Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 1246/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1246/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 1247/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1246/A
Ședința publică din data de 17 octombrie 2014
Curtea constituită din:
P.- C. C. D.
JUDECATOR- C. S.
GREFIER- C. B.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. M. C..
Pe rol soluționarea apelului declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ împotriva sentinței penale nr.594/07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ prin consilier juridic C. V. care depune delegația nr._/16.10.2014, lipsă fiind intimatul inculpat C. P. D. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care; Consilierul juridic al apelantei parte civilă Agenția Națională De
Administrare Fiscală - Direcția Generală Juridică depune la dosar motivele de apel.
Curteapune în discuție admisibilitatea căii de atac, având în vedere dispozițiile art.488 al.I Cp.p.
Consilierul juridic al apelantei parte civilă Agenția Națională De Administrare Fiscală - Direcția Generală Juridică consideră că apelul declarat este admisibil, solicitând admiterea apelului.
Reprezentanta Ministerului Public soli cită a se constata că apelul părții civile A.N.A.F. este inadmisibil în raport de prevederile art.488 al. 1 C.p.p.
Pe de altă parte, urmează a se avea în vedere că această instanță a sesizat Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea acestui text de lege.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.184/22.05.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Călărași, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București cu inculpatul C. P. D. A..
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin 1 C.pen. si art. 5 C.pen. a condamnat pe inculpatul C. P. D. A. (fiul lui G. și E., născut la data de 29.04.1947 în București, CNP_), domiciliat in București, ..Z. nr 5, sector 2,la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infractiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată.
În baza art. 81 C.pen. din 1969 a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen. din 1969.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 486 alin. 2 C.p.p.a lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin la data de 14.05.2014 P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat instanța cu acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 13.05.2014 cu inculpatul C. P. D. A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă in forma continuata, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. si art. 5 C.pen.
În fapt, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că în perioada 01.01.2008 – 30.06.2013, inculpatul C. P. D. A., în calitate de administrator la ., la diferite intervale de timp, în dauna aceluiași subiect pasiv, statul român, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadența fiecărei luni, sume reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în cuantum de 2.542.682 lei (613.672 euro).
Pe parcursul urmăririi penale, persoana vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 354.797 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, la această sumă urmând să se calculeze și obligațiile fiscale accesorii.
În faza de judecată, desfășurată conform procedurii speciale prevăzute de dispozițiile art. 484 și urm. C.p.p., instanța a dispus citarea părților și a procedat la ascultarea inculpatului, asistat de apărător ales, acesta recunoscând săvârșirea faptei deduse judecății și manifestându-și acordul de a fi judecat în baza acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat cu P..
S-a depus la dosarul cauzei fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 11).
Pe parcursul procesului penal nu a fost dispusă față de inculpat nicio măsură preventivă.
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și inculpatul C. P. D. A., instanța a reținut următoarele:
Conform art. 485 alin. 1 C.p.p. Instanța, analizând acordul, pronunță una dintre următoarele soluții:
a) admite acordul de recunoaștere a vinovăției și dispune una dintre soluțiile prevăzute de art. 396 alin. (2) - (4), care nu poate crea pentru inculpat o situație mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480-482 cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului;
b) respinge acordul de recunoaștere a vinovăției și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480-482 cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului, sau dacă apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.
Potrivit art. 480 alin. 1 C.p.p. Acordul de recunoaștere a vinovăției se poate încheia numai cu privire la infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani, iar conform alin. 2 Acordul de recunoaștere a vinovăției se încheie atunci când, din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului. La încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, asistența juridică este obligatorie.
Instanța a reținut că infracțiunea dedusă judecății, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare la data săvârșirii faptei, mai favorabilă inculpatului, se
pedepsește cu închisoare de la 1 an la 3 ani sau amendă, fiind așadar îndeplinită condiția prevăzută de art. 480 alin. 1 C.p.p.
În privința situației de fapt, instanța a reținut că în perioada 01.01.2008 – 30.06.2013, inculpatul C. P. D. A., în calitate de administrator la ., la diferite intervale de timp, în dauna aceluiași subiect pasiv, statul român, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadența fiecărei luni, sume reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în cuantum de 2.542.682 lei (613.672 euro).
