Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 583/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 583/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 583/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 583
Ședința publică din data de 27.03.2013
PREȘEDINTE: C. V.
JUDECĂTOR: R. A. A.
JUDECĂTOR: B. L.
Grefier: C. G.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, a participat d-na procuror C. L..
Pe rol se află judecarea cauzei penale, având ca obiect recursurile declarate de inculpații P. D., L. J. și G. G., împotriva încheierii de ședință din data de 20.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați L. J. și P. D. personal, în stare de arest și asistați de apărător ales, av. D. E., în baza împuternicirii avocațiale ._/2013 și recurentul-inculpat G. G. personal, în stare de arest și asistat de apărător ales în baza împuternicirii avocațiale ._/2013.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul este la primul termen de recurs.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat L. J. solicită încuviințarea depunerii înscrisurilor în circumstanțiere, reprezentate de acte de studii, certificatul de naștere al copilului minor, biletul de externare din spital al mamei copilului și alte acte medicale.
Reprezentanta Ministerului Public nu se opune administrării actelor în circumstanțiere.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere, apreciind-o utilă soluționării cauzei și o administrează.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor declarate.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat L. J., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii de ședință din data de 20.03.2012 de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._, apreciind-o neîntemeiată.
Arată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 1602 C.p.p., iar la acest moment, față de atitudinea procesuală de recunoaștere, inculpatul nu mai poate zădărnici aflarea adevărului atâta timp cât a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320 ind. 1 C.p.p.
Solicită a se avea în vedere că recurentul-inculpat L. J. își poate respecta toate dispozițiile decurgând de la art. 1601 C.p.p.
Apreciază că la acest moment nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f teza a II-a C.p.p. în sensul că inculpatul, o dată pus în libertate, nu poate prezenta pericol pentru ordinea publică și nu poate zădărnici bunul mers al procesului penal.
Solicită a se da eficiență dispozițiilor art. 136 alin. 8 C.p.p. și să se aibă în vedere că recurentul-inculpat L. J. nu are antecedente penale, fiind cunoscut ca o persoană respectabilă în societate, sens în care dorește a se avea în vedere înscrisurile depuse în fața instanței de fond de la filele 77-87 ale dosarului de fond.
De asemenea, invocă dispozițiile art. 5 alin. 3 lit. c C.E.D.O. care au constatat că starea de arest este una de excepție, apreciind că la acest moment, față de atitudinea procesuală se poate lua o altă măsură preventivă, prevăzută de art. 1602 C.p.p. .
Apărătorul ales al recurentului-inculpat G. G., având cuvântul, arată că acordarea liberării provizorii sub control judiciar nu este împiedicată de menținerea temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestării preventive întrucât nici o dispoziție legală nu condiționează liberarea provizorie de schimbarea sau încetarea acestor temeiuri.
Arată că la acest moment, potrivit art. 136 alin. 2 C.p.p., scopul arestării preventive poate fi realizat și prin lăsarea în libertate provizorie a inculpatului prin impunerea unui control judiciar, având în vedere că măsurile care se circumscriu prin impunerea controlului judiciar sunt o alternativă la arestul preventiv.
Consideră că la acest moment, raportat la datele concrete ale speței, nu există date din care să rezulte că lăsarea în libertate a recurentului-inculpat G. G., ar duce la reluarea comiterii actelor de natura celor pentru care este cercetat, până când nu a fost indicată nici o probă din care să rezulte pericolul social concret pentru ordinea publică.
Apreciază că impactul social asupra ordinii publice, creat ca urmare a pretinselor fapte săvârșite, a fost mult diminuat, având în vedere durata arestului preventiv de aproximativ 10 luni.
Consideră că nu se poate reține în sarcina inculpatului că ar putea influența audierea unor martori, având în vedere că instanța de fond a admis cererea Parchetului de citare a unui singur martor pentru audiere, nu s-a dispus efectuarea vreunei expertize, iar doi dintre inculpați s-au prevalat de dispozițiile art. 320 ind. 1 C.p.p. Apreciază că în acest moment oportunitatea lăsării inculpatului în stare de libertate își poate găsi realizarea.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat P. D., având cuvântul, arată că pe lângă concluziile puse pentru recurentul-inculpat L. J., solicită a se da eficiență dispozițiilor art. 136 alin. 8 C.p.p., să se constate că recurentul-inculpat P. D. nu are antecedente penale, are copii în întreținere și la dosar nu există date din care să rezulte că s-ar încerca zădărnicirea aflării adevărului, iar la acest moment nu mai poate distruge probe și nu mai poate influența martori sau experți.
Invocă neegalitatea de tratament din prezenta cauză, condamnată de practica C.E.D.O., având în vedere că doi dintre coinculpați sunt cercetați în stare de libertate.
