Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 5/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 5/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ nr.5
Ședința din Camera de Consiliu de la data de 13 februarie 2014
Curtea constituită din:
Judecător de Drepturi și Libertăți: A. E. B.
Grefier: C. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București – reprezentat prin procuror AMARYL S..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul I. împotriva încheierii nr.1/UP/03.02.2014, pronunțată de Tribunalul I. în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu a răspuns intimata inculpată D. A. M. personal, în stare de libertate, asistat de avocat din oficiu R. A. cu delegație nr.5100 emisă de Baroul București-SAJ.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebată fiind, intimata inculpată Dumnitru A. M. arată că menține declarația dată anterior în cauză.
Judecătorul de Drepturi și Libertăți procedează la audierea intimatei inculpate D. A. M., declarația acesteia fiind consemnată în proces-verbal semnat și atașat la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației formulate.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită admiterea contestației, casarea încheierii pronunțată de instanța de fond și, rejudecând, arestarea preventivă a inculpatei, apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege în acest sens, existând suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetată, respectiv declarația inculpatei de recunoaștere a faptei, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarații de martori, expertiza medico-legală.
De asemenea, arată că fapta pentru care este cercetată inculpata este pedepsită cu închisoarea mai mare de 5 ani, pedeapsa fiind între 10-20 ani, iar pe de altă parte există probe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura faptei săvârșite, modalitatea comiterii acesteia, instrumentul folosit, zona vizată, urmarea produsă și rezonanța negativă a acestui gen de faptă.
Pentru aceste motive solicită admiterea contestației, iar în baza art.229 C.p.p. sesizarea autorității tutelare cu privire la cei doi minori ai inculpatei.
Având în vedere argumentele mai sus arătate, consideră că măsura controlului judiciar este o măsură insuficientă.
Apărătorul din oficiu al intimatei D. A. M., având cuvântul, solicită menținerea încheierii pronunțate de instanța de fond, respectiv menținerea măsurii controlului judiciar, apreciind că și astfel poate fi atins scopul măsurilor preventive, respectiv buna desfășurare a cercetărilor penale.
Într-adevăr fapta comisă are un grad foarte ridicat de pericol social, dar circumstanțele reale ale comiterii faptei, pe care inculpata a recunoscut-o, cât și cele personale, inculpata fiind provocată să reacționeze, atât ea cât și copilul său erau amenințați și bătuți frecvent de decedat, sunt elemente de natură a susține că se poate menține măsura controlului judiciar, inculpata fiind nevoită să pună capăt violențelor din familie.
În circumstanțiere, arată că inculpata are doi minori care au nevoie de grija și atenția mamei, nu pot fi lăsați în grija oricui, iar organele statului, în opinia apărării, au fost deficitare în ce privește situația acesteia și a minorilor săi.
Intimata inculpată D. A. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă foarte mult situația în care se află, solicită să fie lăsată în libertate pentru a avea grijă de copii. Mai arată că a fost obligată să locuiască cu decedatul, acesta nu i-a dat voie să plece.
CURTEA:
Prin încheierea nr.1/UP din ședința din Camera de Consiliu din data de 03.02.2014, Tribunalul I. a respins cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul I., de luare a măsurii arestării preventive a inculpatei D. A. M., ca neîntemeiată.
În temeiul art.227 alin.2 Cod procedură penală, rap. la art.211 – 215 Cod procedură penală a luat față de inculpată măsura preventivă a controlului judiciar și în baza art.215 alin.1 Cod procedură penală i-a impus pe timpul cât se află sub control judiciar, să respecte obligația prevăzută de acest text.
Judecătorul fondului și-a argumentat soluția, considerând că în cauză există probe și indicii temeinice, în sensul art.202 alin.1 Cod procedură penală, din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor, prevăzută de art.188 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 alin.1 lit.a Cod penal, constând în aceea că, în dimineața zilei de 02.02.2014, în jurul orei 7:30, în timp ce se afla în locuința din Orașul Chitila, ., jud.I., pe fondul unui conflict spontan, l-a înjunghiat pe concubinul său, M. A. – F., aplicându-i o lovitură de cuțit în zona inimii, care a condus la decesul victimei.
Pe de altă parte, s-a apreciat că, deși din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, în cauză nu este îndeplinită și cea de-a doua condiție cerută în mod imperativ de disp.art.223 alin.2 Cod Procedură Penală, în acest sens reținându-se că lăsarea în libertate a inculpatei nu generează o stare de pericol pentru ordinea publică.
Pentru a ajunge la această concluzie, judecătorul s-a raportat la faptă, la modul și circumstanțele comiterii acesteia, a anturajului și a mediului din care inculpata provine, a antecedentelor penale, considerând că, deși pericolul abstract al infracțiunii săvârșite de inculpată este deosebit de ridicat, aspect reliefat chiar de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul și circumstanțele de comitere a acesteia pun în lumină o periculozitate mult diminuată, atât a inculpatei, cat si a faptei propriu – zise.
Astfel, Tribunalul a reținut că fapta a avut loc pe fondul unei relații de concubinaj de 6 luni de zile, perioada de timp în care partea vătămată a avut în dese rânduri o atitudine violentă din punct de vedere fizic și psihic atât față de inculpată, cât și față de copiii acesteia proveniți dintr-o altă relație de concubinaj. Instanța a constatat, de asemenea, că inculpata a fost amenințată în dese rânduri cu moartea dacă alegea să pună capăt relației de concubinaj. Totul a degenerat în dimineața zilei de 02.02.2014, când partea vătămată, fără un motiv justificat, a lovit-o și a înjurat-o pe fiica inculpatei, precum și pe aceasta din urmă. Mai mult, partea vătămată a ieșit din dormitor, a luat un cuțit din bucătărie, s-a întors în același loc și a amenințat-o pe inculpată cu moartea.