Această situație de fapt a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpatului C. P. D. A. (f. 19-22, 26 DUP); raport de expertiză contabilă judiciară (f. 33-100 DUP), precizări la raportul de expertiză contabilă judiciară (f. 112-116 DUP), adresă A.N.A.F. de constituire parte civilă (f. 118-119 DUP), procese-verbale de predare-primire a documentelor financiar-contabile și de prezentare a raportului de expertiză contabilă către inculpat (f. 103, 104, 106 DUP), adresă . privind obiecțiunile la concluziile raportului de expertiză contabilă (f. 107-110 DUP), adrese ANAF – DGFPMB – Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii nr. 506852A/12.07.2013, nr. 507438A/14.08.2013, nr. 509412A/12.11.2013 (f. 120, 122,
149 DUP); procese-verbale de ridicare și de predare-primire înscrisuri contabile referitoare la . (f. 152, 153, 157-161, 165-166, 168-169, 171-172).
Astfel, la data de 13.06.2013, organele de cercetare penală din cadrul DGPMB – Poliția Sectorului 1 – Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul C. P. D. A., în calitate de administrator la ., ce are ca principal obiect de activitate "Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale", înregistra restanțe la plata impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă mai mari de 30 de zile de la data scadenței, în cuantum de 128.940 lei, existând indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Astfel cum a rezultat din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză, . a calculat și a înregistrat în contabilitate, în perioada 01.01._13, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă aferente salariilor, în valoare totală de 2.696.469 lei (650.567) euro.
Din această sumă, expertiza contabilă a stabilit că a fost achitată suma de 2.264.617 lei (551.622 euro), prejudiciul rămas efectiv de recuperat fiind în cuantum de 431.852 lei (98.945 euro), aferent taxelor și impozitelor cu reținere la sursă datorate bugetului general consolidat pentru perioada 01.01._13.
Din suma de 2.264.617 lei (551.622 euro) virată către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat, suma de 2.110.830 lei a fost achitată după expirarea termenului legal de 30 de zile de la scadența fiecărei luni. Așadar, expertul contabil a concluzionat că prejudiciul total cauzat bugetului general consolidat se ridică la valoarea de 2.542.682 lei (613.672 euro), fiind compus din suma de 2.110.830 lei achitată după termenul de 30 de zile de la scadență și suma de 431.852 lei, rămasă neachitată la data de 25.08.2013.
Totodată, s-a constatat că raportul de expertiză concluzionează că din suma de 431.852 lei restantă la data de 25.08.2013, inculpatul a achitat suma de 77.055 lei în perioada 07.10._13, astfel încât debitul rămas restant se ridică la suma de 354.797 lei.
Tot din raportul de expertiză a rezultat că la termenele scadente de plată ale impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă societatea prezenta disponibil în casierie și în conturile bancare. În aceeași perioadă de referință, . a efectuat plăți către furnizori. Astfel, conform concluziilor raportului de expertiză, societatea a prezentat disponibil suficient pentru achitarea impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă pe întreaga perioada analizată, respectiv 01.01._13, în condițiile în care s-au efectuat plăți, în numerar sau prin cont bancar, către furnizorii de marfă, pentru achitarea diverselor servicii, ori pentru achitarea ratelor de credit și leasing, în cuantum total de 65.460.424 lei.
În aceste condiții, s-a apreciat că este evident că a existat posibilitatea concretă de plată a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, disponibilul bănesc fiind mai mult decât suficient, cu atât mai mult cu cât sumele reținute din salarii cu titlu de contribuții către bugetul consolidat al statului au o destinație specială, nefiind permisă utilizarea acestora în alte scopuri, indiferent de dificultățile prin care trece la un moment dat o societate comercială.
În privința persoanei responsabile cu reținerea și virarea către bugetul general consolidat a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, instanta a reținut că potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, ale Legii nr. 31/1990 și ale actului constitutiv, de activitatea societății răspunde administratorul acesteia, respectiv inculpatul C. P. D. A., care s-a ocupat de gestionarea efectivă a resurselor financiare ale firmei.
Inculpatul C. P. D. A. a recunoscut săvârșirea faptei deduse judecății, astfel cum a rezultat din acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în prezența apărătorului ales în data de 13.05.2014.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului C. P. D. A., care în perioada 01.01.2008 – 30.06.2013, în calitate de administrator la ., la diferite intervale de timp, în dauna aceluiași subiect pasiv, statul român, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadența fiecărei luni, sume reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în cuantum de 2.542.682 lei (613.672 euro), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin 1 C.pen. si art. 5 C.pen.
