Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 562/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 562/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-08-2014 în dosarul nr. 562/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ

Dosar nr._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 562/CO

Ședința publică din data de 01.08.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: G. T.

GREFIER: E. L. N.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror B. E. Eliana.

Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate de P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI și de condamnatul D. S. împotriva sentinței penale nr. 1545 din data de 23.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – secția penală în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data 25 iulie 2014 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit, succesiv, termene de pronunțare la data de 30.07.2014 și, respectiv, 01.08.2014 pentru când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Asupra contestației penale de față:

Prin sentința penală nr.1545 din 23.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, a fost admisă în parte cererea de contopire formulată de condamnatul D. S..

S-a constatat că faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău definitivă la 02.04.2014 prin decizia penală nr. 1166 din 02.04.2014 a Înalta Curte de Casație și Justiție sunt concurente cu cele pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 684/28.06.2011 a Judecătoriei C. definitivă la 02.09.2011 a Curții de Apel C..

A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău definitivă la 02.04.2014 prin decizia penală nr. 1166 din 02.04.2014 a ÎCCJ în pedepsele componente:

- pedeapsa de 783 zile închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 47 C.p. rap. la art. 244 al. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 și 37 lit. a C.p. 1969 toate cu aplic. 5 C.p.;

- pedeapsa de 783 zile închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 al. 1 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p.1969 și art. 5 C.p.;

- pedeapsa de 783 zile închisoare pentru infracțiunea prev. De art. 290 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 și 37 lit. a C.p.1969;

- pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 29 al. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 37 lit. a C.p.1969 și art. 5 C.p.;

- pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p.1969 pe o durată de 783 zile.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 684/28.06.2011 a Judecătoriei C., definitivă la 02.09.2011 a Curții de Apel C., în pedepsele componente indivizibile, astfel cum au fost stabilite prin sentința penală nr. 1462/2012 a Judecătoriei V., definitivă prin dec. pen. nr. 71/R/13.03.2013 a Tribunalului V., respectiv:

- pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 215 al. 1, 2, 3 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a c.p. 1969 și 320 ind. 1 c.p.p. 1968;

- pedeapsa de 783 zile închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 c.p.1969 cu aplic. art. 37 lit. a C.p. 1969 și 320 ind. 1 C.p.p.1968;

- pedeapsa de 783 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 al. 1 c.p.1969 cu aplic. art. 37 lit. a C.p.1969

S-a constatat că faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău, definitivă la 02.04.2014 prin decizia penală nr. 1166 din 02.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea aplicată prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului G., definitivă la data de 14.01.2006.

S-a făcut aplic. art. 5 C.p. și în consecință:

În baza art. 39 al. 1 lit. b C.p. au fost contopite pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău, definitivă la 02.04.2014 prin decizia penală nr. 1166 din 02.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nr. 684/28.06.2011 a Judecătoriei C., definitivă la 02.09.2011 a Curții de Apel C..

A fost aplicată pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care o sporește cu o treime din restul pedepselor concurente, respectiv 4 ani, 3 luni și 28 zile închisoare, rezultând pedeapsa de 9 ani, 3 luni și 28 de zile închisoare pe lângă care aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p. 1969 pe o durată de 783 zile.

În temeiul art. 43 al. 2 C.p. a fost adăugat restul de 3 ani, 3 luni și 21 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă stabilită prin sentința penală nr. 1462/21.12.2012 a Judecătoriei V., în care a fost contopită pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului G., definitivă la data de 14.01.2006,

În final condamnatul urmând a executa pedeapsa de 12 ani, 7 luni și 19 zile închisoare, pe lângă care aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p. 1969 pe o durată de 783 zile.

S-au interzis pe durata executării drepturile accesorii prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a și b C.p.

A fost dedusă perioada executată de la 23.01.2008 la la 1.02.2014 și de la 04.04.2014 la zi.

S-a dispus anularea MEPI nr. 110/D/02.04.2014 și emiterea unui nou mandat conform prezentei.

Onorariul apărătorului din oficiu de 100 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Instanța de fond a reținut că la data de 14.04.2014 a fost înregistrată cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul D. S..

Ulterior, a fost înregistrată o a doua cerere de contopire, sub numărul_/3/2014.

La data de 23.05.2014, cele două cereri au fost conexate dată fiind identitatea de obiect.

Au fost solicitate și atașate copii ale sentințelor penale relevante.

Analizând actele cauzei instanța instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 1462/21.12.2012 a Judecătoriei V. a fost admisă cererea de contopire formulată de condamnatul D. S..

Au fost contopite pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 684/2011 a Judecătoriei C., nr. 179/2005 a Tribunalului G., s-a reținut că aceste fapte sunt în stare de recidivă postcondamnatorie față de faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 3671/2003 a Judecătoriei C.. A fost aplicată petentului pedeapsa rezultantă de 14 ani și 4 luni închisoare și dedusă perioada executată. În baza acestei sentințe a fost emis MEPI nr. 1604/14.03.2013. Condamnatul a fost încarcerat în executarea acestui mandat la data de 23.01.2008, pedeapsa urmând a fi considerată ca executată la data de 12.01.2019, din care se scad 1226 zile.