În concluzie, solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii atacate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu toate obligații statuate de legiuitor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpații P. D., L. J. și G. G. ca nefondate, apreciind că instanța și-a verificat condițiile de sesizare conform art. 300 C.p.p., urmând ca la termenul următor să finalizeze această procedură, fiind discutată și posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 320 ind. 1 C.p.p. pentru inculpații care s-au prevalat de procedura simplificată.
Arată că, în aceste condiții, instanța de fond a apreciat că se va pronunța cu privire la acest aspect o dată cu fondul, continuând procedura obișnuită a cercetării judecătorești. În atare situație, apreciază că temeiurile de drept ale arestării preventive în conformitate cu dispozițiile art. 148 lit. f C.p.p. se mențin, iar dispozițiile art. 320 ind. 1 C.p.p. nu au nici o relevanță juridică față de poziția procesuală a recurentului-inculpat L. J..
De asemenea, solicită a se avea în vedere că activitățile infracționale s-au desfășurat pe o perioadă îndelungată, având implicații grave: august 2012-ianuarie 2013, apreciind că s-a făcut o veritabilă deturnare a bunului mers al activității judiciare și o anulare a scopului și dezideratelor urmărite într-un astfel de proces penal care este în plină desfășurare, cu consecințe negative care se răsfrâng asupra magistraților, lăsând falsa impresie că aceștia pot fi influențați pentru un interes material.
Apreciază că recursurile sunt nefondate, iar liberarea sub control judiciar este neavenită și inoportună.
De asemenea, apreciază că problema egalității de tratament nu poate fi adusă în discuție în prezenta cauză.
Solicită obligarea recurenților-inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați L. J. și P. D., având cuvântul în replică, precizează că în legătură cu susținerile Parchetului cu privire la probele încuviințate, instanța de fond a încuviințat înscrisuri în circumstanțiere pentru inculpații care nu s-au prevalat de dispozițiile art. 320 ind. 1 C.p.p. și s-a încuviințat, la cererea Ministerului Public, citarea unui singur martor, iar la acest moment nu se poate influența procesul penal.
Recurentul-inculpat L. J., având cuvântul, arată că dorește să fie judecat în stare de libertate pentru a fi alături de familie, precizând că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
Recurentul-inculpat P. D., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales și că dorește să fie judecat în stare de libertate, considerând că nu prezintă un pericol social.
Recurentul-inculpat G. G., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales și precizează că este tatăl a doi copii minori și că este arestat de aproximativ 10 luni, fiind singurul întreținător al familiei. Arată că are la cunoștință condițiile liberării provizorii sub control judiciar.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 20.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._ au fost respinse ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații G. G., P. D., L. J. Și C. C..
Pentru a dispune astfel, Tribunalul - examinând cererile de liberare provizorie sub control judiciar - a reținut că, potrivit art. 1601 Cpp, în tot cursul procesului penal inculpatul poate cere punerea sa în libertate sub control judiciar sau pe cauțiune, liberare ce se poate acorda de instanță, în condițiile îndeplinirii art. 1602 Cpp. Însă îndeplinirea acestor condiții nu duce în mod automat la admiterea cererii, măsura fiind lăsată la latitudinea instanței, care, în raport de circumstanțele cauzei, poate aprecia că lăsarea în libertate a inculpaților nu se justifică, iar scopul măsurii preventive nu poate fi realizat prin liberarea provizorie sub control judiciar.
În cauză, deși din punct de vedere formal, instanța a reținut că cele patru cereri îndeplinesc condițiile de admisibilitate în principiu prevăzute de lege, pe fond acestea sunt neîntemeiate. Astfel, raportat la natura infracțiunilor săvârșite, la gradul ridicat de pericol social al acestora, la modalitatea în care au fost săvârșite, la urmările produse, la atitudinea procesuală oscilantă a inculpaților G. G., P. D. și C. C., având în vedere că inculpații G. G. și L. Ioszef sunt cercetați și în alte cauze penale în care au fost dispune măsuri preventive, instanța apreciază că nu se impune lăsarea în libertate a inculpaților.
Din analiza actelor de la dosarul de urmărire penală, s-a reținut că, prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Corupției în dosarul 377/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților C. C., Polifron D., G. G. și L. J. pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de influență și cumpărare de influență.
S-a reținut în fapt, în sarcina inculpatului C. C. că, în calitate de agent principal de poliție în cadrul IPJ Prahova, în perioada august_13, a pretins în mod repetat și a primit în mai multe tranșe, de la coinculpații G. G., Șapera N. și G. L., prin intermediul inculpaților D. P. și L. G., suma de 255.000 euro, din care a restituit suma de 20.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra martorului S. I. M., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., detașată la Consiliul Superior al Magistraturii, care, la rândul său, i-ar fi putut determina pe judecătorii învestiți cu soluționarea cauzei penale în care este implicat inculpatul G. G., să pronunțe o soluție favorabilă acestuia, în sensul punerii în libertate din starea de arest preventiv.
