Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări de pedepse. Art.449 C.p.p.. Decizia nr. 2318/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2318/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 2318/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
_
Decizia penală nr. 2318/ R
Ședința publică de la 11.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. C. A.
JUDECĂTOR - R. A. V. S.
JUDECĂTOR - L. C-T. C.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC- P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror E.- ELIANA B..
Pe rol, judecarea recursului declarat de condamnatul T. I. V. împotriva sentinței penale nr. 887F/06.11.2013 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI- SECTIA I PENALĂ în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul condamnat T. I. V. personal în stare de detenție și asistat de avocat din oficiu Chiorsacu A., cu delegație de substituire a avocatului din oficiu Taban A., emisa de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul condamnat T. I. V., personal, declară că este de acord cu asistența din oficiu la judecarea recursului și depune un „memoriu” la dosar.
Constatând ca nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat, declarații suplimentare de făcut, apreciază cauza in stare de judecată si acorda cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu numit pentru recurentul condamnat T. I. V. solicită admiterea recursului, desființarea în parte a hotărârii și pe fond, rejudecând, admiterea cererii de contopire pedepse, formulata in temeiul disp. art.33 lit. a si art. 34 lit. b Cp.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere obiectul cererii de contopire, motivarea sentinței penale nr.887 din 06.11.2013, faptul că în cauza s-a reținut incidența disp. art. 39 alin. 2 Cp, apreciaza ca în mod corect a fost respinsă cererea de contopire, astfel că pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
In ultimul cuvânt, recurentul condamnat T. I. V. solicita admiterea cererii de contopire.
CURTEA
Asupra recursului de fata,
Prin sentinta penala nr. 887 din 06.11.2013 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECTIA I PENALĂ în dosarul nr._ a fost respinsa ca neintemeiata cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul T. I. V., fiul lui I. și M., născut la data de 05.09.1977, în prezent deținut în Penitenciarul București – Rahova.
În baza art.192 al.2 Cod.proc.pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare față de stat, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 de lei urmand a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca, prin sentința penală nr. 83/16.04.2009 a Judecătoriei S., definitivă prin nerecurare la data de 05.05.2009, a fost admisă cererea de contopire a petentului T. I. V., a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 143 din 23 ianuarie 2007 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin neapelare la 2 martie 2007 și s-au repus în individualitatea lor pedepsele concurente de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2278/14 iulie 2004 a Judecătoriei Sectorului 5, București, 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.712/3 martie 2004 a Judecătoriei Sectorului 4 București și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.599/23 aprilie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4, București.
Totodată instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr.55/13 martie 2008 a Judecătoriei Slatina definitivă prin neapelare la data de 18 aprilie 2008 și a repus în individualitatea lor pedepsele concurente de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208, 209 lit.a cod penal cu aplicarea art.37 lit.b cod penal și 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de fals privind identitatea prev. de art.293 cod penal cu aplicarea art.37 lit.b cod penal.
În final, instanța a contopit pedepsele anterior menționate și a aplicat petentului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Instanța a mai constatat ca executată pedeapsa aplicată, întrucât prin sentința penală nr.1789 din 2 noiembrie 2007 a Judecătoriei Medgidia, petentul a fost liberat condiționat cu un rest neexecutat de 109 zile.
Prin sentința penală nr.652/20.07.2012 a Tribunalului București – Secția I, penală definitivă prin decizia penală nr.1187/04.04.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul T. I. V. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, teza a II-a și lit.b cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal și art.37 alin.1 lit.a cod penal, art.16 din legea nr.143/2000 și art.3201 cod proc.pen. (fapte săvârșite la data de 02.02.2012, 23.02.2013 și 02.06.2012) și la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.4 alin.1 și 2 din legea nr.143/2000, cu aplicarea art.16 din legea nr.143/2000, art.37 alin.1 lit.a cod penal și art.3201 cod proc.pen. (faptă săvârșită la data de 21.06.2012).
În temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b cod penal instanța a contopit cele două pedepse aplicate, dând spre executare pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute art.64 alin.1 lit.a, teza a II-a și lit.b cod penal, pedeapsă pe care a contopit-o cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.83/16.04.2009 a Judecătoriei Slatina, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute art.64 alin.1 lit.a, teza a II-a și lit.b cod penal.
Pentru executarea acestei pedepse a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr.1285/05.04.2013 al Tribunalului București – Secția I, penală.
