Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 20/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 20/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 20/CO
Ședința publică din data de 24 februarie 2014
Curtea constituită din:
Președinte: A. A.
Grefier: E.–A. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpata M. R. împotriva încheierii de ședință din data de 11 februarie 2014 a Tribunalului București - Secția I-a penală, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspunscontestatoarea-inculpată M. R., aflată în stare de arest preventiv și asistată de apărător ales-avocat I. D.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatoarei-inculpate M. R. solicită admiterea contestației, iar, pe fond, rejudecând, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, arătând că inculpata nu a comis fapta și nu există vreun indiciu concret din care să rezulte că inculpata ar încerca să săvârșească o nouă infracțiune.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și la acest moment procesual și nu au apărut temeiuri noi favorabile inculpatei.
Raportat la gravitatea faptei apreciază că se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei.
Contestatoarea-inculpată M. R. personal, în ultimul cuvânt, arată că este nevinovată și dorește să fie cercetată în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând, asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 11.02.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I-a Penală, în temeiul art. 386 Cpp a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților I. M. și M. R., din infr. prev. de art. 174-175 lit. i cp în infracțiunea prev. de art. 188 alin. 1 NCP cu aplicarea disp. art. 5 din NCP., în temeiul art. 208 alin. 2 din Cpp a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații I. M. (fiul lui D. și L., născut la data de 03.04.1994 în București, domiciliat în București, .. Nr. 33, sector 2, CNP_, arestat în baza MAP nr.119/UP/11.04.2013 emis de Tribunalul București Secția a II-a Penală) și M. R. (fiica lui N. și A., născută la data de 29.12.1992 în București, domiciliată în București, ., ., ., sector 6, CNP_, arestată în baza MAP nr. 134/UP/24.04.2013, emis de Tribunalul București Secția a II-a penală) și în temeiul disp. art. 208 alin. 4 și 3 rap. la art. 207 alin. 4 Cpp a menținut starea de arest a inculpaților I. M. și M. R..
A respins ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestării preventive la domiciliu, formulate de inculpați, prin apărători aleși, iar în temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat inculpați la plata a câte 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul București la data de 31 07 2013 în dosarul nr.1617/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților I. M. și M. R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174-175 lit. i Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că, în data de la 08.04.2013 în imobilul (. în mun. București, ., inculpata M. R. ar fi lovit victima C. G.-R. cu cuțitul în zona coapsei stângi, treime medie, în apropierea arterei femurale, după care inculpatul I. M. i-ar fi aplicat o altă lovitură cu cuțitul având drept consecință lezarea pericardului și cordului, acțiuni ce au condus la decesul victimei.
Prin încheierile anterioare, înainte de modificarea Codului de Procedură Penală, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în temeiul disp. art. 300 ind. 2 C..p.p rap la art. 160 ind. b C.p.p., menținându-se măsura arestării preventive a inculpaților constându-se că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, în vederea realizării în bune condițiuni a scopului procesului penal.
Potrivit art. 362 alin. 2 C.p.p. introdus prin noul Cod de procedură penală, „în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit disp. art. 208 C.p.p.
În conformitate cu art. 208 alin. (2) și (4) prevăzut de noul Cod de procedură penală, instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii arestării preventive.
În temeiul art. 208 alin. 3 C.p.p. rap la art. 207 alin. 4 C.p.p.: ”când instanța constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune, prin încheiere, menținerea măsurii preventive față de inculpat”.
Analizând măsura preventivă luată față de inculpații I. M. și M. R. în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, instanța a apreciat că aceasta este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpaților se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual, și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.
Instanța a constatat că temeiule care au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților se regăsesc și în lumina exigențelor actuale stabilite de noul cod de procedură penală intrat în vigoare la 01.02.2014, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 223 C.pr.pen., întrucât există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit o infracțiune îndreptată împotriva vieții, limitele de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată regăsindu-se în art. 188 alin. 1 din noul Cod penal, întrucât circumstanța agravantă „săvârșirea infracțiunii în loc public” nu se mai regăsește în actualele reglementări care încriminează infracțiunile contra vieții și care sancționează infracțiunea de omor cu o pedeapsă cuprinsă între 10 și 20 de ani închisoare.