Tot în sarcina inculpatului C. C. s-a mai reținut că în calitate de agent principal de poliție în cadrul IPJ Prahova, în perioada 05.12_13, a pretins în mod repetat și primit în mai multe tranșe, de la coinculpatul D. P., prin intermediul inculpatului L. G. suma de 60.000 de euro lăsând să se creadă că are influență asupra martorului S. I. M., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., detașată la Consiliul Superior al Magistraturii, care, la rândul său, i-ar fi putut determina pe judecătorii învestiți cu soluționarea cauzei penale în care este implicat inculpatul M. N., primar al orașului Năvodari, să pronunțe o soluție favorabilă acestuia, în sensul punerii în libertate din starea de arest preventiv.
Cu referire la inculpatul D. P. s-a reținut că în perioada august_13, în mod repetat, a acordat ajutor alături de inculpatul L. G., inculpaților Șapera N., G. G. și G. L. să ofere și să dea, respectiv, inculpatului C. C. să pretindă și să primească suma de 255.000 euro, cunoscând împrejurarea că inculpatului C. C. lasă să se creadă că are influență asupra martorului S. I. M., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., detașată la Consiliul Superior al Magistraturii, care, la rândul său, i-ar fi putut determina pe judecătorii învestiți cu soluționarea cauzei penale în care este implicat inculpatul G. G., să pronunțe o soluție favorabilă acestuia, în sensul punerii în libertate din starea de arest preventiv.
De asemenea, în sarcina aceluiași inculpat, s-a mai reținut că în perioada 05.12_13, a oferit în mod repetat prin intermediul inculpatului L. G., suma de 60.000 euro inculpatului C. C., în scopul cumpărării influenței acestuia pentru a interveni pe lângă magistratul S. I. M., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., detașată la Consiliul Superior al Magistraturii, care, la rândul său, i-ar fi putut determina pe judecătorii învestiți cu soluționarea cauzei penale în care este implicat inculpatul M. N., primar al orașului Năvodari să pronunțe o soluție favorabilă acestuia, în sensul punerii în libertate din starea de arest preventiv.
În sarcina inculpatului G. G., s-a reținut că în perioada 20.12._13, în timp ce se afla în stare de arest preventiv, în mod repetat, a oferit inculpatului L. Joszef, prin intermediul soției sale, inculpata G. L., suma de 30.000 de euro, în scopul cumpărării influenței acestuia pentru a interveni pe lângă magistratul S. O., judecător în cadrul Curții de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, care, la rândul său, i-ar fi putut determina pe judecătorii din cadrul acestei din urmă instanțe, învestiți cu soluționarea dosarelor penale în care este implicat inculpatul G. G., să pronunțe o soluție favorabilă acestuia, în sensul punerii în libertate din starea de arest preventiv. Același inculpat, se mai arată în actul de sesizare a instanței, în intervalul august_13, în timp ce se afla în stare de arest preventiv, a oferit în mod repetat și dat în mai multe tranșe, împreună cu inculpații Șapera N. și G. L. și cu ajutorul inculpaților D. P. și L. G., suma de 255.000 de euro inculpatului C. C., în scopul cumpărării influenței acestuia pentru a interveni pe lângă magistratul S. I. M., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., detașată la Consiliul Superior al Magistraturii, care, la rândul său, i-ar fi putut determina pe judecătorii învestiți cu soluționarea cauzei penale în care este implicat inculpatul G. G. să pronunțe o soluție favorabilă acestuia, în sensul punerii în libertate din starea de arest preventiv.
Cu privire la inculpatul L. Joszef, s-a reținut că, în perioada 20.12._13, în mod repetat, a acceptat promisiunea sumei de 30.000 euro de la inculpatul G. G., aflat în stare de arest preventiv, prin intermediul soției acestuia - inculpata G. L., lăsând să se creadă că are influență asupra magistratului S. O., judecător în cadrul Curții de Apel București, Secția a-VIII-a C. Administrativ și Fiscal, care, la rândul său, i-ar fi putut determina pe judecătorii din cadrul acestei din urmă instanțe, învestiți cu soluționarea dosarelor penale în care este implicat inculpatul G. G., să pronunțe o soluție favorabilă acestuia, în sensul punerii în libertate din starea de arest preventiv.