Ulterior, prin sentința penală nr. 371/01.02.2014 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul PNT Ploiești, cu privire la condamnatul D. S..

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 14 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1462/21.12.2012 a Judecătoriei V. în pedepsele componente, a fost redusă pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 150/2005 a Tribunalului Dâmbovița pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 al. 1, 2, 4, 5 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b C.p. au fost contopite pedepsele instanța aplicând pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare ca urmare a revocării și a fost menținut sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentința penală nr. 1462/21.12.2012 a Judecătoriei V., fiind stabilită pedeapsa rezultantă de 8 ani și 4 luni închisoare.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Sentința penală a rămas definitivă prin necontestare.

Ulterior, a fost emis MEPI nr. 110/02.04.2014 în baza sentinței penale nr. 55/D/06.03.2012 a Tribunalului Bacău pentru pedeapsa rezultantă de 5 ani.

În executarea acestui mandat petentul a fost arestat și încarcerat la data de 04.04.2014 urmând să expire la 03.04.2019.

Analizând situația juridică a petentului, astfel cum a fost constatată în ultima sentință de contopire, nr. 1462/21.12.2012 a Judecătoriei V., instanța a reținut că:

1. Prin sentința penală nr. 684/2011 a Judecătoriei C., definitivă la 02.09.2011 prin decizia penală nr. 712/P/2012 a Curții de Apel C., petentul a fost condamnat pentru fapte comise la data de 25.03.2005 la următoarele pedepse:

- pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 al. 1, 2, 3 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p. și 320 ind. 1 C.p.p.;

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p. și 320 ind. 1 C.p.p.;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 al. 1 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p. și 320 ind. 1 C.p.p.

2. Prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului G., definitivă la data de 04.01.2006, petentul a fost condamnat pentru fapte săvârșite la data de 14.05.199, la următoarele pedepse:

- pedeapsa de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii;

- drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 al. 1, 3, 4, 5 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. și 37 lit. a C.p.;

- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 150/2005 a Tribunalului Dâmbovița;

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pin sentința penală nr. 655/2001;

- cinci pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 5912/2002 a Judecătoriei C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 al. 2, 3, 4 c.p.;

- cinci pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 5912/2002 a Judecătoriei C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 c.p.;

- un spor de 1 an de zile închisoare.

3. Prin sentința penală nr. 1462/21.12.2012 a Judecătoriei V. s-a dispus în baza art. 83 C.p. revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 150/1995 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă la 04.01.1996, care a fost cumulată cu pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului G., fiind aplicată o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe o perioadă de 4 ani.

4. Prin sentința penală nr. 371/01.02.2014 a Judecătoriei Ploiești, pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului G. a fost redusă la maximul special prevăzut de Codul penal nou, respectiv 5 ani închisoare.

5. Prin sentința penală nr. 55/D/06.03.2012 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 1166/02.04.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Penală, petentul a fost condamnat la pedepsele de:

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 367 al. 1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. 1969 și art. 5 C.p.;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 47 c.p. rap. la art. 244 al. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. și 37 lit. a C.p. 1969 și art. 5 C.p.;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 c.p. 1969 și 37 lit. a C.p. 1969 și cu aplic. art. 5 C.p.;

- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 29 al. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 37 lit. a C.p. 1969 și art. 5 C.p.

În baza art. 61 din Codul penal anterior s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate a restului de pedeapsă de 783 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 3671/2003 a Judecătoriei C., rest pe care l-a contopit cu fiecare din pedepsele aplicate în cauză, în pedeapsa cea mai grea, rezultând trei pedepse de câte 783 zile închisoare și o pedeapsă de 5 ani închisoare. Aceste pedepse au fost contopite în temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b C.p. 1969 în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

S-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și b C.p. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal 1969, respectiv 783 zile .

Cu privire la data comiterii faptelor ce au făcut obiectul acestei din urmă sentințe, s-a reținut că la sfârșitul anului 2005, inculpatul D. S. a pus bazele unui grup infracțional organizat, care a funcționat sub coordonarea sa până la data de 22.01.2008, grup specializat în obținerea de beneficii financiare substanțiale, din creditări ilegale, folosindu-se de documente false, în cadrul căruia, prin intermediul celorlalți membri ai grupului, a preluat/clonat societățile comerciale ., ., . SRL, . SRL, . SRL, . SRL, . SRL, . și ., folosite pentru eliberarea de adeverințe de salariat false, a racolat și determinat mai multe persoane să solicite de la mai multe unități bancare credite în baza acestor adeverințe de salariat fictive, reușindu-se prin această modalitate obținerea de credite ilegale și fraudarea unităților bancare cu suma totală de 219.537,72 euro și 557.007,93 ron.

În susținerea cererii, condamnatul D. S. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin această din urmă sentință cu cele aplicate prin sentințele penale anterioare, contopite prin sentința penală nr. 1462/21.12.2012 a Judecătoriei V., astfel cum a fost modificată prin sentința penală nr. 371/01.02.2014 a Judecătoriei Ploiești, constatarea ca executată a pedepsei și punerea sa în libertate.