Tribunalul a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată din art. 174-175 lit. i Codul penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. 1 din noul Cod penal cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, întrucât circumstanța agravantă „săvârșirea infracțiunii în loc public” nu se mai regăsește în actualele reglementări care încriminează infracțiunile contra vieții, astfel că, se impunea schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i din vechiul Cod penal pentru care inculpații au fost trimiși în judecată în infracțiunea prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Astfel, infracțiunea prev. de art. 188 din noul Cod penal sancționează cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi uciderea unei persoane.
Instanța a constatat, din analiza actelor dosarului, că sunt întrunite condițiile cumulative prev. de art. 223 alin. 1 și 2 C.p.p. întrucât în speță există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit o infracțiune îndreptată împotriva vieții pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și în baza evaluării pericolului social deosebit de ridicat al faptei săvârșite, a modului și circumstanțelor de comitere, a scopului urmărit dar și a circumstanțelor personale, s-a constatat că menținerea stării de arest se impune în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Probele din care a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit o infracțiune îndreptată împotriva vieții sunt procesul-verbal de cercetare la fata locului si planșele foto, fișa de constatări preliminare nr. A3/457/09.04.2013 întocmită de I.N.M.L. „M. Minovici” București, planșe fotografice privind aspectele fixate, probele și mijloacele materiale de proba ridicate la data de 09.04.2013 la INML „M. Minovici” București cu ocazia necropsiei victimei C. G. R., proces-verbal de vizionare a imaginilor surprinse în data de 08.04.2013 de camerele de supraveghere montate la parterul blocului O13 de pe ., sector 6, București, declarațiile martorilor I. C., I. D., I. L., C. A., I. D., M. A., D. C. P., M. D., D. R. A., proces-verbal de redare in forma scrisa a convorbirilor telefonice purtate de utilizatorul postului telefonic cu nr._ (în speță inculpata M. R.) și a SMS-urilor expediate de aceasta in zilele de 08-09.04.2013, declarațiile inculpaților date până în acest moment procesual.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpaților, a părților vătămate și a martorilor, procesul derulându-se în continuare cu audierea martorilor propuși în rechizitoriul parchetului și care au fost prezenți în fața instanței.
Deasemenea, declarațiile martorilor audiați la termenul din data de 11.02. 2014 nu au schimbat cu nimic situația mai sus învederată.
Totodată, în raport de gravitatea faptelor de omor săvârșite de inculpați, de modul și circumstanțele de comitere (prin aplicarea unei lovituri cu cuțitul în zona coapsei stângi treime medie, în apropierea arterei femurale, după care inculpatul I. M. i-ar fi aplicat o altă lovitură cu cuțitul având drept consecință lezarea pericardului si cordului, acțiuni care au condus la decesul victimei), s-a apreciat că acestea conduc instanța la concluzia că măsura arestării preventive este singura aptă să răspundă nevoii asigurării desfășurării procesului penal în bune condiții, conform art. 202 alin. 1 și 3 C.p.p. Din această perspectivă, instanța a considerat că arestarea preventivă este o măsură proporțională cu gravitatea acuzației aduse față de persoanele cu privire la care a fost luată și, totodată, este necesară pentru realizarea scopului urmărit pentru dispunerea ei, fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Pe de altă parte s-a apreciat de către instanță că măsura preventivă este în continuare proporțională cu gravitatea acuzației - în sensul că inculpații sunt acuzați de comiterea unei infracțiuni îndreptate împotriva vieții și care se caracterizează printr-o periculozitate semnificativă, fiind în continuare îndeplinite condițiile prev. de art. 202 C.p.p.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților, constând în lipsa antecedentelor penale, s-a constatat că acestea nu pot constitui singurul criteriu pe care instanța îl are în vedere la aprecierea măsurii ce se impune cauză, acestea putând fi eventual avute în vedere la pronunțarea unei soluții pe fondul cauzei.
Astfel, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei au condus la concluzia că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și în prezent astfel că, instanța apreciază că în cauză se justifică menținerea în continuare arestării preventive și nu a măsurii arestului la domiciliu, astfel cum au solicitat inculpații prin cererile formulate de apărătorii lor aleși.
