Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Decizia nr. 1906/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1906/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 1906/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A II-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1906/R
Ședința publică de la 14.10.2013
Curtea constituită din:
P.- C. S.
JUDECĂTOR- A. A.
JUDECĂTOR- S. C.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea recursului declarat de condamnatul D. G. împotriva sentinței penale nr. 500/18.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul condamnat D. G., personal în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu Gerber F., cu delegație avocațială nr._/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul din oficiu al recurentului condamnat D. G. arată că acesta ar dori a se emite o adresă către Institutul de Medicină Legală pentru ca, urmare a efectuării unei expertize, să se stabilească dacă starea sa s-a ameliorat și dacă poate beneficia de întreruperea executării pedepsei.
Menționează că, din câte relatează recurentul, acesta nu se simte bine nici în prezent.
La interpelarea instanței, recurentul condamnat arată că acum 2 luni a fost supus intervenției chirurgicale recomandate, însă nu se simte bine, are diabet foarte avansat, iar în regimul de penitenciar nu-i scade glicemia.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că cererea formulată de apărătorul recurentului nu are legătură cu prezenta cauză, la dosarul de fond aflându-se o expertiză medico-legală care a atestat starea acestuia de sănătate, astfel că solicită a fi respinsă cererea ca nefondată.
Curtea, după deliberare, având în vedere obiectul cauzei, respectiv întrerupere în vederea efectuării acelei operații, respinge cererea formulată în probațiune privind emiterea adrese către Institutul de Medicină Legală, apreciind că, mai mult, recurentul condamnat are posibilitatea formulării unei noi cereri de întrerupere a executării pedepsei, în cadrul căreia poate solicita efectuarea unei noi expertize medico-legale care să ateste starea sănătății acestuia.
Ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului condamnat D. G. arată că acesta a beneficiat de o întrerupere a executării pedepsei pentru 2 luni, a formulat cerere la Tribunalul București pentru a i se prelungi aceasta întrerupere a executării pedepsei. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în mod corect fiind respinsă cererea recurentului condamnat ca fiind prematur formulată, dat fiind că acesta se afla deja în întreruperea executării pedepsei. Solicită respingerea recursului formulat de condamnat ca fiind nefondat.
Recurentul condamnat, având ultimul cuvânt, solicită a i se admite prezentul recurs.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 500 din data de 18.06.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr._, s-a dispus respingerea ca prematură a cererii de întrerupere a executării pedepsei, formulată de către petentul condamnat D. G..
A fost obligat petentul condamnat la suma de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 04.06.2013, condamnatul D. G. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 451/31.05.2011 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, invocând motive medicale.
Din raportul medico-legal nr. A1/10.834/2012 din 05.04.2013 a rezultat că petentul D. G. prezintă diagnosticul: 1.Angor de efort cu prag mic. Leziune unicoronariană (stenoză 70% A. și stenoză 90% ACx) – cu indicație de angioplastie. ICC clasa II NYHA. Hipertensiune arterială gr.III grup de risc foarte înalt. 2. Diabet zaharat tip 2 insulinonecesitant, complicat cu polineuropatie diabetică și microangiopatie. Obezitate. Dislipidemie mixtă. 3.Bronhopneumopatie cronică obstructivă st.II. Disfuncție ventilatorie restrictivă cu reducere VEMS cu aproximativ 42%. Sindrom de apnee în somn. 4.Accident vascular cerebral ischemic sechelar. Sechele pareză facială periferică. Comițialitate secundară. 5. Tulburare afectivă organică de personalitate cu elemente deteriorative fond vascular”.
Față de cele expuse mai sus, având în vedere patologia complexă asociată, susceptibilă de complicații redutabile, s-a avansat propunerea întreruperii executării pedepsei pe o perioadă de 2 luni, timp în care petentul se va afla în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical.
Din referatul întocmit de Biroul executări penale a rezultat că sentința penală nr. 451/31.05.2011 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală a rămas definitivă prin decizia penală nr.2786/12.09.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără modificări în căile de atac, ambele fiind respinse. S-a emis MEPI nr.1201/13.09.2012 pentru pedeapsa de 8 ani închisoare, pe care condamnatul o execută de la 14.09.2012 la 21.08.2020, scăzându-se 23 de zile.
Condamnatul a beneficiat de întreruperea executării pedepsei pe 2 luni, conform sentinței penale nr. 394/17.05.2013 a Tribunalului București - Secția I Penală, fiind liberat din Penitenciarul G. la 17.05.2013 și având un rest de pedeapsă de 2653 rămas neexecutat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat ca cererea este prematur formulată, întrucât prin sentința penală nr. 394/17.05.2013 a Tribunalului București - Secția I Penală, petentul a fost liberat din Penitenciarul G. la data de 17.05.2013 pentru o perioadă de 2 luni.
Din actele depuse la dosar rezultă că petentul condamnat este programat la intervenția chirurgicală pe data de 01.07.2013, dată ce se află în interiorul perioadei de întrerupere a executării pedepsei acordată inițial. În aceste condiții, la data pronunțării prezentei, instanța nu a putut aprecia dacă se mai impune acordarea unei noi prelungiri și de asemenea perioada necesară recuperării post-operatorii, astfel încât a respins ca prematur introdusă cererea formulată, urmând ca petentul condamnat să formuleze o nouă cerere după efectuarea intervenției chirurgicale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, condamnatul D. G., care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs expuse oral, petentul a arătat, în esență, că starea sa de sănătate nu s-a ameliorat semnificativ în urma intervenției chirurgicale la care a fost supus, solicitând acordarea unei noi întreruperi a executării pedepsei.
Curtea a respins ca neutilă solicitarea recurentului de efectuare a unei noi expertize medico-legale, considerentele avute în vedere fiind expuse în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând actele dosarului și sentința recurată atât prin prisma motivelor invocate de către petent, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit corect obiectul cauzei și a evaluat just particularitățile acesteia, concluzionând întemeiat că solicitarea petentului de prelungire a întreruperii executării pedepsei, formulată anterior efectuării intervenției chirurgicale ce a justificat întreruperea inițială, este prematură.
Astfel, prin sentința penală nr. 394/17.05.2013 a Tribunalului București -Secția I Penală, condamnatul D. G. a beneficiat de o întrerupere a executării pedepsei închisorii pe o durată de 2 luni, cu începere de la data de 17.05.2013, în vederea efectuării unei intervenții chirurgicale într-o clinică din rețeaua Ministerului Sănătații.
Înscrisurile depuse de către petent la dosarul primei instanțe relevă faptul că această intervenție era programată la data de 01.07.2013, în interiorul intervalului de întrerupere de 2 luni fixat de către instanță.
Formularea unei cereri de prelungire a perioadei de întrerupere a executării pedepsei impunea, în prealabil, finalizarea operației recomandate petentului, numai pe baza rezultatelor acesteia urmând a se aprecia în ce măsură tratamentul și îngrijirile postoperatorii necesită rămânerea petentului în stare de libertate și pe ce perioadă de timp.
Cererea de prelungire a întreruperii a fost formulată însă cu aproximativ o lună înainte de data operației, respectiv la data de 04.06.2013, situație ce a generat imposibilitatea obiectivă a instanței de a supune unei noi evaluări medico-legale rezultatele intervenției chirurgicale și starea actuală a petentului.
Din această perspectivă, soluția primei instanțe este în totalitate temeinică, iar critica recurentului, nefondată.
Curtea notează, în final, că în intervalul scurs de la data pronunțării sentinței recurate și până la data soluționării prezentului recurs, condamnatul D. G. a fost supus intervenției chirurgicale și reîncarcerat ulterior într-o unitate de detenție.
O atare împrejurare nu justifica însă modificarea obiectului cauzei direct în calea de atac și efectuarea unei noi expertize medico-legale de către instanța de control judiciar, astfel cum a solicitat recurentul. Aceasta deoarece, în exercitarea prerogativelor recunoscute de art. 3856 alin. 3 C.p.p., instanța de recurs poate da o nouă apreciere chestiunilor de fapt și de drept relevante în cauză, însă numai în măsura în care ele au format anterior obiectul unei judecăți pe fond a primei instanțe.
În ipoteza în care, așa cum s-a întâmplat în speță, prima instanță nu a realizat o judecată în fond, valorificând (corect) doar impedimente de ordin formal, Curtea nu s-ar putea substitui integral acestei instanțe direct în calea de atac pentru a efectua ea însăși o primă și ultimă judecată în fond, deoarece s-ar încălca astfel dreptul părților la un dublu grad de jurisdicție.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-petent D. G. împotriva sentinței penale nr. 500/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Conform art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va obliga recurentul-petent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-petent D. G. împotriva sentinței penale nr. 500/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
Obligă recurentul-petent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. S. A. A. S. C.
GREFIER,
D. P.
Red.C.S.
Dact.EA-2ex/29.11.2013
T.B.S.I.P.-jud.S.Ghe.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1909/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
