Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2299/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2299/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 2299/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.2299
Ședința publică din data de 13.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C.-C. C.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR R. M.
GREFIER: C.-M. S.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul inculpat M. B. G. F. împotriva sentinței penale nr.776 din data de 25.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat M. B. G. F. personal și asistat de apărător ales L. B.,în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al recurentului inculpat M. B. G. F. solicită admiterea recursului,casarea sentinței penale și pe fond reținerea dispozițiilor art.18/1 Cod penal și aplicarea unei amenzi administrative.
Arată că fapta a fost constatată la orele 4 dimineața și este de notorietate că la acea oră trafic pietonal nu există,iar traficul auto este redus cu atât mai mult cu cât era o arteră limitrofă,respectiv șoseaua P..De asemenea,precizează că la momentul testării valoarea în aparatul etilotest a fost 0,48,însă rezultatul la buletinul de analiză toxicologică la prima probă a fost 1,15,iar la cea de-a doua o,85.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului,arată că acesta este tânăr,integrat în societate,a recunoscut și regreta fapta astfel încât aplicarea unei amenzi administrative este suficientă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a sentinței penale ca fiind legală și temeinică.De asemenea,arată că în hotărârea depusă la dosar ca și practică judiciară aceasta vizează o sentință penală în care inculpatul a recunoscut în totalitate comiterea infracțiunii.
În prezenta cauză se constată că la data de 8.05.2013 a arătat că nu recunoaște în totalitate faptele reținute,a avut o atitudine oscilantă ora consumului.Mai mult,în cel de-al doilea raport de expertiză efectuat în cursul cercetării judecătorești s-a menționat că neconcordanța denotă un consum de băuturi mai mare decât cel declarat.Prin urmare,acesta este și motivul pentru care instanța de fond a reținut ca fiind valabile concluziile raportului de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale în care s-a reținut o îmbibație alcoolică de circa 1,35 grame alcool pur în sânge.Apreciază că nu se poate reține că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni raportat la circumstanțele comiterii faptei,la atitudinea ulterioară a inculpatului după comiterea faptei.Mai mult,instanța de fond a dat relevanță circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal aplicând o pedeapsă de 7 luni cu suspendare.
Recurentul inculpat M. B. G. F.,având cuvântul,arată că a recunoscut fapta,are carnet de 21 de ani.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat ,constată următoarele:
Judecătoria Sectorului 2 București,prin sentința penală nr.776 din data de 25.09.2013, pronunțată în dosarul nr._ ,a hotărât următoarele:
În temeiul art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a raportat la art. 76 alin. 1 lit. d din Codul penal condamnă pe inculpatul M. B. G. F., fiul lui V. și V., născut la data de 22.04.1973 în mun. București, domiciliat în mun. București, .. 19, sector 2, cetățean român, căsătorit, un copil minor în întreținere, studii superioare, ocupația economist, loc de munca S.C. Interagro S.A., fără antecedente penale, stagiu militar satisfăcut, C.N.P._ la pedeapsa de 7 (șapte) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la data de 23.09.2012.
În temeiul art. 71 din Codul penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Codul penal pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 Codul penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate de 7 (șapte) luni închisoare.
În baza art. 82 Codul penal stabilește un termen de încercare de 2 (doi) ani și 7 (șapte) luni, care se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 71 alin.5 Codul penal constată că pe durata termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei este suspendată de drept executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 359 Codul de procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 dinCodul penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală obliga inculpatul la plata sumei de 700 de lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul de urmărire penală nr._/P/2012, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 08.04.2013 sub nr._, a fost pusă acțiunea penală și trimis în judecată, în stare libertate, inculpatul M. B. G. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 republicată.
În esență, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că, la data de 23.09.2012, în jurul orelor 04:00, inculpatul a condus autoturismul marca „VW" cu numărul de înmatriculare_, pe drumurile publice (. o alcoolemie de 1,35 g %o.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, în actul de sesizare al instanței s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată.
