Art. 210 Cod Penal. Decizia nr. 2/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 2/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 2036/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I-a PENALĂ

Decizia penală nr.2.036

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2013

Curtea compusă din:

Președinte: V. B.

Judecător: N. S.

Judecător: D. P.

Grefier: A.-L. P.

Ministerul Public – Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. M..

Pe rol, se află judecarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului VI, București împotriva Sentinței penale nr.655/20.VIII.2013 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-inculpat, M. I., personal, aflat în stare de arest în altă cauză, și asistat juridic de apărătorul din oficiu C. S., în substituirea apărătorului din oficiu A. C., cu delegația nr._/24.X.2013, depusă la dosar, lipsind intimatul-parte vătămată S. E.-L..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public susține că sentința penală este nelegală, pe de o parte, prin greșita descontopire a pedepsei unice și indivizibile de 4 ani închisoare, stabilită, tot prin aplicarea regulilor recidivei postcondamnatorii, prin Sentința penală nr.989/18.XII.2012 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._/303/2012, în pedeapsa de 4 ani închisoare și în restul de 596 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.454/10.VI.2009 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._, astfel că trebuia contopită cu pedepsele închisorii aplicate în această cauză pedeapsa unică și indivizibilă de 4 ani închisoare, iar, pe de altă parte, în raport cu Decizia din data de 14.X.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că infracțiunea de folosire la bancomat a unui card autentic, fără acordul titularului, în scopul retragerii de numerar, constituie infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, prev. de art.27, alin.1 din Legea nr.365/2002, în concurs ideal cu infracțiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic, comisă în scopul obținerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, prev. de art. 42, alin.1, alin.2 și alin.3 din Legea nr.161/2003, așa încât solicită schimbarea încadrării juridice, prin reținerea inclusiv a infracțiunii prev. de art.42, alin.1, alin.2 și alin.3 din Legea nr.161/2003, săvârșită în concurs ideal.

De asemenea, arată că sentința penală este netemeinică, prin cuantumul redus al pedepselor închisorii aplicate, avându-se în vedere gravitatea infracțiunii de furt dintr-o locuință, faptul că inculpatul a fost condamnat definitiv de 10 ori, pentru același gen de infracțiuni, și nu în ultimul rând, împrejurarea că inculpatul a săvârșit faptele penale la numai 5 zile de la data liberării sale din penitenciar, solicitând majorarea cuantumului pedepselor închisorii, cu aplicarea unui spor, pentru a sancționa întreaga activitate infracțională a inculpatului.

Intimatul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, precizând că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru a-și pregăti apărarea cu privire la solicitarea Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice, arată că lasă la aprecierea Curții această solicitare de schimbare de încadrare juridică, că, într-adevăr, nu trebuia descontopită pedeapsa închisorii aplicată prin Sentința penală nr.989/18.XII.2012 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._/303/2012, și că nu este justificată majorarea cuantumului pedepselor închisorii, avându-se în vedere legătura sa de rudenie cu partea vătămată și atitudinea sa procesuală sinceră, concretizată prin aplicarea art.320/1, Cod procedură penală.

Intimatul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu.

CURTEA

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr.655/20.VIII.2013, din Dosarul nr._, Judecătoria Sectorului VI, București – Secția penală:

în temeiul art.208, alin.1, Cod penal, raportat la art.210, Cod penal, cu aplicarea art.37, alin.1, lit.a, Cod penal și art.320/1, Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul M. I. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt,

în temeiul art.61, Cod penal, a dispus revocarea liberării condiționate cu privire la restul de 596 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.454/10.VI.2009 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._, rămasă definitivă, prin neapelare, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în cauză, rezultând pedeapsa de 2 ani închisoare,

în temeiul art.27, alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.37, alin.1, lit.a, Cod penal și art.320/1, Cod procedură penală, l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de retragere de numerar de pe un instrument de monedă electronică, fără consimțământul titularului,

a descontopit pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.989/18.XII.2012 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._/303/2012, rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 22.I.2012, în pedeapsa de 4 ani închisoare și în restul de 596 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.454/10.VI.2009 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._, rămasă definitivă, prin neapelare,