În consecință, față de considerentele expuse, Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive dispusă față de inculpații I. M. și M. R. este legală și temeinică și procedând la verificarea subzistenței temeiurilor care au determinat luarea și menținerea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației si scopul urmărit, astfel că, s-a apreciat că se impune menținerea în continuare a stării de arest a inculpaților și respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestării preventive la domiciliu, formulate de inculpați, prin apărători aleși.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație inculpata M. R. solicitând admiterea căii de atac iar, pe fond, rejudecând, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, motivat de faptul că nu a comis fapta și nu există vreun indiciu concret din care să rezulte că ar încerca să săvârșească o nouă infracțiune.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de contestație invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestația ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Astfel, în cauză, există indicii temeinice, în sensul art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală, din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârșit activitatea infracțională pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Presupunerea rezonabilă în sensul săvârșirii acestei infracțiuni s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fata locului și planșele foto, fișa de constatări preliminare nr. A3/457/09.04.2013 întocmită de I.N.M.L. „M. Minovici” București, planșe fotografice, probele și mijloacele materiale de probă ridicate la data de 09.04.2013 la INML „M. Minovici” București cu ocazia necropsiei victimei C. G. R., proces-verbal de vizionare a imaginilor surprinse în data de 08.04.2013 de camerele de supraveghere montate la parterul blocului O13 de pe ., sector 6, București, declarațiile martorilor I. C., I. D., I. L., C. A., I. D., M. A., D. C. P., M. D. și D. R. A., proces-verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice purtate de utilizatorul postului telefonic cu nr._ (în speță inculpata M. R.) și a SMS-urilor expediate de aceasta în zilele de 08-09.04.2013 și depozițiile inculpaților.
Totodată, se constată că măsura arestării preventive a inculpatei dispusă în cauză este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal și este proporțională cu gravitatea acuzației aduse, în conformitate cu dispozițiile art. 202 alin. 3 din Codul de procedură penală
Pe de altă parte, Curtea constată că nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin, în raport de natura infracțiunii grave, de omor, pentru care este cercetată inculpata și de modalitatea de săvârșire a faptei.
În acest sens, Curtea constată că inculpata este cercetată pentru o infracțiune deosebit de gravă, gravitate ce rezultă nu numai din limitele de pedeapsă – închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi, conform art. 188 alin. 1 din Codul penal –, dar și din modul concret în care a acționat și anume, lovirea victimei cu cuțitul, în zona coapsei stângi, treime medie, în apropierea arterei femurale.
Curtea apreciază că circumstanțele personale ale inculpatei constând în lipsa antecedentelor penale trebuie evaluate în contextul mai larg al faptei de omor ce i se impută și, examinându-le distinct, constată că acestea nu evidențiază suficiente garanții că o altă măsură preventivă, mai puțin drastică, va permite atingerea scopului său, astfel cum este reglementat de art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Toate aceste elemente, alături de circumstanțele reale ale comiterii faptei, se constituie în motive pertinente și suficiente ce justifică necesitatea menținerii stării de arest preventiv pentru a se asigura, atât prezervarea ordinii publice, cât și buna desfășurare a procesului penal, context în care, lipsa antecedentelor penale, urmează a fi avută în vedere la stabilirea unui eventual tratament sancționator.
Având în vedere contextul comiterii infracțiunii, dar și persoana inculpatei, Curtea apreciază că nu se impune luarea unei alte măsuri preventive, mai puțin drastice, cum ar fi, măsura arestului la domiciliu, menținerea, în continuare, în stare de arest preventiv, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind, așadar, întrunite cerințele art. 208 alin. 4 din Codul de procedură penală.
În consecință, apreciind că încheierea de ședință atacată este legală și temeinică, în baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b rap. la art. 206 din Codul de procedură penală, Curteava respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata M. R..
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata M. R. împotriva încheierii de ședință din data de 11 februarie 2014 a Tribunalului București - Secția I-a penală, pronunțată în dosarul nr._ și o obligă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24.02.2014.
PREȘEDINTE,
A. A.
GREFIER,
E. - A. N.
Red. A.A.
Th. red. V.D./5ex./06.03.2014
T.B. S1 – jud. C.G.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 144/2014. Curtea de... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 149/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
