Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Decizia nr. 236/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 236/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 236/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II -A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 236/R
Ședința publică de la 05.02.2013
Curtea constituită din:
P. - D. L.
JUDECĂTOR - I. T.
JUDECĂTOR - A. P. M.
GREFIER - VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de condamnatul P. N. împotriva sentinței penale nr. 1049/07.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a I Penală, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-condamnat P. N.,aflat în stare de deținere,asistat deapărător din oficiu, av. G. M., cu delegație nr._/24.01.2013, aflată la fila7/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-condamnat P. N. solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței penale nr. 1049/07.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a I-a Penală și, pe fond, casarea și admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, în baza art.455 Cod procedură penală raportat la art.453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală. Solicită să se constate că afecțiunile de care suferă condamnatul P. N. nu pot fi tratate în rețeaua Administrației Naționale a Penitenciarelor, arătând totodată că, de asemenea, recuperarea nu se poate face în sistemul penitenciarelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de condamnat, întrucât acesta nu a făcut dovada unei programări pentru intervenție chirurgicală într-o unitate a Ministerului Sănătății și față de conținutul raportului de expertiză medic-legală în care se arată că operația nu necesită urgență și tratamentul medical se poate efectua în rețeaua Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Recurentul-condamnat P. N., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său, învederând totodată că pentru recuperarea post-operatorie, consideră că nu sunt condiții în sistemul penitenciarelor. A arătat că nu a refuzat să fie operat, ci poziția sa s-a datorat faptului că vrea să fie operat în timpul întreruperii executării pedepsei, pentru a beneficia de tratamentul recuperator adecvat, neexistând condiții în acest sens în rețeaua ANP.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1049 pronunțată la data de 07.12.2012, Tribunalul București – Secția I Penală a respins ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul P. N. și, în baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. l-a obligat pe acesta la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată față de stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, petentul se află în executarea unei pedepse de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1569/9.12.2004 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală pentru săvârșirea mai multor infracțiuni la regimul drogurilor.
Potrivit art. 455 C.proc.pen. raportat la art. 453 alin. 1 lit. a C.proc.pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că întreruperea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În speță, raportul de expertiză medico-legală nr. A5/3085/9.11.2012 al I.N.M.L. a stabilit că petentul suferă de mai multe afecțiuni, dintre care doar discopatia vertebrală necesită o intervenție chirurgicală (fără regim de urgență, însă), care poate fi realizată prin internarea sa într-o unitate medicală din rețeaua Ministerului Sănătății, însă petentul a refuzat realizarea operației, ultima dată la 22.10.2012. De asemenea, s-a arătat că asistența medicală pentru afecțiunile de care suferă acesta poate fi realizată în rețeaua sanitară aparținând A.N.P. Raportat la aceste aspecte, în special refuzul petentului de a efectua intervenția chirurgicală, I.N.M.L. a apreciat că petentului nu i se poate acorda întreruperea executării pedepsei.
Raportat la această situație, prima instanță a reținut că, atâta timp cât petentul nu dorește să fie operat, iar intervenția chirurgicală nu trebuie efectuată în regim de urgență, acesta nu poate beneficia de întreruperea executării pedepsei. Totodată, având în vedere și faptul că petentului i se poate asigura asistență medicală în cadrul A.N.P., rezultă implicit că acesta este în măsură să își execute pedeapsa. D. urmare, în baza art. 455 C.pr.pen. rap. la art. 453 alin. 1 lit. a C.proc.pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs în termen legal petentul P. N., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București la data de 08.01.2013 sub nr._ (_ ), fără a arăta motivele de recurs.
În susținerea orală a recursului, posibilitate oferită de art. 385 indice 10 alin. 3 raportat la art. 385 indice 6 alin. 3 C.proc.pen., recurentul petent - prin apărător din oficiu - a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, având în vedere că afecțiunile de care suferă nu pot fi tratate în rețeaua Administrației Naționale a Penitenciarelor, arătând totodată că recuperarea nu se poate face în sistemul penitenciarelor.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept în temeiul dispozițiilor art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerentele:
În conformitate cu dispozițiile art. 455 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 453 alin. 1 lit. a C.proc.pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că întreruperea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală aflat la filele 47-48 din dosarul instanței de fond, petentul suferă de mai multe afecțiuni, însă dintre acestea doar discopatia vertebrală necesită o intervenție chirurgicală, dar nu în regim de urgență, care poate fi realizată prin internarea sa într-o unitate medicală din rețeaua Ministerului Sănătății.
Totodată, mai rezultă că petentul a refuzat realizarea operației, ultima dată la 22.10.2012, respectiv că asistența medicală pentru afecțiunile de care suferă acesta poate fi realizată în rețeaua sanitară aparținând A.N.P.
Din conținutul aceluiași raport rezultă că petentul a mai fost supus unor expertize medico-legale în anii 2010 și 2006 pentru același motiv, respectiv pentru a se stabili dacă suferă de o boală gravă care să facă imposibilă executarea pedepsei și, astfel, să se stabilească dacă se impune întreruperea executării pedepsei, formulându-se aceleași concluzii, respectiv:
- că afecțiunile de care suferă pot fi tratate în rețeaua ANP, nefiind necesară întreruperea executării pedepsei ( raport de expertiză medico-legală nr. A.1/_/2005 din 17.10.2006);
- că patologia vertebromedulară cervicală necesită efectuarea unei intervenții chirurgicale ce se poate realiza prin internare într-o unitate medicală de profil aparținând Ministerului Sănătății, dar petentul refuză intervenția chirurgicală, iar asistența medicală paleativă poate fi asigurată în cadrul rețelei ANP (raport de expertiză medico-legală nr. A._ din 30.04.2010 ).
În acest context al refuzului petentului de a se supune intervenției chirurgicale, explicat în fața instanței de recurs prin aceea că trebuie pus în libertate pentru a-și da acordul în ceea ce privește intervenția chirurgicală și a beneficia de tratamentul recuperator adecvat, neexistând condiții în acest sens în rețeaua ANP, Curtea apreciază soluția instanței de fond ca temeinică și legală.
Petentul nu poate condiția exprimarea acordului în sensul de a se supune intervenției chirurgicale de întreruperea executării pedepsei, nefiind legală întreruperea executării pedepsei pe o perioadă corespunzătoare realizării intervenției chirurgicale de care are nevoie și tratamentului recuperator în situația în care nu exist acordul acestuia de a se supune intervenției chirurgicale menționate, iar evoluția acestei afecțiuni - discopatia vertebrală – este aceeași și în detenția și în sare de libertate în lipsa intervenției chirurgicale, iar asistența medicală paliativă poate fi acordată și în rețeaua sanitară ANP, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză.
Față de cele reținute, Curtea - în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. pr. pen. - va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul condamnat P. N. împotriva sentinței penale nr. 1049/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._, iar în baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. pr. pen. respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul condamnat P. N. împotriva sentinței penale nr. 1049/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. obligă pe recurentul condamnat P. N. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei urmând a fi avansat din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. L. I. T. A. P. M.
GREFIER,
Victorița S.
Red. A.P..M./Tehnr. P.A.M.. – ex.2/21.02.2013
T. București S I – jud.: B. R.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 216/2013. Curtea de... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
