Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 102/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 102/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 102/C
Ședința publică din data de 31.03. 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – O. B.
GREFIER – I. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA – a fost reprezentat de procuror M. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul I. N. împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 25.02.2014 de Tribunalul București – Secția I Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru contestatorul – inculpat, aflat în stare de arest în prezenta cauză, deținut la P. R., apărător ales, avocat C. B., care depune împuternicire avocațială nr._/31.03.2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au atașat dosarul nr._ 3 al Tribunalului București – Secția I Penală și dosarul de urmărire penală, precum și faptul că s-a depus de către contestatorul – inculpat o cerere prin care acesta aduce la cunoștința Curții că nu dorește să fie prezent la termenul din 31.03.2014.
Avocatul contestatorului – inculpat solicită, având în vedere că încheierea pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală a fost pronunțată la 24.02.2014, s-a amânat pronunțarea la 25.02.2014, soluția rămânând definitivă la 21.03.2014, să se constate că prezenta contestație a rămas fără obiect.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, ca inadmisibilă.
Avocatul contestatorului – inculpat arată că lasă la aprecierea instanței în ceea ce privește solicitarea reprezentantului Ministerului Public.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25.02.2014, pronunțată în dosarul nr._ 3, Tribunalul București – Secția I Penală a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, formulată de inculpatul I. N., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 312/UP/2.12.2012 în dosarul nr._/3/2012.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin încheierea din data de 2.12.2012 a Tribunalului București, Secția I Penală, rămasă definitivă prin încheierea nr. 432/R din data de 14.12.2o12, a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în baza art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p., pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 2.12.2o12 până în 3o.12.2o12, inclusiv.
Ulterior, în cursul urmăririi penale, această măsură a fost prelungită în mod succesiv, iar apoi – după sesizarea instanței de judecată prin rechizitoriu – măsura preventivă a fost verificată la termenele din 27.04.2013, 17.06.2013, 29.07.2013, 9.09.2013, 7.10.2013, 2.12.2013, 6.01.2014 și 27.01.2014.
Legalitatea și temeinicia măsurii preventive au fost analizate în baza art. 3oo1 și 3oo2 din vechiul Cod de procedură penală.
Instanța a constatat că la luarea și la menținerea acestei măsuri au fost respectate toate drepturile și garanțiile procesuale prevăzute de vechiul Cod de procedură penală.
Instanța a mai constatat că temeiurile avute în vedere la luarea și prelungirea măsurii arestului preventiv, respectiv cele prevăzute de vechiul art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p. subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În ceea ce privește actuala reglementare procesual penală, instanța a constatat că trebuie analizată eventuala incidență a dispozițiilor art. 242 alin. 2 și următoarele C.p.p.
Din prisma dispozițiilor legale prevăzute de art.242 alin.2 Cod procedură penală și art.202 alin.1 Cod procedură penală, instanța a apreciat că cererea de înlocuire a măsurii preventive este nefondată.
Nimic din materialul probator administrat pînă în acest moment, inclusiv în fața instanței, nu a condus la înlăturarea suspiciunii rezonabile că inculpatul ar fi comis faptele. Chiar dacă s-a afirmat existența unor mărturii favorabile poziției procesuale adoptate de inculpat, instanța a apreciat că această suspiciune planează încă în mod rezonabil asupra acțiunilor inculpatului, depozițiile menționate nefiind în măsură să contrabalanseze restul materialului probator.
Oricum, analiza probelor – atît cele readministrate în faza de judecată, cît și cele administrate acum pentru prima dată – nu este o operațiune pe care judecătorul să o efectueze la fiecare termen de judecată și să o consemneze în încheierea de ședință. Analiza probelor, indiferent că au fost propuse de Ministerul Public sau de către părți, se situează în etapa deliberării cu privire la fondul învinuirii deduse judecății.
Argumentul propus de către apărătorii inculpatului, privind „pipăirea” fondului, a fost apreciat ca nefiind întemeiat, deoarece, pe de o parte, trebuie evitată orice posibilitate de antepronunțare într-un sens sau altul, iar pe de altă parte, nu este nevoie de a se proceda la o astfel de pipăire atîta vreme cît nu s-au vădit elemente de fapt care să modifice substanțial situația de fapt reținută în actul de sesizare. Astfel, s-a apreciat că prima condiție este îndeplinită.
