Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 546/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 546/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 546/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )Sentința penală nr. 546 F
Ședința publică de la data de 14 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE –I. C.
GREFIER – R. S.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror M. V..
Pe rol soluționarea plângerii formulate de petenții N. D. și N. I. împotriva rezoluției nr. 15/P/2013 din data de 01.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petenții N. D. și N. I., personal și asistate de avocat ales C. V., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 29.09.2013 emisă de Baroul București, lipsă fiind intimatul A. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care s-a procedat la legitimarea petentelor N. D., posesoare a Ci . nr._, CNP_ și N. I. posesoare a Ci . nr._, CNP_.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea plângerii.
Apărătorul petentelorsolicită admiterea plângerii și restituirea cauzei la parchet pentru completarea cercetărilor apreciind rezoluțiile atacate ca fiind neîntemeiate și nelegale, apreciind că în cauză nu s-au făcut toate demersurile legale, petentele și intimatul nefiind audiați.
Reprezentantul Ministerului Publicsolicită respingerea plângerii, ca neîntemeiate, apreciind că în cauză nu se impunea administrarea de probe întrucât nu s-a început urmărirea penală. Totodată arată că parchetul a solicitat actele ce au stat la baza întocmirii dosarului de executare, iar aceea sentință a fost investită cu formulă executorie.
Apărătorul petentelorarată că executorul a solicitat investirea cu formulă executorie după ce petentele au formulat plângere penală la parchet.
CURTEA,
Asupra prezentei cauze.
La data de 01.10.2013 numitele N. D. și N. I. au formulat plângere împotriva rezoluției nr.15/P/2013 din 01.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr.2917/II-2/2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Aceasta a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a penală cu nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile petentului și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține următoarele:
Prin Rezoluția din 01.08.2013 înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București sub nr.15/P/2013, s-au dispus:
- neînceperea urmăririi penale față executorul judecătoresc A. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.248 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective;
- neînceperea urmăririi penale față executorul judecătoresc A. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.249 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective.
Cheltuielile judiciare în cuantum de 50 RON au rămas în sarcina statului.
În motivare s-a reținut că la data de 07.01.2013, N. D. și N. I. au formulat plângere penală solicitând efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc A. I. din cadrul Biroului Executorului Judecătoresc „A. I.", sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 248 C. pen., faptă presupusă a fi comisă de acesta cu prilejul instrumentării dosarului de executare silită nr. 119/2012.
Plângerea a fost înregistrată sub nr. unic al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București - 15/P/2013.
În fapt, la data de 15.05.2012, Asociația de proprietari a Blocului C 3 cu sediul în București, sectorul 3, .. 2, a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc „A. I." punerea în executare silită a titlurilor executorii reprezentate de sentințele civile nr._/14.10.2010 și respectiv nr.230/13.01.2011, pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarele nr._ și respectiv_/301/2010, debitorii obligațiilor fiind N. D. și Nițuiulia.
Prin cele două titluri executorii debitoarele erau obligate la plata sumei de 1216, 86 lei reprezentând cote de întreținere, fond de reparații și penalități, 1.000 lei cheltuieli de judecată și 600 lei onorariu expertiză către Asociația de Proprietari a Blocului C 3 din București, sector 3, .. 2.
Petentele a arătat că au achitat către creditoare suma de 2316, 86 lei până în data de 13.07.2012, restul sumei de 500 lei urmând a fi compensată cu suma pe care Asociația de Proprietari le-o datora din fondul de întreținere.
Ulterior la 13.07.2013, au primit somație de la Biroul Executorului Judecătoresc „A. I." prin care li se solicita achitarea obligațiilor stabilite prin cele două titluri executorii arătate mai sus, lucru cu care petentele nu sunt de acord, considerând datoria achitată, iar la data de 5.09.2012 au primit o nouă somație dar în care suma pe care trebuiau să o plătească era mult mai mare, iar titlul executoriu încasat era sentința civilă nr. 1767/30.01.2012 pronunțată în dosarul nr._/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 București, sentință definitivă, dar împotriva căreia petentele formulaseră recurs, acesta având termen de judecată la Tribunalul București, la data de 1.04.2013.
Față de această ultimă somație, petentele și-au exprimat nemulțumirea considerând că în mod abuziv executorul a emis actul respectiv, deoarece sentința civilă arătată mai sus nu constituie în opinia lor titlu executoriu întrucât a fost supusă unei căi de atac - în speță recursul și de asemenea consideră că procesul verbal de cheltuieli de executare cuprinde calcule eronate cu privire la spezele executării, acestea fiind supraapreciate de executor.De asemenea, s-a precizat că la data emiterii somației, executorul nu solicitase instanței încuviințarea executării.