Elementul material al laturii obiective a constat în acțiunea inculpatului – reținerea în documentele financiar contabile a sumelor datorate de angajați la bugetul de stat, urmate de inacțiunea acestuia care constă în nedepunerea sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, până la împlinirea celor 30 de zile.
Urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol pentru activitățile pe care le desfășoară instituțiile abilitate având ca atribuții colectarea sumelor de bani din care se alcătuiește bugetul general consolidat.
Legătura de cauzalitate între acțiunea făptuitorului și rezultatul produs a rezultat din însăși materialitatea faptelor.
Din punct de vedere al laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, societatea administrată în fapt de către acesta având disponibil la datele scadente, disponibil pe care însă l-a direcționat spre alte activități.
Având în vedere numărul de luni pentru care nu s-a efectuat plata către bugetul general consolidat a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, în perioada 01.01.2008 – 30.06.2013, precum și prevederile art. 58 din Codul fiscal, potrivit cărora plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri, rezultând astfel că scadența virării sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă o reprezintă cel mai târziu data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale, nevărsarea sumelor datorate la această scadență nereprezentând infracțiune decât după trecerea unui termen de 30 de zile de la această dată, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile disp. art. 35 alin 1 C.pen., fiind în prezența infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale în formă continuată, infracțiunea consumându-se începând cu a 31-a zi de la scadență pentru datoriile corespunzătoare fiecărei luni.
La încadrarea juridică a faptei au fost reținute si dispozitiile art.5 C.pen. referitoare la interventia unei legi penale mai favorabile.
Întrucât fapta dedusa judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, atrăgând răspunderea penală, instanța a pronunțat condamnarea acestuia.
Așadar, s-a apreciat că probele administrate în cauză demonstrează mai presus de orice dubiu rezonabil existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, precum și vinovăția inculpatului, fiind îndeplinită această condiție prev. de art. 480 alin. 2 C.p.p.
Cu privire la forma acordului de recunoaștere a vinovăției, potrivit art. 481 alin. 1 C.p.p. Acordul de recunoaștere a vinovăției se încheie în formă scrisă, această condiție fiind în mod evident îndeplinită.
Referitor la conținutul acordului de recunoaștere a vinovăției, art. 482 C.p.p. prevede că acesta cuprinde: data și locul încheierii, numele, prenumele și calitatea celor între care se încheie; date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute la art.107 alin. 1 C.p.p; descrierea faptei ce formează obiectul acordului; încadrarea juridică a faptei și pedeapsa prevăzută de lege; probele și mijloacele de probă; declarația expresă a inculpatului prin care recunoaște comiterea faptei și acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală; felul și cuantumul, precum și forma de executare a pedepsei ori soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat; semnăturile procurorului, ale inculpatului și ale avocatului.
Analizând conținutul acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București cu inculpatul C. P. D. A., instanța a constatat că acesta îndeplinește în totalitate condițiile enumerate anterior, conținând toate elementele obligatorii prevăzute de art. 482 C.p.p. Totodată, acesta este avizat de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, în conformitate cu disp. art. 478 alin. 2 C.p.p.
În privința individualizării sancțiunii și proporționalizării acesteia, instanța a avut în vedere cuantumul pedepsei de 1 an închisoare stabilit prin acordul de recunoaștere a vinovăției, pedeapsă ce a fost suspendată condiționat conform dispozițiilor art. 81 C.pen. din 1969, pe un termen de încercare ce urmează a fi stabilit conform art. 82 C.pen.
Astfel, în raport de criteriile de individualizare stabilite de catre legiuitor, instanta a apreciat că această pedeapsă este proporțională cu gravitatea faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, fiind aptă să îndeplinească scopul preventiv, precum și pe cel punitiv al sancțiunilor penale.
În aceste condiții, instanța a considerat că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat nu este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului pentru a se dispune respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției, conform art. 485 alin. 1 lit. b C.p.p.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 354.797 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, la această sumă calculându-se și obligațiile fiscale accesorii.
Cu toate acestea, instanța a constatat că, potrivit art. 486 alin. 1 C.p.p., în cazul în care instanța a admis acordul de recunoaștere a vinovăției și între părți s-a încheiat tranzacție sau acord de mediere cu privire la acțiunea civilă, instanța a luat act de aceasta prin sentință.
Conform art. 486 alin. 2 C.p.p., în cazul în care instanța a admis acordul de recunoaștere a vinovăției și între părți nu s-a încheiat tranzacție sau acord de mediere cu privire la acțiunea civilă, instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă. În această situație, hotărârea prin care s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției nu are autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în fața instanței civile.
