Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 270/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 270/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 270/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.270
Ședința publică din data de 1 noiembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: M. D. G.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Călărași și inculpatul B. C. împotriva Sentinței penale nr.16 din data de 7.02.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2.10.2013 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar Curtea, în temeiul art.306 din Codul de procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv asupra cauzei la data de 9 octombrie 2013, 16 octombrie 2013, 23 octombrie 2013, 30 octombrie 2013, 31 octombrie 2013 și la data de astăzi, 1 noiembrie 2013, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând, asupra apelului penal de față, constată că:
Prin sentința penală nr. 16 din data de 7 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală în baza art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.3201 Cod procedură penală la condamnat pe inculpatul B. C. la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal.
În baza art.71 Cod penal i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal.
În baza art.81-82 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celor accesorii pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83-84 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a luat act că latura civilă a cauzei a fost disjunsă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care cota de 25% din onorariu apărător oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat în fapt că:
În perioada 2011 – 2012 inculpatul B. C. a recrutat-o pe partea vătămată C. Ș. I. zis F. pentru a munci la ferma sa din . Dâmbovița unde partea vătămată a fost forțată la îndeplinirea de servicii în condiții de muncă, salarizare, sănătate și securitate în afara dispozițiilor legale. În luna decembrie 2011 partea vătămată a reușit să plece de la fermă ascunzându-se la domiciliu din .>
În aprilie 2012 inculpatul la identificat pe C. Ș. I. în piața C. V. și prin violență și răpire l-a dus din nou să muncească la ferma sa din Slobozia M..
În aceeași perioadă de timp inculpatul a recrutat-o și pe partea vătămată M. D. ducând-o tot la ferma sa din Slobozia M. unde a fost exploatată în sensul că a îndeplinit servicii în condiții de muncă, salarizare, sănătate și securitate care încalcă dispozițiile legale.
În primăvara anului 2012 M. T. tatăl persoane vătămate M. D. s-a deplasat în Slobozia M. pentru a îl lua acasă însă inculpatul i-a cerut tatălui părții vătămate să-l mai lase la fermă, dându-i în acest sens suma de 300 lei.
De asemenea, în urma cercetărilor efectuate a rezultat faptul că inculpatul a mai găzduit-o și pe partea vătămată Z. F. profitând de asemenea de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința folosind-o la munci agricole la ferma sa.
Inculpatul B. C. deține în . agricole pe care înființează diverse culturi precum și mai multe turme de animale respectiv oi și capre.
Pentru efectuarea lucrărilor agricole inculpatul a angajat muncitori fără a încheia cu aceștia contracte de muncă, plătindu-i „la negru” cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate si securitate.
Muncitorii care au lucrat pentru inculpat au avut un program de muncă extenuant, iar salariul primit de fiecare diferă în funcție de vechimea lor în serviciul inculpatului (400 lei lunar în cazul părții vătămate C. Ș. I.) însă cuantumul salariului este cunoscut de către lucrători doar la nivel declarativ pentru că nici unul dintre ei nu a primit în mână întregul salariu. Aceștia au primit doar la cerere sume mici de bani, neputând să țină socoteala astfel a sumelor primite într-o lună de zile.
Condițiile de cazare constau în foste grajduri transformate în dormitoare în care locuiau mai multe persoane în condiții insalubre fără electricitate, grupuri sanitare si locuri amenajate pentru a lua masa.
Inculpatul nu a adoptat unele măsuri de îmbunătățire a condițiilor de muncă, pentru asigurarea unor condiții decente de cazare, nerespectând programul de muncă si nici asigurarea salariului minim pe economie (muncitorii primeau banii treptat în sume mici, astfel că nu au putut ține socoteala banilor primiți pe o lună si nici nu mai știau câți bani mai aveau de luat din salariu).
Faptul că inculpatul a recrutat și cazat pe părțile vătămate C. Ș. I., M. D. si Z. F. prin amenințare, violență și alte forme de constrângere, profitând de imposibilitatea lor de a se apăra rezultă cu certitudine din probele existente în dosarul de urmărire penală precum si din declarațiile acestora, precizând că au acceptat să lucreze la inculpat la ferma sa fără a cunoaște însă condițiile de muncă si cazare. Inculpatul a purtat discuții cu părinții părților vătămate înțelegându-se la un salariu pe care îl vor primi în urma prestării muncii lor însă părțile vătămate nu au avut cunoștință de condițiile în care vor fi cazați si de condițiile de muncă.
Faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii a rezultat și din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală.
Inculpatul nu îi dădea părții vătămate C. Ș. I. salariu întreg ci treptat în sume mici de bani pe măsură ce acesta îi cerea, sume ce erau trecute pe un caiet la care nu avea acces decât inculpatul, astfel că partea vătămate nu avea nici un control asupra sumelor obținute.