Apărarea inculpatului – Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a manifestat o atitudine de regret a comiterii acestei fapte, fiind cooperant cu organele de urmărire penală și relatând, în mod amănunțit, modul în care a săvârșit fapta.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 4); rezultat etilotest (fila 6); proces-verbal de constatare a infracțiunii (fila 7); proces-verbal de verificare în baza de date B.P.R. - posesori permise conducere (fila 8); declarație martor C. M. (fila 9); declarații învinuit M. B. G. F. (filele 10-11,16, 23-26); cerere de analiză și buletin de examinare clinică (filele 12-13); buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2224/24.09.2012 (fila 15) și raport de expertiză medico legală nr. 2482/i/2012 (filele 19-20).
În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului (f. 12), cazier judiciar (f. 8), înscrisuri în circumstanțiere (f. 13-19), cazier auto (f. 24), declarația martorului N. F. (f. 26), declarația martorului C. M. (f. 27) și raport de expertiză medico-legală nr. 1593/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei (f. 33-34).
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 23.09.2012, în jurul orelor 0400, inculpatul M. B. G. F. a condus autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_ pe . București, având o alcoolemie în sânge de circa 1,35 g %o.
Astfel, din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, la data de 23.09.2012, în jurul orei 0400, inculpatul M. B. G. F. a condus autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_, pe . București, sector 2, având direcția de deplasare dinspre .. Ș. cel M., fiind oprit pentru control de mai mulți lucrători din cadrul Brigăzii Rutiere.
Deoarece prezenta halenă alcoolică, inculpatul a fost testat imediat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,46 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 6 d.u.p.), aspecte confirmate și de declarația martorului-asistent C. M., atât din timpul urmăririi penale, cât și din faza de judecată.
Ulterior, inculpatul a fost condus la I.N.M.L., unde i-au fost recoltate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei (filele 12-13 d.u.p.).
Astfel cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2224/24.09.2012, inculpatul M. B. G. F. avea, la data de 23.09.2012, ora 0520, o alcoolemie de 1,15 g%o, iar la interval de o oră (0620), o alcoolemie de 0,85 g%0 (fila 15 d.u.p.).
În timpul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale privind interpretare retroactivă a alcoolemiei, iar din raportul de expertiză nr. 2582/i/2012, întocmit de I.N.M.L. „M. Minovici" a rezultat că inculpatul M. B. G. F. avea la data de 23.09.2012, ora 0900 (momentul depistării în trafic) o alcoolemie de cca. 1,35 g%o (filele 19-20 d.u.p.).
Fiind audiat în timpul urmăririi penale, inculpatul M. B. G. F. a recunoscut săvârșirea faptei și a menționat că o regretă, precizând că anterior depistării sale în trafic, a consumat băuturi alcoolice, respectiv la data de 23.09.2012, ora 0400, a condus autoturismul marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare_ pe . București, sector 2, având direcția de deplasare dinspre .. Ș. cel M. și că, în urma opririi sale de către lucrătorii de poliție și testării cu aparatul etilotest, rezultatul a fost de 0,46 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În ceea ce privește intervalul orar al consumului de băuturi alcoolice și al consumului de alimente, inculpatul a avut o atitudine oscilantă, declarațiile acestuia fiind contradictorii.
Astfel, la data săvârșirii faptei, inculpatul a precizat (filele 10-11) că a consumat 300 ml. de șampanie, în intervalul orar 0200 - 04° (23.09.2012) și că a mâncat anterior consumului de băuturi alcoolice, la data de 22.09.2012, ora 2100. Aceste aspecte au fost consemnate și în cuprinsul procesului-verbal de constatare a săvârșirii faptei (fila 7) și al buletinului de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică (fila 12).
Ulterior, la datele de 22.11.2012 și 28.02.2013, inculpatul a declarat (filele 16, 23-26) că, anterior conducerii autoturismului pe drumurile publice, respectiv în perioada 22.09.2012, ora 2200 - 23.09.2012, ora 0330, fiind la un botez, a servit patru feluri de mâncare și, la data de 23.09.2012, în intervalul orar 03 30 - 03 50, a consumat 300 ml. de șampanie.