A rămas a se observa dacă este îndeplinită și cea de-a doua. Or, instanța a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal este necesară menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului. Deși cercetarea judecătorească s-a derulat termen de termen, instanța, audiind un număr mai mare de martori, a apreciat că, totuși, trebuie privit numărul total de martori menționați în rechizitoriu, precum și probele propuse de inculpat prin nota de probe depuse în ultima ședință publică. Astfel, s-a apreciat că cercetarea judecătorească este, prin urmare, departe de a se apropia de finalul ei, deși este evident că s-a depășit stadiul incipient menționat la primele termene.
Instanța nu a apreciat relevante referirile la comportamentul pe care inculpatul l-a afișat la locul de deținere, deoarece aceasta nu este o conduită procesuală, vizînd doar modul în care persoana privată de libertate se raportează la condițiile obiective ale detenției sale, prin prisma raporturilor mai degrabă administrative generate de obligația respectării regulamentului de ordine interioară la locul de deținere.
S-a mai observat de către instanță faptul că nici referirile la scăderile limitelor de pedeapsă, după . unor noi dispoziții penale la data de 1.02.2014, nu sunt suficient de întemeiate, pedepsele astfel reduse rămînînd totuși destul de ridicate pentru a da o idee cu privire la aprecierea pe care legiuitorul a făcut-o cu privire la gravitatea lor abstractă.
Astfel, s-a constatat că inculpatul este cercetat pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, ce a rezultat nu numai din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (pericolul social abstract), ci și din amploarea deosebită și modul elaborat de săvîrșire a acestora, suma importantă de bani, despre care P. a arătat că i s-a schimbat destinația, situația generală a absorbției fondurilor europene puse la dispoziția României (pericolul social concret).
Aceste împrejurări creează un puternic ecou în opinia publică, în contextul în care problema absorbției fondurilor europene și fraudele comise în legătură cu acestea este de maximă actualitate și atrage atenția și interesul constant al opiniei publice.
În continuare s-a observat că inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru o parte din faptele cu privire la care s-au derulat cercetări, pentru alte fapte fiind dispusă disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor.
Astfel cum deja instanța a subliniat în considerentele încheierii de la termenul din 27.01.2014, față de cele constatate cu acea ocazie și cele constatate acum, nu s-a putut afirma că ar exista vreun element de noutate, cu excepția faptului că a mai trecut o anumită perioadă de timp, crescînd astfel durata totală a intervalului în care inculpatul este privat de libertate în scop preventiv.
În opinia instanței, s-a apreciat că acesta este, de fapt, singurul argument pertinent al acestei discuții, celelalte aspecte ridicate de către inculpat, prin apărători, fiind lipsite de temeinicie sau de relevanță.
Or, instanța a considerat că nu se poate afirma că s-ar fi depășit deja un termen rezonabil al duratei acestei măsuri, deoarece durata ei se analizează prin raportare nu la un termen fix, fie el de 6 luni, 9 luni, 12 luni etc., ci prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei. Față de acest criteriu, s-a reținut că nu a fost încălcat caracterul rezonabil al privării preventive de libertate a inculpatului aflat în curs de judecată.
Nu s-a putut afirma că ar fi scăzut gradul de complexitate al cauzei doar prin aceea că au fost deja audiați o . martori. Complexitatea cauzei nu variază în funcție de etapa procesuală în care se află, ci în funcție de întregul ansamblu al cauzei (număr de părți, de martori, de mijloace de probă care au fost sau vor fi administrate, timpul necesar pentru derularea procedurilor etc.).
Chiar dacă circumstanțele personale sunt favorabile inculpatului (situația familială, starea de sănătate), totuși Tribunalul a apreciat că la acest moment procesual se impune a da eficiență împrejurărilor obiective în care se presupune că au fost comise faptele (care reflectă o periculozitate sporită a inculpatului), întrucât, prin ele însele, circumstanțele personale favorabile nu pot contrabalansa gravitatea concretă a acuzației formulate împotriva inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul I. N..
Asupra admisibilității contestației de față, Curtea constată că din fișa ECRIS atașată la dosar reiese că prin decizia penală nr. 78 pronunțată la data de 21.03.2014 de Curtea de Apel – Secția a II-a Penală s-a soluționat contestația declarată de inculpat împotriva aceleiași încheieri, motiv pentru care Curtea urmează a respinge ca inadmisibilă prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul I. N., împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 25.02.2014 de Tribunalul București – Secția I Penală.
Obligă pe contestator la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în cameră de consiliu, azi, 31.03.2014.
PREȘEDINTE,
O. B. GREFIER,
I. D.
Red.B.O./05.05.2014
Thred.V.D./5 ex./25.04.2014
T.B.S.1. - jud.V.A.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