Situația de fapt reținută în sarcina inculpaților este susținută prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale:denunțul formulat de învinuitul L. G. din data de 21.01.2013; declarațiile inculpatului L. G. din data de 21.01.2013, denunțul formulat de inculpatul C. C. din data de 22.01.2013;declarație olografă a inculpatului C. C. din data de 22.01.2013; declarațiile în calitate de învinuit a numitului C. C. din datele de 22.01.2013 și 24.01.2013; declarația în calitate de învinuit a numitului C. C. din 28.01.2013;proces-verbal de confruntare nr. 377/P/2012 din 28.01.2013 între inculpatul C. C. și martorul S. I. M.;declarația martorului S. I. M. din 28.01.2013; declarație în calitate de inculpat a inc. C. C. din 28.01.2013; declarațiile în calitate de învinuit a numitului P. D. din 28.01.2013; declarație în calitate de inculpat a inc. P. D. din 28.01.2013; declarație olograf a numitului L. J. din 28.01.2013; declarațiile în calitate de învinuit a numitului L. J. din 28.01.2013; declarație în calitate de inculpat a inc. L. J. din 28.01.2013; declarațiile în calitate de învinuit a numitului Șapera N. din 28.01.2013; declarație în calitate de inculpat a inc. Șapera N. din 28.01.2013; declarație olograf a numitului G. G. din 28.01.2013; declarațiile în calitate de învinuit a numitului G. G. din 28.01.2013; declarație în calitate de inculpat a inc. G. G. din 28.01.2013; declarațiile în calitate de învinuit a numitei G. L. din 28.01.2013; procese-verbale și note de redare a conținutului unor convorbiri telefonice purtate de persoanele implicate în cauză;proces-verbal de redare a discuțiilor purtate în mediu ambiental în data de 21.01.2013 între inc. D. P. și înv. L. G. în zona Piața A. I. din București, împreună cu planșa foto; proces-verbal de redare a discuțiilor purtate în mediu ambiental în data de 21.01.2013 între inculpatul C. C. și învinuitul L. G. în orașul Vălenii de M., jud. Prahova; proces-verbal de redare a discuțiilor purtate în mediu ambiental în data de 25.01.2013 între inculpatul D. P., inculpatul C. C. și învinuitul L. G., la Restaurantul „Drumetu"; înregistrare audio a discuției purtate în mediul ambiental în data de 26.01.2013, între inculpatul C. C. și martorul S. I. M., în apropierea Curții de Apel Ploiești; adresa Serviciului Independent de Reținere și Arest Preventiv nr. 420.971/28.01.2013 de înaintare a procesului-verbal, planșei foto și telefonului mobil marca „Modu", găsit cu ocazia controlului efectuat la camera de arest nr. 15DS din cadrul Centrului de Reținere și Arestare Preventivă nr. 1, unde se află încarcerat inculpatul G. G..
La termenul de judecată din 20.03.2013, instanța de fond a procedat la audierea inculpatului L. G., acesta manifestând aceeași poziție ca cea adoptată în cursul urmăririi penale.
Conform declarației inculpatului L. G.: „numele magistratului cu privire la care C. lăsase să se creadă că are influență l-am aflat în mod complet după declanșarea urmăririi penale în prezenta cauză.(...) Nu-l cunosc pe inculpatul G. și nici pe soția acestuia, am aflat de la P. D. că era vorba despre o sumă de 250.000 euro, eu personal nu am atins acești bani. In ceea ce privește suma de 80.000 de euro, precizez că eu personal i-am luat de la P. D. și i-am dus lui C., cu certitudine era vorba de bani".
Aceeași poziție procesuală a fost adoptată și de inculpatul L. Ioszef, acesta dorind să se prevaleze de procedura judecății în cazul recunoașterii vinovăției prev. de art. 3201 Cpp. Conform celor susținute de acest inculpat: „în perioada 20.12._13, în mod repetat am acceptat promisiunea sumei de 30.000 de euro de la inculpatul G. G. (..) lăsând să se creadă că aș avea influență asupra judecătorului S. O., cu posibilitatea obținerii unei soluții favorabile, în sensul punerii acestuia în libertate. (...) In realitate nu-l cunosc pe S. O., nu am avut nici un fel de legătură cu acesta."
În consecință, declarațiile celor doi inculpați confirmă, cel puțin în acest stadiu al cercetărilor, probabilitatea rezonabilă conform căreia cei patru inculpați aflați în stare de arest ar fi participat la comiterea faptelor pentru care sunt cercetați.