S-a constatat de catre instanta de fond ca, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, petentul dorește contopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr.652/20.07.2012 a Tribunalului București – Secția I penală și prin sentința penală nr.83/16.04.2009 a Judecătoriei S.
Instanța de fond a constatat că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.83/16.04.2009 a Judecătoriei S., definitivă prin nerecurare la data de 05.05.2009 a fost considerată prin sentința penală nr.652/20.07.2012 a Tribunalului București – Secția I, penală definitivă prin decizia penală nr.1187/04.04.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ca prim termen atât al recidivei postcondamnatorii în raport de faptele deduse judecății. Prin urmare, instanța a dat eficiență, regulilor privind contopirea restului rămas de executat din pedeapsa cu de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.83/16.04.2009 pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.652/20.07.2012 a Tribunalului București – Secția I, penală.
Astfel, deducerea perioadei executate în baza sentinței penale nr. 83/16.04.2009 a Judecătoriei S. solicitată de petent, nu poate fi dispusă având în vedere faptul că regulile care sunt aplicabile tratamentului sancționator al stării de recidivă postcondamnatorie. Prin sentința penală nr.652/20.07.2012 a Tribunalului București – Secția I, penală, instanța a reținut, printre altele, atât starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art.37 lit.a cod penal cât și faptul că inculpatul mai are de executat un rest din pedeapsa anterioară. Prin urmare, regulile regimului sancționator au impus să se dea efecte dispozițiilor art.39 alin.2 cod penal privind modalitatea de stabilire a pedepsei în cazul recidivei postcondamnatorii prevăzută de art.37 alin.1 lit.a cod penal. Prin urmare, contopirea se realizează numai între restul rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, fără a se avea în vedere și perioada executată în baza pedepsei anterioare din care a fost liberat condiționat.
S-a mai aratat ca în procedura cererii de contopire instanța nu mai poate pune în discuție modalitatea în care a fost efectuată contopirea conform sentinței penale nr.652/20.07.2012 a Tribunalului București – Secția I, penală, o soluție contrară putând aduce atingere puterii de lucru judecat de care se bucură respectiva hotărâre.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs petentul condamnat, motivele de recurs fiind expuse oral, in fata instantei de control judiciar, de aparatorul recurentului astfel cum au fost consemnate in practicaua acestei decizii.
Examinând hotărârea atacată, în conformitate cu disp. art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze petentul condamnat T. I. V. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr.652/20.07.2012 a Tribunalului București – Secția I penală și prin sentința penală nr.83/16.04.2009 a Judecătoriei S..
In acord cu prima instanta, Curtea apreciaza ca deducerea perioadei executate în baza sentinței penale nr. 83/16.04.2009 a Judecătoriei S. nu poate fi dispusă având în vedere regulile care sunt aplicabile tratamentului sancționator al stării de recidivă postcondamnatorie.
Pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 83/16.04.2009 a Judecătoriei S., definitivă prin nerecurare la data de 05.05.2009 a fost considerată prin sentința penală nr. 652/20.07.2012 a Tribunalului București – Secția I, penală definitivă prin decizia penală nr.1187/04.04.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ca prim termen atât al recidivei postcondamnatorii în raport de faptele dedusă judecății astfel incat s-a dat eficiență, regulilor privind contopirea restului rămas de executat din pedeapsa cu de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.83/16.04.2009 cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.652/20.07.2012 a Tribunalului București – Secția I, penală.
Prin urmare, regulile regimului sancționator au impus să se dea efect dispozițiilor art.39 alin.2 cod penal privind modalitatea de stabilire a pedepsei în cazul recidivei postcondamnatorii prevăzută de art.37 alin.1 lit.a cod penal astfel incat s-a realizat contopirea numai între restul rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, fără a se avea în vedere și perioada executată în baza pedepsei anterioare din care a fost liberat condiționat recurentul.
Pentru motivele expuse, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul declarat de petentul condamnat T. I. V., ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul T. I. V. împotriva sentinței penale nr. 887F/06.11.2013 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI- SECTIA I PENALĂ în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.12.2013.
G. C. A. R. A. V. S. L. C. C.
Grefier
M. C.
Red./tehnored. G.C.A.
Jud. fond. R.N.O.
| ← Infractiuni la legea falimentului/insolventei. Lg. 64/1995, Lg.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2299/2013.... → |
|---|
