Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2368/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2368/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 2368/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.2368/R
Ședința publica de la 17.12.2013
Curtea constituită din:
P. - L. S.
JUDECATOR - D. L.
JUDECĂTOR – A. M.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul S. G. împotriva încheierii de ședință din data de 05.12.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._/3/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat S. G., aflat în stare de arest și asistat de apărător ales L. F., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului declarat de inculpat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat S. G. solicită admiterea recursului declarat de acesta, casarea încheierii atacate și judecarea inculpatului în stare de libertate. Arată că deși inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni de prejudiciu, părțile vătămate, la momentul audierii lor la instanța de fond au arătat că nu au nicio pretenție materială în cauză. Arată că întreaga cercetare judecătorească va fi de lungă durată, astfel că nu se mai impune menținerea arestării preventive, apreciind că judecata se poate desfășura în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca neîntemeiat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că în mod corect s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, pentru o mai bună desfășurare a cercetării judecătorești. Solicită a s e avea în vedere și natura infracțiunii deduse judecății, modalitatea de săvârșire și numărul de inculpați participanți la comiterea acesteia.
Recurentul inculpat S. G., în ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, că are doi copii și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 02 decembrie 2013 a Tribunalului București-Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, în baza art.3002 rap. la art.160b alin.1 și 3 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului S. G. zis „B.” și s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că temeiurile de fapt și de drept ce au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și in prezent și impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu ocazia dezbaterilor în recurs, prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea inculpatului în stare de libertate arătând că deși este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni de prejudiciu, părțile vătămate, la momentul audierii lor la instanța de fond au arătat că nu au nicio pretenție materială în cauză.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către recurentul-inculpat dar și din oficiu, în condițiile art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul S. G. a fost arestat și trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, emis în dosarul nr.4799/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunilor de cămătărie, faptă prev. de art.3 din Legea nr.216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art.37 alin.(1) lit. a) din Cod penal și spălare a banilor, faptă prevăzută de art.29 alin.(1) lit. c) din Legea 656 din 2002, republicată, cu aplicarea art.37 alin. (1) lit. a) din Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a) din Cod penal; constând în aceea că în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.2.i.), în cursul lunii octombrie 2012, a investit 150.000 de euro, bani proveniți din săvârșirea infracțiunii de cămătărie prezentate anterior, achiziționând două terenuri împreună cu construcțiile aferente situate în județul I. (fapte expuse la secțiunea I.2.ii.) și că, la data de 24.01.2013, prin încheierea succesivă a două acte notariale (unul prin care recunoaște achitarea unei datorii de către AL JAHNI NABIL și altul prin care fiul său achiziționează de la aceeași persoană un teren), a disimulat adevărata natură a provenienței și proprietății terenului în suprafață de 3.400 m.p., situat în intravilanul comunei Snagov, județul I., la tarlaua 141, .. cadastral 6900, proprietatea soților Al Jahni Nabil, și Al Jahni M., acesta provenind de fapt din săvârșirea infracțiunii de cămătărie.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că până la acest moment procesual nu au încetat și nici nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, ci acestea impun și justifică în continuare privarea de libertate, menținându-se atât caracterul rezonabil al presupunerii că inculpatul a săvârșita faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu cât și condițiile impuse de art.148 Cod procedură penală.
Sub aspectul condiției prevăzute de art.143 Cod procedură penală, Curtea are în vedere materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpaților audiați de către Tribunal, precum și declarațiile tuturor învinuiților și inculpaților audiați de organul de urmărire penală; procesele verbale de redare a înregistrărilor audio - video efectuate în mediul ambiental și planșele foto atașate; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpații și învinuiții din cauză; declarațiile martorilor și martorilor cu identitate protejată, procesele verbale de percheziție domiciliară și procesele verbale de ridicare a documentelor; procesele verbale de recunoaștere a inculpaților și planșele fotografice atașate; procesele verbale de investigații operative; înscrisurile privind veniturile inculpaților și celelalte înscrisuri administrate în cauză, ce formează un vast ansamblu probator.
Sub aspectul cazului prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, e constatată îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de textul de lege, întrucât pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile pentru care este în prezent judecat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, rezonanța socială a faptelor comise, circumstanțele personale ale inculpatului relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar produce lăsarea inculpatului în libertate și îndreptățesc organele judiciare să aplice măsuri ferme pentru stoparea fenomenului infracțional, inclusiv prin menținerea măsurii privative de libertate.
La aprecierea acestei ultime condiții, Curtea are în vedere amploarea activității infracționale a acestui inculpat, care este cercetat împreună cu alte persoane; curajul și dezinvoltura cu care acesta a acționat a obținerii unor venituri importante, cu consecința prejudicierii grave a persoanelor vătămate prin pretinderea unor dobânzi foarte mari; caracterul acțiunilor inculpatului, ce se prefigurează a fi conjugate; recurgerea la amenințări și acte de violență de natură a determina pe părțile vătămate să facă demersuri pentru a stinge datoriile și dobânzile cămătărești impuse acestora; continuarea de către inculpat a activității de cămătărie chiar și după incriminarea ca infracțiune a acestei fapte; înmulțirea îngrijorătoare a faptelor de acest fel cu consecințe deosebite asupra încrederii în capacitatea instituțiilor statului de a eradica faptele de cămătărie, șantaj, spălare de bani și tâlhărie; răsunetul deosebit de negativ al faptelor de acest gen în rândul cetățenilor, care în fiecare zi iau cunoștință de efectele de multe ori tragice ale luării de bani cu dobândă cămătărească de la clanurile interlope; scopul profund imoral urmărit de inculpat de a se îmbogății prin exploatarea nevoilor, slăbiciunilor sau disperării diverselor persoane.
Ținând seama de cele mai sus expuse, Curtea apreciază că deși urmărirea penală a fost finalizată, acest aspecte nu poate constitui un motiv suficient pentru lăsarea inculpatului în libertate, datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului urmând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei, la acest moment procesual acestea neconstituind o justificare pentru schimbarea temeiurilor arestării și un motiv întemeiat pentru punerea în libertate.
Curtea apreciază că în cauză au fost respectate toate garanțiile procesuale impuse de lege iar măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art.5 parag.3 din Convenția E.D.O., care protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente și suficiente a o justifica.
Persistența și suficiența acestor motive au fost apreciate de instanță în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.136 Cod procedură penală, privarea de libertate a inculpatului fiind necesară bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru considerentele ce preced, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului S. G. și va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat, declarat de inculpatul S. G. împotriva încheierii de ședință din data de 05.12.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._/3/2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. S. D. L. A. M.
GREFIER,
S. N.
Red.L.S
Tehn.N.E.A/2ex/20.12.2013
Trib. București/S.II.P/Jud.A. S.
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 5/2014. Curtea... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 197/2014. Curtea de... → |
|---|
