Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 601/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 601/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-08-2014 în dosarul nr. 601/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.601/C
Ședința publică de la 19 august 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - D. D.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public–P. de pe lângă C. de Apel București-reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol soluționarea contestației formulată de condamnatul C. A.-V. împotriva sentinței penale nr.565/17.07.2014, pronunțată de Tribunalul I.-Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul-condamnat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat S. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, contestatorul condamnat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul contestatorului-condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației și pe fond, desființarea în parte a sentinței atacate și rejudecând, a se dispune înlăturarea sporului de 2 ani închisoare, urmând a se avea în vedere motivele contestației formulate in scris de condamnat si depuse la dosar, faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este tânăr și consideră că este pregătit să se reintegreze social.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că in mod corect instanța de fond a aplicat sporul, ținând cont de multitudinea faptelor, perseverența infracțională de care a dat dovadă condamnatul. Pe cale de consecință, consideră că nu se impune înlăturarea sporului și pune concluzii de respingere a contestației, ca fiind nefondată.
Contestatorul-condamnat C. A.-V., având ultimul cuvânt, arată că pedeapsa de 12 ani închisoare ce i-a fost aplicată este mult prea mare, astfel că solicită admiterea contestației și înlăturarea sporului aplicat. Mai susține că în penitenciar se află în sistemul semideschis, muncește, a avut o comportare bună la locul de deținere, a participat la toate activitățile socio-educative, la momentul reținerii sale era student in anul II la Facultatea de D. și are posibilitatea de a-și continua studiile din penitenciar.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.565/17.07.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul I. - Secția Penală, în baza art.585 alin.1 lit.a Cod pr.penală, a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul C. A. V. (fiul lui M. și Olguța, născut la data de 24.03.1981, identificat cu CNP_) și a constatat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentințele penale nr.407/08.12.2010 definitivă la 13.11.2013 prin decizia penală nr.3522/ 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nr.265/ 06.06.2012 definitivă la 09.05.2014 prin decizia penală nr.1585/ 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ambele pronunțate de Tribunalul C., sunt concurente.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b din vechiul Cod penal dispusă de Tribunalul C. prin sentința penală nr.407/08.12.2010 definitivă la 13.11.2013 prin decizia penală nr.3522/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente după cum urmează:
- 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003;
- 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000;
- 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penla aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.
A fost înlăturat, provizoriu, sporul de 1 an închisoare și a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal dispusă de Tribunalul C. prin sentința penală nr.265/ 06.06.2012 definitivă la 09.05.2014 prin decizia penală nr.1585/ 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente după cum urmează:
- 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 48 Cod penal rap. la art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal;
- 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art.32 Cod penal rap. la art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În temeiul art. 6 Cod penal, art.36 alin.2, art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal au fost contopite aceste pedepse, respectiv: 6 ani, două pedepse de câte 12 ani, 10 ani și 7 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare care a fost sporită cu 2 ani în final, condamnatului dându-i-se spre executare 14 ani închisoare.
În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 rap. la art.35 alin.3 din vechiul Cod penal i s-a aplicat petentului-condamnat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b din vechiul Cod penal pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.12 alin. 1 din Legea nr.187/2012 rap. la art.71 din vechiul Cod penal i s-a aplicat petentului-condamnat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b din vechiul Cod penal.
În baza art.36 alin.3 din vechiul Cod penal i s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada executată de la 31.01.2009 la zi.
Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 791/2010/13.11.2013 și nr.572/2012/12.05.2014 emise de Tribunalul C. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei aplicate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.407/08.12.2010 pronunțată de Tribunalul C., definitivă la 13.11.2013 prin decizia penală nr. 3522/ 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul C. A. V. a fost condamnat la pedepsele rezultante de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C. pen. din 1969 pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 (6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor), art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 (12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor) și de art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000 (12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor), faptele fiind săvârșite în perioada 13.11._09.
S-a făcut aplicarea art.71- 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal și s-a dedus arestul preventiv de la 31.01.2009 la zi.
În baza sentinței penale menționate, Tribunalul C. a emis MEPÎ nr.791/2010/13.11.2013 a cărui executare a început la data de 31.01.2009.
II. Ulterior, prin sentința penală nr.265/06.06.2012 a Tribunalului C., definitivă la 09.05.2014 prin decizia penală nr.1585/ 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul C. A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare (la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare) și 4 ani pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin.1 lit.a și b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.48 Cod penal rap. la art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.5 Cod penal (10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor) și de art.32 Cod penal rap. la art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.5 Cod penal (7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor), la data de 21.01.2009.
S-a făcut aplicarea art. 71- 64 lit.a teza a II-a și b din vechiul Cod penal.
În baza sentinței penale menționate, Tribunalul C. a emis MEPÎ nr. 572/2012/12.05.2014 a cărui executare nu a început.
Raportat la starea de fapt anterior expusă, Tribunalul a constatat că petentul C. A. a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentințele penale penale nr.407/ 08.12.2010 definitivă la 13.11.2013 prin decizia penală nr.3522/ 2013 a I.C.C.J și nr.265/ 06.06.2012 definitivă la 09.05.2014 prin decizia penală nr.1585/ 2014 a ÎC.C.J., ambele pronunțate de Tribunalul C. înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, astfel că acestea se află în concurs real eterogen prev. de art.33 lit. a din vechiul Cod penal-.
În ce privește legea penală aplicabilă, au fost reținute prevederile art. 6 Cod penal prin raportare la faptul că tratamentul sancționator mai blând al concursului de infracțiuni în cazul de față este cel prevăzut de dispozițiile vechiului Cod penal, astfel că s-a făcut aplicarea acestor norme.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul C. A.-V., criticând-o pentru netemeinicie și solicitând admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, pe fond, înlăturarea sporului aplicat în urma procesului de contopire a pedepselor.
Analizând sentința contestată prin prisma criticii formulate, Curtea constată următoarele:
Așa cum în mod corect a apreciat prima instanță, sporul de 2 ani închisoare aplicat condamnatului este justificat în raport de multitudinea condamnărilor suferite de acesta, de cuantumul aritmetic al pedepselor însumate - 47 ani, cât și de gravitatea faptelor pentru care a fost condamnat.
Solicitarea contestatorului de a-i fi înlăturat sporul de pedeapsă nu este îndreptățită, admiterea acestei cereri echivalând, în opinia Curții, cu o cauză de impunitate față de pedepsele mai reduse aflate în concurs.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul C. A.-V. împotriva sentinței penale nr.565/17.07.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală.
Văzând și disp. art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul C. A.-V. împotriva sentinței penale nr.565/17.07.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.08.2014.
PREȘEDINTE,
D. D.
GREFIER,
G. A. I.
Red.D.D./Th.red.C.V.M.-ex.4/02 septembrie 2014
T.I. – jud. N.A.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 592/2014.... → |
|---|