Inculpatul C. C. a înțeles să se prevaleze de dreptul la tăcere, învederând că nu dorește să facă declarații, în timp ce inculpații P. D. și G. G. au adoptat o atitudine procesuală oscilantă. Astfel, cu referire la inculpatul G. G., după ce în cursul urmăririi penale a dat o declarație olografă, prin care aducea la cunoștința organelor judiciare o anumită situație de fapt, solicitând și reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 19 al O.U.G. nr. 43/2002, în fața instanței de judecată a revenit, învederând că declarațiile date în cursul urmăririi penale au fost date sub imperiul constrângerii la care ar fi recurs organele de urmărire penală. Astfel, dacă în cursul urmăririi penale inculpatul G. G. a arătat că: „în luna noiembrie a anului 2012 D. P. a venit la locuința noastră din .. C. și și-a oferit serviciile să fiu și eu cercetat în stare de libertate. (...) Am fost de acord să mă ajute D. P., i-am spus soției mele cât mă costă și i-am atras atenția că D. P. nu prea prezintă garanție. Precizez că în intervalul de timp care a urmat, numitul D. P. a mai venit de vreo două ori și a insistat că are posibilitatea să mă ajute, astfel încât, într-un final am acceptat propunerea lui D. P., care prin intervenția la persoanele pe care le cunoaște și contra sumei de bani, putea obține cercetarea mea în stare de libertate. Eu aveam în continuare anumite rezerve față de promisiunea lui D. P. și, prin luna decembrie a anului 2012, în timpul unei vizite la arest, i-am indicat soției să-i dea suma de 20.000 de euro lui D. P., mai precis i-am spus soției mele să-i dea 10% din suma promisă iar restul ar urma să-i dau după ce ies din arest, datorită intervenției lui D. P.. La următoarea vizită soția a confirmat că i-a dat lui D. P. suma de 20.000 de euro și mi-a spus că a primit asigurări de la acesta că va obține să fiu cercetat în stare de libertate."
În fața instanței însă, inculpatul a revenit, susținând că această declarație a fost dată ca urmare a presiunilor exercitate, constând în amenințarea cu arestarea soției și a altor membrii ai familiei sale. Conform declarației date de inculpat în fața instanței de judecată: „avocatul ales a semnat declarația la solicitarea mea, eu fiind cel care i-am relatat despre presiunile făcute."
Declarațiile date de inculpatul G. G. la termenul de judecată sunt însă contrazise de întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale, iar presiunile la care a făcut referire nu sunt susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză, în timp ce declarația dată în cursul urmăririi penale este confirmat prin declarațiile constante ale inculpatului L. G..
De asemenea, nici declarațiile date de inculpatul D. P. în fața instanței nu pot fi coroborate cu alte mijloace de probă administrate. Astfel, deși inculpatul D. P. este cercetat pentru o faptă al cărei element material presupune remiterea unei sume de bani inculpatului L. G. în vederea remiterii mai departe către inculpatul C. C. în vedere punerii în libertate a unor persoane cercetate în stare de arest, inculpatul D. P. a arătat că: „precizez că am acceptat să-i remit lui L. 25.000 de euro, deoarece doream să cumpăr un teren, iar ulterior acesta a cheltuit banii în interes personal. Am acceptat să-i dau lui L. banii pe teren, deoarece acesta era în zonă, iar abia după identificarea terenului actele ar fi fost încheiate direct pe numele meu". Aceste declarații ale inculpatului D. P. sunt contrazise prin cele susținute de inculpatul L. G., acesta arătând că: „persoana care a avut inițiativa întregii activități a fost D. P., acesta spunându-mi că are mai mulți prieteni în stare de arest. Ca urmare a faptului că unul dintre acești prieteni era cel mai important pentru el, l-am întrebat pe C. C., iar acesta mi-a spus că ar cunoaște pe cineva prin care ar obține liberarea din arest, fiind vorba de o persoană cu care a lucrat anterior. Precizez că urmare a întâlnirii pe care am avut-o la casa mea de vacanță din Teișani, inculpatul P. a adus suma de 150.000 de euro, sumă pe care a luat-o C.. Ulterior, D. P. i-a mai dat și suma de 80.000 de euro, pe care i-am luat eu, banii fiind destinați tot lui C. C. pentru a ajunge la persoana cu privire la care acesta a susținut că ar putea interveni. La cei 150.000 de euro la care am făcut referire precizez că-mi fusese atașat un bilețel pe care erau trecute 5 sau 6 nume ale persoanelor cu privire la care se dorea eliberare. (...) Nu-l cunosc pe inculpatul G. și nici pe soția acestuia, am aflat doar de la D. P. faptul că era vorba despre o sumă de 250.000 de euro". In consecință, instanța va reține că declarațiile inculpatului L. G. nu fac referire la posibilitatea dobândirii unui teren de către inculpatul D. P., apărarea acestuia nefiind susținută de nici un mijloc de probă.