Pe fondul acestor împrejurări, sub stăpânirea unei puternice emoții determinate de violenta repetitivă a părții vătămate și de temerea produsă de aceasta, inculpata a lovit-o o singură dată pe victimă în zona inimii cu un cuțit cu lama scurtă, provocându-i o plagă de mici dimensiuni. În aceste condiții, plecând de la instrumentul folosit și ajungând la rezultatul produs, Tribunalul a apreciat că susținerea inculpatei în sensul că nu a dorit să o ucidă pe partea vătămată, ci doar să o sperie, are suport în toate circumstanțele speței, astfel cum acestea sunt conturate de probele administrate până la acest moment procesual.
Pe de alta parte, Tribunalul a constatat că inculpata este neșcolarizată, provine dintr-un mediu social sărac, a avut o atitudine procesuală de recunoaștere și regret a faptei săvârșite si, mai ales, are în întreținere doi copii minori care, la vârsta lor fragedă, au nevoie de grija și atenția mamei.
In concluzie, pe baza evaluării faptei săvârșite de inculpată, a mediului social din care aceasta provine, a antecedentelor penale și a situației familiale, Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive nu este proporțională cu gravitatea acuzației și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, mai ales că este mai mult decât previzibil că inculpata, lăsată in libertate, nu va mai săvârși alte fapte prevăzute de legea penală.
Încheierea a fost contestată de P. de pe lângă Tribunalul I. pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, ce țin de evaluarea greșită a primei instanțe legată de pericolul pentru ordinea publică reprezentat de inculpata D. A. M., care a comis o faptă gravă de omor, argumentele susținute oral prin reprezentantul său sunt consemnate pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Curtea, în baza propriei evaluări a datelor cauzei, consideră critica Parchetului ca fiind neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Judecătorul fondului a acordat o relevanță deosebită împrejurărilor că inculpata D. A. M. nu a dorit să o ucidă pe partea vătămată, ci doar să o sperie și că a fost, în prealabil, amenințată de către victimă.
Or, din declarațiile existente deja la dosar, reiese că la incident au fost de față doar inculpata și victima, astfel că nu se poate determina justețea afirmației acesteia, iar pe de altă parte, chiar dacă am credita ceastă ipoteză, ea nu poate reprezenta o justificare a acțiunii disproporționate a inculpatei, cu atât mai mult cu cât ea însăși recunoaște că acesta lăsase cuțitul pe masă (declarația inculpatei la Curtea de Apel București ).
Mai mult, din derularea episodului infracțional reiese intenția inculpatei de a ucide victima, reliefat de faptul că aceasta și-a lovit concubinul cu cuțitul direct într-o zonă vitală și cu o intensitate suficientă, ca dintr-o singură lovitură să-i provoace decesul.
Curtea nu poate reține ca pertinente nici susținerile că aceasta nu a putut pleca de la victimă, pentru că se temea că va fi omorâtă de aceasta, pe de o parte, pentru că nu există probe în acest sens, iar pe de altă parte, din propriile sale declarații reiese că a avut numeroase oportunități de a se separa de victimă (a plecat singură în Elveția, ea fiind cea care l-a chemat și pe el, apoi la reîntoarcerea în țară fiecare s-a dus în altă parte, reunindu-se ulterior).
Nici celelalte împrejurări invocate de prima instanță drept motiv de respingere a propunerii de luare a măsurii arestării preventive a inculpatei (gradul redus de instrucție, mediul sărac), nu pot elimina sau diminua gravitatea faptei săvârșite de aceasta și pericolul social pe care aceasta îl reprezintă pentru comunitate, întrucât, în sens contrar, orice persoană cu date sociale similare ei ar fi încurajată să procedeze la fel.
În consecință, considerăm că neizolarea de către societate prin punerea în stare de detenție a unei persoane care ucide o altă persoană, cel puțin pentru o perioadă de timp, ar genera, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale ocrotite de acestea, motiv pentru care niciuna din celelalte măsuri preventive nu sunt corespunzătoare și suficiente pentru prezervarea ordinii de drept și nici pentru atingerea scopurilor măsurii preventive prevăzute de art.202 Cod procedură penală: buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatei de la urmărirea penală ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
În raport de cele ce preced, Curtea, în baza art.425/1 alin.7 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite contestația formulată de P., desființând, în parte, încheierea contestată și rejudecând, în fond:
În baza art.224 Cod procedură penală, va dispune arestarea preventivă a inculpatei D. A. M. pe o durată de 30 de zile, de la data încarcerării.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.425/1 alin.7 pct.2 lit.a C.p.p. admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul I., împotriva încheierii din data de 03.02.2014, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Penală.
Desființează încheierea din data de 03.02.2014, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Penală și rejudecând:
În temeiul art. 224 C.p.p., dispune arestarea preventivă a inculpatei D. A. M., fiica lui I. și L., ns. la 12.05.1990 în orașul Budești, jud.Călărași, domiciliată în orașul Budești, ., nr.15, jud.Călărași, CNP –_, pe o durată de 30 de zile de la data încarcerării.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în cameră de consiliu, azi, 13.02.2014.
PREȘEDINTE,
A. E. B. GREFIER,
C. B.
Red.A.E.B.
Thred.V.D./4 ex./18.02.2014
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 642/2013. Curtea de... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 93/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