La termenul de judecată din data de 08.05.2012, inculpatul a declarat că alcoolemia stabilită în sarcina sa de organele de urmărire penală este prea mare raportat la consumul de alcool, respectiv trei cupe de șampanie și intervalul de timp scurs între momentul consumării alcoolului și cel al testării sale.
Având în vedere declarațiile inculpatului, în cauză a fost efectuată o nouă expertiză medico-legală, iar potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 1593/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei (f. 33-34), inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 1,10 g ‰ la data de 23.09.2012, ora 04:00.
Instanța va reține în sarcina inculpatului valoarea alcoolemiei stabilită prin raportul de expertiză medico-legală, efectuat în timpul urmăririi penale, având în vedere că acesta s-a raportat la consumul declarat de către inculpat la scurt timp de la comiterea faptei, dar și împrejurarea că alcoolemia inculpatului era în descreștere, având în vedere că potrivit buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 2224/24.09.2012 (fila 15 d.u.p.), inculpatul a avut la ora 05:20 o alcoolemie de 1,15 g ‰, iar peste o oră 0,85 g ‰, iar la momentul opririi sale în trafic de organele de poliție ar fi putut avea o alcoolemie mai mare, iar în niciun caz mai mică, respectiv de 1,10 g ‰, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză efectuat în timpul judecății.
Totodată, instanța are în vedere și mențiunile cuprinse în ambele rapoarte de expertiză medico-legală, potrivit cărora rezultatele obținute au caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medici-legal, valoarea indubitabilă de probă științifică obiectivă și care exprimă imbibiția reală este numai cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării, iar prin corelarea datelor obținute prin efectuarea calcului teoretic cu valorile stabilite la analiză se constată o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, ceea ce denotă un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat.
În drept, instanța reține că fapta inculpatului M. B. G. F., care la data de 23.09.2012, în jurul orelor 0400, a condus autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_ pe . București, având o alcoolemie în sânge de circa 1,35 g %o alcool pur în sânge întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o imbibiție alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul elementului material al laturii obiective al infracțiunii imputate inculpatului, prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, se reține că acesta constă în acțiunea inculpatului de a conduce autovehiculul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_ pe . București, având o alcoolemie în sânge de circa 1,35 g %o alcool pur în sânge.
Urmarea imediată a faptei reținute în sarcina inculpatului o reprezintă starea de pericol creată pentru desfășurarea în condiții de siguranță a circulației pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic.
Legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei comise.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b din Codul penal, întrucât el a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul a cunoscut că se află sub influența băuturilor alcoolice la data de 23.09.2012, în jurul orelor 0400, iar în această stare a condus autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_ pe . București, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice, capacitatea sa de a conduce autovehiculul fiind, în mod evident, redusă.
Față de aceste considerente, instanța constatând că fapta penală există, constituie infracțiune și a fost comisă de către inculpat, va dispune condamnarea inculpatului M. B. G. F. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate și a modalității ei de executare vor fi avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 din Codul penal, și anume: regulile generale de individualizare, limitele de pedeapsă stabilite de legea penală specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, instanța reține că este unul mediu, întrucât acțiunea culpabilă a inculpatului a condus la crearea unei stări de pericol pentru desfășurarea în condiții de siguranță a circulației pe drumurile publice a tuturor participanților la trafic, avându-se în vedere starea în care se afla inculpatul la momentul depistării de către organele de poliție, având o imbibiție alcoolică de 1,35 g %o alcool pur în sânge, depășind cu mult limita inferioară prevăzută de lege pentru ca fapta să constituie infracțiune.
De asemenea, pentru aprecierea gradului de pericol social concret al infracțiunii deduse judecății, instanța reține și aspectul că inculpatul putea provoca un eveniment rutier cu consecințe grave, având în vedere că avea o alcoolemie de 1,35 g %o alcool pur în sânge, capacitatea sa de a conduce autovehiculul fiind, în mod evident, afectată, nefiind astfel incidente în cauză dispozițiile art. 18 indice 1 din Codul penal față de împrejurarea că inculpatul a condus autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_ pe un drum public intens circulat din București, respectiv . se afla sub influența băuturilor alcoolice, depășind cu mult limita inferioară prevăzută de lege pentru ca fapta să constituie infracțiune.
În ceea ce-l privește pe inculpat, instanța reține că acesta are vârsta de 40 de ani, este căsătorit, are un copil minor în întreținere, studii superioare, ocupația economist, loc de munca S.C. Interagro S.A., astfel cum reiese din înscrisurile depuse de inculpat în circumstanțiere, stagiu militar satisfăcut și este la primul conflict cu legea penală.
Instanța va reține ca circumstanță atenuantă împrejurarea că inculpatul a avut o conduită bună, acesta fiind la primul conflict cu legea penal, astfel cum reiese din fișa de cazier atașata la dosarul cauzei, nefiind sancționat nici administrativ, fiind astfel incidente în cauză dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a raportat la art. 76 alin. 1 lit. d din Codul penal.
Prin urmare, instanța urmează a aplica inculpatului pedeapsa închisorii de 7 (șapte) luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, aceasta fiind aptă să răspundă scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, urmând a conduce la reeducarea inculpatului și formarea de către acesta a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
În legătură cu acest cuantum al pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului, instanța apreciază că este adecvat unei bune împliniri a scopurilor pedepsei, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reeducare a inculpatului, această pedeapsă constituind totodată pentru inculpat un avertisment serios pentru ca pe viitor să nu mai nesocotească normele de conviețuire socială și penale.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, aplicarea acestora inculpatului trebuie să se realizeze atât în baza art. 71 alin. 2 și 3 raportate la art. 64 din Codul penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în special cauzele S. și P. contra României și Hirst contra Marii Britanii, care, în conformitate cu art.11 alin.2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România, prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art. 3 din Protocolul adițional nr. 1.
Totodată, instanța va proceda și în conformitate cu decizia 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interes în legii care stabilește că pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza I, b și c din Codul penal nu se va face în mod automat prin efectul legii, ci se supun aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Prin urmare, instanța reține natura și gravitatea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge și starea de pericol produsă pentru circulația în siguranță pe drumurile publice, din vina inculpatului, duc la concluzia că există o nedemnitate în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art. 64 litera a teza a II-a și litera b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora este interzis pe perioada executării pedepsei cu închisoare, ca pedeapsă accesorie.
În privința interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d și e din Codul penal, față de natura faptei, instanța reține că aceasta nu evidențiază un comportament nedemn sau incompatibil cu exercitarea drepturilor părintești sau a dreptului de a fi tutore sau curator sau care ar vătăma interesul superior al copilului.
Prin urmare, în temeiul art.71 din Codul penal, instanța reține că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia necesității interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal, pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei aplicate prin raportare și la dispozițiile art. 52 din Codul penal, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 din Codul penal pentru a fi incidentă instituția suspendării condiționate a executării pedepsei.
Astfel, pedeapsa aplicată de instanță pentru infracțiunea dedusă judecății este mai mică de 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, astfel cum rezultă din cazierul judiciar depus la dosar și ținând cont de circumstanțele săvârșirii faptei, precum și de circumstanțele personale ale făptuitorului, acesta fiind o persoană tânără, integrată în societate și capabilă să înțeleagă că pe viitor trebuie să-și revizuiască atitudinea de neconformare față de dispozițiile legii penale, prezentând garanții că își va îndrepta conduita față de ordinea de drept, în sensul respectării acesteia, fără a fi necesară privarea de libertate.
Prin urmare, instanța apreciază că în cauză scopul educativ, preventiv și represiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, motiv pentru care, în temeiul art. 81 raportat la art. 82 din Codul penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 7 (șapte) luni, care se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 71 alin. 5 Codul penal, instanța va constata că pe durata termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei este suspendată de drept și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 din Codul de procedură penală raportat la art. 83 din Codul penal, instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executări pedepsei, respectiv comiterea unei noi infracțiuni intenționate pe durata termenului de încercare, situație în care se va dispune executarea în întregime a pedepsei cu închisoarea aplicată, care nu se va contopi cu pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune, ci se vor cumula aritmetic.
Referitor la cheltuielile judiciare avansate de stat, instanța constată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală și urmează să-l oblige pe inculpat la plata sumei de 700 de lei către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs,în termenul legal,inculpatul M. B. G. F. care a solicitat admiterea recursului,casarea sentinței penale și pe fond,în principal achitarea sa în temeiul art.10 lit.d C.p.p.,iar în subsidiar în temeiul art.10 lit.bind.1 C.p.p., reținerea dispozițiilor art.18/1 Cod penal și aplicarea unei amenzi administrative,arătând că fapta a fost constatată la orele 4 dimineața și este de notorietate că la acea oră trafic pietonal nu există,iar traficul auto este redus cu atât mai mult cu cât era o arteră limitrofă,respectiv șoseaua P., că la momentul testării valoarea în aparatul etilotest a fost 0,48,însă rezultatul la buletinul de analiză toxicologică la prima probă a fost 1,15,iar la cea de-a doua o,85,că este tânăr,integrat în societate,a recunoscut și regreta fapta astfel încât aplicarea unei amenzi administrative este suficientă.
Analizând actele și lucrările dosarului ,în conformitate cu dispozițiile art.385ind.1 și urm. C.p.p., Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Soluția de condamnare a inculpatului M. B. G. F. adoptată de instanța de fond este justificată, prima instanță, printr-o interpretare și apreciere obiectivă a întregului material probator administrat, stabilind în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția recurentului inculpat.
Din probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, rezultatul etilotest, procesul-verbal de constatare a infracțiunii, procesul-verbal de verificare în baza de date B.P.R. - posesori permise conducere, declarația martorului C. M.,cererea de analiză,procesul verbal de prelevare și buletinul de examinare clinică, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2224/24.09.2012 și raportul de expertiză medico legală nr. 2482/i/2012 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei rezultă cu certitudine că inculpatul M. B. G. F., la data de 23.09.2012, în jurul orelor 0400, acondus autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_ pe . București, având o alcoolemie în sânge de circa 1,35 g %o alcool pur în sânge.
Fiind audiat în legătura cu fapta pentru care a fost trimis în judecată,inculpatul M. B. G. F. a recunoscut că a condus pe drumurile publice un autoturism după ce a consumat băuturi alcoolice,apreciind însă că alcoolemia stabilită este prea mare raportată la consumul său.
În cursul judecății a fost efectuată în cadrul Institutului Național de Medicină Legală M. Minovici București o nouă expertiză medico legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr.1593/i/2013 prin care s-a apreciat că în data de 23.09.2013 la ora 04,00 inculpatul M. B. G. F. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de 1,10 gr.%.
Prin urmare,în mod justificat s-a reținut în cauză săvârșirea de către inculpatul M. B. G. F. a infracțiunii prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002,atât prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2224/24.09.2012,cât și prin rapoartele de expertiză medico legală nr. 2482/i/2012 și nr. 1593/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei efectuate de Institutului Național de Medicină Legală M. Minovici București stabilindu-se că inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală,fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Curtea are în vedere ,ca de altfel și instanța de fond alcoolemia stabilită prin prima expertiză medico legală nr.2482/i/2012 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei efectuate de Institutului Național de Medicină Legală M. Minovici București,având în vedere momentul procesual la care a fost realizată,respectiv în cursul urmăririi penale,mult mai aproape de data comiterii infracțiunii,prin ambele rapoartele de expertiză medico legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei constatându-se de altfel o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză ce denotă un consum de băutură mai mare decât cel declarat.
Curtea apreciază că fapta dedusă judecății, reținută în sarcina recurentului inculpat M. B. G. F., astfel cum a fost descrisă, prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 181 Cod penal.