În consecință, Tribunalul a reținut că mijloacele de probă administrate la termenul de judecată din 20.03.2013 nu sunt în măsură a modifica reținerea presupunerii rezonabile conform căreia inculpații aflați în stare de arest preventiv ar fi participat la comiterea faptelor sub aspectul cărora sunt în prezent cercetați. Modul în care actele materiale au fost concepute și puse în executare demonstrează apartenența celor patru inculpați la o subcultură bazată pe risc, din acest punct de vedere gradul de potențial criminogen fiind unul extrem de ridicat, chiar și pentru persoanele care nu au mai intrat vreodată în tangență cu legea penală. Principiul de bază al întregii activități ilicite pare a fi atingerea scopului propus indiferent de mijloacele folosite, indiferent de persoanele implicate, indiferent de valoarea care ar putea fi afectată prin actele ilicite. In aceste condiții inculpatul G. G., dorind să obțină punerea sa în libertate a acceptat implicarea inclusiv a unor persoane din familie, necalculând gravitatea unui astfel de act, important fiind doar scopul, indiferent de consecințele pe care le-ar suferi soția sau alte persoane din familie, față de care, de regulă, există un sentiment de protecție, de ocrotire. Aceste carențe de ordin afectiv, raportate la un sistem de valori bazat pe principiul conform căruia cu bani se poate cumpăra orice, inclusiv libertatea, demonstrează că, odată lăsat în libertate, inculpatul ar putea reveni oricând la activități de genul celor sub aspectul cărora este cercetat.
Cu referire la inculpatul D. P., Tribunalul a reținute că mijloacele de probă administrate până în acest stadiu demonstrează implicarea sa în activitatea pentru care este cercetat, dorința acestuia de a găsi o persoană cu ajutorul căreia să poată obține punerea în libertate a unor persoane arestate demonstrând de asemenea un grad de potențial criminogen extrem de ridicat. Deși din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar rezultă că inculpatul este o persoană care se bucură de stimă și prețuire în colectivitatea din care provine, având o familie organizată, obținând venituri necesare traiului dintr-o activitate onestă, conduita sa fiind evidențiată inclusiv de un reprezentant al confesiunii sale, (caracterizare întocmită de preotul paroh al Parohiei Topraisar, Jud. C.), toate aceste aspecte de necontestat pot fi valorificate la momentul soluționării pe fond a cauzei. Sub aspectul modalității de individualizare a măsurii arestării preventive dispuse în cauză, instanța a reținut că etiologia faptei antisociale nu presupune doar existenta unui anumit tip de personalitate, ci și a unei situații concrete de viață, deoarece, de regulă actul ilicit este răspunsul pe care personalitatea orientată antisocial îl oferă unei situații determinate. Situația concretă de viață creează premise mai mult sau mai puțin favorabile trecerii la act. În funcție de intensitatea orientării antisociale a personalității autorului faptei ilicite, pentru a se trece la săvârșirea unei fapte ilicite, situația concretă de viață poate îmbrăca atât forma condiției necesare, cât și pe cea a condiției necesare și suficiente. Odată întrunite aceste criterii, subiectul este pus în situația de a delibera și de a opta între mai multe variante de comportament. Considerând situația de viață ca fiind propice pentru săvârșirea faptei, rezultatul procesului de deliberare depinde numai de gradul de intensitate al orientării antisociale a personalității, iar aspectul final al deciziei este o reflectarea elocventă a acestei diferențe de grad. Pentru persoana care are o orientare antisocială a personalității deosebit de marcată, rezultatul deliberării este ușor de anticipat. Sistemul propriu de norme și valori îi justifică conduita și îi conferă un caracter legitim. Numai când factorii de risc rezultați din analiza situației concrete de viață sunt foarte mari, opțiunea sa ar putea fi alta. Ca și în cazul inculpatului G. G. și în ceea ce privește activitatea inculpatului D. P. demonstrează un sistem propriu de norme și valori, sistem în care scopul se impune a fi atins, indiferent de mijloacele folosite, indiferent de urmările care ar putea surveni. Or, insistența cu care acest inculpat se pare că a acționat, în sarcina sa fiind reținute mai multe acte materiale demonstrează că odată lăsat în libertate inculpatul ar putea reveni oricând la comiterea unor fapte de acest gen.
