Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 522/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 522/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 522/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
_
Sentința penală nr.522/ F
Ședința publică de la 04.11.2013
Curtea constituită din:
Președinte - L. C.- N.
Grefier - M. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror E.- ELIANA B..
Pe rol, pronunțarea asupra plângerii formulată de petentul M. NICUȘOR D. împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din data de 08 iulie 2013 și a rezoluției nr.2905/II/2/2013 din 03.09.2013 date în dosarul nr.1304/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 25.10.2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integranta din prezenta sentință penală, dată la care Curtea, în temeiul disp.art.306 Cpp, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la 01.11.2013, și, respectiv 04.11.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA:
La data de 30 septembrie 2013, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, plângerea formulată de M. Nicușor D., avocat în cadrul Baroului București, împotriva Ordonanței din 8 iulie 2013 și Rezoluției nr. 2905/II/2/2013 din data de 6.09.2013 a P. Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, date în dosarul 1304/P/2012.
S-a solicitat admiterea plângerii, desființarea soluțiilor parchetului și scoaterea de sub urmărire penală a petentului, pentru fapta prevăzută de art. 291 C.p.
În esență, a arătat că nu a comis fapta pentru care a fost cercetat, întrucât nu i se poate imputa faptul că, nu figurează în evidența Spitalului C., atâta vreme cât fișa medicală aflată la dosar are aparența unui act conform, are parafele și semnăturile unor medici, are ștampila Spitalului C. iar faptul că nu este înregistrată în evidențele Spitalului nu este imputabil petentului ci salariaților din cadrul spitalului.
De asemenea nu îi este imputabil nici faptul că fișa sa de școlarizare la . înregistrată în evidența cursanților atâta vreme cât a urmat cursurile de pregătire în vederea obținerii permisului auto, cu numitul Surpețeanu R., despre care știa că este profesor auto și colaborează cu . cel care s-a ocupat de depunerea dosarului la societatea Transcom și nefiind audiat în cauză.
Faptei care i se impută îi lipsește latura subiectivă, anume intenția, infracțiunea de uz de fals neputând fi comisă decât cu intenție, intenție ce ar fi presupus ca petentul să cunoască faptul că înscrisurile folosite sunt false.
A mai arătat și faptul că apărările sale nu au fost examinate de către parchet iar procurorul general avea obligația examinării acestor critici ale petentului, deoarece plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 275-278 c.p.p. este asimilată căilor de atac. În acest fel, i-a fost încălcat și dreptul la un proces echitabil, drept prevăzut de art. 6 paragraful 1 din CEDO. Procurorii care au soluționat cauza au refuzat să se pronunțe asupra aspectelor de fapt și de drept invocate de petent.
A solicitat, admiterea plângerii și scoaterea sa de sub urmărire penală, deoarece fapta sa nu întrunește elementele constituitive ale infracțiunii de uz de fals.
La dosarul cauzei, a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 1304/P/2012.
Examinând plângerea formulată, sub aspectul motivelor invocate, pe baza actelor și probelor administrate în cursul urmăririi penale, așa cum prevăd expres dispozițiile art. 278^1 alin. 7 C.p.p., Curtea apreciază că este întemeiată.
Astfel, la data de 28.01.2011 Serviciul Public Comunitar Permise Auto a sesizat faptul că, în ziua de 8.10.2010, petentul M. Nicușor a depus cerere pentru susținerea examenului în vederea obținerii permisului auto, anexând acestei cereri o fișă de școlarizare 979/2.09.2009 emisă de . urma verificărilor ulterioare s-a constatat că, acesta nu figura în registrul unic de cursanți iar fișa nu a fost emisă de această societate.
Prin rezoluția 304/P/2012 s-a dispus începerea urmăririi penale față de petent sub aspectul comiterii infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291C.p., constând în aceea că, a formulat la Serviciul Public Comunitar cerere în vederea susținerii examenului,depunând o fișă de școlarizare ce figura emisă de ./2009, cunoscând că în cuprinsul acesteia sunt atestate împrejurări necorespunzătoare adevărului sub aspectul efectuării cursurilor de legislație precum și a analizelor medicale necesare în vederea stabilirii aptitudinilor dreptului de a conduce.
S-a reținut și faptul că, din verificările efectuate a rezultat faptul că, fișa de școlarizare nu a fost înregistrată în evidența cursanților din cadrul . este semnată de F. D., profesor de legislație, acesta declarând că nu își recunoaște semnătura. Din declarația martorului P. Tulaev M., avocat îndrumător al petentului în primii ani de stagiu, a rezultat faptul că, acesta i-a recomandat să efectueze cursurile școlii de șoferi cu instructorul Surpețeanu R., cu care și el la rândul său, urmase cursurile școlii de șoferi și martorul a mai declarat că știe de la petent că a urmat cursurile de șoferi în anul 2010, acest aspect fiind relatat martorului chiar și de instructorul Surpețeanu R..
