Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1026/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1026/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 1026/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1026 / A
Ședința publică din data de 18.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. ALESTAR din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de apelanta - parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA împotriva sentinței penale nr. 108/05.05.2014, pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata - inculpată P. G. M. apărătorul desemnat din oficiu, av. D. C., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 18.09.2014, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară‚ lipsă fiind apelanta - parte civilă, intimata - inculpată și intimata - parte responsabilă civilmente S.C. G. E. S.R.L. URZICENI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în temeiul art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul,solicită respingerea apelului, ca nefondat, apreciind hotărârea instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, în mod corect despăgubirile acordate fiind fixate conform expertizei efectuată în cauză.
Apărătorul intimatei - inculpate, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefundat, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, inculpata fiind obligată la plata sumei de 24.614 de lei, conform expertizei efectuate în cauză.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Sentința penală apelată
Prin sentința penală nr. 108/05.05.2014, pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr. _, s-au dispus următoarele:
În baza art. 386 C.pr.pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Vechiul C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Vechiul C.pen. și art. 5 Noul C.pen.
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Vechiul C.pen., art. 5 Noul C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a fost condamnată inculpata P. G. M., la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
În baza art. 81 - 82 Vechiul C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
În baza art. 359 Vechiul C.pr.pen., s-a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 Vechiul C.pen.
În baza art. 71 Vechiul C.pen., s-au interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Vechiul C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 Vechiul C.pwn., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 397 C.pr.pen. rap. la art. 25 C.pr.pen. și art. 1357 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița.
A fost obligată inculpata să plătească părții civile suma de 24.614 lei, reprezentând obligații fiscale cu reținere la sursă neachitate la care se adaugă dobânzile, majorările de întârziere și penalitățile calculate până la achitarea integrală a debitului conform Codului de procedură fiscală.
S-a constatat că partea responsabilă civilmente S.C. G. E. S.R.L. este radiată și, în consecință, s-a respins cererea părții civile de obligare a părții responsabile civilmente la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligată inculpată la plata sumei de 2.800 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a dispus ca o copie a dispozitivului sentinței, rămasă definitivă, să se comunice, în baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, Oficiului Național al Registrului Comerțului, pentru a face mențiunile corespunzătoare în registrul comerțului.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței, Judecătoria a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul numărul 621/P/2010, P. de pe lângă Judecătoria Urziceni a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei P. G. M., pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, faptă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
În fap,t s-a reținut că inculpata, în calitate de administrator al S.C. G. E. S.R.L. Urziceni, a reținut și nu a vărsat în termen de cel mult 30 zile impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă și a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu net de 24.614 lei.
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca reprezentant al statului român, s-a constituit parte civilă în cauză prin adresa nr._ din 26.11.2013 cu suma de_ lei, la care se adaugă dobânzile, majorările de întârziere și penalitățile calculate până la achitarea integrală a debitului conform Codului de procedură fiscală, solicitând obligarea în solidar la plata acestor sume a inculpatei și a părții responsabile civilmente S.C. G. E. S.R.L.
La termenul de judecată din data de 28.04.2014, până la începerea cercetării judecătorești, inculpata a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și a solicitat să fie judecată în baza probelor de la urmărirea penală potrivit art. 374 alin. 4 C.pr.pen.
Sub aspectul laturii civile, inculpata a recunoscut doar parțial pretențiile formulate de partea civilă, respectiv doar suma de_ lei stabilită la urmărirea penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
În luna noiembrie 2010, ca asociat unic/administrator, inculpata a înființat S.C. G. E. S.R.L., cu sediul în mun. Urziceni, județul Ialomița, firmă având ca principal obiect de activitate „fabricarea altor articole de îmbrăcăminte”. De la înființare și până la 30.03.2012, singurul administrator al S.C. G. E. S.R.L. a fost inculpata.
Societatea a avut angajată forță de muncă și a realizat venituri din activități de natură comercială până la mijlocul anului 2012 când a intrat în procedură de insolvență.
Ca administrator/asociat al S.C. G. E. S.R.L. Urziceni, inculpata a avut, pe lângă celelalte drepturi și obligații ce decurg din exercitarea unei astfel de funcții, și obligația de a calcula și vira către bugetul de stat la termenele prevăzute de lege, taxele, impozitele și contribuțiile aferente întregii activități comerciale.
