Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1944/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1944/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 1944/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1944/R
Ședința publică din data de 18 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. D.
JUDECĂTOR: L. C.-N.
JUDECĂTOR: S. M.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală – a fost reprezentat de domnul procuror C. C..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul B. M. D. împotriva încheierii de ședință din data de 25.09.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția I a penală în dosarul nr._/3/2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat B. M. D. în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat F. Șurghie, fără delegație la dosar și de avocat din oficiu Savopol R. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că a fost atașat dosarul de fond nr._/3/2012.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat B. M. D., avocat Savopol R., solicită instanței să ia act de încetarea delegației din oficiu și să se pronunțe cu privire la plata onorariului parțial.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat B. M. D., având cuvântul, solicită să se constate că cercetarea judecătorească se apropie de sfârșit, iar inculpatul se află arestat de o lungă perioadă lungă de timp, astfel că apreciază că durata arestării preventive a depășit termenul rezonabil.
Arată că inculpatul s-a prezentat la organele de poliție în momentul când a aflat despre arestarea sa în lipsă și că nu s-a sustras urmăririi penale, solicitând să se observe că această cauză a fost înregistrată la parchet în anul 2007 – 2008 însă până în prezent nu s-a pronunțat o hotărâre nici măcar în primă instanță, astfel că dacă se menține starea de arest a inculpatului până la soluționarea definitivă a cauzei, acest arest preventiv s-ar putea transforma într-o condamnare anticipată.
De asemenea, arată că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, că acesta nu are antecedente penale și are 2 copii minori în întreținere, apreciind că nu mai este necesară menținerea stării de arest preventiv, fiind depășită durata rezonabilă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și să se constate încheierea recurată ca fiind legală și temeinică, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, precum și faptul că pericolul social nu a fost diminuat odată cu trecerea timpului, având în vedere și valoarea prejudiciului.
Astfel, apreciază că instanța de fond în mod corect a apreciat că această măsură este în interesul bunei desfășurări a procesului penal, în cauză existând riscul ca inculpatul să se sustragă cercetării judecătorești, având în vedere că acesta s-a prezentat după 2 ani de la emiterea mandatului de arestare.
Recurentul – inculpat B. M. D., având ultimul cuvânt, arată că a fost arestat în aprilie și să a stat plecat 1 an și 3 luni, și nu 2 ani astfel cum a precizat reprezentantul parchetului.
CURTEA,
Prin încheierea din data de 25.09.2013, Tribunalul București, în cauza_/3/2012*, a menținut arestarea preventivă a inculpaților I. C., B. M. D. și B. I., pentru a dispune astfel, reținând următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. au fost trimiși în judecată inculpații B. M. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 alin. 1 și 2 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea 39/2003, art. 24 alin. 1 și 2, art. 25 și art. 27 pct. 1 din Legea 365/2002, art. 42 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p., I. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 alin. 1 și 2 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea 39/2003, art. 24 alin. 2, art. 25 și art. 27 pct. 1 din Legea 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. (ambii arestați în lipsă), G. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 alin. 1 și 2 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea 39/2003, art. 25 și art. 27 pct. 1 din Legea 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p., B. S. A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 alin. 1 și 2 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea 39/2003, art. 24 alin. 2 și art. 27 pct. 1 din Legea 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. și D. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped de art. 7 alin. 1 și 2 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea 39/2003, art. 24 alin. 2, art. 25 și art. 27 pct. 1 din Legea 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a arătat în esență că în anii 2008-2009 inculpații B. M. D. și G. M. au constituit o grupare infracțională organizată la care au aderat ceilalți inculpați precum și alte persoane. De asemenea, în perioada 2008 – 2009, membrii grupării au comis la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, acte materiale de culegere frauduloasă a datelor de identificare conținute de cărțile de credit pe banda magnetică, de contrafacere a instrumentelor de plată electronică, punere în circulație de carduri bancare falsificate, precum și utilizarea acestora la comercianți, cât și la retrageri frauduloase de numerar din bancomate. S-a reținut că o parte din aceste activități, respectiv montarea echipamentelor artizanale destinate contrafacerii cărților de credit au avut loc pe parcursul anului 2008 pe teritoriul Germaniei prin atacarea bancomatelor aparținând Postbank, unde cititoarele de carduri au fost aplicate pe ușa de intrare în bancă iar camera video pentru copierea codului PIN a fost montată în senzorul de incendiu, și la începutul anului 2009 pe teritoriul Olandei prin atacarea ATM-urilor băncilor FORTIS. Utilizarea clonelor de card a fost efectuată pe teritoriul României în special pe raza municipiului București, prejudiciul total având un cuantum de 150.000 de euro.
Inculpatul B. I. a fost trimis în judecată în dosarul nr._/3/2012 al Tribunalului București, conexat la termenul din 1.03.2013 la cauza de față, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 și 2 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea 39/2003, art. 24 alin. 2, art. 25 din Legea 365/2002 și art. 26 rap. la art. 42 pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
În sarcina sa s-a reținut că împreună cu alte persoane inculpate în cauza de față, a aderat în anii 2008-2009 la grupul infracțional coordonat de inculpatul B. M. D. și, împreună cu alți membri ai acestuia, a pus în ccirculație instrumente de plată electronică falsificate, a pus la dispoziție date obținute fraudulos pentru activitatea grupului, a deținut echipamente destinate falsificării instrumentelor de plată electronică și a ajutat la efectuarea unor acțiuni de acces ilicit la sisteme informatice prin încălcarea măsurilor de securitate în scopul obținerii de date informatice. S-a reținut că B. I. a participat la producerea unui prejudiciu de aproximativ 28.000 euro.
Inculpații B. M. D., B. I. și I. C. au fost arestați în lipsă, la data de 17.11.2011, I. C. fiind luat efectiv în custodie la data de 18.10.2012, B. I. fiind extrădat de pe teritoriul Ungariei la 17.05.2012, iar inculpatul B. M. D. fiind încarcerat abia la data de 4.04.2013.
La termenul de astăzi, Tribunalul a pus în discuție starea de arest a inculpaților, ocazie cu care aceștia au solicitat înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Conform art. 160b C.p.p. cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive. De asemenea, dacă constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de liberate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuarea privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
Examinând actele dosarului prin raportare la dispozițiile anterior menționate, Tribunalul constată că măsura arestării preventive a inculpaților este legală si temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, subzistă și justifică în continuare privarea acestora de libertate.
Astfel, Tribunalul constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C.proc.pen., existând suficiente indicii temeinice și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina lor.
În acest sens, cu privire la inculpatul B. M. D. trebuie avute în vedere imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale mai multor bancomate de pe teritoriul Olandei, precum și imagini ale unui bancomat Raiffeisen Bank din București, informațiile puse la dispoziție de autoritățile olandeze, declarațiile mai multor martori care l-au recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care a efectuat diverse tranzacții la unități comerciale din București folosind carduri posibil falsificate.
În cazul inculpaților I. C. și B. I., Tribunalul reține imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale mai multor bancomate de pe teritoriul Olandei, iar în cazul lui I. C. și imagini ale unui bancomat Raiffeisen Bank din București, reținerea ambilor inculpați de poliția olandeză și declarațiile date de aceștia cu acea ocazie, cardul falsificat descoperit asupra lui I. C., precum și convorbirile telefonice interceptate în cauză.
De asemenea, în cazul tuturor inculpaților sunt incidente disp. art. 148 lit. a și f C.proc.pen. Astfel, numitul B. M. D. s-a sustras de la executarea mandatului de arestare emis în ceea ce îl privește, fiind necesară trecerea a mai mult de doi ani pentru ca inculpatul să se hotărască să se predea autorităților. Referitor la faptul că acesta avea cunoștință de spre procedurile judiciare care îl vizau, Tribunalul reține faptul că cercetările parchetului îl priveau nu doar pe el, ci și pe soția sa (a cărei arestare preventivă a fost solicitată în același dosar), care a fost prezentă în fața organelor de urmărire penală și a instanței. D. urmare, este greu de crezut că inculpatul nu a mai luat legătura deloc în ultimii doi ani de zile cu soția sa cu care are și doi copii. Nu se poate face abstracție nici de împrejurarea că inculpatul a fost reprezentat de apărător ales în fața Curții de Apel București, la momentul când s-a dispus arestarea sa în lipsă.
Și ceilalți doi inculpați s-au sustras cercetărilor, I. C. predându-se după aproximativ 11 luni de la dispunerea arestării, iar B. I. fiind predat statului român de autoritățile maghiare, în urma emiterii unui mandat european de arestare. Tribunalul reține că inculpatul B. I. s-a aflat în stare de arest pe teritoriul Ungariei până la data de 29.11.2011, iar ulterior, până la predarea către România, i-a fost aplicată interdicția de a părăsi localitatea Budapesta (sentință a Judecătoriei Centrale . din 27.04.2012, f.14 dos._/3/2012). Acest aspect nu schimbă faptul că și acest inculpat s-a sustras cercetărilor care îl vizau, începând însă cu data punerii sale în libertate de către autoritățile maghiare (29.11.2011).
Astfel, este dovedit faptul că acest inculpat cunoștea faptul că este cercetat de autoritățile române și că s-a dispus arestarea preventivă în ceea ce îl privește, fiind reprezentat de apărător ales în fața instanțelor care au judecat propunerea de arestare preventivă (la termenele din 10.10.2011 și din 20.10.2011 la Tribunalul București, av. B. F., precum și la termenul din 17.11.2011 la Curtea de Apel București, când s-a dispus arestarea sa preventivă în lipsă), care nu a precizat însă nimic despre starea de arest în care se afla inculpatul pe teritoriul maghiar.
Cu toate acestea, după eliberarea din arest de către autoritățile maghiare, inculpatul nu a anunțat autoritățile române cu privire la situația sa și nu a făcut vreun demers pentru a se prezenta în fața acestora. De altfel, se poate observa din cuprinsul sentinței Judecătoriei Centrale . din 27.04.2012 că inculpatului i se permisese deplasarea în România până la data de 21.05.2012 pentru a-și vizita mama, însă predarea sa a fost efectuată în urma executării mandatului european de arestare emis de autoritățile române. În aceste condiții, Tribunalul apreciază că inculpatul a avut intenția de a se sustrage procedurilor îndreptate împotriva sa pe teritoriul României în perioada 29.11.2011 – mai 2012.
Referitor la condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.proc.pen., Tribunalul are în vedere gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați (evidențiată de caracterul foarte bine organizat al grupului, activitatea transfrontalieră și durata mare în timp a acestei organizări), dar și circumstanțele personale ale acestora (toți fără ocupație sau loc de muncă, inculpatul I. sancționat administrativ anterior pentru o faptă incriminată de Legea nr. 143/2000, iar inculpatul B. I. suferind anterior mai multe condamnări la pedeapsa închisorii), aspecte care duc la presupunerea rezonabilă că, odată lăsați în libertate, aceștia ar putea fie să comită fapte penale pentru a-și asigura mijloacele de trai, fie să încerce să se sustragă din nou procedurilor judiciare îndreptate împotriva lor.
De asemenea, în cazul lui B. M. D. trebuie reținută și calitatea sa de lider al grupului constituit împreună cu ceilalți inculpați, iar în cazul inculpatului B. I. faptul că acesta este cercetat în Ungaria pentru infracțiuni aproape identice cu cele din cauza de față, comise în anul 2009 (așadar, după reținerea sa de către autoritățile olandeze), la care se adaugă și o infracțiune de fals privind identitatea comisă în anul 2011.
Față de cele arătate, în baza art. 3002 C.proc.pen. rap. la art. 160b C.proc.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia stării de arest a inculpaților și s-a dispus menținerea arestului preventiv.
Pentru aceleași considerente au fost respinse și cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpați. În acest context, Tribunalul subliniază faptul că inculpații, care s-au sustras perioade lungi de la cercetările care îi vizau, unii dintre aceștia (I. C., B. I.) fiind de altfel și arestați preventiv în aceste intervale de timp pe teritoriul altor state, nu par la acest moment să prezinte garanțiile de comportament necesare pentru a beneficia de o măsură preventivă neprivativă de libertate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul B. M. D., criticând încheierea pentru aceea că, durata arestării preventive a sa a depășit un termen rezonabil, cercetarea judecătorească se apropie de sfârșit. A arătat că, în momentul în care a aflat că a fost arestat în lipsă, s-a prezentat de bună voie la organele de poliție.
Inculpatul a arătat că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică deoarece nu are antecedente penale și are doi copii minori în întreținere.
Examinând recursul declarat sub aspectul motivelor arătate, Curtea apreciază că este neîntemeiat.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, în cauză, temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin, acestea fiind reprezentate de pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate.
Acest pericol, fără a se confunda cu pericolul social al faptei, este o parte integrantă a acestuia, neputându-se face abstracție la evaluarea pericolului pentru ordinea publică de gradul de pericol social al faptei, de urmările acesteia, de împrejurările în care a fost comisă.
Din probele administrate până în prezent în cauză, rezultă faptul că inculpatul a avut o contribuție semnificativă la comiterea infracțiunilor, acesta fiind liderul grupării, constituite în vederea falsificării cărților de credit și retragerii frauduloase a sumelor de bani din ATM-uri.
Totodată, așa cum a reținut și prima instanță, inculpatul s-a sustras cercetărilor, predându-se la o perioadă lungă de timp după ce a fost arestat în lipsă, în condițiile în care a cunoscut despre această arestare deoarece a fost reprezentat de apărător ales la soluționarea propunerii de arestare preventivă.
În ceea ce privește termenul rezonabil, Curtea reține că art. 5 paragraful 3 din CEDO, se referă nu doar la faza urmăririi penale dar și la judecată și are ca scop garantarea dreptului la libertate a persoanei, prin evitarea menținerii în arest pentru o durată excesivă.
Curtea a statuat în jurisprudența sa, că, nu se poate face o evaluare abstractă a caracterului rezonabil al duratei unei detenții –Parsouria contra Georgiei și că acest caracter trebuie examinat în fiecare caz, având în vedere condițiile concrete.
Continuarea detenției nu se justifică într-o anumită cauză decât dacă indicii concrete demonstrează o cerință veritabilă de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii libertății individuale. Perioada cât inculpatul a stat în arest nu este o depășire a termenului rezonabil, în raport cu gradul de complexitate al cauzei și cu faptul că autoritățile nu au dat dovadă de pasivitate.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat este apreciat ca fiind neîntemeiat și astfel, potrivit art. 285^15 alin. 1 litera b C.p.p., va fi respins ca atare.
Potrivit art., 192 alin. 2 C.p.p., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B. M. D. împotriva încheierii de ședință din data de 25.09.2013, Tribunalul București – Secția I-a penală, în cauza_/3/2012*.
Obligă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu 100 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.10.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
F. D. L. C.-NinuStan M.
GREFIER,
Victorița S.
Red./dact. L.C.N. 2 ex.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1909/2013. Curtea de Apel... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