În ceea ce-l privește pe inculpatul C. C., acesta a ales să se prevaleze de dreptul la tăcere, mijloacele de probă administrate până în acest stadiu confirmând implicarea sa în activitățile ilicite pentru care este în prezent cercetat. Gradul de pericol concret pe care l-ar presupune lăsarea acestuia în stare de libertate este demonstrat de modul în care a înțeles să acționeze, solicitând și încasând anumite sume substanțiale de bani, lăsând impresia că ar avea influență pe lângă o persoană având calitatea de magistrat, pe care o cunoscuse anterior în activitatea profesională. întâlnirea pe care acest inculpat a avut-o cu martora S. I. M. și dialogul purtat cu aceasta demonstrează un grad de potențial criminogen extrem de ridicat. Conform depoziției martorei menționate: „la întâlnirea pe care am avut-o cu C. C. sâmbătă 26.01.2013 acesta mi-a spus că „mă întreabă ăia de la C. de dvs ". Eu l-am întrebat cine de la C. și dădea din cap ca și cum eu aș fi știut despre cine este vorba. L-am întrebat de vreo patru ori cine de la C., iar la un moment dat el a spus: ăia cu mașina, cu banii "L-am întrebat ce mașină iar el arăta cu mâna spre mașina mea, spunând că acele persoane mi-au băgat banii în torpedou și că am zis că rezolv eu. M-am enervat și cred că l-am întrebat dacă este sănătos la cap, spunându-i totodată că își bate joc de mine și că dacă nu l-aș cunoaște, i-aș da și o palmă, l-am mai spus că la C. am fost anul trecut la mare și că de atunci nu am mai călcat în oraș. C. C. mi-a spus despre dosarul cu primarul de la Năvodari, cu motorina, cu machedonii, iar eu l-am întrebat ce machedoni, întrebându-l despre ce dosare vorbește întrucât eu nu mai soluționez de ceva timp dosare. La un moment dat s-a îndepărtat de mine și mi-a spus, ridicând din umeri că trebuie să plece”. Toată această atitudine a inculpatului C. C. raportat și la denunțul pe care acesta l-a făcut reclamând comiterea de către martoră a unor acte ilicite, în condițiile în care inculpatul avea calitatea de lucrător al poliției, având deci și reprezentarea riscului la care se poate expune făcând un astfel de gest, demonstrează că lăsarea acestuia în libertate prezintă un grad ridicat de pericol concret pentru ordinea publică. Nici în cazul acestui inculpat nu există nici un fel de garanție că, odată pus în libertate nu ar reveni la comiterea unor activități similare.
A mai arătat Tribunalul că, măsura preventivă este deci pe deplin conformă condițiilor legale. În plus. atunci când asupra unei persoane care exercită atribuții specifice autorității de stat, există această suspiciune rezonabilă, dispunerea celei mai severe măsuri preventive se justifică, fiind practic o necesitate. Măsurile dispuse împotriva persoanelor care sunt acuzate și față de care există indicii rezonabile că au comis infracțiuni de corupție trebuie să reflecte nu doar din punct de vedere penal măsura, dar trebuie să și reflecte și mesajul social transmis prin intermediul sistemului judiciar. Unanim criminologii sunt de acord că faptele de corupție trebuie sancționate cu privare de libertate, sancțiuni pecuniare, confiscarea produselor obținute din infracțiune, deoarece corupția necesită și un mesaj de descurajare. De aceea, unul dintre criteriile de apreciere a periculozității pe care o reprezintă trebuie raportate la justețea măsurii aplicate, prin prisma corupției într-o instituție publică a cărei menire este apărarea ordinii sociale. Faptele inculpatului C. C. sunt în măsură să aducă o atingere gravă atât prestigiului Poliției Române, acesta prevalându-se și de această calitate, în momentul în care a susținut că ar fi intrat în legătură cu martora S. I. M. în virtutea exercitării atribuțiilor sale de serviciu, dar și autorităților judiciare, în condițiile în care din mijloacele de probă administrate până în acest stadiu rezultă că persoanele interesate i-ar fi remis bani inculpatului C. tocmai în scopul de a interveni pe lângă o persoană ce avea competența de a decide cu privire la măsuri preventive dispuse în cauze penale.