În raport de actele existente, instanța a reținut că cererea petentului este doar parțial întemeiată, și nu poate avea drept consecință punerea sa în libertate.

S-a reținut, în primul rând că faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 55/D/06.03.2012 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 1166/02.04.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală, sunt concurente doar cu faptele ce au făcut obiectul sentinței penale nr. 684/2011 a Judecătoriei C., definitivă la 02.09.2011 prin decizia penală nr. 712/P/2012 a Curții de Apel C. și în stare de recidivă postcondamnatorie cu cele ce au făcut obiectul sentinței penale nr.179/2005 a Tribunalului G., definitivă la data de 04.01.2006.

Tribunalul a reținut că faptele ce au făcut obiectul sentinței penale nr. 55/D/06.03.2012 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 1166/02.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția Penală au fost săvârșite și s-au epuizat după rămânerea definitivă, la data de 4.01.2006, a sentinței penale nr. 179/2005 a Tribunalului G..

Instanța a reținut că în descrierea faptelor așa cum este reținută în ultimul mandat de executare a pedepsei dar și în considerentele sentinței penale nr. 55/D/06.03.2012 a Tribunalului Bacău s-a reținut că inculpatul a pus la sfârșitul anului 2005 bazele unui grup infracțional organizat ce a funcționat sub coordonarea sa până la data de 22.01.2008.

Mențiunea în sensul că inculpatul ar fi pus bazele acestui grup organizat la finele anului 2005 nu are relevanță juridică din punctul de vedere al reținerii unui posibil concurs cu faptele ce au făcut obiectul dosarului Tribunalului G. pentru următoarele motive:

În primul rând, din analiza considerentelor sentinței nr. 55/D/06.03.2012 a Tribunalului Bacău, instanța a reținut că toate actele materiale ce au făcut efectiv obiectul acestui dosar au fost comise începând cu luna iunie 2006, dată la care este obținut un prim contract de credit în mod fraudulos (fila 39 sentința penală pre-citată). Activitățile descrise înainte de acest punct nu pot avea decât valoarea unor acte preparatorii fără relevanță infracțională.

În al doilea rând, instanța a constatat că situația concursului de infracțiuni sau respectiv starea de recidivă se stabilesc în funcție de data epuizării infracțiunii. În speță, această dată este 22.01.2008, dată la care s-a epuizat atât infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, fals și uz de fals respectiv, cât și infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, care are caracterul unei infracțiuni continue.

Or, în condițiile în care sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului G. a rămas definitivă la data de 4.01.2006, faptele ce au făcut obiectul sentinței penale nr. 55/D/06.03.2012 a Tribunalului Bacău au fost comise după rămânerea definitivă a primei sentințe și înainte de executarea pedepsei, așadar în stare de recidivă postcondamnatorie.

În schimb, aceleași fapte, comise la data de 21.01.2008, se află în concurs cu faptele ce au făcut obiectul sentinței penale nr. 684/2011 a Judecătoriei C., definitivă la 02.09.2011 prin decizia penală nr. 712/P/2012 a Curții de Apel C., ce a vizat fapte comise la data de 25.03.2005.

Pe cale de consecință cererea petentului de contopire a fost admisă numai cu privire la această sentință, urmând ca instanța să facă aplicarea regimului juridic al recidivei în raport de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului G..

Instanța a reținut că se află în concurs pedepsele aplicate prin:

1. Sentința penală nr. 55/D/06.03.2012 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 1166/02.04.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Penală, prin care petentului i-au fost aplicate:

- 3 pedepse de câte 783 zile închisoare

- o pedeapsă de 5 ani închisoare

- pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și b c.p. pe 783 zile.

1. Sentința penală nr. 684/2011 a Judecătoriei C., definitivă la 02.09.2011 prin decizia penală nr. 712/P/2012 a Curții de Apel C., prin care petentul a fost condamnat la următoarele pedepse:

- pedeapsa de 2 ani și 3 luni

- două pedepse de câte 783 zile închisoare

3.În același timp, faptele ce au făcut obiectul sentinței penale nr. 55/D/06.03.2012 a Tribunalului Bacău se află în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de faptele ce au făcut obiectul sentinței penale nr. 179/2005 a Tribunalului G., definitivă la data de 04.01.2006.

În ceea ce privește restul rămas neexecutat din această ultimă condamnare, instanța a apreciat că acest rest nu poate fi calculat decât având în vedere pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1462/21.12.2012 a Judecătoriei V. în care au fost contopite și pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului G., întrucât această pedeapsă rezultantă, aplicată prin sentința Jud. V., este cea pe care o execută petentul, restul rămas de executat neputând fi calculat decât în raport de această pedeapsă rezultantă.

Acest rest este de 3 ani, 3 luni și 21 de zile, calcul rezultat din scăderea din durata de 14 ani și 4 luni aplicată prin sentința menționată a perioadelor executate, de la 11.03.1993 la 26.03.1993, 26.10.2000 la 17.02.2004 și de la 23.01.2008 la 1.02.2014 când a fost pus în libertate prin sentința penală nr. 371/01.02.2014 a Judecătoriei Ploiești.

