Art. 210 Cod Penal. Decizia nr. 425/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 425/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 425/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.425/A
Ședința publică din data de 31 martie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: N. S.
JUDECĂTOR: C. V. G.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul B. M. P. împotriva Sentinței penale nr.450/F din data de 21 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Călărași în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit apelantul inculpat B. M. P., care a fost reprezentat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. B., în baza delegației nr.9164/2014 emisă de Baroul București (atașată la fila 7 din dosar) și intimatul parte civilă M. A. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la dispozițiile art.10 alin.2 din Legea nr.255/2013, invocă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București de a soluționa calea de atac exercitată în cauză, susținând că instanța competentă să o judece este Tribunalul Călărași. D. urmare, solicită declinarea competenței în favoarea instanței respective și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Călărași și Curtea de Apel București.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat arată că achiesează la concluziile formulate de către reprezentantul Ministerului Public.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.450/F din data de 21 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Călărași a hotărât astfel:
În temeiul art.210 rap. la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g din vechiul Cod penal cu aplic. 3201 din vechiul Cod de procedură penală și art.74-76 din vechiul Cod penal, a condamnat pe inculpatul B. M. P. (fiul lui G. și P. F., născut la data de 07 noiembrie 1978 în municipiul Râmnicu-V., județul V., CNP_) la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 din vechiul Cod penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal.
A obligat pe inculpat la plata către partea civilă M. A. M. a sumei de 9.000 lei, reprezentând despăgubiri civile.
În temeiul art.191 din vechiul Cod de procedură penală, a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, a fost decontată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a reținut în fapt că, la data de 15 septembrie 2012, pe timp de noapte, inculpatul a sustras din apartamentul părții vătămate, unde era găzduit, mai multe bijuterii din aur, în valoare de 10.000 lei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul legal (la data de 27 noiembrie 2013) inculpatul B. M. P., care a criticat individualizarea pedepsei la care a fost condamnat în primă instanță, atât sub aspectul duratei, cât și sub aspectul modalității de executare.
Prin Decizia penală nr.7/R din data de 20 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul Călărași, sesizat cu judecarea căii de atac exercitate de inculpat, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, invocând dispozițiile art.10 alin.2 din Legea nr.255/2013, în raport cu care a apreciat că tribunalul nu mai poate soluționa cauzele aflate în stadiul procesual al apelului.
În urma declinării de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03 martie 2014, iar, la termenul de astăzi, stabilit pentru judecarea sa, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel București, care a fost pusă în discuție.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma acestei excepții, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.10 alin.2 din legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală (Legea nr.255/2013), recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a codului respectiv (01 februarie 2014), declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevedea calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform prevederilor din legea nouă privitoare la apel.
În speță, inculpatul a formulat recurs împotriva sentinței primei instanțe (care, potrivit legii vechi, nu era supusă apelului) la data de 27 noiembrie 2013, iar cererea de declarare a respectivei căi de atac a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași (competent să o judece, conform aceleiași legi) la data de 03 decembrie 2013 și a primit cel dintâi termen de soluționare la data de 19 decembrie 2013, având, până la momentul intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală (01 februarie 2014), și un al doilea termen de judecată, stabilit la data de 30 ianuarie 2014.
Prin urmare, la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, recursul declarat de inculpat conform legii vechi se afla în curs de judecată pe rolul Tribunalului Călărași, astfel că, potrivit dispozițiilor tranzitorii anterior citate, competența de judecare a cauzei aparținea, în continuare, aceleiași instanțe, care urma să aplice, la soluționarea căii de atac cu care a fost sesizată, prevederile din legea nouă privitoare la apel.
În consecință, constatând că nu este competentă material să soluționeze calea ordinară de atac exercitată în prezenta cauză, Curtea, în temeiul art.50 alin.1 din Codul de procedură penală rap. la art.10 alin.2 din Legea nr.255/2013, va declina competența de judecare a acesteia în favoarea Tribunalului Călărași.
Deoarece instanța respectivă și această instanță și-au declinat reciproc competența, prin hotărâri definitive, Curtea va constata existența unui conflict negativ de competență și va sesiza instanța ierarhic superioară comună, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia, conform art.51 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de desfășurarea procedurii în fața acestei Curți vor rămâne în sarcina statului, urmând ca onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a inculpatului, să fie acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției, potrivit art.272 alin.1 și 2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.50 alin.1 din Codul de procedură penală rap. la art.10 alin.2 din Legea nr.255/2013, declină competența de judecare a apelului declarat de inculpatul B. M. P. împotriva Sentinței penale nr.450/F din data de 21 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Călărași în Dosarul nr._, în favoarea Tribunalului Călărași.
În temeiul art.51 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală, constată conflict negativ de competență între Tribunalul Călărași și Curtea de Apel București și sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. S. C. V. G.
GREFIER,
I. P.
Red. jud.C.V.G.
Ex.2 / 29 aprilie 2014
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Infracţiuni privind frontiera de stat a României. O.U.G nr.... → |
|---|
