Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Sentința nr. 79/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 79/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 79/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ nr. 79
Ședința publică din: 05.02.2014
Curtea constituită din:
Președinte: O. B.
Grefier: S. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror S. A..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect cerere de întrerupere executare pedeapsă, formulată de petentul-condamnat T. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul ales al petentului-condamnat T. S., av. B. O., cu împuternicire avocațială nr._/21.10.2013, fila 30/dosar, lipsă fiind petentul-condamnat T. S..
Procedura legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită efectuarea unui supliment la raportul de expertiză medico-legală, apreciind că mențiunea imposibilității executării pedepsei în regim privativ de libertate nu echivalează cu imposibilitatea tratării afecțiunilor de care suferă, în rețeaua sanitară a ANP-ului.
Apărătorul ales al petentului-condamnat T. S., având cuvântul, consideră că precizarea comisiei, în sensul că afecțiunile de care suferă petentul-condamnat determină imposibilitatea executării pedepsei în regim privativ de libertate se referă, implicit, și la imposibilitatea tratării acestora în rețeaua sanitară a ANP-ului.
Mai mult, pe de o parte, din comisie a făcut parte și un medic din cadrul rețelei sanitare a ANP-ului, iar pe de altă parte, în rapoartele anterioare se menționează, în mod expres, imposibilitatea de tratare a afecțiunilor în penitenciar.
Deliberând, Curtea respinge, ca neutilă soluționării cauzei, cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public, în sensul efectuării unui supliment la raportul de expertiză medico-legală.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Apărătorul ales al petentului-condamnat T. S., având cuvântul, depune concluzii scrise și arătă că petentul-condamnat locuiește la adresa indicată în cerere și solicită admiterea cererii de prelungire a întreruperii executării pedepsei, în temeiul disp. art. 592 alin. 1 și 2 C.pr.pen. cu referire la art. 589 alin. 1 lit. a din Legea nr. 135/2010.
Astfel, în susținerea cererii, invocă raportul de expertiză medico-legală depus la dosar, precum și avizul Comisiei superioare medico-legale, din care rezultă, implicit, că afecțiunile de care suferă petentul-condamnat nu pot fi tratate în rețeaua sanitară a ANP-ului. De asemenea, apreciază că, pentru a se aprecia asupra necesității prelungirii întreruperii executării pedepsei, pot fi avute în vedere și dispozițiile anterioare în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, invocând disp. art. 592 C.pr.pen. cu referire la art. 589 alin. 1 lit. a C.pr.pen., precum și concluziile lacunare ale raportului de expertiză medico-legală, pune concluzii de respingere a cererii de prelungire a întreruperii executării pedepsei.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 25.10.2013, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a penală, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii, formulată de condamnatul T. S., cerere ce a fost întemeiată pe dispozițiile art.455 raportat la art.453 alin.1 lit.a și alin.2 Cod procedură penală.
În motivarea cererii, condamnatul, în vârstă de 75 ani, a solicitat întreruperea executării pedepse pe motive medicale, arătând că suferă de multiple afecțiuni și care necesită un tratament continuu și internări repetate în instituții medicale de specialitate.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.49/F din 14.07.2003, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 4404/10.10.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul S. T. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, fiind emis MEPI nr. 122/13.10.2003.
Prin sentința penală 143/16.12.2004 a Curții de Apel București- Secția a II-a Penală s-a dispus întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 6 luni, întreruperea pedepsei fiind ulterior acordată succesiv condamnatului, ultima cerere de întrerupere fiind admisă prin sentința penală nr. 109/13.03.2013 a Curții de Apel București- Secția a II-a Penală, definitivă prin nerecurare la 29.03.2013, prin care s-a dispus întreruperea executării pedepsei închisorii pe o perioadă de 10 luni, începând cu data de 09.04.2013.
Analizând actele dosarului, Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite cerințele legale prev. de art. 592 rap. la art. 589 al. 1 lit. a Cod procedură penală, motiv pentru care urmează a admite cererea formulată de condamnatul T. S..
Astfel, din interpretarea dispozițiilor menționate, în vigoare la data soluționării prezentei cauze, rezultă că întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă dacă cel condamnat suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății, împrejurări ce se stabilesc pe baza concluziilor în acest sens a unei expertize medico-legale și împrejurarea că lăsarea în libertate a condamnatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce urmează a fi apreciat de către instanța de judecată.
Din concluziile raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A.5/_/2013 din data de 16.12.2013 rezultă că numitul T. S. prezintă diagnosticul:
1.Sindrom psihoorganic mixt, afectiv și deteriorativ (model demențial) fond de disfuncție cerebrală lezională, confirmată clinic și imagistic (vascular și atrofie cerebrală și cerebeloasă); dependență socială, risc suicidar.
2.insuficiență cardiacă (ventriculară stângă), clasa II-III NYHA prin:
2.1.boală cardiacă ischemică cronică cu:
-infarct miocardic în antecedente (2001);
-angor pectoris agravat-stabilizat;
2.2 patologie valvulară degenerativă:
- insuficiență mitrală prin calcificări de inel mitral posterior;
- boală aortică (stenoză largă, insuficiență grad II);
2.3 hipertensiune arterială esențială stadiu III;
2.4 bradicardie sinusală (boala nodului sinusal);
2.5 . drept;
2.6 aritmie extrasistolică ventriculară izolată;
2.7 anevrism de ventricul stâng (vârf).
3. Ateroscleroză sistemică cu determinări predominant aortice, coronariene, carotidine bilaterale și a vaselor cerebrale.
4. Sechele post accidente vasculare cerebrale cu infarcte lacunare.
5. Hipoacuzie bilaterală (presbiacuzie).
6. Boală Dupuytren mâna stângă.
7. Chist renal stâng, parapielic.
8. Neoplasm (carcinom tranzițional) de vezică urinară (Pt1g2) și uretră prostatică (pTaG2):
- operat (endoscopic) – 3 august 2004;
- chimiotratat (9 serii);
- reoperat 03.2005;
- trombocitopenie secundară.
9. Adenom de prostată cu sângerări în antecedente;
10. Posibil hemangiom hepatic.
11. Dislipidemie;
12. Pansinuzită.
Totodată, s-a mai arătat că patologia pe care o prezintă susnumitul este gravă, cu evoluție imprevizibilă, în special cea din sfera cardio-vasculară, fiind susceptibilă oricând de un deznodământ infaust, ce poate surveni mai ales dacă nu sunt respectate recomandările medicale, atât cele medicamentos-terapeutice, cât și cele vizând regimul socio-igieno-dietetic, cu atât mai mult cu cât bolile de care suferă se augmentează morbid la un organism vârstnic.
Expertiza arată că patologia psihoorganică, nevindecabilă, cu pronostic rezervat datorită riscului suicidar ce nu poate fi controlat terapeutic, în comorbiditate cu afecțiunile somatice a determinat, nu numai dependență socială, dar și necesitatea administrării unui tratament de specialitate complex, permanent și modulat prin multidispensarizare și internări periodice în unități medicale de profil ce aparțin rețelei sanitare a Ministerului Sănătății, terapie dificil de realizat în contextul deficitului psihic sever, având în vedere că mediul penitenciar este detrimental, favorizând agravarea prognosticului și așa rezervat, considerând că T. S. se află în imposibilitatea executării pedepsei în regim privativ de libertate de o perioadă de cel puțin 1 an.
Se constată că raportul de expertiză menționat a primit avizul Comisiei Superioare medico-legale în ședința din 16.01.2014 –fila 105.
Având în vedere actele medico-legale menționate mai sus, Curtea apreciază că este dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că petentul este în imposibilitatea executării pedepsei, imposibilitate constatată din punct de vedere medico-legal, atât în considerarea faptului că bolile de care suferă nu pot fi tratate în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cât și în considerarea faptului că specificul bolilor nu permit tratarea acestora cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății, dat fiind că persoana condamnată necesită practic tratament permanent prin internări periodice, bolile de care suferă fiind în agravare constantă.
Cu privire la acest ultim aspect, Curtea constată că din confruntarea concluziilor expertizei efectuate în cauză, cu cele ale expertizei medico-legale imediat anterioare reiese că boala cardiacă a condamnatului s-a agravat, astfel încât, deși nu s-a specificat expres în concluziile raportului de nouă expertiză, apare evident că dat fiind că în precedent s-a apreciat că persoana condamnată nu poate fi tratată cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății, condiția este îndeplinită cu atât mai mult în prezent, în raport de deteriorarea progresivă a stării de sănătate a acesteia.
Curtea constată că petentului condamnat i s-au admis numeroase cereri de întrerupere a executării pedepsei, din referatul întocmit de către Biroul Executări penale rezultând că acesta se află în întreruperea executării pedepsei începând cu data de 28.12.2004. Ori, având în vedere vârsta înaintată a acestuia, starea precară de sănătate, cât și faptul că în perioada cât s-a aflat în stare de libertate nu a reprezentat un pericol pentru ordinea publică, Curtea apreciază că nu există nici un indiciu temeinic a unei situații contrare pe viitor. În consecință, apreciază că lăsarea în libertate a condamnatului prin întreruperea executării pedepsei nu constituie un pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește perioada cu privire la care cererea urmează a fi admisă, Curtea va avea în vedere concluziile expertizei medico-legale și ale avizului dat acesteia de către IML, sens în care va dispune întreruperea executării pedepsei pe o durată de 1 an cu începere de la data de 09.02.2014.
Totodată, va obliga condamnatul să respecte obligațiile instituite de legiuitor prin dispozițiile art. 590 al. 1 Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 592 Cod procedură penală cu referire la art. 589 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, admite cererea de prelungire a întreruperii executării pedepsei închisorii formulată de condamnatul T. S., fiul lui G. și A., născut la 12.02.1938 în B., domiciliat în București, . nr.5, sector 2.
Dispune prelungirea întreruperii executării pedepsei închisorii de 10 ani aplicată prin sentința penală nr. 49/14.07.2003 a Curții de Apel București - Secția II-a Penală definitivă prin decizia penală nr. 4403/2003 a Curții Supreme de Justiție pe o durată de 1 an cu începere de la data de 09.02.2014.
În baza art. 590 alin. 1 Cod procedură penală, dispune, ca pe durata întreruperii executării pedepsei, condamnatul să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească teritoriul României;
- să ia legătura cu organul de poliție în a cărui rază teritorială domiciliază în trei zile de la rămânerea definitivă a prezentei pentru a fi luat în evidență și a stabili mijlocul de comunicare permanentă, precum și să se prezinte la instanța de executare ori de câte ori este chemat;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței – Curtea de Apel București – Secția a II-a penală;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să se prezinte de îndată la unitatea sanitară la care urmează să facă tratamentul.
Atrage atenția condamnatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor stabilite se va dispune revocarea întreruperii executării pedepsei.
Hotărârea se comunică organelor de stat prevăzute în la art. 591 al. 3 Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
O. B. S. D.
Red.B.O./2 ex./07.02.2014
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