În ceea ce privește partea vătămată M. D., inculpatul în momentul când l-a luat la muncă a negociat cu tatăl acestuia M. T. hotărând să-i dea suma de 200 lei lunar însă această sumă nu i-a fost oferită în fapt. M. D. a fost un muncitor ideal, harnic pentru că nu-și cunoaște drepturile având discernământul faptelor sale diminuat.
Partea vătămată Z. F. la fel are discernământ diminuat și a plecat la muncă la inculpat în urma discuțiilor acestuia cu tatăl său B. I.. De asemenea s-a negociat și cu acesta suma de 100 lei lunar însă nu i-a fost acordată.
Recunoașterea inculpatului s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarații părți vătămate, declarații martori, proces verbal de efectuare a percheziției și de cercetare la fața locului, fișă cazier judiciar.
Având în vedere ansamblul probatoriului existent la dosar instanța a constatat că inculpatul B. C. a profitat de situația materială precară a victimelor, de situațiile lor familiale, de starea lor de sănătate făcându-se astfel vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Instanța a constatat astfel că, în drept fapta inculpatului B. C. care în perioada octombrie 2010 – 06.06.2012, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale le-a recrutat, cazat si primit pe părțile vătămate C. Ș. I., M. D. si Z. F. prin amenințare, violență și răpire și alte forme de constrângere (în cazul părții vătămate C. Ș. I.), profitând de imposibilitatea sa de a se apăra si de a-și exprima voința si prin darea de bani pentru obținea consimțământului persoanei care are autoritate asupra sa (în cazul părții vătămate M. D.) și profitând de imposibilitatea sa de a se apăra si de a-și exprima voința (în cazul părții vătămate Z. F.) în scopul exploatării acestor persoane prin executarea unor munci în mod forțat și cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate si securitate, încălcându-se drepturi fundamentale ale omului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev, de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta, modalitatea și împrejurările comiterii acesteia (profitând de situația materială, familială a victimelor le-a recrutat si primit la muncă prin amenințare si violență), circumstanțele personale ale inculpatului acesta recunoscând fapta comisă în condițiile art.3201 Cod procedură penală, precum și criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal.
Față de aceste circumstanțe instanța a apreciat că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului se pot realiza și fără executarea acesteia în regim de detenție, motiv pentru care urmează a fi aplicate în cauză dispozițiile art.81-82 Cod penal urmând a-i atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Având în vedere poziția procesuală a inculpatului și a părților civile în ceea ce privește latura civilă, aceasta a fost disjunsă, formându-se un alt dosar, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au formulat apel P. și inculpatul badea C..
P. a criticat soluția instanței de fond pentru netemeinicie privind pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia prin raportare la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, solicitând – în esență – aplicarea unei pedepse inculpatului într-un cuantum mai ridicat, iar modalitatea de executare, în regim de detenție.
Curtea apreciază apelul formulat de procuror drept fondat.
Inculpatul a fost trimis in judecata si condamnat de prima instanta pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.12 alin 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Curtea, in acord cu cele mentionate in hotarirea de condamnare a Tribunalului Calarasi, va retine la rândul său că în perioada octombrie 2010 – iunie 2012, inculpatul B. C., posesorul unei ferme agricole din . Dambovita, a racolat trei persoane de sex masculin, dezinformându-le asupra condițiilor de lucru, a muncilor ce trebuiau prestate si a modalităților de salarizare, una dintre victime suferind si de un handicap psihic având discernamintul redus.
În acest scop, inculpatul s-a deplasat in . jud Calarasi, unde a identificat familii extrem de sarace si a luat legatura cu parintii victimelor in sensul propunerii sa-si trimita copiii la munca la ferma sa, dind vagi informatii asupra condițiilor de lucru.
Au convenit asupra unui salariu de 400 lei lunar si tigari, nedind insa detalii asupra condițiilor de cazare. Nici măcar acest salariu insignifiant nu a fost plătit, victimele primind sporadic sume cuprinse intre 10 si 20 lei. O singura data 100 lei.
Cazarea a constat in alocarea unui grajd de animale, fara electricitate, apa curenta, grup sanitar sau loc pentru luarea mesei, conditiile de trai fiind identice cu ale animalelor ce trebuia a fi ingrijite.
Tratamentul era insa unul deosebit de al animalelor in sensul ca in sarcina victimelor mai cadea in plus si obligatia de a munci de la ora 3 dimineata pina la ora 23, in fiecare zi, fara repaus duminical macar sau de sarbatori legale.
Victimele erau practic constrinse sa ramina in acest loc insalubru neavind vreo suma de bani sau resurse materiale sa poata plarasi locatia.
În cazul in care plecau. Victimele erau fortate sa semneze angajamente prin care recunosteau datorii mari, de 3900 lei, imposibil practic de platit si astfel erau determinate sa revina.
Daca nu o faceau totusi, inculpatul se deplasa pina la domiciliile lor impreuna cu alte persoane, intra cu forta in casa si efectua adevarate perchezitii pina gaseau victimele care erau batute si transportate inapoi la ferma ( cum s-a intimplat in cazul victimei C. S.).