Pentru perioada ianuarie 2011 - ianuarie 2012 S.C. G. E. S.R.L. Urziceni, figurează cu debite restante de 24.614 lei, în următoarea structură: impozit pe veniturile din salarii 7527 lei, CAS_ lei, CASS 5534 lei, contribuție șomaj 1030 lei, iar societatea a avut disponibilități bănești și putea efectua plata obligațiilor cu regim de reținere la sursă către bugetul de stat și cel al asigurărilor de șomaj.
Inculpata a reținut și nu a vărsat în termen de cel mult 30 zile impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă și a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu net de 24.614 lei.
După declanșarea cercetărilor, la data de 30.03.2012, O.R.C. Ialomița a înregistrat cererea de revocare a inculpatei din funcția de administrator al S.C. G. E. S.R.L. și numirea în locul ei a numitului B. A..
Instanța a reținut această situație de fapt din coroborarea declarațiilor inculpatei cu adresele emise de către partea civilă, cu raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală și cu documentele contabile de la dosarul cauzei.
Expertiza a concluzionat că pentru perioada ianuarie 2011 - ianuarie 2012 S.C. G. E. S.R.L. Urziceni, figura cu debite restante de 24.614 lei, în următoarea structură: impozit pe veniturile din salarii 7527 lei, CAS_ lei, CASS 5534 lei, contribuție șomaj 1030 lei.
Mai mult, expertiza a reținut că societatea a avut disponibilități bănești și putea efectua plata obligațiilor cu regim de reținere la sursă către bugetul de stat și cel al asigurărilor de șomaj.
Concluziile expertizei nu au fost contestate de inculpată care a declarat în faza de urmărire penală că nu a respectat obligația de virare deoarece nu a dispus (și) de sumele necesare, în perioada în care a administrat S.C. G. E. S.R.L. Urziceni, cheltuielile societății fiind mai mari decât veniturile; în alți termeni ea a ales să facă alte plăți în defavoarea bugetului de stat.
Prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1632/F din data de 19.04.2013 a Tribunalului Ialomița, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus radierea S.C. G. E. S.R.L. Urziceni de la O.R.C. Ialomița.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatei sunt dovedite în mod indubitabil de mijloacele de probă administrate în cauză.
În drept, fapta inculpatei care, în calitate de administrator al societății comerciale S.C. G. E. S.R.L., a reținut în perioada mai sus arătată și nu a vărsat în termenul legal contribuțiile cu reținere la sursă deși a avut suficiente disponibilități bănești, cauzând astfel un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă de 24.614 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Vechiul C.pen. și art. 5 Noul C.pen.
Prima instanță a mai reținut că la data comiterii faptei de către inculpată legea prevedea ca pedeapsă pentru aceeași infracțiune închisoarea de la un an la 3 ani sau amenda, aceasta fiind legea penală mai favorabilă în cauză pentru inculpată, ptrivit art. 5 Noul C.pen.
În ceea ce privește latura subiectivă, prima instanță a reținut că inculpata a săvârșit fapta cu intenție indirectă, deoarece acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv producerea unei pagube bugetului consolidat al statului, și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
În ceea ce privește latura obiectivă, inculpata a realizat o acțiune de reținere și o inacțiune de nevărsare în termenul legal a contribuțiilor cu reținere la sursă ale societății deși a avut suficiente disponibilități bănești, cauzând astfel un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă de_ lei. Inculpata a săvârșit infracțiunea în formă continuată deoarece aceasta a fost săvârșită la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, iar inacțiunile și acțiunile sale au prezentat fiecare în parte conținutul infracțiunii pentru care a fost cercetată.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă fixate de legea penală mai favorabilă reduse potrivit art. 396 alin. 10 C.pr.pen., gradul de pericol social al faptei comise, atingerea adusă relațiilor sociale legate de prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, dar și conduita bună a inculpatei înainte de săvârșirea faptei, acesta fiind la primul conflict cu legea penală, atitudinea acesteia după comiterea faptei, rezultând din prezentarea în fața autorităților, atitudinea procesuală sinceră, cuantumul prejudiciului cauzat părții civile. Având în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpată, împrejurările comiterii acesteia, forma continuată a săvârșirii infracțiunii, urmările produse precum și elementele care caracterizează persoana și conduita, prima instanță a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei, nu va putea fi atins față de inculpată prin aplicarea pedepsei amenzii penale, ci prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a inculpatei, prima instanță a dispus, în temeiul art. 81 Vechiul C.pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prima instanță a mai reținut că Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca reprezentant al statului român, s-a constituit parte civilă în cauză prin adresa nr._ din 26.11.2013 cu suma de_ lei la care se adaugă dobânzile, majorările de întârziere și penalitățile calculate până la achitarea integrală a debitului conform Codului de procedură fiscală, solicitând obligarea în solidar la plata acestor sume a inculpatei și a părții responsabile civilmente S.C. G. E. S.R.L.
