Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 170/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 170/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I –A PENALĂ
Decizia penală nr. 170
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013
Președinte: V. A. P.
Judecător:C. E. R.
Judecător:A. N.
Grefier:A. P.
Ministerul Public, P. de pe lângă ÎCCJ – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București, prin procuror B. V..
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de recurentul – inculpat C. A. C. împotriva Încheierii de ședință din data de 18 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul București, în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul – inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător din oficiu C. A., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului – inculpat arată că recursul declarat vizează încheierea Tribunalul București, prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, instanța de fond apreciind că subzistă temeiurile care justifică menținerea acestei măsuri.
Critică încheierea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate, sens în care solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând în fond, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive; solicită să se constate stadiul înaintat al cercetării judecătorești și, de asemenea, apreciază că perioada de arest preventiv executată este una îndelungată ( 1 an și 4 luni). Solicită instanței ca, la momentul la care se va aprecia asupra temeiniciei recursului, să se aibă în vedere că înainte de săvârșirea faptei inculpatul, o perioadă de peste 5 ani, a fost în stare de libertate, perioadă de timp în care și-a câștigat în mod corect veniturile; mai mult, apreciază că acest aspect poate contura personalitatea inculpatului,
Implicarea inculpatului în aceste afaceri judiciare este una conjuncturală, o implicare pe care o regretă, astfel că solicită judecarea sa în stare de libertate, în acest mod putând să își facă o apărare efectivă și să producă dovezi în susținerea poziției procesuale.
Nu în ultimul rând solicită să se aibă în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care provine dintr-o familie organizată, este căsătorit, are domiciliu cunoscut. Nu există nici un fel de indiciu în sensul că, lăsat în libertate, acesta ar prejudicia în vreun fel aflarea adevărului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică; astfel, prin încheierea instanței de fond s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului C. A. C.. De asemenea, solicită să se constate că subzistă starea de pericol pentru ordinea publică generată de natura și gravitatea faptei de care inculpatul este acuzat, constituire de grup infracțional organizat, trafic de droguri de mare risc, o cantitate impresionantă de canabis, și trafic de droguri de risc.
Nu în ultimul rând solicită să se aibă în vedere faptul că inculpatul este recidivist ( art. 37 lit. b Cod penal,) fiind sancționat anterior tot pentru infracțiuni la regimul drogurilor și, chiar dacă a fost o perioadă de timp în care nu a mai comis fapte de natură penală, în cele din urmă acesta a recidivat, fiind incidente prevederile referitoare la recidivă postexecutorie.
În aprecierea parchetului, în cauză nu s-a împlinit un termen rezonabil cu privire la măsura arestării preventive din moment ce circumstanțele personale conduc la ideea că, lăsat în libertate, acesta ar putea să își continue activitatea infracțională la regimul drogurilor.
De asemenea, arată că circumstanțele personale ale inculpatului au fost analizate de către instanța de fond cu ocazia dezbaterilor arestării și menținerii arestării preventive.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a încheierii atacate.
Recurentul inculpat C. A. C., personal, având cuvântul, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate; arată că cei care au fost prinși în flagrant, coinculpați în cauza de față, sunt judecați în stare de libertate; asupra sa nu s-au găsit droguri, nu există probe de vinovăție. În plus, arată că nu poate influența în nici un fel buna desfășurare a procesului penal, și își ia angajamentul să se prezinte la toate termenele care se vor acorda în cauză.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 18 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr._ 12, Tribunalul București a dispus în baza art.160b alin.3 C.p.p., menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului C. A. C. constatând, în baza art.300 ind.2 C.p.p., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ele subzistând în continuare.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul C. A. C., criticând-o pentru motivele consemnate în partea introductivă..
Curtea, analizând încheierea sub aspectele de fapt și de drept, apreciază calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Rezultă din actele dosarului că inculpatul C. A. C., a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr.1727/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București, pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc și complicitate la infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc, prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea 39/2003 rap. la art.2 lit.b pct.11 din Legea nr.39/2003 și art.26 C.p. rap. la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, fiecare cu aplicarea art.37 lit.b C.p. și ambele cu aplicarea art.33 lit.a C.p., imputându-i-se acestuia că împreună cu inculpații P. V. C., G. O. M., N. G. M. și M. V. M. au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul procurării din Olanda și introducerii în țară a cantității de 3334,5 grame cannabis și i-a ajutat pe inculpații P. V. C., G. O. M. și N. G. M. să introducă în țară cele 3334,5 grame cannabis.
Inculpatul C. A. C., a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.258/UP/06.10.2011 emis de Tribunalul București Secția I Penală.
Potrivit art.160b alin.1 și alin.3 cod proc.pen. „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată menținerea măsurii arestării preventive”
Probele administrate până la acest moment procesual justifică în continuare reținerea presupunerii conform cu care inculpatul ar fi participat la comiterea actelor pentru care a fost trimiși în judecată.
Prima instanță a reținut în mod corect că subzistă temeiurile care au justificat arestarea preventivă a inculpatului, lăsarea inculpatului în libertate prezentând în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, în raport de natura și modalitatea concretă de comitere a faptei astfel cum este expusă în rechizitoriu, de caracterul organizat al activității întreprinse în acest sens (traficul de droguri reprezentând preocuparea de bază a acestora), de perioada de timp lungă în care au acționat.
Curtea are în vedere și consecințele incontestabile negative ale acestui gen de fapte asupra societății, starea generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor fapte grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate, dar și de posibilitatea comiterii unor asemenea fapte și de alte persoane în lipsa unei reacții ferme și energice din partea autorităților.
Toate aceste elemente reliefează o gravitate și un ecou al faptei suficiente pentru a justifica, la acest moment, aprecierea că prezervarea ordinii publice reclamă necesitatea menținerii arestării preventive.
Sub aspectul termenului rezonabil al măsurii arestării preventive, în raport de durata acesteia, dar și în raport de maniera în care a fost instrumentată cauza nu se poate considera că menținerea măsurii ar depăși limita acestuia.
Având în vedere cele ce preced Curtea, în baza art.38515 pct. 1 lit.b C.p.p. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat C. A. C.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p. va obliga recurentul-inculpat la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat C. A. C., împotriva încheierii de ședință din data de 18.01.2013 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p. obligă recurentul-inculpat la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. A. P. E. R. C. A. N.
GREFIER
A. P.
Red. VAP.
Dact.A.M..
2 ex./19.02.2013
Red. M. D.G. –Tribunalul București – Secția I-a Penală
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