În referire la inculpatul L. Ioszef, Tribunalul a reținut că acesta a adoptat o poziție procesuală similară cu cea adoptată de inculpatul L. G., solicitând instanței să fie judecat în temeiul dispozițiilor art. 3201 Cpp, cererea sa fiind considerată admisibilă de instanță. Această poziție procesuală nu este însă în măsură să conducă automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța având obligația de a examina această cerere prin raportare la aceleași criterii folosite în cazul celorlalți trei inculpați aflați în stare de arest preventiv. Modul concret în care se reține că faptele ar fi fost comise, constând în acceptarea promisiunii sumei de 30.000 euro, lăsând să se creadă că ar avea influență asupra unui judecător de la Curtea de Apel, al cărui nume l-a comunicat inculpatul G. G. prin intermediul unui mesaj telefonic, mai ales în condițiile în care inculpatul L. fusese cercetat anterior în stare de arest pentru săvârșirea altei infracțiuni demonstrează că lăsarea inculpatului în libertate în acest stadiu procesual prezintă un grad ridicat de pericol concret pentru ordinea publică. Din probele administrate, se poate reține că acest inculpat a profitat din plin de intenția inculpatului G., cunoscând că acesta din urmă ar putea dispune de sume substanțiale de bani, folosind numele unui magistrat pe care îl aflase de la fiul martorului P. V.. Toate aceste manevre pretins folosite în comiterea actelor pentru care este cercetat se impun a fi raportate la faptul că anterior același inculpat fusese cercetat în stare de arest pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. Or, folosirea unei astfel de metode de operare după eliberarea din starea de arest nu demonstrează altceva decât perseverența în comiterea de acte ilicite, inculpatul demonstrând a avea un sigur scop - obținerea unor sume de bani, chiar prin inducerea în eroare a celor dispuși să obțină cu orice mijloace, inclusiv ilicite, un anumit scop. în condițiile în care după data punerii în libertate, inculpatul L. l-a contactat telefonic pe inculpatul G. G. și i-a comunicat acestuia din urmă că are influență asupra magistratului S. O., nu există nici un fel de garanție că și după o eventuală punere în libertate în prezenta cauză inculpatul nu ar reveni la comiterea altor fapte penale prin folosirea aceluiași mod de operare.
În concluzie, Tribunalul a arătat că, în acest stadiu al cercetărilor, singura măsură aptă a servi la buna desfășurare a procesului penal este măsură arestării preventive, motiv pentru care a respins, ca neîntemeiate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații aflați în stare de arest preventiv.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații P. D., L. J. și G. G., solicitând admiterea recursurilor și admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar .
Cu privire la inculpatul L. J. s-a arătat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 1602 C.p.p., iar, la acest moment, față de atitudinea procesuală de recunoaștere, inculpatul nu mai poate zădărnici aflarea adevărului atâta timp cât a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320 ind. 1 C.p.p., solicitând a se da eficiență dispozițiilor art. 136 alin. 8 C.p.p. și a se avea în vedere că nu are antecedente penale, fiind cunoscut ca o persoană respectabilă în societate.
Cu privire la inculpatul G. G. s-a menționat că, la acest moment, raportat la datele concrete ale speței, nu există date din care să rezulte că lăsarea sa în libertate, ar duce la reluarea comiterii actelor de natura celor pentru care este cercetat, neputându-se reține în sarcina sa că ar putea influența audierea unor martori, având în vedere că instanța de fond a admis cererea Parchetului de citare a unui singur martor pentru audiere, nu s-a dispus efectuarea vreunei expertize, iar doi dintre inculpați s-au prevalat de dispozițiile art. 320 ind. 1 C.p.p.
Cu privire la inculpatul P. D. s-a precizat că nu are antecedente penale, are copii în întreținere și la dosar nu există date din care să rezulte că s-ar încerca zădărnicirea aflării adevărului, iar la acest moment nu mai poate distruge probe, nu mai poate influența martori sau experți, invocându-se neegalitatea de tratament din prezenta cauză, condamnată de practica C.E.D.O., având în vedere că doi dintre coinculpați sunt cercetați în stare de libertate.
Examinând încheierea recurată, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
În mod corect, prima instanță a constatat că cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații L. J., G. G. și P. D. sunt neîntemeiate.
Întrucât subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a recurenților-inculpați, în raport de decizia nr. 17/17.10.2011 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii, Curtea urmează a analiza oportunitatea liberării provizorii, apreciind că scopul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestora, scop constând, conform art.136 alin.1 C.p.p., în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, nu se poate realiza și prin liberarea provizorie sub control judiciar, fiind necesară privarea lor de libertate, raportat la natura infracțiunilor deduse judecății, la împrejurările și modalitatea de comitere reținute, precum și la persoana inculpaților G. G. și L. Iozsef care sunt cercetați și în alte cauze penale.
Egalitatea de tratament invocată nu poate fi reținută, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de liberare provizorie formulată de un inculpat analizează temeinicia unei astfel de cereri prin prisma persoanei acestui inculpat și nu prin analogie cu situația juridică a celorlalți coinculpați.
Față de cele expuse, în baza art. 385 ind.15 pct.1 llit.b Cpp, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații L. J., G. G. și P. D. împotriva încheierii de ședință din data de 20.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin.2 Cpp va obliga fiecare dintre recurenții-inculpați la câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații L. J., G. G. și P. D. împotriva încheierii de ședință din data de 20.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._ .
Obligă fiecare dintre recurenții-inculpați la câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. V. R. A. A. B. L.
GREFIER
C. G.
red.R.A.A.
dact.L.G.
ex.2/12.04.2013
red.R.A.N.-T.B.-S.II.P.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 348/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