De asemenea, organele de urmărire penală au reținut faptul că, petentul a prezentat o fișă medicală eliberată de Medicus Center, la 4.10.2010, dată care corespunde parafei aplicată pe fișa de școlarizare, însă, deși pe fișa de școlarizare este menționat că a fost examinat din punct de vedere medical în cadrul Spitalului C., la data de 5.10.2010, prin adresa nr. 904/31.01.2013 această unitate a comunicat faptul că, petentul nu figurează în evidențele spitalului.
În fine, s-a reținut și faptul că, audiat fiind, petentul a arătat că a urmat cursurile școlii de șoferi cu Surpețeanu R., care colaborează cu Transcom și că acesta s-a ocupat de depunerea dosarului său la ., deși a arătat că s-a prezentat pentru efectuarea analizelor medicale la o clinică medicală, nu a putut furniza vreo informație necesară identificării acesteia.
Față de aceste împrejurări, apreciindu-se și că, fapta învinuitului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, prin Ordonanța din 8 iulie 2013, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea față de învinuit a unei sancțiuni cu caracter administrativ, anume amenda de 200 lei.
Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei față de numitul Surpețeanu R..
Împotriva acestei rezoluții s-a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin rezoluția nr. 2905/II/2/2013, fiind respinsă plângerea ca neîntemeiată.
În esență, s-a reținut că, soluția adoptată de procuror este legală și temeinică, că, toate criticile formulate de petent, în sensul că, nu îi poate fi imputată lipsa de evidență de la Spitalul C., sunt neîntemeiate, atâta vreme cât fișa de școlarizare emisă de . reală, nefiind înregistrată în evidențele unității.
Curtea, față de înscrisurile și celelalte probe aflate la dosarul de urmărire penală, anume:declarația martorului F. D., specimenul de ștampilă aparținând acestuia și aflat la fila 15, procesul verbal din 11 februarie 2013 din care rezultă că Medicus Center a fost desființată, adresa nr. 904/31.01.2013 a Spitalului Clinic C., procesul verbal din data de 12.02.2013 încheiat de Poliția sectorului 2 din care rezultă neprezentarea pentru audiere a numitului Surpețeanu R., procesul verbal aflat la fila 26, adresa nr. 27/11.01.2013 a Serviciului Public Comunitar de Permise Auto, adresa înregistrată la Serviciul Public Comunitar sub nr._/22.12.2010, fișa de școlarizare a petentului, declarațiile petentului, declarațiile martorului P. Tulaev, apreciază că, în cauză, probele administrate nu prezintă gradul de certitudine necesar răsturnării prezumției de nevinovăție.
Orice persoană este prezumată nevinovată până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare rămasă definitivă –art. 5^1 C.p.p. și art. 6 din CEDO.
Sarcina răsturnării acestei prezumții revenea organelor de urmărire penală, însă, în cauză, această prezumție nu a fost răsturnată cu probe certe de vinovăție.
Astfel, Curtea, fără a relua situația de fapt în cauză, arată, în esență faptul că, se impută petentului faptul că, a uzat de o fișă de școlarizare, cunoscând că este falsă, deoarece nu a fost semnată de profesorii auto și petentul nu a fost înregistrat în registrul de cursanți. Totodată, se impută petentului că a cunoscut și faptul că fișa medicală eliberată de Spitalul C. este falsă, deoarece fișa medicală nu este înregistrată în evidențele acestui spital.
De esența infracțiunii de uz de fals este comiterea acesteia cu intenție, făptuitorul având reprezentarea subiectivă că uzează de acte false în scopul producerii de consecințe juridice.
Din probele administrate nu rezultă cu certitudine faptul că petentul a cunoscut acest aspect, existând o . împrejurări rămase neelucidate în cauză.
Astfel, pe fișa de școlarizare a petentului despre care se susține că este falsă, apar executate cinci semnături ale persoanelor care au atribuții de a semna astfel de fișe.
Există semnăturile numiților P. P.-directorul ., B. F.-secretara ., D. Filoreanu –profesor de legislație, Surpețeanu R.-instructor auto și N. I. –medic chirurgie generală.
Cu ocazia audierii sale, martorul F. D., profesor de legislație, a arătat că, “ștampila sa –parafa, nu este autentică, întrucât ștampila folosită de el în acea perioadă nu este cea care apare în dosarul în cauză”. Totodată, a arătat că, “este de părere că, ștampila rotundă a Transcom și semnătura directorului general nu sunt conforme cu cele reale”.
