Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 526/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 526/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 526/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ nr. 526
Ședința publică de la 05 noiembrie 2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE F. D.
GREFIER V. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR: M. S..
Pe rol, soluționarea plângerii formulată de către petiționarul D. G., în baza art. 2781 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns petiționarul D. G. și intimatul T. S., personal în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 340 Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Petiționara solicită să fie audiată ea și intimatul, pentru dovedirea plângerii de față.
Apărătorul intimatului solicită respingerea plângerii și menținerea soluțiilor date de P., pe care le consideră legale și temeinice, mai ales că, din actele dosarului nu rezultă că intimatul s-ar face vinovat de comiterea infracțiunilor menționate în plângere, cu obligarea petiționarei la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 4.000 lei.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingerea plângerii ca nefondată, considerând că, din actele premergătoare efectuate la P., nu rezultă că intimatul s-ar face vinovat de comiterea faptelor menționate în plângerea inițială a petiționarei.
Intimatul consideră că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor.
CURTEA,
Cu privire la cauza penală de față constată următoarele:
Prin cererea promovată pe rolul acestei instanțe la data de 22.07.2013 și înregistrată sub nr._ petenta D. G., în temeiul art.2781 C. pr. pen. a formulat plângere împotriva ordonanței din 21.05.2013 dispusă în dosarul nr.87/P/2011 de P. de pe lângă Curtea de Apel București și a solicitat desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale cu privire la faptele săvârșite de toți autorii suspecți din instituțiile statului, inclusiv de suspectul autor, avocatul T. S..
În motivarea plângerii petenta a arătat că intimatul alături de alte persoane rămase necunoscute până în prezent au săvârșit mai multe infracțiuni reușind astfel să obțină o sentință civilă definitivă și irevocabilă prin care au dobândit în mod fraudulos apartamentul în care locuiește în calitate de chiriaș.
Curtea examinând ordonanța atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar constată nefondată plângerea.
Prin ordonanța din 21.05.2012, emisă în dosarul nr.87/P/2011 P. de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul T. S. pentru săvârșirea infr. prev. de art.25 C. pen. raportat la art.26 C. pen. raportat la art.215 alin.1-3, 5 C. pen., art.291 C. pen. și art.292 C. pen., întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală.
În motivarea ordonanței s-a arătat că, prin plângerea înregistrată la P. de pe lângă Curtea de Apel București, petenta D. G. a solicitat efectuarea de cercetări față de T. C. M., persoană fără calitate specială, soția avocatului T. S., cu privire la săvârșirea infr. prev. de art. 215, in. 1-3, 5 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 292 C. pen. și față de M. Sabine, traducător autorizat, pentru săvârșirea infr. prev. de art. 263 C. pen. și art. 289 C. pen. în împrejurarea dobândirii dreptului de proprietate de T. C. M. asupra a 1/2 din apartamentul cu nr. 1 situat în imobilul aflat pe . 1, București (domiciliul persoanei vătămate).
De asemenea, persoana vătămată a solicitat efectuarea de cercetări și față de persoane necunoscute (funcționari din cadrul unor instituții ale statului) cu privire la săvârșirea infr. prev. de art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen. tot în împrejurarea dobândirii dreptului de proprietate de T. C. M. asupra a 1/2 din apartamentul nr. 1 situat în imobilul aflat pe ., sectorul 1, București (domiciliul persoanei vătămate).
În fapt, s-a reținut că T. C. M. a făcut declarații false și a fabricat înscrisuri cu ajutorul cărora a obținut la Tribunalul Municipiului București o hotărâre judecătorească executorie în dosarul nr._ prin care a dobândit proprietatea a ½ din apartamentul situat în imobilul din ., sector 1, București.
T. C. M. a folosit, în mod fraudulos, un certificat de moștenire de pe urma defunctei N. F. S., cea care era îndreptățită la retrocedarea imobilului arătat mai sus. Certificatul de moștenitor nr. 93/VI/660/2000 a fost emis de Tribunalul Düsseldorf și privește doar bunurile defunctei aflate pe teritoriul Germaniei.
De asemenea, T. C. M. a dat, la 10.05.2004, în fața unui notar din Bergisch Gladbach - Bensberg, Germania, o declarație în care a arătat că „în anul 2000 mătușa mea a decedat și eu am rămas unica moștenitoare". Făptuitoarea a săvârșit infracțiunea de fals în declarații, întrucât cunoștea că vocația ei succesorală era limitată la bunurile din Germania.
T. C. M. a mai săvârșit o infracțiune de fals în declarații că a afirmat că a primit procura nr.1920/30.07.1996, întocmită la Düsseldorf, de N. F. S., care avea ca obiect retrocedarea cotei de 1/2 din apartamentul cu nr. 1 situat în imobilul aflat pe ., sectorul 1 București.
