Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2289/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2289/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 2289/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 2289
Ședința publică de la 12 decembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. C.
JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul N. C. împotriva sentinței penale nr.2954 din 30 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat D. Henche, în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, critică sentința recurată pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o consideră prea severă în cea ce privește sporul aplicat.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și rejudecând, reducerea sporului aplicat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că sporul a fost în mod corect aplicat in raport cu perseverența infracțională a inculpatului, multitudinea faptelor comise, și mai ales perseverența in săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni.
Pe cale de consecință, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat și de menținere a sentinței recurate, pe care o consideră legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2954 din 30 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 rep. cu aplic. art.3201 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul N. C. [fiul lui I. și Z., născut la data de 04.11.1986 în București, domiciliat în București, ..18, Sectorul 2, CNP_], la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
În baza art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.85 alin.1 Cod penal, s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1028/28.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr.297/15.02.2013 a C.A.B. – Secția I Penală.
S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în speță este concurentă cu infracțiunile pentru care același inculpat a fost condamnat prin sent. pen. nr.1028/28.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București definitivă prin decizia penală nr.297/15.02.2013 a C.A.B. - Secția I Penală și prin sent. pen. nr.1635/05.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr.1612/11.09.2013 a C. - Secția I Penală.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1635/05.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București definitivă prin decizia penală nr.1612/11.09.2013 a C.A.B. - Secția I Penală în pedepsele componente, pe care au fost repuse în individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în respectiva cauză.
- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în aceeași cauză.
- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în aceeași cauză.
- sporul de 1 an închisoare.
A fost contopită pedeapsa aplicată în cauza de față cu cele trei pedepse astfel repuse în individualitatea lor, aplicate prin sentința penală nr.1635/05.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București definitivă prin decizia penală nr.1612/11.09.2013 a C.A.B. - Secția I Penală și cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1028/28.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București definitivă prin decizia penală nr.297/15.02.2013 a C.A.B. - Secția I Penală, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu 1 an și 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.36 alin.3 Cod penal și art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului perioada deja executată de la data de 21.11.2012 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.2575/2013/17.09.2013 emis de Judecătoria Sectorului 4 București și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 850 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 12.05.2012 în jurul orei 18:30, inculpatul N. C. a fost depistat pe Calea Ș. V., în timp ce conducea autoturismul Renault Scenic cu numărul de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere.
A fost încheiat în acea noapte proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante ce a fost semnat de către martorul asistent Nepoteanu P. Ș. și de către inculpat.
Faptul că inculpatul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ fără a poseda permis de conducere rezultă și din procesul-verbal de verificare a sa în baza de date a Serviciului Evidența Permise Auto (fila 7 d.u.p.), fapt ce se coroborează cu declarația inculpatului care a recunoscut în faza de urmărire penală că a condus autoturismul fără a avea permis și cu procesul verbal de depistare încheiat la acea dată și semnat de inculpat.
Audiat în faza urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, poziție menținută și în fața instanței de judecată.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului N. C. care în data de 12.05.2012 în jurul orelor 18:30 a fost depistat pe Calea Ș. V. în timp ce conducea autoturismul Renault Scenic cu numărul de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 rep.
La individualizarea pedepseice a fost aplicată în cauză, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, și anume: limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, respectiv conducerea unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, persoana inculpatului care a recunoscut fapta, dar este cunoscut cu antecedente penale, precum și toate circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De asemenea s-a avut în vedere și împrejurarea că infracțiunea pentru care a fost cercetat inculpatul este de pericol, iar nerespectarea dispozițiilor legale putea conduce la rezultate tragice, inculpatul urcându-se la volan deși știa că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, chiar inculpatul recunoscând acest lucru. Chiar și acest lucru dovedește că inculpatul nu a dovedit că și-a însușit cunoștințele teoretice și practice pentru a putea conduce un autoturism, profesie care trebuie de altfel tratată cu deosebită responsabilitate, mai ales în condițiile existenței nenumăratelor accidente rutiere produse de către șoferi care conduc autoturisme fără a poseda permis de conducere sau sub influența băuturilor alcoolice.
În plus, instanța de fond a apreciat că inculpatul a putut înțelege foarte bine pericolul pe care îl creează pentru ceilalți participanți la trafic urcând la volan fără a deține permis de conducere.
Instanța de fond a făcut aplic. disp. art.320¹ Cod de procedură penală, corespunzător poziției inculpatului de recunoaștere a faptei comise, însă raportat la gravitatea infracțiunii săvârșite și la circumstanțele reale și personale ale acestuia, a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul astfel redus, arătând că nu se pot reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului având în vedere că acesta este cunoscut cu antecedente penale, iar atitudinea de recunoaștere a venit pe fondul constatării unei infracțiuni flagrante de către organele de poliție.
În soluționarea situației juridice a inculpatului, judecătorul fondului - în baza art.85 alin.1 Cod penal - a anulat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1028/28.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr.297/15.02.2013 a C.A.B. - Secția I Penală; a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în prezentul dosar este concurentă cu infracțiunile pentru care același inculpat a fost condamnat prin sent. pen. nr.1028/28.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București definitivă prin decizia penală nr.297/15.02.2013 a C. - Secția I Penală și prin sent. pen. nr.1635/05.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București definitivă prin decizia penală nr.1612/11.09.2013 a C.A.B. - Secția I Penală.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1635/05.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București definitivă prin decizia penală nr.1612/11.09.2013 a C. - Secția I Penală în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în cauză.
- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în cauză.
- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în cauză.
- sporul de 1 an închisoare.
A fost contopită pedeapsaaplicată în cauză cu cele trei pedepse astfel repuse în individualitatea lor aplicate prin sentința penală nr.1635/05.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București definitivă prin decizia penală nr.1612/11.09.2013 a C.A.B. - Secția I Penală și cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1028/28.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București definitivă prin decizia penală nr.297/15.02.2013 a C.A.B. - Secția I Penală, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu 1 an și 8 luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul N. C. să execute în final pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare.
Instanța de fond a considerat că aplicarea sporului de pedeapsă, urmare a concursului, într-un cuantum mai mare decât cel intrat deja în puterea lucrului judecat (de 1 an închisoare) era necesară față de perseverența infracțională deosebită a inculpatului, infracțiunile fiind comise în concurs real și nu formal, sporul de pedeapsă trebuind să reflecte și pedepsele în cuantum mai mic ce nu se mai execută.
A mai arătat instanța de fond că aplicarea pedepsei celei mai grele, fără un spor adecvat, ar fi putut crea petentului impresia de impunitate pentru mare parte din infracțiunile săvârșite, ceea ce evident ar contraveni scopului educativ și preventiv al sancțiunilor penale.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei mai sus aplicate, instanța de fond a considerat că aceasta trebuie să fie prin privare de libertate, raportat la modalitatea de comitere a faptei, de asemenea inculpatul neavând un loc de muncă și nici vreo, o ocupație. S-a apreciat că acest mod de executare a pedepsei trebuie să reflecte și reacția promptă a societății față de o asemenea infracțiune și de un asemenea inculpat, executarea pedepsei în regim de detenție putând asigura îndeplinirea funcțiilor prev. în art.52 Cod penal și urm. în același sens, s-a arătat că bogatele antecedente penale ale inculpatului arată că față de acesta orice altă măsură de lăsare în libertate nu ar fi decât prilejul săvârșirii de noi infracțiuni în condițiile lipsei unui ocupații sau a unui loc de muncă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal (la data de 11 noiembrie 2013), a declarat recurs inculpatul N. C..
Recursul inculpatului (nemotivat în scris) a fost înaintat de Judecătorie și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 27 noiembrie 2013.
Cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, desfășurate în ședința publică din data de 12 decembrie 2013, avocatul desemnat din oficiu să asigure asistența juridică a recurentului inculpat, a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul dispoziției de aplicare pe lângă pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare stabilită în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente, a unui spor de pedeapsă majorat, de 1 an și 8 luni închisoare, considerând că față de poziția procesuală sinceră și cooperantă a recurentului inculpat se impune diminuarea acestui spor.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, conform art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Mai întâi, din oficiu, raportându-se la caracterul integral devolutiv al recursului consacrat prin dispozițiile art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că instanța de fond, făcând o evaluare obiectivă și judicioasă a întregului probatoriu al cauzei, a stabilit în mod corect situația de fapt dedusă judecății și a dat acesteia o încadrare juridică legală, aspecte care, de altfel, în actualul stadiu procesual al cauzei nici nu sunt contestate de către inculpatul recurent care, înțelegând să-și asume responsabilitatea comiterii faptei ce-i este imputată, a optat pentru desfășurarea judecății potrivit procedurii simplificate prev. de art.3201 Cod de procedură penală, bazată pe recunoașterea vinovăției.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății, aspect care de asemenea nu face obiectul vreunei critici din partea inculpatului recurent, Curtea constată, de asemenea, că aceasta a fost în mod legal stabilită, ținându-se seama de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală iar, înăuntrul acestor limite, a fost și în mod just individualizată, în raport cu criteriile generale de individualizare judiciară prev.de art.72 Cod penal, cărora li s-a dat eficiență deplină.
Referitor la solicitarea concretă a inculpatului recurent de diminuare a sporului final de 1 an și 8 luni închisoare ce i-a fost aplicat în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente, Curtea găsește că această cerere este în mod vădit lipsită de temeinicie.
Astfel, asemenea instanței de fond Curtea consideră că aplicarea acestui spor majorat de pedeapsă, în cuantum de 1 an și 8 luni închisoare, este reclamată de necesitatea asigurării unei juste sancționări a inculpatului, în raport cu întreaga lui activitate infracțională (în care pe lângă infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, dedusă judecății în prezenta cauză, se regăsesc și alte numeroase fapte prevăzute de legea penală pentru care fie a fost condamnat definitiv la pedepse cuprinse între 1 an și 3 ani închisoare prin sentințele penale nr.1635/05.06.2013 a Judecătoriei sector 4 București, respectiv nr.1028/28.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București, fie a fost sancționat administrativ prin ordonanțele nr._/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 2 București, respectiv nr.8786/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București) și, totodată, de ideea de a înlătura impresia de impunitate ce ar putea fi creată inculpatului pentru pedeapsa stabilită în cauza de față (de 1 an închisoare) care prin aplicarea regulii cumulului juridic se absoarbe integral în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1635/05.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Pe de altă parte, Curtea constată că nu poate fi identificat niciun alt argument pertinent care să îndreptățească reducerea acestui spor de pedeapsă.
În acest sens, în ceea ce privește atitudinea procesuală sinceră și cooperantă pe care o clamează inculpatul, dincolo de faptul că aceasta și-a găsit deja expresia adecvată prin reținerea incidenței cauzei legale de atenuare a răspunderii penale prev. de art.3201 Cod de procedură penală, Curtea constată și că respectiva conduită nu a făcut altceva decât să confirme evidența probelor certe de vinovăție care îl încriminează dincolo de orice îndoială drept autor al faptei deduse judecății.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive legale de casare a hotărârii pronunțate în cauză de instanța de fond, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N. C. împotriva sentinței penale nr.2954 din 30 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în dosarul nr._ .
În temeiul art.38517 alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul de procedură penală, și la art.36 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada deja executată, de la data de 21.11.2012 până la zi, constatând că acesta este arestat în altă cauză.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul N. C. împotriva sentinței penale nr.2954 din 30 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în dosarul nr._ .
În baza 38517 alin.4 rap. la art.383 alin.2 Cod de procedură penală și art.36 alin.3 Cod penal deduce din pedeapsa rezultantă aplicată recurentului inculpat perioada deja executată de la 21 noiembrie 2012 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. C. C. C.-B. I.-T.
GREFIER,
G. A. I.
red./t.red.jud.C.C.
ex.2
red.jud..D.C.M. - Jud.sect.4 București
| ← Consumul ilicit de droguri. Legea 143/2000 art. 4. Decizia nr.... | Infractiuni la legea falimentului/insolventei. Lg. 64/1995, Lg.... → |
|---|