Examinând specimenul de parafă depus la dosar-fila 15 cu ștampila aflată pe fișa de școlarizare, se constată că această ștampilă este exact aceeași.
Referitor la acest aspect, Curtea constată că organul de urmărire penală nu a procedat la efectuarea acestei verificări și totodată, nici nu l-a chestionat pe martor dacă semnătura olografă executată pe fișă îi aparține, deoarece, pe fișă apare și semnătura sa olografă.
De asemenea, față de susținerea acestui martor că are credința cum că nici semnătura directorului general nu este autentică, organul de urmărire penală, avea obligația să audieze și pe directorul general, P. Pârcălăboiu, pentru ca acesta să confirme sau să infirme faptul că ar fi semnat pe acea fișă.
În aceeași manieră s-a procedat și cu privire la martora B. F., secretara ., martorul F. a arătat că ea este cea care aplica ștampila rotundă pe fișa de școlarizare. Nici această persoană nu a fost chemată spre audiere, în condițiile în care s-a susținut că ștampila rotundă se găsea în posesia ei și în condițiile în care aceasta a semnat fișa de școlarizare.
Nici medicul N. I., medic la Spitalul C., nu a fost audiat pentru a se clarifica împrejurarea în care ștampila spitalului și semnătura sa apar pe fișa de școlarizare.
În ceea ce privește ștampila rotundă a Transcom aplicată peste semnătura directorului general, la dosarul cauzei, au fost trimise mai multe adrese din partea Transcom și comparând ștampila de pe acestea cu cea de pe fișa de școlarizare, se constată că acestea sunt identice.
În aceste condiții, Curtea constată că nu există indiciile certe ale comiterii unei infracțiuni de fals, pentru ca în mod corelativ să se rețină în sarcina petentului uzul de fals, ori demonstrarea falsului este o condiție prealabilă reținerii comiterii infracțiunii de uz de fals.
Petentul s-a apărat în mod constant prin faptul că a efectuat cursuri auto cu Surpețeanu R., acesta fiind tot cel care s-a ocupat de întocmirea și depunerea dosarului la Transcom iar martorii audiați în cauză au confirmat colaborarea acestuia cu Transcom.
Este adevărat că acest martor nu a putut fi audiat însă, toate celelalte persoane semnatare ale fișei de școlarizare ar fi trebuit în mod obligatoriu audiate, pentru a-și explica semnăturile de pe fișele de școlarizare.
Faptul că petentul nu apare în registrul de cursanți și nici în registrul de la Spitalul C. nu sunt împrejurări, care, în lipsa unor alte dovezi, să conducă la stabilirea vinovăției acestuia, în condițiile în care falsul nu s-a probat iar omisiunea înregistrării acestor documente în evidențele acestor instituții se pot datora și altor cauze decât aceea a inexistenței lor.
Dubiile existente legătură cu împrejurările completării acestei fișe nu fac decât să profite petentului, atâta vreme cât persoanele responsabile cu eliberarea și semnarea ei nu și-au spus punctul de vedere cu privire la aceasta.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că în mod netemeinic s-a antrenat răspunderea penală a petentului sub forma sancționării sale administrative, față de faptul că nu s-a dovedit intenția petentului în a uza de un document fals și nici falsul documentului folosit.
Prin urmare, apreciind că fapta petentului nu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de uz de fals, Curtea, față de dispozițiile art. 278^1 alin. 8 litera b C.p.p., va admite plângerea, va desființa rezoluția și ordonanța atacate și în temeiul art. 11 alin. 1 litera b C.p.p. rap . la art. 10 litera d C.p.p., va dispune scoaterea de sub urmărire penală a petentului.
La pronunțarea acestei soluții, Curtea are în vedere și decizia 44/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că, în cazul plângerii formulată potrivit art. 278^1 C.p.p., de persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată și care solicită schimbarea temeiului de drept al soluției dispuse prin ordonanță sau rezoluție, instanța poate dispune schimbarea acestui temei, în condițiile art. 278^1 alin. 8 litera b C.p.p..
Potrivit art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul M. NICUȘOR D., domiciliat în București, ., sector 6, împotriva ordonanței nr. 1304/P/2012 a din 8.07.2013 și rezoluției nr. 2905/II-2/2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În temeiul art. 278^1 alin. 8 litera b C.p.p. desființează rezoluția și ordonanța mai sus menționate și în temeiul art. 11 alin. 1 litea b C.p.p. rap. la art. 10 litera d C.p.p., dispune scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M. Nicușor D., constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de prezenta procedură rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,
L. C.-N.
GREFIER,
M. C.
Red./dact. L.C.N. 2 ex./03.12.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
