Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1841/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1841/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-09-2012 în dosarul nr. 1841/2012
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.1841
Ședința publică din data de 28.09.2012
Curtea constituită din:
Președinte: C. C. C.
Judecător: M. N.
Judecător: R. M.
Grefier:C.-M. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror B. C..
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de recurentul inculpat D. S. împotriva Încheierii de ședință nr.117 din data de 26.09.2012 pronunțată de Tribunalul I. în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat D. S. personal,aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2012 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat învederează instanței că inculpatul dorește să-și retragă recursul.
Recurentul inculpat învederează instanței că își retrage recursul.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de manifestarea de voință a recurentului inculpat.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 26.09.2012, Tribunalul I. a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar însușită de petentul - inculpat D. S. (arestat în baza M.A.P. nr.34/UP/11.09.2012 emis de Tribunalul I.-Secția Penală). În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. a obligat pe inculpatul - petent la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut în fapt că:
Din actele dosarului de urmărire penală nr. 1977/P/2012 instrumentat de P. de pe lângă Tribunalul I. a rezultat că prin rezoluția din data de 10.09.2012 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul D. S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 al. 1– 175 al. 1 lit. i C.pen., constând în aceea că, la data de 10.09.2012 în jurul orei 08:00 - 08:30, în timp ce se afla pe . orașul B., jud. I., în dreptul imobilului cu nr. 31B, vis-a-vis sediul Poliției Orașului B., a încercat să aplice mai multe lovituri de cuțit numitului M. R. A., vizând zona stânga a abdomenului, executarea fiind întreruptă de către numitul R. V., astfel că o lovitură a fost aplicată în zona gambei piciorului drept, provocându-i o plagă înjunghiată. (fila 5 d.u.p.).
De asemenea, prin ordonanța din data de 10.09.2012 emisă de P. de pe lângă Tribunalul I. s-a dispus reținerea acestuia pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 10 septembrie 2012 orele 20:20 și până la data de 11 septembrie 2012 orele 20:20. (fila 7 d.u.p.).
Ulterior, prin ordonanța din data de 11.09.2012 dată în dosarul nr. 1977/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul I., a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul D. S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 al. 1– 175 al. 1 lit. i C.pen. (fila 4 d.u.p.)
Prin încheierea nr. 103/11.09.2012 dată în dosarul nr._ al Tribunalului I.-Secția Penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D. S., pentru fapta prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 al. 1-175 al. 1 lit. i C.pen., pe o perioada de 29 de zile, de la 11.09.2012 până la 09.10.2012, inclusiv, astfel cum rezultă din mențiunile M.A.P. nr. 34 U.P./11.09.2012 emis de Tribunalul I.-Secția Penală.
În continuare, Tribunalul a reținut că potrivit art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În acest sens este, de altfel, și practica obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (din analiza Deciziei nr. 7/2009 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii - obligatorie, conform art. 414/5 alin. 4 Cod procedură penală - rezultând că opinia instanței supreme este în sensul că dispozițiile art. 160/2 alin. 1 Cod procedură penală, vizând cuantumul pedepsei, privesc admisibilitatea cererilor de liberare provizorie).
A mai reținut Tribunalul că potrivit art. 1411 Cod penal prin pedeapsă prevăzută de lege - instituție la care face trimitere art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală - se înțelege “pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau majorare a pedepsei”.
Prin urmare, față de dispozițiile legale enunțate – art. 160/2 al. 1 C.pr.pen. raportat la art. 141/1 C.pen., chiar dacă inculpatul este cercetat pentru tentativă la omor calificat - înjumătățirea limitelor pedepsei nu a putut fi pusă în discuție.
În aceste condiții, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174- art. 175 lit. i Cod penal, pedeapsa prevăzută de lege este cea prevăzută pentru forma consumată, deci pedeapsa prevăzută de dispozițiile art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, respectiv închisoarea de la 15 la 25 de ani.
S-a reținut, pe cale de consecință, faptul că maximul pedepsei închisorii prevăzute de lege- în sensul art. 1411 Cod penal- pentru infracțiunea intenționată cu privire la care este cercetat inculpatul este mai mare de 18 ani.
În raport cu acestea, față de limita maximă a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea cu privire la care inculpatul D. S. este cercetat în cauza de față, s-a constatat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar însușită de petentul-inculpat nu este admisibilă.
Pentru a hotărî în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă, Tribunalul a avut în vedere și faptul că inadmisibilitatea, ca sancțiune procedurală, intervine în cazul în care părțile în proces efectuează acte pe care legea nu le îngăduie.
Or, în condițiile în care legiuitorul a stipulat în mod expres că în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce depășește 18 ani nu se poate acorda liberarea provizorie- sub control judiciar sau pe cauțiune-, Tribunalul a apreciat că cererile de liberare provizorie formulate de un inculpat cercetat în stare de arest preventiv pentru infracțiuni pedepsite cu închisoarea mai mare de 18 ani sunt inadmisibile.
Mai mult, Tribunalul a apreciat că dispozițiile art. 5 par. 3 CADOLF (care nu se rezumă la instituția liberării provizorii și care instituie, de altfel, doar o vocație în beneficiul inculpatului cercetat în stare de arest preventiv) nu pot permite judecătorului național să treacă peste dispozițiile dreptului intern, mai ales în condițiile în care în prezent Codul de procedură penală român prevede numeroase garanții și mijloace procedurale ce răspund exigențelor stabilite de art. 5 par. 3 CEDO, dincolo de instituția liberării provizorii- sub control judiciar sau pe cauțiune.
Totodată, pentru a hotărî în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă, Tribunalul a avut în vedere și faptul că o eventuală interpretare în sensul restrângerii motivelor de admisibilitate la condițiile formale prevăzute de art. 1606 Cod procedură penală ar fi excesivă și nu ar răspunde însăși substanței sancțiunii inadmisibilității, fiind vădit faptul că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie nu presupun un examen al fondului cererii.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul D. S. fără a arăta, în scris, motivele de critică.
În ședința de judecată de la data de 26.09.2012, inculpatul D. S. și-a manifestat personal, voința expresă și neechivocă de a-și retrage recursul.
Văzând că sunt îndeplinite condițiile art.3854 alin.2 rap. la art.369 Cod procedură penală,
Văzând și art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Curtea, va lua act de retragerea recursului formulat de recurentul inculpat D. S. împotriva încheierii penale din data de 26.09.2012 pronunțată de Tribunalul I.. În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/4 rap. la art. 369 Cod procedură penală ia act de retragerea recursului formulat de recurentul inculpat D. S. împotriva încheierii penale din data de 26.09.2012 pronunțată de Tribunalul I..
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. C. C. N. M. M. R.
GREFIER,
S. M. C.
Red.C.C.C.-17.10.2012
Dact. A.A.
2 ex.-17.10.2012
Tribunalul I.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