Or, în condițiile în care între inculpatul C. P. D. A. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală nu s-a încheiat până în prezent o tranzacție sau un acord de mediere, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 486 alin. 2 C.p.p. anterior citate, instanța lăsând nesoluționată acțiunea civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel partea civilă A.N.A.F., care, prin reprezentantul său, a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate și pronunțarea unei noi hotărâri.
Astfel, în motivarea cererii sale, partea civilă a arătat că dispozițiile art.486 alin.2 Cod procedură penală sunt în dezacord cu dispozițiile art.26 Cod procedură penală, în măsura în care se consideră că, prin închieierea unei tranzacții sau a unui acord de mediere cu inculpatul, se poate lasa nesolutionata actiunea civila.
Ca atare, s-a invederat faptul ca, in speta dedusa judecatii, in baza sesizarii din oficiu a organelor de politie (POLITIA SECTOR 1), P. DE PE L. JUDECA TORIA SECTOR 1 a dispus inceperea urmaririi penala impotriva inculpatului C. P. D. A. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazuta de art.6 din Legea nr.241/2005.
Raspunzand solicitarii organelor de urmarire penala, STATUL R. prin ANAF s-a constituit parte civila, inca din faza de urmarire penala, cu suma de 357.797 lei plus obligatiile accesorii ce urmau a fi calculate de la data de cand obligatia a devenit scadenta si pana la data executarii integrale a platii.
De asemenea, partea civilă a aratat ca, in baza art.21 din Codul de procedura penala, a solicitat introducerea in cauza a partii responsabile civilmente si in baza art.249 Cod proc. penala, STATUL R. prin Agentia N. de Administrare Fiscala a solicitat infiintarea masurilor asiguratorii, iar in cazul in care acestea au fost dispuse, solicita mentinerea lor.
Urmare incheierii intre inculpatul C. P. D. A. si P. DE PE L. JUDECATORIA SECTOR 1, a unui acord de recunoastere a vinovatiei, instanta de judecata sesizata, in speta JUDECATORIA SECTOR 1, prin Sentinta nr.594/07.07.2014 pronuntata in cadrul dosarului nr._, a admis acest acord de recunoastere al vinovatiei si a lasat nesolutionata latura civila a cauzei.
F. de critica formulata, va rugam sa observati ca medierea a fost consacrata in dreptul roman odata cu . Legii nr.192/2006, iar potrivit art.1 alin. (1) din aceasta lege, medierea reprezinta "o modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitatea de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberul consimtamant al partilor".
Prin urmare, pornind de la definitia medierii, partea civila a apreciat ca aceasta poate fi calificata ca fiind o procedura facultativa, informala, amiabila, confidentiala si desfasurata in prezenta unui mediator si ca atare nu poate conditiona pronuntarea instantei de judecata pe latura civila, in cadrul unui proces penal. A apreciat, de asemenea, că, chiar si tranzactia ce ar putea interveni intre parti este o procedura facultativa, ce poate interveni pe cale amiabila intre partile implicate, manifestarea lor de vointa, fiind hotaratoare asupra modalitatii de stingere a litigiului.
Astfel, partea civila a solicitat sa se aiba in vedere ca sanctiunea de a lasa nesolutionata actiunea civila prevazuta de art.486 alin.2 Cod procedura penala, datorata faptului ca nu s-a incheiat o tranzactie sau un acord de mediere intre partea civila si inculpat, ingreuneaza recuperarea prejudiciului cauzat STATULUI R. si are un impact deosebit asupra bugetului general consolidat.
Astfel, partea civila a solicitat sa se retina ca introducerea prin dispozitiile art.486 alin.2 Cod procedura penala a obligativitatii incheierii unei tranzactii sau a unui acord de mediere, pentru a nu fi lasata nesolutionata latura civila, vine in contradictie flagranta cu dispozitiile art. 25 Cod procedura penala.
Ca atare, medierea ofera doar la posibilitatea, si nu obligatia partilor de a urma procedura medierii,deci nimic obligatoriu referitor la mediere si, cu atat mai putin, in situatia existentei unui acord de recunoastere a vinovatiei, incheiat urmare sesizarii din oficiu a organelor de cercetare penala, partea civilă apreciind, astfel, ca obligativitatea incheierii unei tranzactii sau a unui acord de mediere reprezinta o incalcare a dispozitiilor art.25 Cod procedura penala, deoarece se constituie . exercitarea si admiterea actiunii civile.