În raport de aceste date, instanța a aplicat dispozițiile privitoare la contopire și la recidivă conform dispozițiilor în vigoare și respectiv dispozițiilor Codului penal 1969, fiecare operațiune prin aplicarea instituțiilor incidente în mod global, urmând a alege în final rezultatul mai favorabil condamnatului.

Ca și chestiune prealabilă, în ceea ce privește soluția dată în aplicarea art. 6 C.p. prin sentința penală nr. 371/01.02.2014 a Judecătoriei Ploiești, Tribunalul a apreciat că nu este ținut de pedeapsa rezultantă aplicată prin această sentință pentru următoarele considerente:

În primul rând nu se poate susține în opinia Tribunalului că această sentință ar avea autoritate de lucru judecat prin raportare la chestiunile ce fac obiectul prezentei cauze, întrucât obiectele cauzei noastre diferă de cel al sentinței penale citate, atât din punct de vedere al temeiului de drept cât și al aspectelor de fapt incidente efectiv, întrucât prezenta cauză are ca și obiect o contopire a unor pedepse ce au fost avute în vedere la momentul emiterii sentinței penale de către Judecătoria Ploiești.

Este de remarcat, totodată, că dacă la momentul aplicării dispozițiilor art. 6 C. pen.‚ în raport de pedepsele definitiv aplicate petentului la data de 1.02.2014 ar fi fost avut în vedere dispozițiile art. 39 din actualul Cod penal, soluție ce ar fi fost în acord cu practica judiciară cel puțin majoritară conturată în perioada imediat următoare intrării în vigoare a Codului penal, soluția urmare a sesizării Comisiei de analiză a situației persoanelor deținute ar fi fost aceea de reducere a pedepsei de 11 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave dar cu menținerea pedepsei rezultante inițiale, întrucât la un simplu calcul matematic efectuat conform art. 39 cod penal, chiar în urma acestei reduceri pedeapsa maximă ce putea fi aplicată inculpatului ar fi fost de 18 ani, 7 luni și 5 zile, deci mai mare decât pedeapsa rezultantă ce era executată de petent. Calculul ar fi avut în vedere pedeapsa de 5 ani pentru înșelăciune, reduse, la care se adăuga obligatoriu pedeapsa de 2 ani închisoare în urma revocării suspendării condiționate (operațiune obligatorie atât legii vechi cât și celei noi), la care se adăuga o treime din restul pedepselor ce intrau în concurs, deci o treime din 34 de ani, 9 luni și 16 zile închisoare.

Trecând însă peste acest considerent, instanța reiterează concluzia că sentința penală nr. 371/01.02.2014 a Judecătoriei Ploiești nu poate avea efect în cauză decât din perspectiva reducerii pedepsei aplicate pentru înșelăciune de la 11 ani la 5 ani închisoare, iar și nu sub aspectul rezultantei la care acea instanță a ajuns prin aplicarea art. 6 C.p.

De altfel, în aplicarea art. 6 Cod penal, instanțele învestite cu soluționarea acestor cereri nu apreciază decât asupra maximului concret al pedepsei efectiv aplicate ce poate fi executat în raport de dispozițiile legii penale noi când sunt mai favorabile, și nu poate face o nouă contopire a pedepselor (întrucât, în speța de față de exemplu, printr-o astfel de operațiune ar fi afectată autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 1462/21.12.2012 a Judecătoriei V.). Obiectul cererilor de aplicare a legii penale mai favorabile în temeiul art. 6 C.p. este astfel limitat la cuantumul maxim ce poate fi executat și nu poate afecta autoritatea de lucru judecat a unor sentințe anterioare de contopire. Prin soluționarea cererilor de aplicare a art. 6 C. pen. instanța nu poate depăși cadrul procesual cu care a fost învestită și nu poate face o nouă contopire a acelorași pedepse. Pe cale de consecință, pedeapsa ce a fost considerată de instanța învestită cu cererea întemeiată pe art. 6 C. pen. ca fiind maximul pe care petentul îl poate executa în raport de dispozițiile mai favorabile ale legii noi nu poate avea autoritate de lucru judecat și nici nu poate restrânge marja de apreciere ce se află la dispoziția judecătorului învestit ulterior cu o nouă cerere de contopire a pedepselor anterioare cu pedepse aplicate printr-o sentință nouă.

Revenind la alegerea regimului sancționator mai favorabil petentului în raport de dispozițiile tranzitorii analizate din perspectiva aplicării globale a instituțiilor incidente, reține următoarele:

Prin mecanismul art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă reieșită din contopirea pedepselor aplicate prin sentințele penale nr. 55/D/06.03.2012 a Tribunalului Bacău și nr. 684/2011 a Judecătoriei C., singurele concurente, este de 5 ani închisoare (pedeapsa mai grea) la care se adaugă o treime din restul pedepselor concurente, adică 5 pedepse de câte 783 zile închisoare și o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare.

Luând în calcul 5 ani + 1/3 din 12 ani, 11 luni și 25 de zile, pedeapsa rezultantă este de 9 ani, 3 luni și 28 de zile închisoare.