Traducerea declarației din 10.05.2004 a fost făcută de traducătorul M. Sabine în scopul de a da o aparență de legitimitate acțiunii făptuitoarei T. C. M..
Făptuitoarea T. C. M. a mai folosit și notificarea nr.1194/2000 depusă la Primăria Municipiului București, solicitantă fiind S. F. N., deja decedată.
Traducătoarea M. Sabine a săvârșit infr. prev. de art. 263 C. pen. și art. 289 C. pen., realizând o traducere a unui înscris care, de fapt, nu i-a fost prezentat.
Referitor la avocatul T. S. s-a arătat că participarea acestuia la faptele săvârșite de soția sa T. C. M., a rezultat din cuprinsul unui articol de presă în care se arăta că avocatul T. S. este cercetat de Ministerul Public cu privire săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune care aveau ca obiect imobile situate în București.
Persoana vătămată bănuiește, în acest context, că avocatul T. S. a sfătuit-o pe soția sa să facă declarații false și să falsifice o procură în vederea obținerii imobilului menționat mai sus. Astfel, acesta are calitatea de instigator și complice la infracțiunile de fals în declarații, uz de fals și înșelăciune săvârșite de soția sa.
Persoana vătămată și-a argumentat susținerea, învederând informații din mass-media potrivit cărora avocatul T. S. a apărat mai mulți interlopi sau a fost condamnat pentru trafic de influență.
Față de avocatul T. S. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infr. prev. de art. 25 C. pen. și art 26 C. pen. raportat la art. 215, alin. 1-3, 5 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 292 C. pen.
În cauză nu există nici măcar indicii privind participația avocatului, în nicio formă, la săvârșirea infracțiunilor indicate de persoana vătămată în sesizare ca fiind comise de soția sa T. C. M..
S-a reținut că persoana vătămată a indicat-o pe T. C. M. drept autoarea infracțiunilor.
Legătura dintre T. C. M. și soțul său, avocatul T. S., este întemeiată, în opinia persoanei vătămate pe „bănuieli" generate de informații cu caracter general apărute în presă. În aceste informații nu se face nicio referire la situației de fapt care face obiectul cauzei.
Singura legătură dintre avocatul T. S. și T. C. M. care rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză este cea de ordin material. Însă, acest tip de legătură nu cuprinde elemente specifice cerute de legea penală în cazul participației, indiferent de forma acesteia.
S-a apreciat, deci că faptele indicate în sesizare, apar ca fiind săvârșite de avocatul T. S., nu sunt prevăzute de legea penală.
Cu privire la săvârșirea infr. prev. de art. 215, alin. 1-3, 5 C. pen., art. 291 C. pen. art. 292 C. pen. de T. C. M., infr. prev. de art. 263 C. pen. și art. 289 C. pen. M. Sabine și infr. prev. de art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen. de persoane necunoscute (funcționari din cadrul unor instituții ale statului) s-a dispus disjungerea cauzei, iar competența de soluționare fiind declinată la P. de pe lângă Tribuna București.
S-a putut observa că sesizarea este completă în raport de faptele și informațiile indicate de persoana vătămată, astfel încât audierea acesteia ar tinde la reiterarea unor informații suficiente, din punct de vedere probator, pentru lămurirea pe drept a situației de fapt și a încadrării juridice și, pe cale de consecință, pentru adoptarea unei soluții temeinice și legale în cauză
Curtea, examinând plângerea de față pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, în instanță, petenta nu a depus înscrisuri noi, constată că ordonanța atacată este legală și temeinică, în speță nerezultând date sau indicii temeinice care să conducă la concluzia că intimatul a participat la săvârșirea infracțiunilor reclamante de petentă, în sarcina soției acestuia.
De altfel, se mai reține că petenta a formulat mai multe plângeri, anexate în prezenta cauză penală, împotriva unor autori necunoscuți și a solicitat organului de urmărire penală identificarea acestora, fără a motiva concret obiectul acestor plângeri în care, personal a și arătat că are bănuieli și suspiciuni în modul în care s-a obținut o sentință civile irevocabilă ce vizează locuința sa pe care o deține în calitate de chiriaș.
Pentru considerentele arătate se va respinge ca nefondată plângerea și se va menține ordonanța atacată în baza art.2781 pct.8 lit.a C. pr. pen.
În baza art.193 C. pr. pen. va obliga petenta către intimat la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta D. G., domiciliată în București, ., ., și menține ordonanța din 21.05.2013 dispusă în dosarul nr.87/P/2012 de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Obligă petenta la 4.000 lei cheltuieli judiciare către intimatul T. S. și la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,
F. D.
GREFIER,
V. B.
Red. D.F.
Dact. A.L. 2 ex./21.11.2013
| ← Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
