Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 1049/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1049/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 1049/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1049/A
Ședința publică din 23.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. F. V.
JUDECĂTOR – L. C. - N.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de condamnatul B. G. împotriva sentinței penale nr. 579/27.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul condamnat B. G., aflat în stare de detenție și asistat de apărător din oficiu R. V., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, aflată la fila 12 din dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul condamnat, personal, după ce i se permite să ia legătura cu apărătorul său, arată că înțelege să își mențină calea de atac. De asemenea, solicită instanței acordarea unui termen de judecată în cauză pentru a face dovada că a solicitat administrației penitenciarului comunicarea sentinței penale de condamnare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței respingerea cererii inculpatului de amânare a judecății cauzei, arătând că art. 466 alin. 1 C.p.p. vorbește de luarea la cunoștință de soluție prin orice fel de notificare.
Curtea, deliberând, respinge cererea apelantului de amânare a judecății cauzei, apreciind că nu demersul învederat de acesta nu este util soluționării cauzei. Astfel, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului condamnat solicită instanței admiterea apelului și casarea sentinței penale atacate cu trimitere spre rejudecare. În acest sens, apreciază că, dispozițiile art. 466 alin. 3 C.p.p. pot fi interpretate prin analogie, astfel încât, chiar dacă inculpatul a fost încarcerat în 02.02, acesta nu a luat cunoștință de sentința de condamnare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând că cererea inculpatului a fost formulată la 4 luni după ce acesta a luat cunoștință de hotărârea de condamnare.
Apelantul condamnat B. G., având ultimul cuvânt, arată că înțelege să lase soluționarea apelului la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, la data de 05.06.2014, sub nr._, petentul condamnat B. G. a solicitat, în temeiul art. 466 și urm. NCPP redeschiderea procesului penal în care a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, prin sentința penală nr 1166/19.12.2013 a Judecătoriei sector 2 București.
În motivarea în fapt a cererii, petentul condamnat a arătat că a fost judecat și condamnat în lipsă, nefiind citat la judecarea cauzei, respectiv audiat de către procuror și instanța de judecată, indicând și faptul că acesta nu a avut cunoștință de acest dosar penal.
Ca urmare a dispoziției instanței, cauzei i-au fost atașate sentința penală nr.1166/19.12.2013 a Judecătoriei sector 2 București și dosarul penal nr._/300/2013 al acestei instanțe.
Instanța de judecată a reținut că, prin sentința penală nr. 1166/19.12.2013, pronunțată în dosarul penal nr._/300/2013 al Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin nerecurare la data de 20.01.2014, față de petentul – condamnat s-a dispus “În baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.p. condamnă pe inculpatul B. G. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. Face aplic. art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. În baza art. 15 C.pr.pen. ia act că partea vătămată S.C. Kaufland România SCS – magazin C. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituirea bunurilor sustrase. În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat. Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei este avansat din fondurile Ministerului Justiției. Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpat și partea vătămată. .”.
Analizând lucrările dosarului de fond nr._/300/2013 al Judecătoriei sector 2 București, instanța reține că petentul condamnat nu a fost prezent la judecarea cauzei, în pofida citării sale repetate, chiar și cu mandat de aducere, la adresa indicată la dosar –Parcul Drumul Taberei sector 6, procedura fiind îndeplinită în cauză prin afișare la sediul Consiliului local sector 2 București, conform art. 177 alin. 4 VCPP.
De asemenea, se reține că, după rămânerea definitivă a sentinței de condamnare, la data de 20.01.2014, a fost emis MEPI nr. 2441/2014 care a fost pus în executare la data de 02.02.2014, prin încarcerarea petentului condamnat.
După punerea în executare a sentinței de condamnare, petentul – condamnat nu a uzat de căile ordinare (apel peste termen sau recurs) sau extraordinare de atac (contestația în anulare sau revizuirea), astfel cum erau reglementate de vechiul Cod de procedură penală.
În drept, instanța a avut în vedere prev. art. 466 alin. 1 CPP potrivit căruia, persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă (cum este în cazul de față) poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat la cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces împotriva sa.
În speță, petentul condamnat B. G. a luat la cunoștință de procesul penal în care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1166/19.12.2013 a Judecătoriei sector 2 București la data de 02.02.2014, data încarcerării sale în baza MEPI nr. 2441/2014 și avea posibilitatea de a formula prezenta cerere, în baza prevederilor noului Cod de procedură penală, în termen de o lună de la data intrării acestuia în vigoare (01.02.2014), adică cel mai târziu pana la data de 03.03.3014, termen calculat potrivit art. 269 CPP.