La această pedeapsă se adaugă restul de 3 ani, 3 luni și 21 de zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 14 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1462/21.12.2012 a Judecătoriei V., rezultând în final pedeapsa de 12 ani, 7 luni și 19 zile închisoare.

Din perspectiva dispozițiilor Codului penal 1969, făcând aplicarea art. 33 lit. a, 34 lit. b și 61 C.p., Tribunalul a avut în vedere mai întâi că pedeapsa cea mai grea din concurs este cea de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 55/D/06.03.2012 a Tribunalului Bacău pentru infracțiunea prevăzută de art. 29 al. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002, pedeapsă ce este concurentă cu 5 pedepse de 783 de zile închisoare, 2 ani și 3 luni închisoare, și restul rămas de executat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1462/21.12.2012 a Judecătoriei V., de 3 ani, 3 luni și 21 de zile.

A aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare pe care o va majora la maximul special. În ce privește maximul special, acesta nu poate fi decât cel de 12 ani închisoare prevăzut de Legea nr. 656/2002 înainte de modificările aduse la data de 1.02.2014, singurul ce poate fi avut în vedere luând în considerare principiul aplicării globale a normelor penale.

Tribunalul a apreciat că acest maxim nu este suficient, având în vedere numărul foarte mare de infracțiuni aflate în concurs și gravitatea lor concretă cât și pedepsele aplicate efectiv pentru acestea inclusiv prin aplicarea art. 61 C.p. în raport de restul de 783 de zile închisoare rămas neexecutat din condamnarea anterioară.

În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b C.p. a sporit acest maxim până la 14 ani, pe care îl consideră adecvat pentru a reflecta pedepsele aflate în concurs. Cuantumul de 14 ani nu depășește maximul pedepselor aflate în concurs, cuantumul pedepselor aflate în concurs fiind de 17 ani, 11 luni și 25 de zile.

În consecință, tribunalul a apreciat că rezultatul mai favorabil petentului este cel stabilit în baza legii penale în vigoare, urmând a-i aplica aceste dispoziții din urmă.

Împotriva acestei sentințe au formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul București și inculpatul D. S., criticând-o pentru nelegalitate.

P. a criticat hotărârea instanței de fond pentru:

- omisiunea menținerii pedepselor complementare: Tribunalul trebuia să aplice pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și c C. pen. 1968, și nu pe cea prevăzută de art.64 lit.a teza a II-a lit.b, încălcând astfel autoritatea lucrului judecat.

- greșita contopire a pedepselor principale: legea aplicabilă și favorabilă inculpatului este, într-adevăr, legea nouă atâta vreme cât se poate impune aplicarea unor sporuri maxime de pedeapsă.

- omisiunea deducerii tuturor perioadelor executate anterior: Tribunalul a încălcat autoritatea de lucru judecat, iar perioadele deduse inculpatului rămân în câștigul acestuia, dispoziția anterioară de computare producând efecte juridice concrete, acestea fiind valorificate prin eliberarea condamnatului în urma aplicării legii penale mai favorabile.

Condamnatul a arătat că prin sentința penala nr. 371 a Judecătoriei Ploiești a fost pus în libertate, i s-au contopit o . pedepse, în acestea nefiind incluse și sentințele penale nr. 371 a Tribunalului G., nr. 55/2012 a Tribunalului Bacău. Conform prevederilor art. 43 alin. 2 Cod penal aceste pedepse trebuiau contopite pentru a se stabili o pedeapsă rezultantă așa cum prevăd și dispozițiile art. 39, 40 Cod penal și art. 585 Cod procedură penală.

Solicită contopirea pedepselor care nu au fost incluse în sentința penală nr. 371, să se ia în calcul și acest concurs de infracțiuni, și să i se deducă toate perioadele executate, inclusiv cele de la 11.03.1993 la 26.03.1993 și de la 26.10.2000 la 17.02.2004.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea consideră contestația Parchetului ca fiind fondată, iar pe cea a contestatorului-condamnat – ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut în mod corect că infracțiunile pentru care a fost condamnat contestatorul prin sentințele penale nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău – Secția penală, definitivă prin decizia penală nr. 1166 din 02.04.2014 a ÎCCJ – Secția penală, și nr. 684/28.06.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr.712/P/2012 din 2.09.2011 a Curții de Apel C. – Secția penală, se află în concurs, repunând în individualitatea lor pedepsele pronunțate.

În același timp, faptele ce au făcut obiectul sentinței penale nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău se află în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa pronunțată prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului G., definitivă la data de 04.01.2006.

De asemenea, dispozițiile legii penale în vigoare în materia tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni îi sunt mai favorabile condamnatului, dată fiind limitarea sporului aplicabil la o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (potrivit art. 39 alin. 1 lit.b C. pen.); în caz contrar, având în vedere periculozitatea de care a dat dovadă condamnatul, intrând în mod repetat în conflict cu legea penală, dar și durata pedepselor contopite, instanța s-ar fi orientat către cumulul aritmetic al pedepselor contopite.

Astfel fiind, Curtea își însușește în întregime motivarea sentinței atacate, sub acest aspect, pe care nu o va relua, urmând a răspunde punctual contestațiilor formulate.