A indicat partea civilă că suma totală de 942.156 lei se compune din suma de 24.614 lei reprezentând restanțe referitoare la impozitele cu stopaj la sursă neachitate la bugetul de stat ( din care impozit pe veniturile din salarii 7527 lei, CAS_ lei, CASS 5534 lei, contribuție șomaj 1030 lei) și din suma de_ lei ( din care TVA în sumă de_, majorări de întârziere TVA în sumă de_ lei și penalități de întârziere TVA în sumă de_ lei).
Inculpata a recunoscut doar parțial pretențiile formulate de partea civilă respectiv doar suma de_ lei stabilită la urmărirea penală.
Față de poziția inculpatei și având în vedere că expertiza a concluzionat că pentru perioada ianuarie 2011 - ianuarie 2012 S.C. G. E. S.R.L. Urziceni, figura cu debite restante de 24.614 lei, în următoarea structură: impozit pe veniturile din salarii 7527 lei, CAS_ lei, CASS 5534 lei, contribuție șomaj 1030 lei, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă.
De asemenea, prima instanță a constatat, față de sentința civilă nr. 1632/F din data de 19.04.2013 a Tribunalului Ialomița, rămasă definitivă și irevocabilă, că partea responsabilă civilmente S.C. G. E. S.R.L. este radiată și, în consecință, a respins cererea părții civile de obligare a părții responsabile civilmente la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat.
În ceea ce privește suma de_ lei solicitată de partea civilă (din care TVA în sumă de_, majorări de întârziere TVA în sumă de_ lei și penalități de întârziere TVA în sumă de_ lei), prima instanță a reținut că neplata TVA către bugetul statului nu a făcut obiectul laturii penale soluționate în cauză, urmând ca partea civilă să solicite suma de_ lei la instanța civilă.
Prima instanță a a mai reținut că în cauză, deși se impunea, nu s-a putut dispune o măsură asiguratorie. Astfel, așa cum rezultă din relațiile obținute nici inculpata și nici S.C. G. E. S.R.L. nu figurează în evidențele oficiale cu bunuri în proprietate.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 15.05.2014, în termenul legal de 10 zile de la comnicarea minutei sentinței penale, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița a declarat apel pe care l-a motivat în scris (motivele aflate la filele 2-4 din prezentul dosar).
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 13.06.2014 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Motivul de apel
Partea civilă a solicitat admiterea apelului, cu privire la latura civilă a cauzei, având în vedere că instanța de fond nu a luat în considerare prejudiciul solicitat prin cererea de constituire de parte civilă nr._/26.11.2013.
În motivarea în fapt a apelului, partea civilă a precizat că activitatea de inspecție fiscală, în urma inspecției fiscale generale efectuate la S.C. G. E. S.R.L., a întocmit procesul-verbal nr._/23.11.2012, prin care a stabilit că societatea, reprezentată prin administrator P. G. M., a depășit termenul legal pentru plata sumelor reținute de la salariația ce constituie stopaj la sursă cu mai mult de 30 de zile de la data scadentă, conform art. 6 din Legea nr. 241/2005, de asemenea, fiind încălcate prevederile art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, privind evidențierea în actele contabile a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale și pentru sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale.
S-a mai precizat că prin procesul-verbal nr._/23.11.2012, în urma verificării făcute, au fost constatate, conform fișei de evidență pe plătitor, următoarele restanțe referitoare la impozitele cu stopaj la sursă neachitate la bugetul de stat, astfel:
- Impozit pe veniturile din salarii: 7.527 de lei;
- CAS angajat: 10.523 de lei;
- Sănătate asigurat: 5.534 de lei;
- Șomaj angajator: 498 de lei și
- Șomaj asigurați: 532 de lei.
Total: 24.614 lei.
De asemenea, în urma inspecției fiscale a rezultat un prejudiciu cauzat bugetului de stat consolidat, astfel:
- TVA: 665.384 de lei;
- Majorări de întârziere TVA: 152.350 de lei și
- Penalități de întârziere TVA: 99.808 lei.
Total: 917.542 de lei.
