Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 93/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 93/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 93/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.93/A
Ședința publică din data de 14.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C.-N.
JUDECĂTOR: S. M.
GREFIER: D. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI și de partea civilă ., împotriva sentinței penale nr.524/03.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul inculpat N. L. C., personal și asistat de avocat ales I. T. B. cu împuternicire avocațială nr.133/2013, fila 22 dosar și avocat din oficiu Șovăgău L. în baza împuternicirii avocațiale nr._/28.11.2013 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 17 din dosar, lipsind recurenta parte civilă . și intimata parte vătămată METROU C. CARRY ROMÂNIA SRL BĂNEASA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă avocat din oficiu Ș. L. și solicita a se lua act de încetarea mandatului pentru intimatul inculpat N. L. C., prin prezentarea apărătorului ales, de asemenea solicită a se aprecia asupra onorariului parțial.
Curteaconstată, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, că prezenta cauză se soluționează potrivit legii noi referitoare la apel în compunerea specifică acestei căi de atac, recurentul – inculpat dobândind calitatea de apelant – inculpat.
Instanța, în temeiul pre.art.83 NC.p.p., aduce la cunoștință inculpatului faptele care formează obiectul cauzei și că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că s-a formulat recurs
avându-se în vedere greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat pe motiv că nu s-a făcut dovada că inculpatul este autorul.
Urmare a probatoriului administrat și contrat aprecierilor instanței de judecată, apreciază că tocmai acest probatoriu demonstrează că inculpatul este persoana care a sustras acea sticlă de coniac în valoare de 9.919,99 lei.
Menționează că audiat fiind martorul Ș. L. a relevat împrejurarea că înainte cu 7 zile de comiterea faptei inculpatul a văzut sticla pe raftul magazinului, a dorit să o fotografieze și pentru că nu i s-a permis, soția a fost aceea care a efectuat fotografia, în timp ce inculpatul a distras atenția paznicului, părăsind apoi magazinul. Acest aspect a fiind confirmat și de imaginile video.
După 7 zile inculpatul a revenit în același magazin s-a oprit la același magazin, în fata aceleiași sticle și profitând de neatenția ia sticla și iese cu ea pe la casa de marcat fără a o achita paznicului.
Conform raportului întocmit de dispecerul de serviciu, dispariția sticlei a fost sesizată în aceeași zi la orele 10,20, iar din procesul verbal de vizionare a acestei, singura persoană care a fost interesată de acea sticlă, a fost inculpatul care a luat-o din raft la orele 09,13.
De asemenea Tribunalul, a remarcat faptul că dacă ar fi intenționat sa verifice prețul sticlei, inculpatul ar fi luat cu totul or, el a scos sticla din cutia pe care se afla codul de bare, pentru a-i fi mai ușor să-i scoată sistemul de siguranță.
Mai mult inculpatul în faza de urmărire penală a susținut că a luat sticla și s-a dus s-o verifice la o bornă de prețuri, în condițiile în care aceste borne nu existau, în magazin erau doar borne mobile aflate în posesia unor angajați.
În fata instanței de judecată inculpatul revine asupra acestei declarații și susține că a verificat prețul sticlei la borna mobila aflată la un angajat al magazinului, angajata care nu a putut fi identificat deoarece în realitate lucrurile nu s-au petrecut așa.
De altfel, modificarea declarației dată în faza de urmărire penală a intervenit după ce inculpatul a luat act de materialul de urmărire penală, astfel încât în fața instanței și-a făcut apărarea în funcție de acest aspect, aceasta declarației reprezentând singurul argument pe care își întemeiază instanța de fond soluția de achitare.
Referitor la aceste borne de verificarea prețurilor instanța de fond a constatat că potrivit verificărilor făcute la intimata parte vătămată METROU C. CARRY ROMÂNIA SRL BĂNEASA, în acest magazin în perioada 01.01._12, nu existau montate borne de verificare. Mai mult martorul Ș. L. precizează că nu existau nici măcar borne mobile.
Chiar în ipoteza în care aceste borne mobile existau, se aflau doar în posesia unui angajat al fiecărui raion și dacă inculpatul ar fi verificat produsul la un astfel de angajat, nu există nicio logică pentru care inculpatul ar fi abandonat sticla pe un raft oarecare și nu ar fi lăsat-o angajatului la care a verificat-o.
Totodată, pe niciuna din camerele video din incinta magazinului nu este surprins inculpatul verificând prețul sticlei.
Nu în ultimul rând trebuie remarcat că nu este prima dată când inculpatul și soția sa se află în situația de a da explicații în legătură cu dispariția unor produse de lux din alt magazin.
Concluzionând în baza art.421 pct.2 lit.a NC.p.p. solicită admiterea apelului parchetului desființarea în totalitate a hotărârii instanței de fond și rejudecând în temeiul prev.art.386 al.1 Nc.p.p.cu aplic.art.5 al.1 NC.p.p., să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din 208-209 al.1lit.e C.p în infr.prev. de art.228 al.1 NC.p.
În temeiul art.228al.1 NC.p cu aplic.art.5 NC:p. solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre mediul special prevăzut de legea penală dată fiind modalitatea de comitere a faptei, valoarea prejudiciul creat, atitudinea procesuală.
În baza art.65 NC:p. solicită aplicarea pedepsei accesorii prev. de art.66 al.1 lit.a,b NC.p. și a pedepsei complementare prev. de art.66 al.1 lit.a,b NCp. pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei. De asemenea solicită obligarea inculpatului la plata către partea civilă a contravalorii bunului sustras precum și la cheltuieli judiciare avansate de stat.
Apărătorul intimatului inculpat N. L. C. solicită respingerea apelului parchetului ca fiind nefondat.
Consideră că nu există probe care să ateste cu certitudine că inculpatul ar fi luat sticla și că ar fi ieșit din magazin cu ea.
În opinia apărării există un dubiu căruia trebuie să i se dea eficiență în favoarea inculpatului.
Menționează că apărarea consideră că parchetul aduce în discuție critici care exced materialului probator administrat în cauză.
Privind acea trimitere la existența bornelor mobile și la faptul că nu există nicio persoană care să ateste că inculpatul ar fi verificat acea sticlă la o asemenea bornă, apreciază că este excesivă și trebuie a fi înlăturată de instanța de control judiciar.
Apreciază că din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească nu reiese fără putință de tăgadă că inculpatul ar fi cel care ar fi ridicat sticla din raftul pe care se afla.
Consideră că soluția de achitare a inculpatului, clientul său, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, este legală și temeinică și solicită a fi menținută.
Intimatul inculpat N. L. C. având ultimul cuvânt, arata că este de acord cu concluziile puse de apărătorul sau ales și precizează că nu este vinovat.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față:
Prin sentința penală nr.524/03.06.2013, pronunțată în dosarul_, Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 al.1 lit.c Cod procedură penală a achitat pe inculpatul N. L. C., fiul lui V. și S., născut la 23.07.1967 în mun. Onești, jud. Bacău, CNP_, domiciliat în C., .. 44, județ C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit.e Cod penal.
În baza art. 346 alin. 3 Cod procedură penală, a respins acțiunea civilă a părții civile S.C. S. F. S.R.L. cu sediul in sector 4, București, .. 97, ., ..
A luat act că partea vatamata . Romania SRL Baneasa cu sediul in București, .. 44 D, sector 1 nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 192 pct. 1 lit. a, b Cod procedură penală, a obligat partea vătămată . Romania SRL Baneasa și partea civilă S.C. S. F. S.R.L. la plata sumei de câte 500 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2011 din data de 22.11.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul N. L. – C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1-209 alin. 1 lit.e C.pen.,
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 28.11.2012 sub nr._ .
În motivarea actului de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, că la data de 01.10.2011, în jurul orelor 09.00, înv. N. L.-C., venind din C. în București pentru a face cumpărături, a intrat în M. Băneasa București, unde, profitând de neatenția angajaților, a sustras din standul HUMIDOR, Raionul Băuturi Alcoolice, din incinta M. C.&Carry România SRL, o sticlă de coniac Hennessey Richard, în valoare de 9.919.99 lei, fără a o achita la casele de marcat. Sustragerea bunului în cauză s-a efectuat după ce anterior, cu 7 zile în urmă, respectiv în data de 24.09.2011, aflându-se împreună cu soția sa N. G. în același stand, și fiind surprinși de prețul foarte ridicat al produsului, au cerut permisiunea de a face poze agentului de pază Ș. L.-C.. Întrucât au fost refuzați, în timp ce învinuitul îl ținea de vorbă, N. G. cu ajutorul unui telefon mobil, a fotografiat sticla în cauză.
Situația de fapt astfel reținută prin actul de sesizare a rezultat din următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: declarație învinuit N. L.-C., declarație martor Ș. L.-C. , declarație martor P. M. , declarație martor N. G. , înregistrări video și procesele verbale de redare a înregistrărilor , înscrisuri, proces-verbal de cercetare la fața locului cu planșa fotografică aferentă , procese-verbale de recunoaștere după planșă fotografică , proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare.
Partea vătămată M. C.&Carry România SRL Băneasa nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
. - societatea de pază a achitat contravaloarea prejudiciului magazinului M., s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât prejudiciul nu a fost recuperat.
În cursul cercetării judecătorești, a fost audiat inculpatul N. L.-C., a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere (atașate la filele 34-35) și proba testimonială, fiind audiați martorii din lucrări Ș. L. (fila 27), N. G. (fila 28), P. M. (fila 33).
La solicitarea instanței, a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului N. L.-C. (f.8), din care rezultă că împotriva acestuia s-a pus in miscare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin.1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen.
Analizând probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, instanța a apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpatului N. L.-C. săvârșirea infracțiunii de furt calificat din data de 01.10.2011 în dauna părții vătămate M. C.&Carry România SRL Băneasa și va pronunța achitarea acestuia.
Potrivit motivelor expuse în cuprinsul actului de sesizare, reținerea săvârșirii infracțiunii de furt calificat în sarcina inculpatului se intemeiază pe declarațiile martorilor, înregistrările video, înscrisurile existente la dosar (adrese de la M. Băneasa, procese-verbale, inclusiv cel de recunoaștere din planșă fotografică), coroborate cu modul de operare (plănuirea infracțiunii cu 7 zile înainte, fotografierea pe ascuns a sticlei de coniac cu ajutorul telefonului soției, . oară în standul Humidor în data de 01.10.2011, efectuarea unei ture rapide de încăpere, luarea sticlei de coniac de pe raft și ieșirea din M. Băneasa pe la casa de marcat nr. 6 fără a o achita), precum și cu atitudinea procesuală a învinuitului (încercarea de inducere în eroare a organelor judiciare prin invocarea unui abandon al sticlei după verificarea la o bornă de control preț care s-a dovedit că nu exista la acel moment).
Astfel, la data de 03.10.2011, organele de poliție ale Secției 2 au fost sesizate de către reprezentanții hipermarketului M. Băneasa cu privire la faptul că la data de 01.10.2011 o persoană de sex bărbătesc a sustras din Humidor, raionul băuturi, o sticlă de 0,70 litri Hennessey Richard în valoare de 9.919.99 de lei.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului a reieșit că încăperea în care se afla sticla de băutură (standul HUMIDOR, Raionul Băuturi Alcoolice ) este prevăzută cu pereți de sticlă și camere de supraveghere.
Din procesul verbal de redare a înregistrărilor video surprinse în data de01.10.2011 în standul HUMIDOR a reieșit că a intrat o persoană de sex bărbătesc care se uită la sticla de băutură, o ia din cutie și iese cu ea din raion (f.96 d.u.p.).
În urma verificărilor înregistrărilor video din zilele anterioare, s-a observat că în data de 24.09.2011 aceeași persoană, însoțită de o alta de sex feminin, a intrat în raionul Humidor, s-a uitat la sticlele expuse și a vorbit cu agentul de pază (f.84 d.u.p.). În timp ce persoana respectivă vorbește cu agentul de pază, femeia fotografiază cu un telefon mobil raftul cu sticle conținând băuturi alcoolice scumpe. După câteva minute, cele două persoane in cauză au fost surprinse de camera video ieșind pe la casa de marcat fără cărucior și fără a factura vreun produs.
Din declarația martorului Ș. L.-C., angajat al societății de pază . a rezultat că la data de 24.09.2011, o persoană de sex bărbătesc a intrat în raionul de băuturi alcoolice însoțit de o femeie, iar, întrucât a fost întrebat dacă poate fotografia sticlele de băutură, a luat legătura cu șeful de raion, i-a transmis acestuia că nu se poate, motiv pentru care bărbatul a plecat.
În continuare, a arătat că la data de 01.10.2011, când a aflat de la șeful de tură M. M. că o sticlă de băutură a fost sustrasă, a verificat înregistrările video din aceeași zi, surprinse de camerele de supraveghere cu care era prevăzut raionul și a constatat că bărbatul care lua sticla este una și aceeași persoană care cu câteva zile în urmă îl întrebase daca poate fotografia sticlele, precum și faptul că în timp ce bărbatul îl ținea de vorbă, femeia a fotografiat cu telefonul mobil sticla de coniac Hennessey Richard. Totodată, a precizat că le poate recunoaște pe cele două persoane.
Dovada prejudiciului în cauză, datorat sustragerii sticlei de coniac a fost făcută prin înscrisurile depuse la dosar de către partea vătămată M. C.&Carry România SRL și partea civilă ..
Totodată, din raportul de activitate întocmit în data de 01.10.2011 de către șeful de tură M. M., a reieșit faptul că dispariția sticlei de pe raftul din stânga a fost constatată în aceeași zi, orele 10.20, ocazie cu care împreună cu dispecerul de serviciu S. G., au vizionat înregistrările și au observat cum o persoană de sex masculin în vârstă de aprox. 45-50 de ani, păr grizonat, ce avea atârnată de umăr o geantă, a luat de pe raft, din cutie, sticla de Hennessey Richard și apoi a ieșit pe la casa de marcat nr. 6 fără a factura nimic.
În urma verificărilor efectuate de organele de poliție, persoana în cauză a fost identificată în persoana numitului N. L.-C..
Din procesele verbale de efectuare a recunoașterii după planșă fotografică de către martorul Ș. L.-C. (f.68 și f.74 d.u.p.), a reieșit că acesta i-a recunoscut pe N. L.-C. și pe N. G. ca fiind cele două persoane care la data de 24.09.2011 se aflau în raionul Humidor. După vizionarea înregistrărilor, acesta a recunoscut ca fiind una și aceeași persoană pe numitul N. L.-C., care a intrat în raion și la data de 01.10.2011 și care a luat de pe raftul din stânga a standului HUMIDOR sticla de coniac Hennessey Richard.
Din declarația martorului P. M., angajat al M. Băneasa a reieșit faptul că încăperea unde sunt expuse băuturile mai scumpe este prevăzută cu camere de supraveghere, dar nu are porți senzormatice chiar la ieșire, deoarece produsele se achită la casele de marcat generale. De asemenea, a arătat că la data de 01.10.2011 când era de serviciu, a fost întrebat de un agent de pază dacă a vândut vreo sticlă de cognac, întrucât nu mai e la locul ei, iar cu ocazia verificării stocului scriptic a constatat că nu fusese vândută. Acesta a mai precizat că sticlele în sine sunt prevăzute cu un sistem de alarmă, iar cel aplicat pe sticla de coniac a fost găsit ulterior la alt raion. Magazinul nu a fost prevăzut cu borne de verificare a prețurilor.
A mai precizat martorul în fața instanței (f.33 d.i.) că pe fiecare raion există un verificator mobil de prețuri, aflat asupra unuia dintre angajați, care poate fi folosit de orice angajat al magazinului.
Martora N. G., fiind audiată, a declarat că într-adevăr s-a aflat împreună cu soțul ei, inculpatul N. L.-C., în M. Băneasa la data de 24.09.2011 unde s-au uitat la sticlele de băutură, fără a cumpăra însă vreuna. Ulterior, au revenit și cu alte ocazii dar nu a văzut ca soțul său să sustragă vreo sticlă de cognac.
A mai susținut martora că soțul său dorea să facă o fotografie în raionul de băuturi scumpe, pe care crede că a și făcut-o, întrucât prețul unei sticle i s-a părut foarte mare și nu îi venea să creadă că sticla valora atât de mult.
Pe parcursul cercetărilor, inculpatul N. L.-C. a recunoscut că s-a aflat în M. Băneasa la data de 24.09.2011, că l-a întrebat pe agentul de pază de la raionul de băuturi alcoolice Humidor dacă poate fotografia sticla, dar întrucât a fost refuzat, a plecat împreună cu soția sa, N. G., care îl însoțea.
În continuare inculpatul a arătat că ulterior, la data de 01.10.2011 a revenit în M. pentru a face diferite cumpărături, fără a fi însoțit de cineva și s-a dus și la raionul Humidor. S-a uitat din nou la sticle și văzând-o pe cea de coniac Hennessey Richard care costa aproape 10.000 de lei și nevenindu-i să creadă, a luat-o din cutie, a părăsit zona și s-a dus la o bornă de verificare a prețului pentru a se convinge că este real, după care, după ce a verificat prețul, a lăsat sticla lângă bornă și a plecat din magazin.
Instanța nu a putut reține susținerea Parchetului că declarațiile inculpatului (în sensul că a verificat sticla de coniac Hennessey Richard la bornă, iar ulterior a abandonat-o lângă aceasta) ar fi nesincere, din următorul motiv: deși în incinta magazinului nu erau montate borne de verificare control preț al produselor, existau totuși verificatoare mobile de prețuri, astfel cum reiese din declarațiile martorului P. M. și ale inculpatului. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a precizat că a luat sticla și a verificat prețul la borna unui lucrător din cadrul supermarketului, care era pe raionul „băcănie” și aranja marfa pe rafturi (angajat care nu a fost identificat de organele de poliție).
În consecință, instanța nu a putut reține în sarcina inculpatului o „atitudine de incercare de inducere in eroare a organelor judiciare prin invocarea unui abandon al sticlei după verificarea la o bornă inexistentă”, atâta timp cât s-a dovedit că exista fie și numai posibilitatea de a verifica prețul unui produs la o borna de control mobilă din cadrul magazinului.
Instanța a constatat că declarațiile martorilor coroborate cu înregistrările video și procese-verbale întocmite în cauză dovedesc faptul că în data de 01.10.2011, în jurul orelor 09.05, inculpatul N. L.-C., a intrat în standul HUMIDOR, de unde a luat de pe raft o sticlă de coniac Hennessey Richard în valoare de 9.919.99 lei, iar în jurul orelor 09.15 a ieșit pe la casa de marcat nr. 6, fără cărucior și fără a factura vreun produs. Sistemul de alarmă aplicat pe sticla de coniac a fost înlăturat și a fost găsit abandonat la alt raion.
De asemenea, a constatat că susținerile inculpatului N. L.-C. (că, după verificarea prețului, a abandonat sticla la un alt raion) nu sunt contrazise de materialul probator administrat, din ansamblul acestuia reieșind doar că, la data săvârșirii faptei, inculpatul a luat sticla de pe raft, dar a părăsit incinta magazinului fără a o avea asupra sa.
Instanța a mai constatat că inculpatul în mod constant a susținut această explicație, arătând că dorea să fotografieze sticla pentru a se convinge că este identică cu cele văzute de inculpat in străinătate. Inculpatul a crezut că sticla de cognac costă 100 lei, nu 10.000 lei și din acest motiv a luat-o de pe raft, pentru a verifica pretul la o bornă, după care a lăsat-o în magazin și a plecat. Inculpatul și-a menținut această declarație atât cu ocazia audierii sale de către organele de Poliție (f.42 d.u.p.), cât și în fața instanței de judecată (f.22 d.i.).
Potrivit art. 62 Cod pr. Penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, probe care potrivit art. 63 Cod pr. penală nu au valoare mai dinainte stabilită.
Totodată, instanța a avut în vedere faptul că la pronuntarea unei condamnări trebuie să își intemeieze convingerea asupra vinovăției inculpatului pe baza unor probe sigure, clare, certe or, în cauza de față probele în acuzare menționate în cuprinsul actului de sesizare nu au acest caracter.
Instanța a reținut că din probele administrate nu se poate stabili fără nici un dubiu că inculpatul N. L.-C. a săvârșit fapta de furt calificat .
S-a apreciat că mențiunile tuturor proceselor verbale intocmite in cauză și declarațiile martorilor audiați au doar rolul de a proba că bunul respectiv s-a aflat în posesia inculpatului în incinta supermarketului, că sistemul de alarmă aplicat pe sticla de coniac a fost înlăturat, fiind abandonat la alt raion, dovada prejudiciului a fost făcută prin înscrisurile depuse la dosar de către partea vătămată M. C.&Carry România SRL și partea civilă ., fără a se proba în mod indubitabil că inculpatul N. L.-C. savârșit fapta, acesta părăsind magazinul fără produse, astfel cum s-a observat din înregistrarea video.
Găsirea sistemului de alarmă ce fusese aplicat pe sticla de coniac, la un alt raion nu a dovedit că inculpatul N. L.-C. a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.
Instanța a observat că, în rechizitoriu, trimiterea in judecată a inculpatului este întemeiată și pe prezența acestuiaîn standul HUMIDOR cu 7 zile înainteși fotografierea sticlei de cognac cu telefonul soției, însă instanța a apreciat că acest aspect nu este de natură să înlăture dubiul cu privire la persoana care a săvârșit fapta. Astfel cum s-a statuat in literatura juridică, în probațiunea cu probe indirecte, întotdeauna sunt necesare mai multe probe indirecte. Or, în cauza de față instanța nu a putut să condamne pe inculpatul N. L.-C., până ce vinovăția sa nu rezultă cu certitudine din probele administrate.
În aceste condiții instanța a dat eficiență regulii in dubio pro reo și, față de echivocul probatorului administrat și de împrejurarea că nici nu a rezultat că alte probe ar mai putea fi administrate în cauză, a dispus achitarea inculpatului N. L.-C. în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.c Cod pr. penală neavând convingerea că a fost săvârșită de către inculpat.
A luat act că partea vătămată . Romania SRL Baneasa nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât contravaloarea prejudiciului a fost achitată de societatea de pază ..
S.C. S. F. S.R.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 11.198,74 lei reprezentând contravaloarea facturii nr._/22.12.2011 emisă de M. Băneasa (f.15 d.u.p.).
Astfel, pentru a fi angajată răspunderea inculpatului pentru daunele materiale suferite de partea civilă, trebuie să fie îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de Codul Civil, respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu și vinovăția inculpatului.
În cauza de față, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, lipsind vinovăția inculpatului N. L.-C., astfel cum s-a analizat în motivarea laturii penale a cauzei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, recalificat în apel, după . Noului Cod de Procedură penală, P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, criticând sentința pronunțată pentru următoarele considerente:
În mod greșit instanța de judecată a dispus achitarea inculpatului N. L., pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 litera e C.p., dând eficiență principiului in dubio pro reo, față de echivocul probatoriului administrat în cauză și de împrejurarea că nu a rezultat că alte probe ar mai putea să fie administrate.
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de libertate pentru infracțiunea de furt calificat, reținându-se în sarcina inculpatului, în actul de sesizare că, în ziua de 1.10.2011, inculpatul a intrat în M. Băneasa și profitând de neatenția angajaților, a sustras din standul Humidor, raionul de băuturi alcoolice, din incinta M. C.&Carry România SRL, o sticlă de coniac Hennessey Richard, în valoare de 9.919.99 lei, fără să o achite la casele de marcat.
Sustragerea bunului s-a făcut după ce, cu 7 zile în urmă, la 24.09.2011, s-a aflat împreună cu soția sa N. G., în același stand și fiind surprinși de prețul foarte mare al produsului, au cerut permisiunea de face poze agentului de pază Ș. L. C.. Întrucât au fost refuzați, în timp ce inculpatul îl ținea de vorbă pe agentul de pază, numita N. G. a fotografiat sticla în cauză cu telefonul mobil.
Instanța de fond l-a achitat pe inculpat, cu motivarea că, din probele administrate în cauză, nu a rezultat fără dubiu,că inculpatul a comis infracțiunea de furt calificat.
Însă, din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpatul a comis infracțiunea în data de 1.10.2011.
Inculpatul a intrat în data de 1.10.2011 în M. Băneasa ,ora 9,00, pentru a-și face cumpărături și a sustras sticla de coniac Hennessey Richard fără să o achite la casele de marcat.
Din declarația martorului Ș. L. C., angajat al societății de pază S. F. SRL, rezultă că la data de 24.09.2011, în jurul orelor 11,00, în timp ce se afla în raionul de băuturi alcoolice, unde își efectua serviciul de pază, au intrat un bărbat și o femeie care, s-au oprit în dreptul raftului cu băuturi scumpe, anume unde se afla și coniacul Hennessey. Cei doi au întrebat dacă au voie să facă fotografii, martorul comunicându-le că nu au voie, după care bărbatul și femeia au părăsit localul.
Declarațiile martorului sunt confirmate de înregistrările surprinse de camerele video instalate în magazin, pe acestea observându-se că inculpatul și soția sa au intrat în raionul Humidor al magazinului M., în data de 24.09.2011, unde s-au oprit în dreptul unor băuturi alcoolice scumpe și în timp ce inculpatul îl ținea de vorbă pe agentul de pază, soția acestuia a fotografiat cu telefonul mobil raftul cu sticle conținând băuturi alcoolice scumpe. La data de 24.09.2011, cele două persoane ies pe la casa de marcat nr. 10, fără cărucior și fără a factura vreun produs.
Soția inculpatului, martora N. G. a recunoscut că a fost cu soțul său în raionul de băuturi scumpe și că soțul său a fotografiat acele băuturi, însă nu au cumpărat nimic.
Și inculpatul a arătat că la sticla respectivă s-a uitat cu o săptămână sau două înainte.
Așadar, inculpatul a fost în M. cu 7 zile înainte și a fotografiat exact sticla de coniac care urma să fie sustrasă, fără a cumpăra vreun produs, ceea ce denotă că a premeditat comiterea faptei, pregătind în cele mai mici detalii modalitatea în care va fi sustrasă sticla de coniac.
Faptul că acesta a fost scopul primei vizite la M. a rezultat din chiar declarația martorei N. G., care, a arătat că, atunci când a dat prima declarație s-a întors de la Pitești, unde dăduse o altă declarație împreună cu soțul său cu privire la o cutie de icre de 200 lei, de unde rezultă faptul că, pe aceștia îi interesează produsele scumpe.
La data de 1.10.2011, inculpatul a revenit singur în magazinul M., având o geantă pe umăr, a făcut rapid turul încăperii, a luat sticla de coniac de pe raft și a ieșit din magazin pe la casa de marcat nr. 6 fără a factura sticla sau un alt produs, neachitând nimic, având aceeași geantă pe umăr.
Din raportul de activitate întocmit la 1.10.2011 de către șeful de tură M. M. rezultă faptul că, dispariția sticlei a fost constatată în aceeași zi, orele 10,20, ocazie cu care împreună cu șeful de serviciu,S. G., au vizionat înregistrările și au observat că o persoană de sex masculin, cu păr grizonat, de 45-50 de ani, ce avea atârnată pe umăr o geantă, a luat de pe raft o sticlă de Henessey Richard și apoi a ieșit pe la casa de marcat nr. 6, fără a factura nimic.
Potrivit imaginilor surprinse de camerele video instalate în magazinul M. Băneasa, în data de 1.10.2011, la ora 9,00, inculpatul, având o geantă pe umăr, a pătruns în parcarea M. Băneasa, poarta dinspre magazinul Bricostore, iar la 9.05,22 este surprins intrând la raionul Humidor, luând apoi o sticlă conținând coniac Hennessey, de 0,70 ml, apoi părăsește raionul.
La 9.13,10, inculpatul este surprins în timp ce se îndreaptă spre casele de marcat, ieșind pe la casa de marcat nr. 6, fără cărucior și fără a factura vreun produs.
Potrivit declarației martorului P. M., angajat la M. Băneasa, șeful de tură M. M. l-a anunțat că din raionul Humidor lipsește o siclă de Hennessey, ulterior martorul a arătat că a verificat stocul existent și a constatat că sticla sustrasă este singura de pe stoc. Cutia sticlei rămăsese la raft iar sticla lipsea. Martorul a arătat că a aflat ulterior că sistemul de alarmă care era lipit pe sticlă, a fost găsit la un alt raion.
Cu ocazia recunoașterii după planșa foto, martorul Ș. L. l-a recunoscut pe inculpatul N. L. ca fiind una și aceeași persoană care la data de 24.09.2011 se afla în raionul Humidor, fotografiind sticla.
Declarația inculpatului, potrivit căreia a luat sticla și a verificat-o la o bornă a unui lucrător din magazin, pe raionul băcănie, după care a aflat că acea sticlă costă 99 milioane lei vechi și a lăsat-o exact în același loc, lângă angajat, pe un raft și a ieșit, nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Declarațiile inculpatului sunt contradictorii deoarece inculpatul a susținut și faptul că, s-a deplasat cu sticla la o bornă de verificat prețul, la o distanță de 10-50 metri față de stand și apoi a lăsat sticla lângă bornă.
Declarațiile contradictorii ale acestuia sunt o dovadă a faptului că are o atitudine nesinceră, în plus la data de 1.10.2011, în magazin nu erau montate borne de verificare preț al produselor, așa cum rezultă din adresa 41/16.01.2012 a M. România. Și reprezentantul M., G. C. a arătat că, în perioada respectivă în magazinul M. Băneasa nu erau montate borne de citire preț.
Ulterior, inculpatul nu a dorit să mai dea vreo declarație ,la urmărirea penală, însă dreptul la tăcere nu poate să împiedice ca tăcerea, în situații care reclamă explicații din partea acuzatului, să fie luată în considerare în stabilirea pertinenței probelor prezentate în acuzare.
Întrucât prima apărare nu a fost susținută de mijloace de probă, inculpatul a mai dat o declarație în fața instanței, nesinceră și de data aceasta, spunând că de fapt a verificat prețul la borna unui angajat al M., la o casă, fără însă a lăsa sticla acolo, ci a abandonat-o pe un raft.
Nici această declarație nu poate fi reținută deoarece, în perioada 1.01._12, în M. Băneasa nu existau nici pe stîlpi și nici în altă parte borne de verificare a prețului.
În aceste condiții nu sunt întemeiate reținerile instanței în sensul că, în incinta magazinului existau totuși verificatoare mobile de prețuri, astfel cum rezultă din declarațiile martorului P. M. și ale inculpatului, inculpatul verificând prețul la borna unui angajat din cadrul supermarketului, angajat care nu a fost identificat de organele de poliție .În ceea ce privește declarația martorului P., aceasta a fost constantă, precizând atât la urmărirea penală cât și la judecată faptul că, nu au fost montate verificatoare de prețuri .
Faptul că acesta a precizat că în cadrul fiecărui raion exista un verificator mobil de prețuri, aflat asupra unuia dintre angajați, putând fi folosit de orice angajat al instituției respective, nu presupune că inculpatul avea posibilitatea să verifice prețul la un astfel de aparat. Martorul a declarat că numai angajații aveau acces la astfel de aparate, nu și clienții.
Dacă inculpatul ar fi verificat prețul la borna unui angajat al M., este greu de crezut că nu i-a lăsat sticla acestuia, dacă intenția acestuia a fost aceea de a-i verifica prețul.
De asemenea, nu poate fi reținut nici argumentul că inculpatul a părăsit magazinul fără produse, întrucât, acesta a intrat în magazin la ora 9,00, având o geantă pe umăr, s-a dus direct la raionul de băuturi alcoolice, să ia o sticlă pe care o studiase cu 7 zile în urmă, a scos sistemul de alarmă al sticlei și apoi a părăsit magazinul, la 9.13.10, fără cărucior, fără a factura un produs, dar având o geantă pe umăr, rezultând astfel, fără dubii, că inculpatul a comis fapta pentru care este trimis în judecată.
Aflarea adevărului în procesul penal presupune existența unei concordanțe între concluziile la care ajung organele judiciare și realitatea obiectivă privind fapta și autorul ei.
În concluzie, având în vedere prevederile art. 63 alin. 2 C.p.p., care statuează că probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe făcându-se în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, se apreciază că instanța, în mod eronat a înlăturat probele administrate în cauză care sunt pertinente și utile, existând mai multe probe indirecte care conduc la stabilirea faptelor principale.