În ceea ce privește repunerea în individualitatea lor a pedepselor pronunțate prin sentința penală nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău – Secția penală, definitivă prin decizia penală nr. 1166 din 02.04.2014 a ÎCCJ – Secția penală, Curtea reține că pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b CP 1968 pe 783 zile nu este însă complementară, ci accesorie, aceasta rezultând din menționarea dispozițiilor art. 71 alin. (2) CP 1968. Aplicând dispozițiile art. 5 C. pen., prin decizia penală nr. 1166 din 02.04.2014, ÎCCJ – Secția penală nu a mai menținut pedeapsa accesorie decât pentru restul rămas neexecutat de 783 de zile închisoare din pedeapsa pronunțată prin sentința penală nr. 3671/2003 a Judecătoriei C., ca urmare a revocării liberării condiționate, din moment ce pentru cele patru infracțiuni deduse judecății nu a mai aplicat pedepse complementare și, deci, nici accesorii, potrivit Noului Cod penal.

Astfel fiind, în baza art.40 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., Curtea va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, pedepsele aplicate prin:

sentința penală nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău – Secția penală, definitivă prin decizia penală nr. 1166 din 02.04.2014 a ÎCCJ – Secția penală (pedepse rezultate și ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 61 alin. 1 CP 1968 privind revocarea liberării condiționate dispuse din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 3671/2003 a Judecătoriei C.):

- 783 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.a) CP 1968 și art. 5 C. pen.;

- 783 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 47 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit.a) CP 1968, precum și art. 5 C. pen.;

- 783 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) CP 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit.a) CP 1968, precum și art. 5 C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit.b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.a) CP 1968, precum și art. 5 C. pen.

și

sentința penală nr. 684/28.06.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr.712/P/2012 din 2.09.2011 a Curții de Apel C. – Secția penală (pedepse rezultate și ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 61 alin. 1 CP 1968 privind revocarea liberării condiționate dispuse din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 3671/2003 a Judecătoriei C.):

- 2 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) CP 1968, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.a) CP 1968, precum și art. 320/1 alin. (7) CPP 1968;

- 783 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) CP 1968, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.a) CP 1968, precum și art. 320/1 alin. (7) CPP 1968;

- 783 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 CP 1968, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.a) CP 1968, precum și art. 320/1 alin. (7) CPP 1968.

Au fost avute în vedere pedepsele rezultate ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 61 alin. 1 CP 1968 privind revocarea liberării condiționate dispuse din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 3671/2003 a Judecătoriei C., față de împrejurarea că aceste pedepse - rezultante ”parțiale” - intră în contopire ca pedepse unice și indivizibile. Aceasta, spre deosebire de tratamentul sancționator - mai grav - prevăzut de Noul Cod penal în cazul săvârșirii mai multor infracțiuni care atrag revocarea liberării condiționate, în concurs, potrivit căruia mai întâi se aplică regulile de la concursul de infracțiuni (inclusiv sporul obligatoriu), rezultanta cumulându-se aritmetic cu restul rămas neexecutat (art. 104 alin.2 raportat la art. 43 alin. 2 C. pen.).

Prin urmare, va aplica condamnatului D. S. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care o va spori cu o treime din restul pedepselor concurente [1/3 x (2 ani și 3 luni + 5 x 783 zile)], respectiv 9 luni și 1305 zile, rezultând pedeapsa de 5 ani, 9 luni și 1305 de zile închisoare.

Potrivit art. 43 alin. (2) C.pen., când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

În speță, după cum am arătat, faptele ce au făcut obiectul sentinței penale nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău (infracțiuni continue și, respectiv, continuate epuizate la data de 22.01.2008, la data de 23.01.2008 condamnatul fiind arestat preventiv în cauză) se află în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa pronunțată prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului G., definitivă la data de 04.01.2006.

Va fi avută în vedere, sub acest din urmă aspect, pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 179 din 4.04.2005 a Tribunalului G., definitivă la 4.01.2006 ca urmare a modificărilor aduse prin sentința penală nr. 371/1.02.2014 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin necontestare la 6.02.2014, prin urmare pedeapsa de 8 ani închisoare (5 ani închisoare - ca urmare a reducerii pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.1, 3, 4 și 5 CP 1968 de la 11 ani la 5 ani închisoare -, la care se adaugă pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 150/1995 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă la 4.01.1996, a cărei suspendare condiționată a executării a fost revocată, și sporul de 1 an închisoare intrat în autoritatea de lucru judecat, din contopirea efectuată prin sentința penală nr. 179 din 4.04.2005 a Tribunalului G.).

Curtea nu poate reține și sporul de 4 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 1462 din 21.12.2012 a Judecătoriei V., dat fiind că acesta a fost adăugat ca urma a contopirii, la pedepsele pronunțate prin sentința penală nr. 179 din 4.04.2005 a Tribunalului G., și a pedepselor pronunțate prin sentința penală nr. 684/28.06.2011 a Judecătoriei C.. Or, după cum am arătat, pedepsele pronunțate prin această din urmă hotărâre menționată intră în concursul sancționat în prezenta cauză, în care s-a aplicat un alt tratament sancționator: cel prevăzut de Noul Cod penal, mai favorabil condamnatului.

