Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 260/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 260/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 260/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 260/R
Ședința publică de la data de 06 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - V. C.
JUDECĂTOR - L. C.
JUDECĂTOR - L. M.
GREFIER - M. G.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror E. ELIANA B..
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul A. G., împotriva încheierii de ședință din data de 31 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat A. G. în stare de arest și asistat de avocat Chitea S. cu împuternicire avocațială emisă de Baroul București – Cabinet individual depusă la fila 11 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea, ia act că nu mai sunt cererii prealabile și probe de administrat, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, ca fiind adminisibilă. Solicită a se observa că în mod greșit instanța de fond a apreciat și a interpretat prev. art. 141/1 Cod penal, din punctul de vedere al apărării sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază încheierea recurată ca fiind legală și temeinică, instanța de fond a făcut o interpretare corectă a art. 160/2 alin. 1 Cod procedură penală verificând condițiile cererii de liberare sub control judiciar și raportându-se totodată la infracțiunea ca fapt consumat, nefiind îndeplinită limita de pedeapsă. Solicită respingerea recursului inculpatului, ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Având ultimul cuvânt,recurentul inculpat, este de acord cu concluziile puse de către apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 31.01.2013 a Tribunalului București – Secția I penală, pronunțată în dosarul nr._ , în baza art.1602 alin.1 Cod procedură penală a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A. G..
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reținut că inculpatul A. G. este urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tentativa la înșelăciune prev. de art.26 Cod penal rap. la art.20 Cod penal rap. la art.215 alin.l, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals în declarații prev. de art.25 Cod penal rap. la art.292 Cod penal și instigare la fals privind identitatea prev. de art.25 Cod penal rap. la art.293 alin.l Cod penal toate cu aplicarea, art.33 lit.a Cod penal.
Tribunalul a apreciat că, deși pentru infracțiunea cea mai gravă de care este acuzat inculpatul ca efect al dispozițiilor art.21 alin.2 Cod penal, pedeapsa este cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infracțiunea consumată, respectiv închisoarea de la 5 la 10 ani și
interzicerea unor drepturi, maximul special al infracțiunii fapt consumat este închisoarea de 20 ani și care depășește limita de pedeapsă de 18 ani închisoare impusă prin dispozițiile art.1602 alin.l Cod procedură penală cu referire la art.1411 Cod penal.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul, în baza art.1602 alin.l Cod procedură penală a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A. G. ca inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recursinculpatul A. G., considerând că cererea este admisibilă.
Curtea, examinând încheierea recurată, conform art.385/6 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat.
În mod just prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală, deoarece infracțiunea prev. de art.215 alin.l, 2, 3 și 5 Cod penal, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, liberarea provizorie neputându-se acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisori ce depășește 18 ani.
De asemenea, conform art.1411 din Codul penal, prin ,,pedeapsă prevăzută de lege,, se înțelege pedeapsa prevăzută de textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Așadar, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul, iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. G. împotriva Încheierii de ședință din data de31.01.2013 a Tribunalului București – Secția I penală, pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. C. L. C. L. M.
GREFIER,
M. G.
Red.L.C.C
Tehn.N.E.A/2ex/18.02.2013
Trib.București/S.I.P/Jud.T.D
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
