainte de intersecția cu . precis în imediata apropiere a trecerii pentru pietoni, pe banda I era parcat un autoturism marca VW Golf de culoare roșie, surprins de altfel și în fotografiile efectuate cu ocazia cercetării locului accidentului, inculpata susținând că înaintea marcajului pietonal a încetinit pentru a se asigura și întrucât nu a observat nicio persoană pe trecere, a accelerat, moment în care a fost surprinsă de apariția prin fața autoturismului VW parcat pe banda I a victimei A. Gofar N. și a minorei M. M., care se angajaseră în traversarea carosabilului pe marcajul pietonal, de la dreapta la stânga în raport cu direcția de deplasare a inculpatei. Înainte de a fi lovită de autoturism, A. Gofar N. a reușit să o împingă pe minoră din fața autovehiculului, astfel încât aceasta a suferit leziuni minore, persoana vătămată fiind lovită de partea dreapta față a autoturismului, fiind proiectată pe marcajul pietonal, decedând la scurt timp.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică atașat la dosarul cauzei s-a reținut că starea de pericol a fost creată în mod nemijlocit de către inculpată prin faptul că a circulat neatent la trecerea de pietoni, fără să oprească autoturismul pentru a acorda prioritate de trecere victimelor ce erau angajate în traversare prin loc permis, marcat și semnalizat corespunzător, concluzionându-se totodată că starea de pericol și accidentul ar fi putut fi evitate dacă inculpata ar fi circulat cu atenție sporită la trafic, marcaje și indicatoare, astfel încât să sesizeze intenția victimei de a traversa carosabilul, cu atât mai mult cu cât inculpata cunoștea traseul.
Din materialul probator administrat s-a reținut, așadar, că inculpata a încălcat prevederile art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006 care prevăd că orice conducător de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
În drept, fapta inculpatei T. A. N., constând în aceea că la data de 20.11.2012, în jurul orelor 17.45, a condus autovehiculul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_ pe . când a ajuns la trecerea pentru pietoni amplasată pe sensul său de mers, înaintea intersecției cu . prevederile art. 135 lit. h din HG 1391/2006, a surprins și accidentat mortal pe numita Aii Gofar N. care se angajase în traversarea regulamentară a carosabilului, întrunește pe latură subiectivă și obiectivă elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1, 2 C.pen. (Legea nr. 286/2009).
Din modalitatea de comitere a faptei și împrejurările concrete în care s-a produs rezultatul, a rezultat că T. A. N. a săvârșit fapta cu forma de vinovăție prev. de art. 16 alin. 4 lit. b C.pen., respectiv culpă fără prevedere, întrucât inculpata nu a prevăzut, deși trebuia și putea să prevadă apariția victimei pe carosabil, respectiv pe trecerea de pietoni, în zona de acțiune a marcajului pietonal.
Instanța a reținut că în acordul de recunoaștere a vinovăției, conform art. 485 alin 1 lit a C.pr.pen s-a solicitat condamnarea inculpatei T. A. N. în temeiul art. 396 alin. 2 C.pr.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1, 2 C.pen. (Legea nr. 286/2009), la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru considerentele legate de faptul că inculpata T. A. N. se află la primul contact cu legea penală, înțelege consecințele propriei fapte, regretând comiterea acesteia, are studii superioare fiind economist, fiind angajată în funcția de ofițer de control la ING BANK, precum și că de la comiterea faptei și până în prezent nu a mai încălcat legea penală, apreciindu-se, astfel, că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea efectivă a acesteia.
Totodată, în considerarea art.5 C.pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, s-a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei, în temeiul dispoz art. 81 C.pen. (Legea nr. 15/1968), pe un termen de încercare calculat în conformitate cu art. 82 C.pen. (Legea nr. 15/1968).
Instanța, analizând acordul de vinovăție încheiat de către inculpată cu reprezentantul Ministerului Public în timpul urmăririi penale, grefat pe situația de fapt reținută în baza mijloacelor de probă administrate și în raport de situația personală a inculpatei și a atitudinii acesteia, a apreciat în raport de dispoz art 485 alin 1 lit a C.pr.pen că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Totodată, instanța a apreciat că soluția la care s-a ajuns cu ocazia acordului încheiat de către inculpată și procuror este întemeiată în raport de gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatei, relevată de antecedentele penale ale acesteia, capacitatea acesteia de înțelegere a consecințelor faptei săvârșite și în adoptarea unei conduite preventive în viitor, precum și de atitudinea avută după săvârșirea faptei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București, criticând sentința pentru nelegalitate și anume:
1) În mod nelegal prima instanță nu a aplicat dispozițiile art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea Sistemului Național de date genetice judiciare
2) În mod nelegal au fost aplicate dispozițiile art. 64 alin. 1 litera a teza a II-a și litera b Cod penal de la 1968.