Astfel fiind, restul rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 179 din 4.04.2005 a Tribunalului G. se va calcula prin scăderea din pedeapsa de 8 ani închisoare, rezultată după calculul detaliat anterior, a perioadei executate până la data de 22.01.2008 - data săvârșirii infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea prin sentința penală nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău, când a luat naștere starea de recidivă: de 16 zile (11.03._93) și de 3 ani, 3 luni și 22 zile (26.10._04). Restul rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 179 din 4.04.2005 a Tribunalului G. este de 4 ani 7 luni și 22 de zile.

Prin urmare, în temeiul art. 43 alin. (2) C.pen. (redate anterior) va adăuga pedeapsa rezultată de 5 ani, 9 luni și 1305 de zile închisoare la restul de 4 ani 7 luni și 22 de zile rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 179 din 4.04.2005 a Tribunalului G., definitivă la 4.01.2006 (de 8 ani închisoare, ca urmare a modificărilor aduse prin sentința penală nr. 371/1.02.2014 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin necontestare la 6.02.2014), în final condamnatul urmând a executa pedeapsa de 10 ani, 4 luni și 1327 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., va aplica condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) Cod penal, pe o perioadă de 4 ani. Este vorba de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, b și c CP 1968, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 179 din 4.04.2005 a Tribunalului G., pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 CP 1968, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 alin. 1 lit.a) CP 1968, pedeapsă complementară care se regăsește și în noua reglementare, potrivit textelor menționate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., va aplica condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal (preluând conținutul art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a și b CP 1968).

Va deduce din durata pedepsei pronunțate perioada executată de la 23.01.2008 la 1.02.2014 (în temeiul sentinței penale nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău) și de la 04.04.2014 la zi (în temeiul sentinței penale nr. 684/28.06.2011 a Judecătoriei C.).

Sub acest aspect, nu sunt fondate susținerile Parchetului și nici ale contestatorului-condamnat, privind necesitatea deducerii și a perioadelor de 16 zile (11.03._93) și de 3 ani, 3 luni și 22 zile (26.10._04), întrucât acestea nu sunt perioade executate în baza sentințelor penale prin care s-au pronunțat pedepse pentru infracțiuni concurente contopite în prezenta cauză (sentința penală nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău și, respectiv, sentința penală nr. 684/28.06.2011 a Judecătoriei C.).

Este vorba de perioade deduse din pedeapsa pronunțată prin sentința penală nr. 179 din 4.04.2005 a Tribunalului G. și, pe cale de consecință, ca urmare a aplicării regulilor de la concursul de infracțiuni, și din cea pronunțată prin sentința penală nr. 1462 din 21.12.2012 a Judecătoriei V. (prin care au fost contopite pedepsele pronunțate prin sentința penală nr. 179 din 4.04.2005 a Tribunalului G. și prin sentința penală nr. 684/28.06.2011 a Judecătoriei C.).

Infracțiunea de înșelăciune pentru care contestatorul a fost condamnat prin sentința penală nr. 179 din 4.04.2005 a Tribunalului G. se află în concurs cu infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 684/28.06.2011 a Judecătoriei C., dar nu și cu infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat prin sentința penală nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău; pentru aceasta din urmă, condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 179 din 4.04.2005 a Tribunalului G. constituie prim termen al recidivei.

Astfel fiind, în cauză este aplicabil întocmai mecanismul de la art. 43 alin. (2) C. pen., căruia i s-a și dat eficiență în cauză, după cum s-a arătat. Or, în condițiile în care în cadrul operațiunii de contopire a fost avut în vedere restul rămas neexecutat din sentința penală nr. 179 din 4.04.2005 a Tribunalului G. (cu excluderea, așadar, a perioadei de la 11.03.1993 la 26.03.1993 și, respectiv, de la 26.10.2000 la 17.02.2004), ar fi nelegală deducerea aceleiași perioade din pedeapsa astfel rezultată.

Nereținerea acestei solicitări a condamnatului, susținută de P., nu duce la încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești anterioare.

Astfel, perioadele menționate au fost deduse prin sentințele anterioare (nr. 179 din 4.04.2005 a Tribunalului G., nr. 1462 din 21.12.2012 a Judecătoriei V. și, respectiv, nr. 371 din 1.02.2014 a Judecătoriei Ploiești) pentru că reprezentau perioade executate din pedepse pronunțate pentru infracțiuni aflate în concurs, ceea ce nu este cazul în speță. În cauză, una dintre infracțiunile aflate în concurs este în stare de recidivă față de pedeapsa pronunțată prin sentința penală nr. 179 din 4.04.2005 a Tribunalului G., după cum am mai arătat.

Concursul de infracțiuni este doar una din formele pluralității de infracțiuni, constând din săvârșirea a două sau mai multe infracțiuni de către aceeași persoană mai înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.

