Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Decizia nr. 1318/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1318/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-07-2013 în dosarul nr. 1318/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1318/R
Ședința publică din data de 12.07.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. B. V.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: S. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de condamnatul Manica A. împotriva sentinței penale nr.244/08.04.2013 pronunțate de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: recurentul condamnat Manica A., aflat în stare de arest si asistat de avocat din oficiu Caizer C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului declarat de condamnat.
Apărătorul din oficiu al recurentului condamnat Manica A. solicită admiterea recursului declarat de acesta, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de condamnat, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. Arată că in mod corect instanța de fond a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei, față de concluziile referatului de anchetă socială întocmit în cauză.
Recurentul condamnat Manica A., în ultimul cuvânt, solicită întreruperea executării pedepsei.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.244 din 8.04.2013 a Tribunalului G., secția penală s-a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul M. A. de întrerupere a executării pedepsei de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 83 din 11.09.2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală definitivă prin decizia penală nr. 5902 din 7 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 21.11.2012, petentul M. A. a solicitat întreruperea executării pedepsei închisorii de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 83 din 11.09.2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală definitivă prin decizia penală nr. 5902 din 7 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivarea cererii petentul a arătat că după decesul tatălui său, există riscul degradării imobilului în care acesta a locuit și, raportat la acest aspect, executarea pedepsei ar avea consecințe deosebit de grave pentru familia sa.
Instanța a dispus efectuarea unui referat de anchetă socială și a administrat proba cu acte, din care a rezultat că petentul, ca potențial moștenitor, are în posesie un imobil în stare corespunzătoare, mobilat și care poate fi locuit, dar șui o suprafață de 3,29 ha teren arabil.
Instanța de fond a apreciat că nu se justifică admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, nefiind în cauză nicio împrejurarea specială care să aibă consecințe grave pentru familia acestuia.
Împotriva hotărârii a declarat recurs condamnatul, solicitând admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, invocând aceleași considerente invocate în fața instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de exigențeleart.453 lit.c Cod procedură penală cu referire la art.455 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art.453 lit.c Cod procedură penală, „executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată”.
Se constată în speță că aceste exigențe legale nu sunt întrunite întrucât din probe (fila 17 dosar de fond) rezultă că executarea pedepsei de către condamnat nu are consecințe grave asupra familiei sale, cu atât mult cu cât în decursul a 3 luni, durata maximă a unei eventualei întreruperi, este puțin probabil ca petentul condamnat să obțină un loc de muncă care să-i faciliteze obținerea de venituri pentru renovarea imobilului.
Or, a nu se ține seama de probele administrate în cauză echivalează cu pronunțarea unei hotărâri nu pe baza probelor produse, ci pe arbitrar, ceea ce este contrar dispozițiilor art.62-68 Cod procedură penală.
Având în vedere cele expuse, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul condamnat M. A. împotriva sentinței penale nr. 244 din 8.04.2013 a Tribunalului G., secția penală
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul avocat oficiu, în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iulie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR F. B. V. I. T. I. C.
GREFIER,
S. N.
Red. I.C./Dact. I.C. 2 ex./15.07.2013
Trib. G./ Jud. G. Oița
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