Partea civilă a indicat un total general de 942.156 de lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 408 și următoarele C.pr.pen.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelantă, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelul este fondat, pentru următoareleconsiderente:
Situația de fapt
Referitor la situația de fapt, Curtea constată că, pe de o parte a fost descrisă în mod amplu în considerentele sentinței penale apelate, iar pe de altă parte, că, la judecata în primă instanță, la termenul din 28.04.2014, intimata-inculpată s-a prevalat de dispozițiile art. 375 C.pr.pen., recunoscând fapta în modalitatea în care aceasta a fost descrisă în rechizitoriu, fiind de acord cu mijloacele de probă administrate în timpul urmării penale.
Totodată, Curtea, efectuând propriul examen analitic asupra situației de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, constată că situația de fapt a fost în mod corect reținută de către prima instanță, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentația expusă de către prima instanță, apreciind, așadar, că mijloacele de probă administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, împrejurarea că inculpata a săvârșit fapta pentru care a fost cercetată.
Mijloacele de probă
1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale
Curtea reține că în această fază procesuală au fost administrate următoarele mijloace de probă: raportul de expertiză contabilă judiciară și înscrisurile anexate și procese-verbale de constatare întocmite de către organele fiscale în cadrul activității de inspecție fiscală, mijloace de probă ce se coroborează cu depozițiile inculpatei.
2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel
Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în apel nu s-a solicitat administrarea niciunui mijloc de probă.
În drept
Curtea constată că faptele reținute în sarcina intimatei - inculpate întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 42 alin. 2 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal și art. 5 C.pen., motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele expuse de Judecătorie în analizarea acestor aspecte.
Analiza incidenței în cauză a principiului aplicării legii penale mai favorabile
Din acest punct de vedere Curtea constată că, pe de o parte, motivul de apel vizează doar modalitatea de soluționare de către prima instanță a laturii civile a cauzei, latura penală neconstituind motiv de apel, iar pe de ală parte, prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005 nu au fost modificate pe întreaga perioadă a desfășurării procesului penal.
Prin urmare, Curtea constată că în cauză nu se impune analiza incidenței în cauză a legii penale mai favorabile.
Analiza motivului de apel
Referitor la cuantumul despăgubirilor civile solicitate de partea civilă cu titlu de obligații fiscale cu reținere la sursă neachitate de către inculpată, în calitate de administrator al societății comerciale parte responsabilă civilmente, în prezent radiată
Din acest punct de vedere, Curtea constată că, pe de o parte, în urma inspecției fiscale generale efectuate la partea responsabilă civilmente S.C. G. E. S.R.L., s-a întocmit procesul-verbal nr._/23.11.2012, prin care s-a stabilit că societatea, reprezentată prin administrator P. G. M., a depășit termenul legal pentru plata sumelor reținute de la salariația ce constituie stopaj la sursă cu mai mult de 30 de zile de la data scadentă, conform art. 6 din Legea nr. 241/2005, de asemenea, fiind încălcate prevederile art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, privind evidențierea în actele contabile a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale și pentru sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale.
S-a mai precizat că prin procesul-verbal nr._/23.11.2012, în urma verificării făcute, au fost constatate, conform fișei de evidență pe plătitor, următoarele restanțe referitoare la impozitele cu stopaj la sursă neachitate la bugetul de stat, astfel:
- Impozit pe veniturile din salarii: 7.527 de lei;
- CAS angajat: 10.523 de lei;
- Sănătate asigurat: 5.534 de lei;
- Șomaj angajator: 498 de lei și
- Șomaj asigurați: 532 de lei.
Total: 24.614 lei.
De asemenea, în urma inspecției fiscale a rezultat un prejudiciu cauzat bugetului de stat consolidat, astfel:
- TVA: 665.384 de lei;
- Majorări de întârziere TVA: 152.350 de lei și
- Penalități de întârziere TVA: 99.808 lei.
Total: 917.542 de lei.
Partea civilă a indicat un total general de 942.156 de lei.
Pe de altă parte, Curtea reține că în cauză au fost efectuate cercetări, s-a dispus prin rezoluție de către organul de cercetare penală începerea urmării penale, s-a întocmit de către organul de cercetare penală referatul de terminare a urmăririi penale și, în final, prin rechizitoriu s-a dispus de către procuror punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei exclusiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de reținere și nevărsare în termen de cel mult 30 de zile a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, infracțiune prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
În același timp, în cursul urmăririi penale s-a reținut faptul că prin săvârșirea infracțiunii de către inculpată s-a cauzat bugetului de stat consolidat un prejudiciu în cuantum de 24.614 lei.
