Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 100/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 100/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 100/C
Ședința publică din data de 31.03 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. B.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost legal reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul – condamnat M. C. Nicușor împotriva sentinței penale nr. 153/28.02.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul – condamnat personal, adus de la locul de deținere – P. J., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B. F., care depune delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/28.03.2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Avocatul contestatorului solicită admiterea contestației și reducerea pedepsei pe care acesta o execută, arătând că este de acord cu reducerea pedepsei complementare de la 10 la 5 ani.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondată, a contestației, în condițiile în care noua calificare a faptei săvârșite este aceea de omor simplu, cu limite de pedeapsă cuprinse între 10 și 20 de ani, iar inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 15 ani, care se situează între limitele minime și maxime speciale prevăzute de lege Prin urmare, arată că normele tranzitorii exclud aplicarea legii penale mai favorabile atunci când pedeapsa se situează între cele două limite legale, cum este în cazul de față.
Contestatorul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și reducerea pedepsei.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.153/28.02.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul I.a admis contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile” de la Penitenciarul Spital București J. din oficiu privind pe condamnatul M. C. Nicușor (fiul lui I. și E., ns. la 26.03.1978).
În baza art. 6 al. 6 Cod penal a dispus reducerea duratei pedepselor complementare aplicate prin s.p. nr. 572/12.05.2006 a Tribunalului București def. prin d.p. nr.522/13.02.2008 a ÎCCJ la o durată de 5 ani.
A dedus din perioada executată de la 27.01.2003 la 16.11.2005 și de la 15.02.2008 la zi și a menținut celelalte dispoziții ale s.p. nr. 572/12.05.2006 a Tribunalului București def. prin d.p. nr. 522/13.02.2008 a ÎCCJ.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 21.02.2014 sub nr._, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în baza HG nr.836/2013 în cadrul Spitalului P. J. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 572 din data de 12.05.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 522/13.02.2008 pronunțată de ICCJ în privința condamnatului M. C. NICUȘOR.
Comisia a apreciat că față de condamnatul M. C. NICUȘOR sunt incidente dispozițiile prev. de art.6 alin 6 NCP cu privire la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, in sensul reducerii duratei acesteia de la 10 ani la 5 ani, conform disp. art. 66 alin.1 lit.a,b și d NCP.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 NCP și art. 23 alin.6 din Legea nr. 255/2013 modificată prin OUG nr. 116/2013.
La dosarul cauzei s-au depus copii ale MEPI nr. 475/14.02.2008 emis de către Tribunalul București Secția I Penală, sentința penală nr. 572 din data de 12.05.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr._/3/2005, fișa de cazier judiciar, precum și fișa de evaluare întocmită de comisie, in original.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 572 din data de 12.05.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr._/3/2005, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 522/13.02.2008 pronunțată de ICCJ a fost condamnat inculpatul M. C. NICUȘOR la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit.i C.p și s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.p., pe o durată de 10 ani.
In baza art. 180 alin.2 C.p. a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare și în baza art. 33-34 C.p. a contopit pedepsele aplicate, in final având de executat pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.p.
S-a făcut aplicare disp. art. 71-64 lit. a și b C.p.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 475/14.02.2008 de către Tribunalul București Secția I Penală, executarea pedepsei începând la data de 15.02.2008.
Instanța a admis sesizarea formulată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. 1 NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, potrivit art.6 alin.6 NCP dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Potrivit dispozitiilor art.66 NCP pedeapsa complementara constă in interzicerea exercitării unor drepturi pe o perioada de maxim 5 ani.
Astfel fiind, s-a constatat că pedeapsa complementara aplicată depășește maximul special din noua normă de incriminare și a fost redusă la acesta.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul M. C. NICUȘOR, care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea contestației și reducerea pedepsei pe care o execută, arătând că este de acord cu reducerea pedepsei complementare de la 10 la 5 ani.
Analizând sentința penală atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, Curtea apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Curtea constată cu precădere că în raport de prevederile art. 6 al. 6 Cod penal, în mod corect a dispus prima instanță reducerea duratei pedepsei complementare aplicate condamnatului M. C. Nicușor la durata maximă prevăzută de legea penală nouă, respectiv art. 66 al. 1 cod penal, aspect de altfel necontestat.
În ceea ce privește pedeapsa principală, Curtea învederează cu precădere că potrivit art. 6 al. 1 Cod penal, aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei vizează exclusiv situațiile în care pedeapsa aplicată prin hotărârea rămasă definitivă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită și constă în aceea că se reduce la acest maxim. Or, se constată că pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată contestatorului prin sentința penală nr. 572/12.05.2006 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat se înscrie în limitele prev. de art. 188 Cod penal, astfel cum poate fi calificată fapta condamantului potrivit noului cod penal, respectiv de la 10 la 20 de ani. De asemenea, nici pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată condamantului prin aceeași sentință nu depășește maximul special prevăzut de legea penală nouă pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, respectiv 2 ani închisoare.
Pentru aceste considerente, Curtea, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul M. C. NICUȘOR și-l va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul M. C. NICUȘOR, împotriva sentinței penale nr.153/28.02.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală.
Obligă pe contestator la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în cameră de consiliu, azi, 31.03.2014.
PREȘEDINTE,
O. B. GREFIER,
I. D.
Red.B.O./19.05.2014
Thred.V.D./5 ex./18.04.2014
Tr.I.. - jud.R.A.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Art. 210 Cod Penal. Decizia nr. 425/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