în temeiul art.33, lit.a, Cod penal, raportat la art.34, lit.b, Cod penal, cu aplicarea art.36, alin.1, Cod penal, a contopit pedepsele rezultante ale închisorii aplicate această sentință penală, de câte 2 ani închisoare, cu pedepsele componente de 4 ani închisoare și de 596 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare,

a făcut aplicarea art.71-art.64, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal,

în temeiul art.36, alin.3, Cod penal, a dedus perioada executată, începând cu data de 30.VIII.2012 la zi,

a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii, emis în baza Sentinței penale nr.989/18.XII.2012 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._/303/2012, și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform acestei sentințe penale,

în temeiul art.14, Cod procedură penală, art.346, Cod procedură penală, cu aplicarea art.1.349, cod civil și art.1.357, Cod civil, l-a obligat pe inculpat să-i plătească părții civile S. E.-L. suma de 3.500 lei, prejudiciu material,

în temeiul art.191, alin.1, Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa, conform art.189, Cod procedură penală, din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul din data de 25.IV.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului VI, București, din Dosarul nr.9668/P/2012, s-a reținut, pe situația de fapt, că inculpatul, pe data de 23.VII.2012, în jurul orei 7,00, aflându-se în locuința părții vătămate S. E.-L., verișoara sa, care îl găzduia, a luat, de pe noptiera aflată în dormitorul acesteia, un card bancar Raiffeisen Bank și un înscris pe care era trecut codul PIN al acestuia, a părăsit locuința și, coborând la ATM-ul aparținând CEC Bank, amplasat pe ., Sectorul VI, la parterul blocului în care locuiește partea vătămată, a retras suma de 3.500 lei, după care a intrat în locuința părții vătămate, așezând cardul bancar și înscrisul în același loc de unde le luase, apoi a părăsit locuința.

A reținut că, prin Sentința penală nr.454/10.VI.2009 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._, rămasă definitivă, prin neapelare, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, din care a mai rămas de executat un rest de 596 zile închisoare, în urma liberării condiționate.

La termenul de judecată din data de 8.VIII.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, cerere admisă de instanța de judecată.

În motivare, a arătat că, la urmărirea penală, au fost administrate probe clare de vinovăție, și anume plângerea prealabilă și declarațiile părții vătămate S. E.-L., care a arătat că pe data de 23.VII.2012, în jurul orei 21,30, și-a interogat soldul cardului personal, emis de Raiffeisen Bank, la bancomatul acestei bănci de la Agenția G., constatând că-i lipsește suma de 3.500 lei, apoi și-a amintit că în seara de 22.VII.2012 a pus cardul bancar, împreună cu codul PIN, pe noptieră, fără să le mai acorde atenție, adresa nr.324/20.IX.2012 a Raiffeisen Bank – Agenția C. Lujerului, conform căreia suma de 3.500 lei a fost retrasă pe data de 23.VII.2012, ora 7,41, de la ATM-ul CEC – Agenția G., extrasul de cont, care atestă înregistrarea efectivă a extragerii sumei de 3.500 lei de la bancomatul CEC Bank - Agenția G., procesul-verbal din data de 5.X.2012, cu C.D. atașat și cu planșe fotografice, care dovedesc împrejurarea că inculpatul a retras bani de la bancomat, declarațiile martorilor S. M.-A., sora părții vătămate, și S. M.-R., fratele părții vătămate, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepselor închisorii și a modului de executare, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72, Cod penal, și anume limitele speciale ale pedepselor închisorii reduse cu o treime, potrivit art.320/1, alin.7, Cod prin modalitatea concretă de comitere, respectiv inculpatul a profitat de faptul că a fost primit cu bună-credință în locuința părții vătămate, persoana inculpatului, care este recidivist postcondamnatoriu, în raport cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.454/10.VI.2009 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._, rămasă definitivă, prin neapelare, din care a rămas neexecutat restul de 596 zile închisoare, ca urmare a liberării condiționate, atitudinea procesuală sinceră.

A constatat că infracțiunile comise în această cauză sunt concurente cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, prin Sentința penală nr.989/18.XII.2012 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._/303/2012, rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 22.I.2012.

Pe latură civilă, constatând că partea vătămată S. E.-L. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.500 lei, despăgubiri materiale, a arătat că pretențiile civile sunt justificate.