Totodată, Curtea constată că în faza de cercetare judecătorească în fața primei instanțe a fost avută în vedere exclusiv infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, prima instanță dispunând, de altfel, condamnarea inculpatei pentru comiterea acestei infracțiuni.
Prin urmare, având în vedere că, potrivit art. 371 C.pr.pen. (respectiv, art. 317 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală), judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței, Curtea urmează a analiza legalitatea și temeinicia soluției pronunțate de către prima instanță cu privire la acțiunea civilă alăturată acțiunii penale în prezenta cauză, urmând a avea în vedere exclusiv infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, prin raportare, evident, la situația de fapt dovedită prin mijloacele de probă administrate în acest sens.
Astfel, potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în faza de urmărire penală (aflat la filele 17-21 din dosarul de urmărire penală nr. 396/P/2012), s-a precizat că în perioada 01.01.2011 – 31.01.2012, S.C. G. E. S.R.L. a datorat și a plătit contribuții cu regim de reținere la sursă, conform fișei totale de plătitor, suma totală de 24.614 lei, compusă din:
- contribuție asigurați CAS: 10.523 de lei;
- contribuție sănătate asigurați: 5.534 de lei;
- contribuție șomaj asigurați: 532 de lei;
- contribuție șomaj anagajator: 498 de lei și
- impozit pe venit salarii: 7.527 de lei.
Totodată, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatei, conform art. 1357 C.civ., constând în existența faptei ilicite - infracțiunea, existența vinovăției autorului faptei ilicite - intenția, existența prejudiciului cauzat - reținerea și nevărsarea la bugetul consolidat de stat a sumelor datorate cu titlu de impozite și existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat prin fapta ilicită.
În același timp, Curtea constată că prin sentința civilă nr. 1632/F/19.04.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă (aflată la filele 238 – 239 din dosarul de urmărire penală nr. 396/P/2012), în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a închis procedura de insolvență a debitoarei S.C. G. E. S.R.L. și s-a dispus radierea societății de la Oficiul Registrului Comerțului Ialomița.
În consecință, având în vedere că prin dispunerea radierii societatea parte responsabilă civilmente a încetat din punct de vedere juridic, nemaiavând capacitate procesuală de folosință, în mod corect prima instanță nu a dispus obligarea societății (în solidar cu inculpata, așa cum prevăd dispozițiile art. 1373 C.civ.) la plata despăgubirilor civile către partea civilă.
Totodată, Curtea constată că în cauză prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii de către inculpată este compus numai din sumele reținute la sursă și nevărsate de către inculpată, în calitate de administrator al societății responsabile civilmente, la bugetul consolidat de stat.
În consecință, este dincolo de orice îndoială rezonabilă împrejurarea potrivit căreia orice alte sume solicitate de către partea civilă - în speță, cu titlu de TVA (665.384 de lei), majorări de întârziere TVA (152.350 de lei) și penalități de întârziere TVA (99.808 lei) - nu pot face obiectul acțiunii civile - alăturate acțiunii penale ce face obiectul prezentului dosar - din moment ce în raport de pretinsa faptă de natură penală ce le-ar fi generat, constând în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, constând în sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate, nu au fost efectuate cercetări de către organul de urmărire penală, astfel că inculpata nu a fost trimisă în judecată, prin actul de sesizare a instanței, și cu privire la această infracțiune.
Mai mult decât atât, potrivit atât art. 27 pct. 1 lit. e1 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, text de lege în vigoare la data de 14.11.2013 a întocmirii rechizitoriului nr. 396/P/2006, cât și art. 36 alin. 1 lit. c1 C.pr.pen., text de lege în vigoare la data soluționării cauzei în primă instanță și în calea de atac a apelului, competența în primă instanță a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 aparține Tribunalului, iar nu Judecătoriei, această ultimă instanță fiind cea care a pronunțat sentința penală apelată în prezenta cauză.
De altfel, în cuprinsul rechizitoriului s-a precizat faptul că, referitor la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005 sunt efectuate cercetări de către B.I.F. Ialomița, în supravegherea Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, unde cauza este înregistrată sub nr. 600/P/2012.