Victimele au fost aduse . teroare, acestea dorind sa fuga in strainatate pentru a nu mai fi readuse cu forta la ferma ( declaratie martor D. E.).
Depozitiile martorilor D. V., I. N., S. M., D. V., D. M. si M. S. audiati in faza de urmărire penale sunt convergente in sensul celor retinute mai sus si dealtfel se coroboreaza cu depozitiile partilor vatamate.
Inculpatul insusi a recunoscut toate acuzațiile aduse împotriva sa, judecata desfasurindu-se in conditiile art 3201 Cpp.
În ceea ce priveste latura civila, aceasta a fost disjunsa dar la dosarul cauzei a fost depusa o tranzactie autentificata la notarul public in care se arata ca victimele C. S. si M. D. au primit cite 1500 lei despagubiri civile de la inculpat si ca nu mai au nicio pretentie materiala.
Constatind ca acoperirea prejudiciului este o initiativa in principiu corecta, Curtea nu poate sa nu constate ca inculpatul considera ca poate sa acopere prejudiciul produs cu sume de bani foarte mici, seculind o data in plus starea de pauperitate severa a victimelor.
Din lecturarea motivelor sale de apel rezulta ca de fapt inculpatul este nemultumit de condamnarea sa, si din punct de vedere subiectiv se considera nevinovat, ironizind practic victimele prin sublinierea faptului ca „ in domeniul agriculturii…gradul de confort sau igiena nu poate fi comparat cu munca de birou sau alte domenii unde se munceste 8 ore si pauze de cafea sau gustare !! „( fila 19 dosar apel verso).
Curtea retine deci ca inculpatul percepe ca o stare de normalitate comportamentul sau si mentinerea in stare de sclavie a persoanelor nevolnice sau paupere in vederea imbogatirii sale.
Aceasta optica este eronata iar Curtea intelege sa isi dea largul concurs pentru sprijinirea inculpatului in lungul si dificilul proces de formare a unei atitudini corecte fata de munca, demnitatea umana si celalalte valori sociale protejate constitutional si penal.
Un mod foarte adecvat de a-l sprijini pe inculpat in acest demers este de a reindividualiza pedepsa stabilita de prima instanta, atit sub aspectul cuantumului cit mai ales a modalitatii executare.
Astfel, avind in vedere exigentele art 72 Cp dar si scopul si functiile pedepsei, instanta de apel urmeaza a majora pedeapsa de la 2 la 3 ani inchisoare.
Ca o dovada de clementa si tinind seama ca inculpatul a recunoscut faptele ( in mod cu totul formal, dupa cum rezulta din motivele de apel si conduita din fata Curtii de Apel), nu este conoscut cu antecedente penale si este bine angrenat social ( are o ferma unde in aceleasi conditii creste animale si traficheaza fiinte umane), va spori pedeapsa cu doar 1 an inchisoare.
Ca modalitate de executare Curtea se va orienta spre executarea efectiva a pedepsei, in regim privativ de libertate, avind in vedere gravitatea deosebita a faptelor savirsite, violenta cu care victimele erau mentinute . de sclavie dar si conditiile stupefiante de cazare si munca in care erau se aflau acestea.
Inculpatul a dat dovada de cinism fata de acestea, inclusiv pe parcursul procesului penal, aratind ca acestea nu ar fi trebuit sa fie tratate cu cafele si pauze de gustare. Consiera ca acordarea unor sume insignifiante ca despagubiri este de natura a-l exonera de raspundere sau macar a o diminua, neintelegind nimic din periculozitatea extrema a faptelor savirsite.
A speculat cu cinism nu numai starea de pauperitate extrema a acestora dar si faptul ca una dintre acestea sufera de un handicap psihic, avid un retard si discernamintul atenuat.
Asupra tuturor aceste aspecte inculpatul urmeaza sa reflecteze in perioada de detentie, aici beneficiind si de sprijinul cadrelor din penitenciar cu rol educativ.
Nu se impune deci in nicio conditie reducerea pedepselor asa cum a solicitat inculpatul apelant, tinind seama de argumentele explicitate mai sus astfel incit apelul sau urmeaza a fi respins.
Va admite apelul formulat de procuror in sensul majorării pedepsei aplicate ce va fi executata in regim de detenție.
Va obliga inculpatul la suportarea cheltuielilor avansate de stat in apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Călărași împotriva sentinței penale nr.16/.7.02.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași.
Desființează în parte sentința și rejudecând, în fond:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului B. C. la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cp.
Înlătură dispozițiile art.81-82 Cod penal, art.83-84 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. C. împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. G. D. D.
GREFIER,
D. T.
Red.D.G. M.
Dact.E.C./2Ex
Red. C.G./ Tribunalul Călărași - Secția Penală
| ← Art. 210 Cod Penal. Decizia nr. 2/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