În termen legal, P. de pe lângă Judecătorie Sectorului VI, București a declarat recurs, pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea în scris a recursului, astfel cum a fost completat oral, s-a susținut că sentința penală este nelegală, pe de o parte, prin greșita descontopire a pedepsei unice și indivizibile de 4 ani închisoare, stabilită, tot prin aplicarea regulilor recidivei postcondamnatorii, prin Sentința penală nr.989/18.XII.2012 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._/303/2012, în pedeapsa de 4 ani închisoare și în restul de 596 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.454/10.VI.2009 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._, astfel că trebuia contopită cu pedepsele închisorii aplicate în această cauză pedeapsa unică și indivizibilă de 4 ani închisoare, iar, pe de altă parte, în raport cu Decizia din data de 14.X.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că infracțiunea de folosire la bancomat a unui card autentic, fără acordul titularului, în scopul retragerii de numerar, constituie infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, prev. de art.27, alin.1 din Legea nr.365/2002, în concurs ideal cu infracțiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic, comisă în scopul obținerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, prev. de art. 42, alin.1, alin.2 și alin.3 din Legea nr.161/2003, așa încât a solicitat schimbarea încadrării juridice, prin reținerea inclusiv a infracțiunii prev. de art.42, alin.1, alin.2 și alin.3 din Legea nr.161/2003, săvârșită în concurs ideal.

A mai susținut că sentința penală este netemeinică, prin cuantumul redus al pedepselor închisorii aplicate, avându-se în vedere gravitatea infracțiunii de furt dintr-o locuință, faptul că inculpatul a fost condamnat definitiv de 10 ori, pentru același gen de infracțiuni, și nu în ultimul rând, împrejurarea că inculpatul a săvârșit faptele penale la numai 5 zile de la data liberării sale din penitenciar, solicitând majorarea cuantumului pedepselor închisorii, cu aplicarea unui spor, pentru a sancționa întreaga activitate infracțională a inculpatului.

Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală recurată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este fondat.

Mai întâi, Curtea apreciază că instanța de fond a aplicat în mod legal dispozițiile art.320/1, alin.1 și alin.7, Cod procedură penală.

Cât privește încadrarea juridică a uneia dintre faptele penale reținută în sarcina inculpatului, respectiv a infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, prevăzută de art.27, alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.37, alin.1, litera a, Cod penal, Curtea constată că, într-adevăr, prima instanță nu a avut în vedere Decizia nr.15/14.X.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din Dosarul nr.12/2013, pronunțată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că infracțiunea de folosire la bancomat a unui card autentic, fără acordul titularului, în scopul retragerii de numerar, constituie infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, prev. de art.27, alin.1 din Legea nr.365/2002, în concurs ideal cu infracțiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic, comisă în scopul obținerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, prev. de art. 42, alin.1, alin.2 și alin.3 din Legea nr.161/2003. Referitor la infracțiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic, Curtea constată că inculpatul a accesat, fără drept, ATM-ul, prin încălcarea măsurilor de securitate, și nu pentru a obține date informatice, atâta timp cât cunoștea codul PIN, trecut pe înscrisul pe care l-a sustras odată cu cardul bancar al părții vătămate, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.42, alin.1 și alin.3 din Legea nr.161/2003.

În ceea ce privește greșita modalitate de contopire a pedepselor închisorii, Curtea constată că, în mod nelegal, instanța de fond a descontopit pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.989/18.XII.2012 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._/303/2012, rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 22.I.2013, repunând, în individualitatea lor, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în cauza respectivă și restul de 596 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.454/10.VI.2009 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._, atâta timp cât contopirea a fost efectuată în urma revocării liberării condiționate, ceea ce înseamnă că pedeapsa de 4 ani închisoare este unică și indivizibilă, neputând fi fragmentată, cu atât mai mult cu cât situația juridică anterioară este similară cu cea din această cauză, unde prima instanță, în mod corect, a revocat același beneficiu al liberării condiționate în raport cu fiecare dintre cele două infracțiuni concurente, stabilind pedepsele unice și indivizibile de 2 ani închisoare și de 2 ani închisoare, pe care le-a contopit ca atare.

Referitor la reindividualizarea pedepselor închisorii, Curtea are în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72, alin.1, Cod penal, și anume limitele speciale ale pedepselor închisorii prevăzute de legea penală, reduse cu o treime, potrivit art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, cuprinse între 8 luni închisoare și 8 ani închisoare, atât pentru infracțiunea de furt simplu, cât și pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, între 2 ani închisoare și 8 ani închisoare pentru infracțiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic, gradul mediu de pericol social, determinat atât prin modalitatea de comitere, respectiv inculpatul, fiind găzduit de partea vătămată, verișoara sa, i-a sustras cardul bancar, împreună cu înscrisul pe care era trecut codul PIN, a retras banii, s-a furișat în locuință pentru a lăsa, la locul lor, cardul bancar și înscrisul, apoi a dispărut, cât și din valoarea semnificativă a prejudiciului material, în sumă de 3.500 lei, nerecuperat, persoana inculpatului, în vârstă de 30 de ani la data faptelor penale, a afirmat că are 10 clase, nu are ocupație și nici loc de muncă, în schimb deține o impresionantă carieră infracțională, care a debutat în minorat, fiind condamnat, definitiv, prin cinci sentințe penale diferite, la pedepse cu închisoarea, pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat și de ultraj, apoi, în majorat, a fost condamnat definitiv, prin șase sentințe penale, la pedepse cu închisoarea, pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, de tâlhărie și de ultraj, starea de recidivă postcondamnatorie, în raport cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.454/10.VI.2009 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._, executată în perioada 7.III.2009-18.VII.2012, inclusiv, când a fost liberat condiționat, prin Sentința penală nr.796/13.VII.2012 a Judecătoriei Tulcea, cu un rest rămas neexecutat de 596 zile închisoare, astfel că a comis faptele penale din această cauză la doar 5 zile de la punerea sa în libertate din penitenciar, starea de agravare a răspunderii penale a concursurilor real și ideal de infracțiuni, a avut o atitudine procesuală sinceră.

Având în vedere toate aceste elemente de natură a caracteriza atât faptele penale, de o anumită gravitate, cât și persoana inculpatului, care, până la vârsta de 30 de ani, a fost condamnat definitiv de 11 ori, pentru infracțiuni contra patrimoniului, dar și contra autorității, și care a săvârșit faptele penale din această cauză după numai 5 zile de la ieșirea din penitenciar, în urma liberării condiționate, Curtea apreciază că pedepsele de 2 ani închisoare aplicate de instanța de fond nu sunt în măsură să asigure îndeplinirea scopurilor educativ și punitiv ale pedepsei închisorii. Ca atare, pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni concurente, va aplica pedepse cu închisoarea situate în apropierea mediei limitelor speciale, astfel cum au fost reduse cu o treime, pentru ca inculpatul să conștientizeze, mai curând, caracterul punitiv al sancțiunii penale, devenit prioritar, în condițiile în care, la o asemenea antecedență penală, reeducarea este tot mai dificil de realizat.

Totodată, pentru comiterea a patru infracțiuni concurente, toate în stare de recidivă după condamnare, Curtea va aplica un spor de 1 an închisoare, pentru a sancționa, în acest mod, activitatea infracțională a inculpatului.

În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, va admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului VI, București împotriva Sentinței penale nr.655/20.VIII.2013 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._, pe care o va casa, în parte, și, rejudecând pe fond:

va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare stabilită de instanța de fond, urmând să repună, în individualitatea lor, pedepsele indivizibile de 2 ani închisoare, de 2 ani închisoare aplicate în această cauză, precum și de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.989/18.XII.2012 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._/303/2012, rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 22.I.2013,

în temeiul art.334, Cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică a uneia dintre faptele penale reținute în sarcina inculpatului M. I. din infracțiunea prev. de art.27, alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.37, alin.1, litera a, Cod penal, în infracțiunile prev. de art.27, alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.37, alin.1, litera a, Cod penal, și de art.42, alin.1 și alin.3 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.37, alin.1, litera a, Cod penal, ambele cu aplicarea art.33, litera b, Cod penal,

în temeiul art.208, alin.1, Cod penal, raportat la art.210, Cod penal, cu aplicarea art.37, alin.1, litera a, Cod penal și art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, va condamna pe inculpatul M. I. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt, la plângerea prealabilă a părții vătămate S. E.-L.,

în temeiul art.61, alin.1, Cod penal, va dispune revocarea liberării condiționate pentru restul de 596 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.454/10.VI.2009 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._, dispusă prin Sentința penală nr.796/13.VII.2012 a Judecătoriei Tulcea, pe care-l va contopi cu pedeapsa de 4 ani închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 4 ani închisoare,

