Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 190/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-07-2013 în dosarul nr. 190/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 190 A
Ședința publică din data de 17.07.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. D.
JUDECĂTOR: M. D. G.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de d-na procuror D. F..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de condamnata – revizuentă S. F. împotriva sentinței penale nr. 8/ 11.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta – condamnată - revizuentă personal, în stare de detenție și asistată de apărător din oficiu, av. M. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al apelantei-condamnate-revizuente, având cuvântul, precizează că partea pe care o asistă dorește să-și retragă apelul.
Apelanta-condamnată-revizuentă S. F., având cuvântul, declară oral că înțelege să-și retragă apelul ce face obiectul prezentei cauzei.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se lua act de manifestarea de voință a apelantei-condamnate-revizuente.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 8 din data de 11 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în baza art.403 Cod procedură penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petenta S. F. [fiica lui P. și G., născută la data de 06.11.1968, deținută în Penitenciarul Tîrgșor], cu obligarea acesteia la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, privind cererea de revizuire formulată de petenta condamnată S. F., P. a apreciat cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă, întrucât motivele invocate de petentă nu se încadrează în niciunul din cazurile prev. de art.394 C.p.p.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, Tribunalul a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr.293 din 31.03.2011 a Tribunalului București – Secția a II a penală, definitivă prin decizia penală nr.847/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatei S. F. la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., art.37 lit.a C.p. și art.3201 alin.7 C.p.p.; s-a făcut aplicarea art.61 C.p., privind revocarea beneficiului liberării condiționate a restului de 839 zile închisoare rămas neexecutat din s.p. nr.383/2002 a Judecătoriei Sectorului 2 București ce a fost contopit cu pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare, inculpata urmând să executa în final pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 8 luni închisoare.
S-a dispus confiscarea de la inculpată a sumelor de 1.460 lei și 4.060 euro.
Sub acest din urmă aspect, instanța a considerat că sumele de bani menționate provin din activități ilegale de trafic de droguri de mare risc.
Prin cererea de revizuire, petenta și-a exprimat nemulțumirea cu privire la dispoziția de confiscare a sumelor de 1.460 lei și 4.060 euro, susținând că acestea nu provin din săvârșirea de infracțiuni, ci au fost împrumutați de la diferite persoane în vederea celebrării unui eveniment în familie.
Raportând cele invocate de către petentă la dispozițiile legale care reglementează materia revizuirii hotărârilor penale definitive, Tribunalul a reținut următoarele:
Din interpretarea dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. p.p. rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.
Din analiza dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C.p.p. rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că:
- trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Cu privire la înțelesul expresiei „fapte sau împrejurări”, în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv, orice întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Așa cum a stabilit încă din 1976 Tribunalul Suprem (decizia nr.1643/1976), textul art. 394 alin. (1) lit. a) C.p.p. se referă la „fapte și împrejurări”, deci la fapte probatorii și nu la mijloace de probă noi, căci altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, situație de natură a afecta principiul securității raporturilor juridice aplicabil și în materie penală, ca parte a procesului echitabil. Fără îndoială că noile fapte sau împrejurări urmează a fi dovedite de mijloace de probă noi. Dar elementele de probă noi la care se referă art.394 alin. (1) lit. a) C.p.p. trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui. Nu pot fi, însă, considerate „probe noi” în sensul cerut de lege dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudența în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială.
În speță, chestiunile invocate de către revizuentă nu au caracter de noutate, în sensul dispozițiilor art.394 alin. (1) lit. a) C.p.p., constituind aspecte care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar.
Astfel, în urma analizării apărărilor petentei sub acest aspect, instanțele au concluzionat că respectivele sume de bani provin din activități ilegale de trafic de droguri de mare risc.
Ținând seama că revizuirea este o cale extraordinară de atac care vizează cazuri expres și limitativ prevăzute de lege și întrucât instanța învestită cu soluționarea unei asemenea cereri nu a constatat ca în cauză să fie incident – raportat la motivele invocate în cerere de petentă - vreunul din cazurile reglementate în art. 394 alin 1 C.p.p., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de către revizuenta S. F., ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal (la data de 23 ianuarie 2013, data comunicării), a declarat apel petenta condamnată, fără a arăta în scris motivele pentru care a formulat prezenta cale de atac.
La termenul de judecată, din data de 17 iulie 2013, revizuienta-condamnată S. F. fiind prezentă personal în fața Curții și beneficiind de asistența juridică a unui apărător desemnat din oficiu, a arătat că își retrage calea de atac, împrejurare față de care, Curtea potrivit art.369 alin.1 Cod procedură penală va lua act de manifestarea de voință a acesteia.
Constatând culpa procesuală a apelantei, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de stat, în prezentul proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Ia act de retragerea apelului declarat de apelanta revizuentă S. F. împotriva sentinței penale nr. 8 din data de 11.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în Dosarul nr._ .
Obligă apelanta revizuentă S. F. la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. D. M. D. G.
GREFIER,
C. G.
red.G.D.
dact.L.G.
ex.2
red.R.G.-T.B.-S.I.P.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