Mijloacele de probă administrate cu privire la infracțiune, respectiv, raportul de activitate întocmit la 1.10.2011 de șeful de tură, M. M., procesul verbal de vizionare a înregistrărilor video din 6.10.2011, declarațiile martorilor Ș. L. C., P. M., N. G., procesul verbal de cercetare la fața locului, procesele verbale de recunoaștere după planșa foto, adresa 41/16.01.2012 emisă de M. România, toate coroborate cu modul de operare, conduc la concluzia, dincolo de orice dubiu rezonabil, că, la 1.10.2011, inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa.
Astfel, s-a solicitat desființarea sentinței și pronunțarea după rejudecare a unei noi hotărâri legale și temeinice.
În apel, nu s-au administrat probe noi.
Inculpatul nu a consimțit să dea declarație în instanța de apel.
Examinând apelul declarat în cauză, Curtea apreciază că este neîntemeiat.
Aspectele invocate de P. în susținerea criticilor formulate, deși sunt raționamente corecte care conduc la existența unei bănuieli că inculpatul ar fi putut sustrage sticla cu băutură –coniac, nu sunt totuși suficiente pentru a fundamenta o hotărâre de condamnare, atâta vreme cât în cauză există numai probe indirecte, care nu s-au coroborat cu nicio probă directă. Inculpatul, s-a apărat în sensul că, a luat sticla doar pentru a-i verifica prețul la borna unui angajat din raionul băcănie, după care, convins fiind de prețul real al sticlei, a abandonat-o în acel raion. În cauză nu s-au administrat probe certe, care să demonteze, indubitabil, apărarea inculpatului. De asemenea, nu s-au administrat probe certe, care să creeze convingerea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că, inculpatul a ieșit din M., cu sticla de băutură asupra sa. Inculpatul, nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, aceasta însemnând că el este prezumat a fi nevinovat până la proba contrarie, această prezumție legală, fiind transformată la rang de principiu fundamental al procesului penal.
Art. 23 pct. 11 din Constituția României prevede: “până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.“
Acordarea importanței cuvenite prezumției de nevinovăție, este în conformitate cu “Declarația Universală a Drepturilor Omului“ adoptată de O. la 10.12.1948, ratificată și de România, care, în art. 11 alin.1 prevede: “Orice persoană acuzată de comiterea unui delict (infracțiuni), are dreptul să fie presupusă nevinovată până când vinovăția sa va fi stabilită în mod legal, în cursul unui proces public, în care i-au fost asigurate toate garanțiile necesare apărării sale“.
Avand in vedere ca, la pronuntarea unei condamnari, instanța trebuie sa-si intemeieze convingerea vinovatiei inculpatului pe baza de probe sigure, certe si intrucat in cauza probele in acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lasand loc unei nesigurante in privinta vinovatiei inculpatului, se impune a se da eficienta regulii potrivit careia „orice indoiala este in favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumtiei de nevinovatie, un principiu institutional care reflecta modul in care principiul aflarii adevarului, consacrat in art. 3 C. proc. pen., se regaseste in materia probatiunii. Ea se explica prin aceea ca, in masura in care dovezile administrate pentru sustinerea vinovatiei celui acuzat contin o informatie indoielnica tocmai cu privire la vinovatia faptuitorului in legatura cu fapta imputata, autoritatile judecatoresti penale nu-si pot forma o convingere care sa se constituie ., de aceea, ele trebuie sa concluzioneze in sensul nevinovatiei acuzatului si sa-l achite.
Inainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Infaptuirea justitiei penale cere ca judecatorii sa nu se intemeieze, in hotararile pe care le pronunta, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobandita pe baza de probe decisive, complete, sigure, in masură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecatii).
Numai asa se formeaza convingerea, izvorata din dovezile administrate in cauza, că realitatea obiectivă (fapta supusa judecatii) este, fara echivoc, cea pe care o infatisează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar daca in fapt s-au administrat probe in sprijinul invinuirii, iar alte probe nu se intrevad iar îndoiala persistă in ce priveste vinovătia, atunci indoiala este „echivalenta cu o proba pozitiva de nevinovatie” si deci inculpatul trebuie achitat.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță l-a achitat pe inculpat, astfel încât, potrivit art. 421 pct. 1 litera b C.p.p., va respinge apelul declarat ca neîntemeiat.
Conform art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr.524/03.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Onorariu parțial pentru avocatul din oficiu de 50 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă S.C. S. F. SRL București, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă apelanta la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,17.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. – N. L. M. S.
GREFIER,
D. P.
Red: C.N.L.
Thred.V.D./6 ex./01.04.2014
J.S.1 B..- jud.E.Z.
| ← Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 5/2014. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 114/2014.... → |
|---|