În motivarea apelului, P. a arătat că, în dosarul_/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2, s-a încheiat conform art. 478 și următoarele C.p.p., acordul de recunoaștere a vinovăției cu inculpata A. N. T., cercetată pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 C.p., inculpata recunoscând comiterea faptei și acceptând încadrarea juridică a faptei.
S-a reținut în sarcina inculpatei că, în data de 20.11.2012, în jurul orelor 17,40, a condus autovehiculul Daewoo Matiz_ și la intersecția străzilor D. G. și Paharnicul T., a accidentat mortal pe numita A. Gofra N. care se angajase în traversarea neregulamentară a străzii.
Instanța, în temeiul art. 485 alin. 1 litera a C.p.p., a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în cursul urmăririi penale și în temeiul art. 396 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 192 alin. 1 și 2 C.p.p. a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Vechiul Cod penal a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 litera a teza a II-a și litera b din vechiul cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 Vechiul Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.p.
În temeiul art. 71 alin. 5 VCP, a suspendat pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 C.p. rap. la art. 64 litera a teza a II-a și litera b VCP.
Sentința este nelegală întrucât nu i-au fost aplicate inculpatei dispozițiile art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice judiciare . Se constată că, potrivit dispozițiilor art. 3 din lege, infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul național de date genetice sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din lege iar între aceste infracțiuni se regăsește și infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 C.p.Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea 78/2008 SNDGJ conține profile genetice, date cu caracter personal și date despre caz, corespunzătoare următoarelor categorii: suspecți, persoane condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru comiterea infracțiunilor cuprinse în anexă, urme biologice prelevate cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, cadavre cu identitate necunoscută, persoane dispărute ori persoane decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor ori a actelor de terorism.
Potrivit art. 7 din Legea 76/2008, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii, se dispune de instanța de judecată prin hotărârea de condamnare și se realizează la eliberarea din penitenciar, de către personalul medical al penitenciarului .Legea impune o obligație în acest sens și nu o posibilitate a instanței de a dispune prelevarea probelor biologice .
Chiar în îndeplinirea scopurilor prevăzute de art. 1 alin. 1 și 3 din Legea 76/2008 se impunea prelevarea de probe biologice .Art. 1 alin. 1 arată că legea are drept scop instituirea sistemului național de date genetice, pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduce atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, dreptului la viață, la integritate fizică și psihică, pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute, a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism.
Indiferent de persoana inculpatului, de lipsa ori prezența antecedentelor penale, de caracterul intenționat ori neintenționat al infracțiunii, scopul acestui act normativ este clar iar instanța de judecată are obligația de a dispune asupra aplicării dispozițiilor art. 7 din lege, în toate situațiile în care pronunță condamnarea unui inculpat la la o pedeapsă cu închisoarea pentru una din infracțiunile prevăzute în anexă și indiferent de modalitatea de executare a pedepsei.
Relevantă este decizia 18/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a arătat că, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii se dispune indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii.
2) Instanța de judecată, în mod nelegal nu a ținut seama de dispozițiile art. 12 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, aplicând inculpatei o pedeapsă accesorie, potrivit Codului penal de la 1968, deși pedeapsa principală a fost stabilită potrivit noului cod.
Legiuitorul a prevăzut că, în cazul succesiunii legilor penale în timp, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă.
În prezenta cauză, neexistând diferențe de conținut între reglementarea anterioară a infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 176 C.p. din Codul penal de la 1968 și art. 192 alin. 1 și 2 actualul cod penal, instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor privind legea penală mai favorabilă, ci a dat eficiență principiului aplicării imediate a legii noi, dispunând condamnarea inculpatei în baza art. 192 alin. 1 și 2 C.p.Raportat la dispozițiile art. 12 din Legea 187/2012 se impunea în cauză și aplicarea dispozițiilor privind pedeapsa complementară și accesorie conform noilor dispoziții, art. 65 alin. 1 și art. 66 alin. 1 litera a și b C.p.
În consecință, a solicitat ca după rejudecare să se dispună față de inculpată, aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 65 alin. 1 rap. la art. 66 alin. 1 literele a și b C.p. și a pedepsei complementare prevăzută de art. 66 alin. 1 literele a și b C.p., pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Inculpata, prin apărător, față de apelul declarat de parchet, la termenul de judecată din 16 mai 2014, când au avut loc dezbaterile în apel, a invocat excepția indamisibilității apelului declarat, raportat la prevederile art. 488 alin. 2 NCPP, potrivit cărora se poate declara apel, în cazul unui acord de recunoaștere a vinovăției, numai cu privire la felul, cuantumul pedepsei și modul de executare a acesteia. Aspectele pentru care parchetul a declarat apel în cauză nu se încadrează între cele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate declara apel, în situațiile prevăzute de art. 488 NCPP.Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea apelului, deoarece legea veche este legea mai favorabilă inculpatei, față de faptul că, deși pedepsele sunt egale, dispozițiile codului vechi sunt mai favorabile în ceea ce privește suspendarea. Ori potrivit legii vechi, aplicarea de pedepse complementare, în cazul infracțiunii de față, nu este obligatorie.
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității invocată, Curtea a apreciat că este neîntemeiată și a respins-o ca atare, prin încheierea de la termenul când au avut loc dezbaterile.
Art. 488 alin. 2 NCPP, prevede că, împotriva sentinței prin care acordul de recunoaștere a fost admis se poate declara apel numai cu privire la felul și cuantumul pedepsei ori la forma de executare a acesteia.
În cauză, apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București, vizează inclusiv aplicarea de pedepse complementare și accesorii față de inculpată, ori și acestea, în înțelesul legii penale sunt pedepse.Cum potrivit art. 488 alin. 2 NCPP se poate declara apel și cu privire la felul și cuantumul pedepsei, motivul invocat în apel, se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. 2 NCPP, astfel încât apelul declarat este admisibil.
În ceea ce privește primul motiv de apel, formulat în scris, acesta nu a mai fost susținut de către parchet cu ocazia dezbaterilor, fiind susținut numai motivul al doilea.
Examinând apelul declarat sub cel de-al doilea motiv de apel rămas în dezbatere, Curtea apreciază că este neîntemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 484 alin. 2 Ncpp, instanța se pronunță asupra acordului de recunoaștere a vinovăției prin sentință, în urma unei proceduri necontradictorii, după ascultarea procurorului, inculpatului, apărătorului acestuia precum și părții civile, dacă este prezentă.
Potrivit art. 485 NCPP, instanța, analizând acordul, poate admite acordul și dispune una din soluțiile prevăzute de art. 396 alin. 2-4 NCPP, care nu poate crea pentru inculpat o situație mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 480-482 C.p.p cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului ,care au făcut obiectul acordului.
Curtea constată că, în acordul de vinovăție încheiat între parchet și inculpată, infracțiunea comisă de inculpată a fost încadrată juridic în dispozițiile Codului nou penal, însă modalitatea de executare a pedepsei a fost propusă potrivit art. 81 din Codul penal de la 1968. Fiind vorba despre dispoziții mai favorabile inculpatei, suspendarea condiționată a executării pedepsei, nefiind prevăzută de actualul cod penal, în mod corect prima instanță a consfințit acordul sub acest aspect, deoarece inculpatei nu îi poate fi creată o situație mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la un acord.
În ceea ce privește pedepsele accesorii sau complementare, în acordul de recunoaștere a vinovăției nu s-a menționat nimic referitor la aceste categorii de pedepse.Instanța de fond, a aplicat inculpatei numai pedeapsa accesorie, anume i-a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 litera a, teza a II-a și litera b C.p. de la 1968, aplicând această pedeapsă în conformitate cu dispozițiile Codului penal de la 1968.
P. a susținut că sentința este nelegală deoarece, pe de o parte i-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie potrivit vechiului Cod penal, deși pedeapsa principală a fost stabilită potrivit noului cod, pe de altă parte, în mod nelegal nu i-a aplicat inculpatei și pedeapsa complementară, raportat și la dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012.
Critica formulată nu poate fi primită, deoarece, în acordul de recunoaștere a vinovăției nu s-au prevăzut pedepse accesorii și complementare și acceptând că prima instanță i-a aplicat pedeapsa accesorie, în virtutea faptului că aceasta însoțește ca un accesoriu pedeapsa închisorii, nu aceeași este situația și în cazul pedepselor complementare. Chiar și în condițiile în care potrivit art. 12 din Legea 187/2012, în cazul succesiunii de legi, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, cu toate acestea normele care reglementează soluționarea cauzei în baza acordului de recunoaștere a vinovăției, sunt norme derogatorii, speciale și care prevăd în mod expres că inculpatului nu i poate face o situație mai grea decât aceea asupra căreia s-a ajuns la un acord.
Prin urmare, solicitarea de aplicare a unor pedepse complementare și accesorii care nu au fost prevăzute în acord, vizează înrăutățirea situației inculpatei, fiind vorba despre noi pedepse, astfel încât, potrivit art. 421 alin. 1 litera b C.p.p., apelul declarat va fi respins ca neîntemeiat.
Conform art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, excepția inadmisibilității apelului invocată de inculpata T. A. N..
Respinge, ca fiind nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu, de 50 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. N.-C. I. T.
GREFIER,
V. – V. S.
Red.C.N.L.
Thred.V.D./6 ex./11.06.2014
J.S.2 București – F.R.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 499/2014.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 637/2014. Curtea de... → |
|---|
