Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1907/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1907/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 1907/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A II-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1907/R
Ședința publică de la 14.10.2013
Curtea constituită din:
P.- C. S.
JUDECATOR- A. A.
JUDECATOR- S. C.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul B. T. împotriva sentinței penale nr. 119/20.08.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._ / 2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea pune în discuție admisibilitatea prezentului recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca inadmisibil.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 119 din data de 20.08.2013 a Tribunalului Teleorman a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului B. T. împotriva ordonanței nr. 580/P/2012 din 18 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, menținută prin rezoluția nr. 83/II/2/2012 a primului procuror al aceluiași parchet.
A fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că petentul B. T. a solicitat desființarea ordonanței nr. 580/P/2012 arătând că nu este justă afirmația procurorului potrivit căreia nu au rezultat aspecte concrete privind activitatea lucrătorului de poliție D. A., ci doar afirmații neîntemeiate, declarația intimatului nu este relevantă întrucât nu relatează adevărul, iar agentul de poliție îi favorizează pe vecinii petentului.
Instanța de fond a reținut că prin ordonanța nr. 580/P/2012 din 18 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul D. A. cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal, întrucât fapta nu există.
Potrivit art. 27 alin. 3 lit. a din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, modificat prin art. IV din Legea nr. 281/2003 ,,Infracțiunile săvârșite de polițiști care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare se judecă în primă instanță de către tribunal, în cazul polițiștilor prev. în art. 14 alin. 2 pct. II din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului (categoria agenților de poliție).
Avându-se în vedere că intimatul D. A. avea calitatea de agent de poliție judiciară, potrivit adresei IPJ Teleorman nr._ din 06.09.2012, tribunalului îi revine competența de a soluționa în primă instanță infracțiunile săvârșite de agenții de poliție judiciară.
Examinând cauza potrivit art. 278 1 alin. 7 Cpp., tribunalul a constatat că plângerea este neîntemeiată.
Astfel, atât în plângerea adresată organului de urmărire penală cât și în plângerea adresată instanței, petentul s-a limitat a susține că intimatul, în calitate de șef al Postului de poliție din ., se face vinovat de abuz în serviciu, deoarece nu ia măsuri împotriva vecinilor N. R., N. E., N. E. și G. V. cu care el se află în litigiu. Aceștia, susține petentul, ar fi ridicat un stăvilar între cele două proprietăți, pentru a-i împiedica accesul, iar activitățile lor îi provoacă celui în cauză „nemulțumiri și supărări”.
Din verificările efectuate de organele de urmărire penală nu s-au confirmat susținerile petentului. Mai mult, el nu a expus concret faptele și nu a precizat ce acte a îndeplinit sau nu a îndeplinit agentul de poliție, cu știință, pentru a vătăma interesele legale ale petentului și a se întruni conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 246 Cp.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurspetentul B. T., solicitând, în esență, admiterea plângerii.
În ședința publică din data de 14.10.2013, Curtea a pus în discuție admisibilitatea recursului declarat.
Examinând actele și lucrările dosarului sub aspectul pus în discuție din oficiu, Curtea constată că recursul formulat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești în materie penală pot fi exercitate în condițiile strict prevăzute de normele de procedură. Ca regulă generală, legea statuează asupra posibilității atacării sentințelor fie cu recurs, fie cu apel și recurs, dar instituie, totodată, si o . excepții, când hotărârea este definitivă la data pronunțării ei, conform art. 416 pct. 1 C.pr.pen.
Una dintre aceste excepții este cea a hotărârilor pronunțate în procedura reglementată de art. 2781 C.pr.pen., având ca obiect plângere împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată. În această materie, dispozițiile art. 2781 alin. 10 C.pr.pen. prevăd că hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea conform alin. 8 al aceluiași text de lege este definitivă.
Prin urmare, petentul B. T. nu are legitimarea procesuală de a formula recurs împotriva hotărârii date în procedura prevăzută de art. 2781 C.pr.pen., astfel încât calea sa de atac apare ca inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a C.p.p., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul petent B. T. împotriva sentinței penale nr. 119/20.08.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._ / 2013.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va obliga recurentul-petent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petent B. T. împotriva sentinței penale nr. 119/20.08.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._ .
Obligă recurentul- petent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. S. A. A. S. C.
GREFIER,
D. P.
Red S.C.
Dact. EA-2ex/28.11.2013
T.Teleorman – jud.D.L.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1911/2013.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