Dacă infracțiunile pedepsite printr-o hotărâre sunt concurente cu cele pedepsite printr-o a doua hotărâre, iar acestea din urmă sunt, la rândul lor, în concurs cu infracțiunile pedepsite printr-o a treia hotărâre nu înseamnă neapărat că infracțiunile pedepsite prin prima hotărâre și cele pedepsite prin a treia hotărâre sunt și acestea concurente, nefiind vorba de o relație de ”tranzitivitate”. Un exemplu în acest sens îl constituie chiar situația din prezenta cauză.

Acestea fiind spuse, având în vedere că în cauză, spre deosebire de sentințele de contopire anterior menționate, nu s-a mai reținut concursul de infracțiuni prin raportare la pedeapsa pronunțată prin sentința penală nr. 179 din 4.04.2005 a Tribunalului G., ci recidiva, efectuându-se contopirea cu restul rămas neexecutat, era firesc ca din pedeapsa rezultantă să nu se mai scadă perioada executată în baza sentinței penale nr. 179 din 4.04.2005 a Tribunalului G. (de la 11.03.1993 la 26.03.1993 și, respectiv, de la 26.10.2000 la 17.02.2004), fără ca prin aceasta să se aducă atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor anterioare.

Atât CPP 1968 (art. 449), cât și actualul Cod pe procedură penală (art. 585) prevăd posibilitatea modificării pedepsei, în cursul executării, în cazul în care se constată existența concursului de infracțiuni sau a recidivei.

Așa fiind, în baza art. 425/1 alin. (7) pct.2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București, va desființa în parte hotărârea atacată, respectiv sentința penală nr.1545 din 23.05.2014 (dosar nr._ ) a Tribunalului București – Secția I penală și, rejudecând.

Va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p.1969 pe o durată de 783 zile, din cadrul operațiunii de descontopire a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău.

Va face aplicarea art. 5 C. pen. și, în consecință:

În baza art.40 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen. va contopi pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău – Secția penală, definitivă prin decizia penală nr. 1166 din 02.04.2014 a ÎCCJ – Secția penală, și nr. 684/28.06.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr.712/P/2012 din 2.09.2011 a Curții de Apel C. – Secția penală, în sensul că aplică petentului D. S. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care o sporește cu o treime din restul pedepselor concurente, respectiv 9 luni și 1305 zile, rezultând pedeapsa de 5 ani, 9 luni și 1305 de zile închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (2) C.pen. va adăuga pedeapsa rezultată de 5 ani, 9 luni și 1305 de zile închisoare la restul de 4 ani 7 luni și 22 de zile rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 179 din 4.04.2005 a Tribunalului G., definitivă la 4.01.2006 (de 8 ani închisoare, ca urmare a modificărilor aduse prin sentința penală nr. 371/1.02.2014 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin necontestare la 6.02.2014), în final condamnatul urmând a executa pedeapsa de 10 ani, 4 luni și 1327 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., va aplica condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) Cod penal, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., va aplica condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal.

Va deduce din durata pedepsei pronunțate perioada executată de la 23.01.2008 la 1.02.2014 și de la 04.04.2014 la zi.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art. 425/1 alin. (7) pct.1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat D. S..

Văzând și prevederile art.275 alin. (2) și art.274 alin. (1) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 425/1 alin. (7) pct.2 lit. a) C. proc. pen., admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București, desființează în parte hotărârea atacată, respectiv sentința penală nr.1545 din 23.05.2014 (dosar nr._ ) a Tribunalului București – Secția I penală și, rejudecând.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p.1969 pe o durată de 783 zile, din cadrul operațiunii de descontopire a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău.

Face aplicarea art. 5 C. pen. și, în consecință:

În baza art.40 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen. contopește pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău – Secția penală, definitivă prin decizia penală nr. 1166 din 02.04.2014 a ÎCCJ – Secția penală, și nr. 684/28.06.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr.712/P/2012 din 2.09.2011 a Curții de Apel C. – Secția penală, în sensul că aplică petentului D. S. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care o sporește cu o treime din restul pedepselor concurente, respectiv 9 luni și 1305 zile, rezultând pedeapsa de 5 ani, 9 luni și 1305 de zile închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (2) C.pen. adaugă pedeapsa rezultată de 5 ani, 9 luni și 1305 de zile închisoare la restul de 4 ani 7 luni și 22 de zile rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 179 din 4.04.2005 a Tribunalului G., definitivă la 4.01.2006 (de 8 ani închisoare, ca urmare a modificărilor aduse prin sentința penală nr. 371/1.02.2014 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin necontestare la 6.02.2014), în final condamnatul urmând a executa pedeapsa de 10 ani, 4 luni și 1327 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., aplică condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) Cod penal, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., aplică condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal.

Deduce din durata pedepsei pronunțate perioada executată de la 23.01.2008 la 1.02.2014 și de la 04.04.2014 la zi.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art. 425/1 alin. (7) pct.1 lit. b) C. proc. pen., respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat D. S..

În baza art.275 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe contestatorul-condamnat D. S. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.274 alin. (1) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile MJ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 1.08.2014.

PREȘEDINTE,GREFIER,

G. T. E. L. N.

Red. T.G.

T. București – S.I. – jud.: T. A.

← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 900/2014. Curtea de...		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 580/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 536/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 892/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 614/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 900/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 580/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 540/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 561/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 895/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI