Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1319/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1319/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-07-2013 în dosarul nr. 1319/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1319/R
Ședința publică din data de 12.07.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. F. V.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: S. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de domnul procuror C. L..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul S. R. împotriva încheierii de ședință din data de 04.07.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat S. R., aflat în stare de arest si asistat de avocat ales V. C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului declarat de inculpat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat S. R. arată că cererea de liberare provizorie formulată de inculpat, la instanța de fond, era admisibilă. Apreciază că P. a dat dovadă de exces de putere și că dispozițiile prevăzute în Constituția României primează în fața celor prevăzute de Codul de procedură penală, referindu-se la respectarea dreptului la liberul acces la justiție. Solicită a se constata că în cauză nu se poate reține infracțiunea de tentativă la omor calificat, fiind vorba de infracțiunea de vătămare corporală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat. Arată că instanța de fond în mod corect a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, față de natura infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul și limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracțiune. Mai arată că în cursul urmăririi penale, încadrarea juridică este cea dată de P. și nu se poate solicita în cadrul unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, schimbarea încadrării juridice a faptelor.
Recurentul inculpat S. R., în ultimul cuvânt, arată că nu s-a sustras de la cercetări și că nu este vinovat de comiterea faptei de tentativă la omor, el nefăcând altceva decât să sară in ajutorul unui organ de poliție.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 04.07.2013, Tribunalul București – Secția a II-a Penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. R. (fiul lui I. și A., născut la data de 23.06.1975 în ., CNP_, domiciliat în București, ., sector 5, arestat în baza MAP. nr. 11/UP/19.06.2013 emis de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2013).
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalului București – Secția a II-a Penală la data de 27.06.2013 sub nr._, inculpatul S. R. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună punerea sa în libertate sub control judiciar, fiind îndeplinite cerințele prev. de art.1602 alin.1 și 2 Cod procedură penală, în sensul că pentru infracțiunea comisă legea prevede o pedeapsă sub 18 ani închisoare. De asemenea, în motivarea cererii inculpatul a mai arătat că nu este cunoscut cu antecedente penale și că pe perioada liberării provizorii sub control judiciar se angajează să îndeplinească întocmai condițiile impuse, respectiv cele prevăzute de art.1602 alin.3 Cod procedură penală.
În fapt, s-a reținut că la data de 26.05.2013, inculpatul S. R. l-a lovit cu un cuțit pe B. M. V., în zone anatomice vitale, cauzându-i leziuni ce au determinat internarea în stare gravă în spital.
În drept, s-a constatat această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. și ped. de art. 20 rap. la art.174-175 lit.i C.pen.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 11/UP/19.06.2013 emis de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2013, pe o perioadă de 29 zile.
Având în vedere cele reținute, tribunalul a constatat că, în raport de disp. art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală, pentru a se dispune admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, este necesară și îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei, respectiv pedeapsa prevăzută de lege nu poate să depășească 18 ani.
Față de acest aspect, judecătorul fondului a apreciat că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul cu referire în mod special la infracțiunea de tentativă de omor calificat prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit i Cod penal nu întrunesc condiția prev. de art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală în ceea ce privește cuantumul pedepsei și, pe cale de consecință, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. R., ca inadmisibilă.
În acest sens, s-a avut în vedere și Decizia nr. 28/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat că “prin pedeapsa prevăzută de lege în accepțiunea reglementării din art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală se înțelege pedeapsa prevăzută de lege în textul care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei prev de art.20 Cod penal.”
Prin urmare. în baza art. 1608 Cod procedură penală tribunalul a respins, ca inadmisibilă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. R. și, în baza art. 198 Cod procedură penală l-a obligat pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul S. R., fără a motiva calea de atac.
La termenul din 12.07.2013, recurentul, prin avocat ales, a arătat că cererea de liberare provizorie formulată la instanța de fond, era admisibilă, opinând că în cauză nu se poate reține infracțiunea de tentativă la omor calificat, fiind vorba de infracțiunea de vătămare corporală..
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 10.07.2013, sub nr._ .
Examinând cauza în temeiul art.3856 alin.1 și 3 Cod procedură penală, în raport de motivele invocate și analizând hotărârea sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.160 ind.2 alin.1 C.p.p., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infractiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăseste 18 ani.
În prezenta cauză,în contextul celor arătate,Curtea constată că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a liberării provizorii sub control judiciar, prevăzute de art.160ind.2 alin.1 C.p.p.,în sensul că pedeapsa stabilită de lege pentru infractiunea prev.de art. 175 Cp, pentru care inculpatul este cercetat și care a fost avută în vedere la luarea masurii arestării preventive este mai mare de 18 ani.
În mod corect prima instanță a avut în vedere Decizia nr. 28/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat că “prin pedeapsa prevăzută de lege în accepțiunea reglementării din art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală se înțelege pedeapsa prevăzută de lege în textul care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei prev de art.20 Cod penal.”, astfel încât limita de pedeapsă la care ne raportăm este cea prevăzută pentru infracțiunea în formă consumată, chiar dacă, în concret, infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este presupus a fi fost săvârșită în formă tentată.
Curtea apreciază că la acest moment procesual nu are posibilitatea de a cenzura încadrarea juridică a faptei, care, în cursul urmăririi penale, este atributul procurorului. Instanța de judecată are posibilitatea de a verifica acest aspect cu ocazia verificării măsurii privative de libertate doar din perspectiva îndeplinirii condițiilor prev. de art. 143 Cpp și art. 148 lit. f Cpp teza I. Prin urmare, la luarea/prelungirea/menținerea măsurii preventive, instanța de judecată verifică dacă sunt indicii că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (inclusiv, deci, sub aspectul încadrării juridice) pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, în cazul în care se reține și cazul prev. de art. 148 lit. f Cpp. La acel moment, instanța, constatând că încadrarea juridică dată de procuror nu corespunde aspectelor ce rezultă din analiza dosarului, are posibilitatea de a reține incidența unui alt text incriminator în raport de care să verifice respectarea condițiilor impuse măsurii preventive, fără, desigur, a fi vorba de o schimbare a încadrării juridice.
În speță, Curtea reține că mandatul de arestare preventivă a fost emis întrucât există indicii temeinice că inculpatul este posibil să fi săvârșit fapta de tentativă de omor și nu o altă faptă penală, încadrarea juridică dispusă de către procuror fiind cenzurată de instanța de judecată la acel moment, astfel încât nu se poate reține o atitudine abuzivă a Parchetului.
Față de cele reținute, Curtea, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul S. R., pe care-l va obliga la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S. R. împotriva încheierii de ședință din data de 04.07.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. B. F. T. I. C. I.
GREFIER,
N. S.
Red. I.T../Tehnr. P.A.M.. – ex.2/16.07.2013
T. București S aIIa – jud.: B. A. O.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