Însă, contrar acestor prevederi, petentul a formulat cererea dedusă judecății la data de 10.06.2014, după cum rezultă din viza instanței, după expirarea termenului maxim în care putea formula cererea – 03.03.2014.
Potrivit art. 268 alin. 1 CPP ”Când pentru exercitarea unui drept procesual legal legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.”, iar ca atare neexercitarea în termen a unui drept procesual, conduce la pierderea acestuia.
Sintetizând, în condițiile în care petentul s-a adresat cu cerere de redeschidere a procesului penal după expirarea termenului de o lună menționat anterior, în raport de prev. art. 268 alin. 1 CPP, instanța a constatat că cererea dedusă judecății este formulată tardiv, petentul pierzând dreptul de a o formula.
În consecință, în raport de considerentele ce preced, întrucât cererea este formulată tardiv, instanța de fond, a apreciat că nu trebuie să nu mai analizeze cauza și aspectul respectării celorlalte condiții și al temeiniciei sale, potrivit art. 469 alin. 1 lit. b și c CPP, iar în baza art. 469 alin. 4 raportat la art. 468 alin. 1 și la art. 466 alin. 1 din Codul de procedură penală a respins-o ca inadmisibilă, constatând tardivitatea formulării cererii, prin sentința penală nr. 579 pronunțată la 27.06.2014.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală a obligat petentul-condamnat la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel petentul B. G., criticând sentința pentru aceea că, în mod greșit i-a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului penal, deoarece nu a avut niciodată cunoștință că împotriva sa există o hotărâre de condamnare.
După terminarea urmăririi penale a fost chiar angajat fără forme legale pe diferite șantiere, nemaiavând cunoștință de proces, convins fiind că va fi achitat, deoarece a recunoscut fapta reținută de organele de organele de urmărire penală și nu a existat un prejudiciu stabilit.
Cu ocazia dezbaterilor din apel, a solicitat desființarea sentinței apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât dispozițiile art. 466 alin. 3 C.p.p. pot fi interpretate prin analogie.
Examinând apelul declarat în cauză, sub aspectul motivelor invocate, Curtea apreciază că este nefondat.
Potrivit art. 466 alin. 1 Cod penal, persoana condamnată definitiv, care a fost judecată în lipsă, poate solicita redeschiderea procesului penal, în termen de o lună de zile din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială că, s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.
Instanța de apel constată că, potrivit art. 466 alin. 2 C.p.p., persoana condamnată B. G. poate fi considerată judecată în lipsă, întrucât nu a luat cunoștință în mod oficial despre proces. Pe parcursul cercetării judecătorești, procedura de citare a fost îndeplinită în condițiile art. 177 alin. 4 Cod procedură penală de la 1968, întrucât citația trimisă inculpatului a fost restituită cu mențiunea că inculpatul s-a mutat de la adresa cunoscută și nu s-a putut identifica o nouă adresă la care să fie citat. În aceste condiții, inculpatul, care avea obligația de a anunța schimbarea de domiciliu, potrivit art. 177 alin. 3 Cod procedură penală de la 1968 și nu și-a îndeplinit această obligație a fost citat prin afișare la sediul Consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază.
Totuși, mandatul de executare a pedepsei închisorii a fost pus în executare împotriva sa la data de 2 februarie 2014, petentul fiind introdus în mediul carceral la această dată. Ca urmare, aceasta este data la care petentul a luat cel mai târziu cunoștință de sentința de condamnare.
Prin urmare, în termen de o lună de la această dată, putea formula această cerere, conform, art. 466 alin. 2 C.p.p., nerespectarea acestui termen atrăgând decăderea petentului din exercițiul acestui drept, conform art. 268 alin. 1 C.p.p.
Astfel, Curtea apreciază că apelul declarat de petent este nefondat și conform art. 421 pct. 1 litera b C.p.p., îl va respinge ca nefondat.
Potrivit art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b Cpp, respinge ca nefondat apelul formulat de condamnatul B. G. împotriva sentinței penale nr.579 din 27.06.2014 a Judecătoriei Sector 2 București.
În baza art.275 al.2 Cpp, obligă apelantul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 al.1 Cpp, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F. B. V. L. N.-C.
GREFIER,
T. S.
Red.C.N.L.
Thred.V.D./5 ex./30.10.2014
J.S.2 București – jud.F.R.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1023/2014. Curtea... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 1246/2014.... → |
|---|