Intrucat pot exista situatii in care persoanele fizice sau juridice doresc ca solutionarea conflictului sa se faca exclusiv de catre instanta de judecata sesizata, partea civila a aratat ca, prin reglementarea legala criticata, nu-i este permis sa aprecieze daca are sau nu nevoie de aceasta tranzactie sau acord de mediere.
Prin urmare, partea civilă a apreciat că limitarea dreptului de a se adresa unei instante judecatoresti pentru apararea drepturilor sale sau valorificarea intereselor sale legitime, trebuie sa fie temeinic justificata, analizandu-se in ce masura dezavantajele create de aceasta nu cumva depasesc posibilele avantaje.
Cu referire la regulile care guvernează exercitarea căilor de atac, in cauza dedusa judecatii se poate observa fara echivoc ca, partii civile nu i se permite sa formuleze vreo cale de atac impotriva unei hotarari judecatoresti ce consfinteste acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat intre Ministerul Public si inculpat.
Prin urmare, partea civil a apreciat ca dispozitiile art.488 alin.1 Cod procedura penala sunt in dezacord cu dispozitiile art.19-28 COD PROCEDURA PENALA deoarece in mod clar incalca liberul acces la justiție al părților pentru apărarea drepturilor și a intereselor lor legitime.
Astfel, aceasta a invederat faptul ca, in Sentinta penala nr.594/07.07.2014 pronuntata de catre JUDECA TORIA SECTOR 1, prin care s-a admis acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat intre P. DE PE L. JUDECA TORIA SECTORULUI 1 si inculpatul C. P. D. A., nu se face nicio mentiune daca partea civila a fost instiintata de catre MINISTERUL PUBLIC cu privire la incheierea acestui acord de recunoastere a vinovatiei, in vederea luarii masurilor legale ce se impuneau.
Partea civila a apreciat ca Ministerul Public, in cadrul urmaririi penale avea obligatia sa instiinteze partea civila ca urma sa se incheie un acord de recunoastere a vinovatiei, iar instanta de fond sa verifice daca partea civila fusese instiintata de catre P. de pe langa Judecatoria Sectorului 1.
Astfel, a solicitat sa se aiba in vedere faptul ca, singura instiintare existenta in faza de urmarire penala, a fost adresa nr._/C2ICIU/06.02.2014 emisa de catre organele de cercetare penala (POLlTIA SECTOR 1- Serviciul de investigare a fraudelor), care ne-au adus la cunostinta ca, in baza sesizarii din oficiua organelor de politie (POLlTIA SECTOR 1), P. DE PE L. JUDECATORIA SECTOR 1 a dispus inceperea urmaririi penala impotriva inculpatului C. P. D. A. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazuta de art.6 din Legea nr.241/2005 si daca STATUL R. prin ANAF urmeaza sa se constituie parte civila.
Prin urmare, partea civila a apreciat ca, lasarea nesolutionata a laturii civile in momentul in care exista o recunoastere a vinovatiei, coroborat cu probatorii (expertiza) desfasurate in faza de urmarire penala, ce evidentiaza in mod cert prejudiciul creat de catre inculpat, creeaza un precedent periculos, care nu face altceva decat sa prelungeasca inutil si poate imposibil, recuperarea acestui prejudiciu creat de catre inculpat, bugetului de stat.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocateCurtea apreciază că apelul este inadmisibil intrucat conform art. 488 alin.1 doar procurorul si inculpatul pot declara apel, iar conform alin 2 al art. 488 impotriva sentintei prin care s-a admis acordul de recunoastere se poate declara apel numai cu privire la felul si cuantumul pedepsei ori la forma de executare.
In ceea ce priveste latura civila dispozitii art. 486 alin. 2C.p.p. stabileste ca daca intre parti nu s-a incheiat tranzactie sau acord de mediere latura civila ramane nesolutionata, hotararea prin care s-a admis acordul nu are autoritate de lucru judecat asupra intinderii prejudiciului in fata instantei civile.
ANAF putea declansa procedura de incheiere a unei tranzactii sau de mediere, in caz contrar avand deschisa calea unei actiuni la instanta civila in recuperarea prejudiciului
Pentru aceste considerente, Curtea, va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de catre Agentia N. de Administrare Fiscala, cheltuielile judiciare ramanand in sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de către Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr.594/07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._ .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. C. D. C. S. Grefier
CorneliaBucur
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 1246/2014.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1065/2014. Curtea de... → |
|---|