Potrivit art.18/1 C.p nu constituie infracțiunea fapta prevăzută de legea penală, daca prin atingerea minima aduse unuia din valorile aparate de lege și, prin conținutul ei concret, fiind lipsita în mod vădit de importanta, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiunii.
În alineatul 2 al aceluiași articol se prevede ca la stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În prezenta cauza, în raport de natura și gravitatea infracțiunii comise care este o infracțiune de pericol,împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia, alcoolemia de 1,35 gr.% deloc de neglijat pe care o avea recurentul inculpat,fiind depășită cu mult limita legală,urmarea care s-ar fi putut produce,prin comiterea unor astfel de infracțiuni punându-se în pericol siguranța circulației rutiere și a participanților la trafic, Curtea apreciază ca nu se poate reține ca fapta dedusa judecații în prezenta cauza este lipsita în mod vădit de importanta prin conținutul ei concret și atingerea minimă adusa uneia din valorile aparate de lege și ca nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,fiind evident ca reeducarea inculpatului chiar și în condițiile în care datele sale personale sunt favorabile,respectiv nu are antecedente penale și are un loc de muncă,este căsătorit,are un copil minor,are studii superioare, nu se poate realiza prin aplicarea unei sancțiunii cu caracter administrativ, dintre cele prevăzute de art. 91 C.p.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată Curtea constată că a fost corect individualizată de instanța de fond.
Potrivit art.72 Cod penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în art.52 Cod penal trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale (privativă sau neprivativă de libertate, executabilă sau nu) gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana infractorului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Pedeapsa nu-și poate îndeplini integral funcțiile, nu-și poate realiza scopul decât dacă este adaptată cazului individual concret, adică gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului și necesităților reale de îndreptare și reeducare a acestuia.
Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.
În prezenta cauză,Curtea apreciază că instanța de fond, aplicând inculpatului M. B. G. F. o pedeapsă de 7 luni închisoare prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a C.p. și dispunând suspendarea condiționată a executării acestei pedepse ,în condițiile art.81 și urm.C.p.,a realizat o justă individualizare a sancțiunii, în raport cu gravitatea în concret a faptei comise și periculozitatea autorului acesteia, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.
La aprecierea acestei pedepse, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, Curtea are în vedere, pe de o parte, natura și gravitatea faptei deduse judecății,împrejurările concrete de comitere,precum și alcoolemia de 1,35 gr.% pe care o avea inculpatul.
Pe de altă parte, deși datele personale ale inculpatului ,astfel cum au fost menționate,îi sunt favorabile,Curtea ține cont de împrejurarea că inculpatul nu a fost în totalitate sincer,încercând să minimalizeze gravitatea faptei.
Prin urmare,Curtea apreciază că împrejurările de fapt amintite,cert rezultate din actele dosarului, justifică necesitatea aplicării pedepsei susmenționate, care este în măsură să-și realizeze funcțiile și scopul prevăzute în art.52 Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, Curtea constată că a fost corect stabilită de prima instanță în raport de natura faptei săvârșite, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și jurisprudența CEDO în materie ( ex.cauzele Hirst c.Marii Britanii, S. și P. c. României s-a) care în conformitate cu art.11 alin. 2 și la art. 20 din Constituție fac parte din dreptul intern,ca urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea nr. 30/1994, dar s decizia nr. 74/2007 pronunțată de Sectiile Unite ale Inaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.
Ca atare,pentru considerentele arătate,Curtea,în baza art.385ind.15 pct.1 lit.b C.p.p.,va respinge ,ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. B. G. F. împotriva sentinței penale nr.776 din data de 25.09.2013,pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ .
În baza art.192 alin.2 C.p.p.va oblig a recurentul inculpat la plata sumei de 50 lei ,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385ind.15 pct.1 lit.b C.p.p.respinge ,ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. B. G. F. împotriva sentinței penale nr.776 din data de 25.09.2013,pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ .
În baza art.192 alin.2 C.p.p. obligă recurentul inculpat la plata sumei de 50 lei ,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. C. C. M. N. R. M.
GREFIER
C. M. S.
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