Din actele premergătoare efectuate în prezenta cauză, s-a constatat că în sarcina executorului judecătoresc A. I. nu se poate reține comiterea infracțiunii prev. de art. 248 C. pen., întrucât nu au reieșit date sau indicii concrete care să confirme existența acestei fapte, încadrarea juridică corectă a faptei presupusă a fi fost comisă de către executorul judecătoresc fiind art. 246 C. pen.
Cu privire la această faptă trebuie arătat că în conformitate cu art. 376 C.pr.civ. vechi, se învestesc cu formulă executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 Cproc. civ. vechi hotărârile judecătorești care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.
Conform art. 377 alin. 1 C.pr.civ. vechi sunt hotărâri definitive hotărârile date în primă instanță, potrivit legii, fără drept de apel (....).
Din coroborarea celor două texte de lege a reieșit că sentința civilă nr. 1767/20.01.2012 a Judecătoriei Sectorului 3 București este o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată fără drept de apel și care putea fi învestită cu formulă executorie conform disp. art. 269 alin. 1 C.pr.civ. vechi.
De precizat că învestirea cu formulă executorie a hotărârilor judecătorești prevăzută la art. 269 alin. 1 C pr. civ. vechi se face de către prima instanță conform disp. art.3741 alin. 2 C.pr.civ.În cauză pentru a putea fi puse în executare obligațiile stabilite de instanță, era necesară învestirea sentinței cu formulă executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 C.pr.civ. vechi și apoi se putea trece la executarea acestei sentințe, întrucât conform art. 3741 alin. 1 C.pr.civ. vechi o hotărâre judecătorească (...) se execută numai dacă este învestită cu formulă executorie, prevăzută de art. 269 alin. 1 C. pen. (...) și apoi era necesară încuviințarea executării de către instanță.
Petentele au confundat cele două etape ale punerii în executare silită a unei hotărâri judecătorești definitive și neapelabile, în sensul că au considerat că învestirea cu formulă executorie și încuviințarea de către instanță a punerii în executare, este aceeași măsură procesuală, când de fapt încuviințarea este etapa următoare învestirii cu formulă executorie. Cu privire la aspectul detaliat mai sus s-a mai constatat că executorul judecătoresc a solicitat primei instanțe învestirea sentinței cu formulă executorie dar ulterior, în mod greșit, din neglijență, a trecut la emiterea somației din 03.09.2012 și a emis procesul -verbal de cheltuieli de executare din 30.08.2012, acte anulate parțial, ulterior de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2012, având ca obiect contestație la executare, uitând să solicite încuviințarea executării silite.
Față de cele reținute, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc A. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective, nefiind dovedită intenția directă sau indirectă.Cu privire la reținerea în sarcina executorului judecătoresc A. I. a comiterii infracțiunii prev. de art. 249 C. pen., constatăm că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective, în cazul acestei infracțiuni, în ceea ce privește „atingerea adusă intereselor legale ale unei persoane", această vătămare trebuie să fie importantă, urmare care în speță nu s-a produs.
Împotriva acesteia a formulat plângere petentul, care a fost respinsă prin rezoluția nr.2917/II-2/2013 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, soluția de netrimitere în judecată fiind ulterior contestată la Curtea de Apel București.
Curtea constată că în mod corect s-a dispus în cauză o soluție de netrimitere în judecată, pentru următoarele considerente:
Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei nu au rezultat indicii cu privire la existența faptelor invocate de petente ca fiind săvârșite în dauna lor. Actele contestate în discuție fiind efectuate în conformitate cu dispozițiile legale și atribuțiile de serviciu ale persoanelor care le-au dispus.
Nici critica potrivit căreia nu au fost efectuate suficiente acte premergătoare și petentele nu au fost audiate nu este îndreptățită, câtă vreme în etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci se fac numai verificări cu privire la presupuse fapte penale (Înalta Curte de Casație și Justiție, sentința penală nr. 1064 din 5 iunie 2008; decizia penală nr. 1390 din 14 aprilie 2008)
Având în vedere cele expuse, în baza art.2781 alin.8 lit.a C. pr. pen., Curtea va respinge ca nefondate plângerile formulate de petentele N. D. și N. I..
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondate plângerile formulate de petentele N. D. și N. I., domiciliate în București, ..2, ., ., sector 3 împotriva rezoluției nr.15/P/2013 din 01.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr.2917/II-2/2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Obligă fiecare petentă la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,
I. C. GREFIER
R. S.
Red/dact. I.C/29.11.2013/2 EX.
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2087/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