Sub acest aspect, Curtea constată că în mod corect a apreciat prima instanță în sensul că neplata TVA către bugetul de stat nu a făcut obiectul laturii penale soluționate în cauză și, în consecință, a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă, numai în ceea ce privește suma de bani reprezentând prejudiciul cauzat de către inculpată bugetului consolidat de stat ca urmare a săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Pentru toate aceste motive, Curtea constată că motivul de apel vizând obligarea inculpatei la plata către partea civilă și a sumei de 942.156 de lei este nefondat, deoarece, așa cum s-a precizat anterior, în cauză nu s-a demonstrat că prejudiciul pretins de către partea civilă a fi fost produs de către inculpată s-ar fi datorat comiterii de către inculpată și a infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, din moment ce inculpata a fost cercetată și, implicit, condamnată pentru săvârșirea altei infracțiuni, respectiv cea prevăzută de art. 6 din legea nr. 241/2005.
Referitor la obligativitatea instituirii în cauză a măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurator
Din acest punct de vedere se reține că, prin cererea de constituire de parte civilă s-a mai solicitat, în conformitate cu prevederile art. 163 - 167 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, instituirea de măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei și ale părții responsabile civilmente, pentru garantarea acoperirii prejudiciului stabilit în sarcina acestora, cauzat bugetului de stat.
Sub acest aspect, instanța reține că, potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
Astfel, având în vedere dispozițile legale anterior menționate, rezultă că luarea măsurii sechestrului asigurator nu depinde de existența, în chiar momentul dispunerii măsurii, în patrimoniul persoanei, fizice sau juridice, a vreunui bun mobil sau imobil asupra cărora să se instituie, în concret, respectiva măsură.
În consecință, în baza art. 249 C.pr.pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, Curtea va institui măsura de indisponibilizare a sechestrului asigurator, în vederea garantării reparării prejudiciului produs prin infracțiune, asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei, inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care aceasta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, care se vor identifica în cursul punerii în executare a prezentei dispoziții de indisponibilizare, până la concurența sumei de 24.614 lei și a accesoriilor aferente debitului până la data stingerii sumei datorate.
Pentru aceste motive, Curtea constată că apelul este întemeiat, urmând a fi admis și a se dispune în consecință.
Curtea mai reține faptul că nici individualizarea pedepsei principale a închisorii aplicate intimatei-inculpate, sub aspectul cuantumul său, și nici individualizarea executării pedepsei principale a închisorii, sub aspectul modalității sale de executare, nu au constituit motiv de apel, însă este evident că instanța de control judiciar nu se poate pronunța cu privire la despăgubirile civile solicitate și la obligativitatea instituirii măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurator decât în urma constatării existenței infracțiunii și, implicit, a legalității și temeiniciei soluției de condamnare a intimatei-inculpate la pedeapsa principală a închisorii dispuse de către prima instanță.
Totodată, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea art. 81 – 82 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, art. 71 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal și art. 359 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală.
De asemenea, având în vedere soluția de condamnare a intimatei-inculpate, se constată că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea art. 274 alin. 1 C.pr.pen., obligând-o pe inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin urmare, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Soluția ce va fi pronunțată în cauză
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelul formulat de apelanta – parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA împotriva sentinței penale nr. 108/05.05.2014, pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ .
Va desființa, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:
În baza art. 249 și art. 397 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, va institui măsura de indisponibilizare a sechestrului asigurator, în vederea garantării reparării prejudiciului produs prin infracțiune, asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei P. G. M., inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care aceasta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, care se vor identifica în cursul punerii în executare a prezentei dispoziții de indisponibilizare, până la concurența sumei de 24.614 lei și a accesoriilor aferente debitului până la data stingerii sumei datorate.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului apel vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 200 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul formulat de apelanta – parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA împotriva sentinței penale nr. 108/05.05.2014, pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:
În baza art. 249 și art. 397 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, instituie măsura de indisponibilizare a sechestrului asigurator, în vederea garantării reparării prejudiciului produs prin infracțiune, asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei P. G. M., inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care aceasta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, care se vor identifica în cursul punerii în executare a prezentei dispoziții de indisponibilizare, până la concurența sumei de 24.614 lei și a accesoriilor aferente debitului până la data stingerii sumei datorate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului apel rămân în sarcina statului, din care suma de 200 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.09.2014.
Președinte, Judecător,
D. M. C. B.
Grefier,
R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
19.09.2014/ 2 ex.
Judecătoria Urziceni
Dosar nr._
Judecător Fond: S. M. M.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 994/2014.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1023/2014. Curtea... → |
|---|