în temeiul art.27, alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.37, alin.1, litera a, Cod penal și art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prin utilizarea unui instrument de plată electronică,

în temeiul art.42, alin.1 și alin.3 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.37, alin.1, litera a, Cod penal și art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de acces, fără drept, la un sistem informatic,

în temeiul art.33, literele a și b, Cod penal, raportat la art.34, alin.1, litera b, Cod penal, va contopi pedepsele de 4 ani închisoare, de 4 ani închisoare, de 4 ani închisoare, aplicate în această cauză, precum și de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.989/18.XII.2012 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._/303/2012, rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 22.I.2013, astfel încât inculpatul M. I. va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 4 ani închisoare, la care va adăuga un spor de 1 an închisoare, astfel că inculpatul va executa, în final, pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare,

va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale,

în temeiul art.385/17, alin.4, Cod procedură penală, raportat la art.383, alin.2, Cod procedură penală, va deduce prevenția și va scădea perioada executată în Dosarul nr._/303/2012 al Judecătoriei Sectorului VI, București, începând cu data de 30.VIII.2012 la zi,

va constata că intimatul-inculpat M. I. este arestat în altă cauză,

în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, va constata că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, iar suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu al intimatului-inculpat, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul art.385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului VI, București împotriva Sentinței penale nr.655/20.VIII.2013 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._ .

Casează, în parte, sentința penală și, rejudecând pe fond:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare stabilită, repunând, în individualitatea lor, pedepsele indivizibile de 2 ani închisoare, de 2 ani închisoare aplicate în această cauză, precum și de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.989/18.XII.2012 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._/303/2012, rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 22.I.2013.

În temeiul art.334, Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a uneia dintre faptele penale reținute în sarcina inculpatului M. I. din infracțiunea prev. de art.27, alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.37, alin.1, litera a, Cod penal, în infracțiunile prev. de art.27, alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.37, alin.1, litera a, Cod penal, și de art.42, alin.1 și alin.3 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.37, alin.1, litera a, Cod penal, ambele cu aplicarea art.33, litera b, Cod penal.

În temeiul art.208, alin.1, Cod penal, raportat la art.210, Cod penal, cu aplicarea art.37, alin.1, litera a, Cod penal și art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul M. I. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt, la plângerea prealabilă a părții vătămate S. E.-L..

În temeiul art.61, alin.1, Cod penal, dispune revocarea liberării condiționate pentru restul de 596 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.454/10.VI.2009 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._, dispusă prin Sentința penală nr.796/13.VII.2012 a Judecătoriei Tulcea, pe care-l contopește cu pedeapsa de 4 ani închisoare, astfel că inculpatul execută pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art.27, alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.37, alin.1, litera a, Cod penal și art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prin utilizarea unui instrument de plată electronică.

În temeiul art.42, alin.1 și alin.3 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.37, alin.1, litera a, Cod penal și art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de acces, fără drept, la un sistem informatic.

În temeiul art.33, literele a și b, Cod penal, raportat la art.34, alin.1, litera b, Cod penal, contopește pedepsele de 4 ani închisoare, de 4 ani închisoare, de 4 ani închisoare, aplicate în această cauză, precum și de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.989/18.XII.2012 a Judecătoriei Sectorului VI, București – Secția penală, din Dosarul nr._/303/2012, rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 22.I.2013, astfel încât inculpatul M. I. va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 4 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an închisoare, astfel că inculpatul va executa, în final, pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În temeiul art.385/17, alin.4, Cod procedură penală, raportat la art.383, alin.2, Cod procedură penală, deduce prevenția și scade perioada executată în Dosarul nr._/303/2012 al Judecătoriei Sectorului VI, București, începând cu data de 30.VIII.2012 la zi.

Constată că intimatul-inculpat M. I. este arestat în altă cauză.

În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu al intimatului-inculpat, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 4.XI.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

V. B. N. S. D. P.

GREFIER,

A.-L. P.

Red. și dact.: jud.D.P.

Jud. Sectorului VI, B..: E. G..

2 ex./19.XI.2013.

← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr....		Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... →

Art. 210 Cod Penal. Decizia nr. 2/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Art. 210 Cod Penal. Decizia nr. 2/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI