Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1053/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1053/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 1053/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1053
Ședința publică de la 6 iunie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
JUDECĂTOR - R. G.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C. .
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul N. I. A. împotriva sentinței penale nr. 219/14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul - inculpat N. I. A. personal, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Serni V. în substituirea avocatului din oficiu Mavhima E. conform delegației de substituire de la dosar, lipsind intimata parte civilă D. F. și intimata parte vătămată I. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Curtea procedează la legitimarea recurentului inculpat, fiind depusă la dosar Cartea de identitate a acestuia – in fotocopie.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și – in principal – a se constata că fapta comisă de inculpat nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni conform art. 18/1 Cod penal. Astfel, solicită a se constata că fapta, prin conținutul ei concret aduce o atingere minimă valorile apărate de lege.
Prin urmare, solicită admiterea recursului și achitarea recurentului in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală și raportat la art. 91 Cod penal a se dispune aplicarea unei sancțiuni administrative.
In subsidiar, dacă nu va fi primită această apărare, solicită redozarea pedepsei, avându-se in vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care are 28 de ani și este foarte bolnav, suferind de S. în fază terminală.
Reprezentantul Ministerului Public arată că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport de gravitatea faptei și circumstanțele personale ale inculpatului și nu se poate aplica o sancțiune cu caracter administrativ. Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă, arată că este foarte bolnav, mai are câteva luni de trăit, iar in penitenciar nu poate beneficia de tratament.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare .
CURTEA,
Prin sentința penale nr. 219/14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București s-a dispus:.
În temeiul art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. e și g C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 37 alin. 1 lit. a C.p., art. 3201 alin. 7 C.pr.pen. și art. 74 alin. 2 C.p. rap. la art. 76 alin. 1 lit. c C.p. cu aplic. art. 80 alin. 2 C.p. condamnă pe inculpatul N. I. A. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 864 C.p. revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 92/05.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin neapelare la data de 16.02.2010, pedeapsă pe care o adaugă la pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare.
În temeiul art. 88 C.p. deduce din pedeapsă perioada executată de la 11.06.2009 la 05.02.2010.
Face aplic. disp. art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.
În temeiul art. 15 C.pr.pen. ia act că partea vătămată I. I. nu s-a constituit parte civilă.
Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă D. F. și în temeiul art. 346 C.pr.pen. rap. la art. 998-999 C.civ. obligă inculpatul la plata sumei de 700 lei către această parte civilă cu titlu de despăgubiri.
În temeiul art. 118 lit. e C.p. dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 30 lei rezultată din infracțiune.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul de urmărire penală nr._/P/2010 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul N. I. A., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin. 1-209 alin.1 lit.e și g din C.p., cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. și cu aplic. art. 37 alin. 1 lit.a din C.p., reținându-se că în noaptea de 28/29.10.2010, inculpatul N. I. A., a sustras prin demontare geamurile oglinzilor retrovizoare ale autoturismului marca Peugeot 407, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea S.C. Eurial Leasing IFN SA în timp ce se afla parcat pe ., în lateralul blocului M29, ., sector 2 și că în perioada 22.10._10, a sustras prin demontare geamurile oglinzilor retrovizoare ale autoturismului marca Peugeot 407, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea părții vătămate D. F. în timp ce se afla parcat în spatele blocului M27 de pe ..
Ambele perechi de oglinzi au fost vândute martorei N. E. contra sumei de 30 lei bucata.
Partea vătămată I. I. a apreciat valoarea prejudiciului cauzat la suma de 2400 lei, precizând că societatea de asigurări se va constitui parte civilă în procesul penal.
Partea vătămată D. F. a apreciat valoarea prejudiciului cauzat la suma de 700 lei.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, însă în declarațiile sale se observă anumite neconcordanțe, care urmează a fi înlăturate.
Astfel deși inițial a declarat că întrucât nu avea bani să-și cumpere droguri s-a hotărât să sustragă oglinzile de la mașini pentru a le valorifica, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, a revenit asupra declarației și a precizat că în urma unei discuții purtate cu o persoană de sex feminin „M.” – identificată ca fiind martora N. E. – aceasta i-a solicitat să-i facă rost de două oglinzi pentru autoturismul său marca Peugeot 407. Această ultimă declarație urmează a fi înlăturată, deoarece ea nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, anume declarația martorei N. E. din care reiese faptul că învinuitul a fost cel care i-a vândut oglinzile, fără ca ea să-i fi solicitat obținerea acestora.
În ceea ce privește modul de săvârșire a furturilor din declarațiile inculpatului a reieșit faptul că mai întâi a sustras oglinzile laterale de la un autoturism marca Peugeot 407 de culoare neagră, parcat în lateralul unui bloc de pe . s-a asigurat că nu este văzut de nicio persoană, iar apoi a plecat din zonă. După care a doua zi dimineața din aceeași zonă a sustras oglinzile laterale de la un autoturism marca Peugeot 407 de culoare argintie-gri.
De asemenea în ceea ce privește momentul zilei în care a săvârșit faptele se remarcă faptul că dacă în ceea ce privește furtul de la autoturismul marca Peugeot 407 cu nr. de înmatriculare_ din declarațiile inculpatului a reieșit faptul că era într-o dimineață – pe la ora 1000, în ceea ce privește furtul de la autoturismul marca Peugeot 407 cu nr. de înmatriculare_, deși inițial inculpatul a declarat că furtul l-a comis seara (declarația olografă din 25.02.2011), ulterior acesta cu ocazia prezentării materialului a declarat că la momentul comiterii faptei era lumină afară. Însă această declarație nu poate fi reținută deoarece ea nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, anume declarația părții vătămate I. I. din care reiese faptul că furtul s-a produs în timpul nopții, precum și declarația martorei N. E. coroborată chiar cu declarația inculpatului, cea dintâi declarând că într-o seară a venit să-i vândă oglinzile, iar învinuitul declarând că în aceeași zi i-a vândut bunurile sustrase.
Astfel având în vedere faptul că mașina a rămas nesupravegheată în intervalul orar 2100-1230, iar inculpatul a vândut bunul în aceeași zi în care l-a sustras, anume în noaptea de 28/29.10.2012, reiese faptul că și furtul s-a comis noaptea.
Cât privește modul de valorificare a oglinzilor, inițial inculpatul a declarat că oglinzile sustrase de la Peugeot 304 le-a vândut în Târgul V., ulterior a revenit asupra acestui aspect declarând că ambele perechi de oglinzi le-a vândut unei persoane de sex feminin „M.”, care lucrează la florăria de la intersecția Diham – identificată ca fiind martora N. E..
Pentru a se reține această situație de fapt, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații inculpat N. I. A. (filele 32-34,36-37,56-59); declarații parte vătămată I. I. (filele 15,22); declarații parte vătămată D. F. (filele 35-36); declarații martor N. E. (filele 49-52); proces verbal de recunoaștere din planșa foto (filele 44-48); proces verbal de cercetare la fața locului (filele 17-21, 37-40); raport de constatare tehnico științifică nr._/26.01.2010 (filele 26-30); fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 54).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 26.10.2012 sub nr._ .
În faza judecății, în ședința publică de la 07.03.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a formulat cerere de aplicare în cauză a prev. art. 3201 C.p.p., arătând că recunoaște comiterea faptei astfel cum a fost reținută în rechizitoriu, își însușește în întregime materialul probator administrat în cauză și nu dorește administrarea de noi probe în cauză în afara celor administrate anterior.
Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile soluționării cauzei în procedura prev. de art. 3201 C.proc.pen. și a procedat la ascultarea inculpatului.
La dosarul cauzei a fost atașată sentința penală nr. 92/05.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că situația de fapt descrisă în actul de sesizare corespunde pe deplin adevărului, din coroborarea declarațiilor de recunoaștere ale inculpatului cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, și anume declarațiile părților vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului, raportul de constatare tehnico științifică nr._/26.01.2010, care a stabilit că urma digitală ridicată de pe carcasa exterioară a oglinzii retrovizoare a autoturismului marca Peugeot 407, cu nr. de înmatriculare_ din partea stângă au fost create de degetul mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului N. I. A., procesul verbal de recunoaștere din planșa foto, rezultând în mod indubitabil vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii ale infracțiunii de furt calificat, în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit.e și g din C.pen., cu aplic. art.41 alin.2 din C.p.
Instanța a reținut forma continuată în care au fost comise cele două fapte având în vedere modul de operare identic (prin demontare geamurile oglinzilor retrovizoare) și intervalul scurt de timp dintre acestea.
Din fișa de cazier judiciar depusă la dosar rezultă că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, întrucât prin sentința penală nr.92/05.02.2010 a Judecătoriei Sector 2 București a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 3 luni închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere.
În drept, faptele inculpatului N. I. A. care în perioada 22.10._10, a sustras prin demontare geamurile oglinzilor retrovizoare ale autoturismului marca Peugeot 407, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea părții vătămate D. F. în timp ce se afla parcat în spatele blocului M27 de pe ., cauzând un prejudiciu în valoare de 700 lei, după care în baza aceleiași rezoluții infracționale în noaptea de 28/29.10.2010, învinuitul N. I. A., a sustras prin demontare geamurile oglinzilor retrovizoare ale autoturismului marca Peugeot 407, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea S.C. Eurial Leasing IFN SA în timp ce se afla parcat pe ., în lateralul blocului M29, ., cauzând un prejudiciu în valoare de 2400 lei, întrunesc sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit.e și g din C.pen., cu aplic. art.41 alin.2 din C.p.
Având în vedere faptul că faptele de sustragere au fost comise prin același mod de operare (prin demontare geamurile oglinzilor retrovizoare), la un interval de timp ce caracterizează obișnuința acestuia de a săvârși fapte de natură penală, dar prin acte de executare distincte, se va face aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 din C.p., privind săvârșirea faptei în formă continuată.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, este recidivist și pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, însă a țiut seama și de incidența cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă cu o treime, prev. de art. 320/1 al. 7 C.proc.pen., determinată de atitudinea sinceră adoptată de inculpat în fața instanței.
De asemenea, instanța a reținut ca circumstanță atenuantă starea de sănătate precară a inculpatului, care suferă de o boală incurabilă.
În considerarea acestor aspecte, instanța în temeiul art. 208 alin. – 209 alin. 1 lit. e și g C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 37 alin. 1 lit. a C.p., art. 74 alin. 2 rap. la art. 76 alin. 1 lit. d C.p, art. 3201 alin. 7 C.pr.pen.cu aplic. art. 80 alin. 2 C.p. a condamnat pe inculpatul N. I. A. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 864 C.p. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 92/05.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin neapelare la data de 16.02.2010, pedeapsă pe care a adăugat-o la pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare.
În temeiul art. 88 C.p. a dedus din pedeapsă perioada executată de la 11.06.2009 la 05.02.2010.
În temeiul art. 71 C.pen. și a dispoz. art. 3 din Protocolul I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (astfel cum a fost interpretat prin hotărârea dată în cauza Hirst vs. Regatul Unit), văzând și decizia LXXI (71)/2007 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, instanța a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. (respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), apreciind că interzicerea dreptului la vot ar fi o măsură disproporționată în raport cu gravitatea faptei și constatând că nu se pune problema interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c C.pen.
În temeiul art. 15 C.pr.pen. a luat act că partea vătămată I. I. nu s-a constituit parte civilă.
Pe latură civilă, instanța a luat act că partea vătămată D. F. s-a constituit parte civilă cu suma de 700 lei.
În raport de întregul material probator administrat în cauză, s-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile este cert, nu a fost reparat încă, fiind produs prin săvârșirea de către inculpat a unei fapte ilicite, recunoscute de altfel de către acesta, cu privire la care instanța a constatat că a fost săvârșită cu vinovăție, în forma intenției directe, respectiv și că există legătură de cauzalitate între fapta ilicită și producerea prejudiciului cauzat.
Astfel, fiind îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă D. F. și în baza art. 346 C.pr.pen. a obligat pe inculpat să-i plătească acesteia suma de 700 lei cu titlu de despăgubiri.
În temeiul art. 118 lit. e C.p. a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 30 lei rezultată din infracțiune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticând-o sub aspectul temeiniciei și solicitând să se constate că fapta comisă nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni conform art. 18/1 Cod penal, prin conținutul ei concret aduce o atingere minimă valorilor apărate de lege solicitând achitarea in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală și raportat la art. 91 Cod penal a se dispune aplicarea unei sancțiuni administrative iar In subsidiar a solicitat redozarea pedepsei, avându-se în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care are 28 de ani și este foarte bolnav, suferind de S. în fază terminală.
Analizând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art. 385 indice 3 alin. 6 din Codul de procedură penală, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a analizat probele administrate în cauză și a reținut în mod corect atât situația de fapt cât și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat, din procesele verbale de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, procesele verbale de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile părților vătămate I. I. și D. F., ale martorului N. E., procesul verbal de recunoaștere din planșa foto, raportul de constatare tehnico științifică nr._/26.01.2010 rezultând că în perioada 22.10._10, a sustras prin demontare geamurile oglinzilor retrovizoare ale autoturismului marca Peugeot 407, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea părții vătămate D. F. în timp ce se afla parcat în spatele blocului M27 de pe ., cauzând un prejudiciu în valoare de 700 lei, după care în baza aceleiași rezoluții infracționale în noaptea de 28/29.10.2010, a sustras prin demontare geamurile oglinzilor retrovizoare ale autoturismului marca Peugeot 407, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea S.C. Eurial Leasing IFN SA în timp ce se afla parcat pe ., în lateralul blocului M29, ., sector 2, cauzând un prejudiciu în valoare de 2400 lei.
În mod corect a reținut instanța că aceste fapte întrunesc atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii de de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit.e și g din C.pen., cu aplic. art.41 alin.2 din C.p cu aplic. art. 37 lit. a C. pen.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, aceasta arătând în cursul urmăririi penale cum a procedat, declarațiile sale fiind detaliate sub aspectul împrejurărilor anterioare și ulterioare săvârșirii faptei, Curtea constatând că declarațiile inculpatului sunt în sensul recunoașterii explicite a infracțiunii și apreciază că instanța a aplicat in mod corect dispozițiile relative la valoarea probantă a declarațiilor inculpatului în procesul penal, conform art. 69 din Codul de procedură penală, cărora le-a dat valență juridică, întrucât acestea se coroborează cu toate celelalte probe administrate în cauză.
Referitor la motivul de recurs invocat de inculpat privind achitarea in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală și aplicarea unei sancțiuni administrative, Curtea constată că inculpatul a săvârșit prezenta faptă ca urmare a împrejurării că se afla pe de o parte sub influența drogurilor, fiind dependent la acel moment, iar pe de altă parte, sub imperiul nevoii de bani generate tot de dependența de droguri, acesta neavând alte mijloace de trai și formându-și un obicei din a săvârși astfel de infracțiuni la diferite intervale de timp, Curtea reținând că inculpatul a mai săvârșit și alte fapte de aceeași natură cu prezenta, anterior.
Curtea constată că inculpatul a suferit anterior săvârșirii prezentei infracțiuni o condamnare la pedeapsa cu închisoarea cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pentru infracțiuni similare, aspect care denotă că nu a înțeles consecințele nici ale faptelor penale săvârșite și nici ale condamnării suferite, nu a înțeles nici clemența instanțelor de judecată, astfel încât Curtea constată că nu se poate dispune achitarea motivată de îndeplinirea criteriilor prev. de art.18 indice 1 Cod penal, care criterii au în vedere nu doar împrejurările în care a fost săvârșită fapta și urmarea produsă, dar și persoana și conduita făptuitorului, scopul urmărit de acesta. Or, în raport de ansamblul circumstanțelor personale și reale, reținând că acest mod de operare a fost folosit în mod uzual de inculpat pentru a beneficia de clemență, scopul urmărit de inculpat fiind acela de a obține sume de bani din vânzarea bunurilor rapid pentru procurarea de droguri, Curtea apreciază că se impune aplicarea unei pedepse, o sancțiune administrativă fiind în mod evident ineficientă față de inculpat pentru toate motivele arătate.
Inculpatul nu a dovedit că ar fi înțeles care este rolul și scopul unei pedepse, cu atât mai puțin a dovedit că ar fi în măsură să își schimbe atitudinea față de valorile sociale ocrotite de legea penală.
Curtea arată în altă ordine de idei că inculpatul suferea de bolile incurabile și la data săvârșirii faptelor, astfel încât nici această împrejurare-invocată de apărare ca relevantă pentru aplicarea art. 18 indice 1 Cod penal - nu a dovedit că ar fi determinantă în schimbarea conduitei inculpatului pentru a putea considera acum că ar fi suficientă în sensul aprecierii asupra schimbării comportamentului acestuia.
Față de toate acestea, Curtea apreciază că valoarea relativ redusă a bunurilor, respectiv recunoașterea săvârșirii faptei nu sunt suficiente pentru a considera că se impune aplicarea doar a unei amenzi administrative, toate circumstanțele impunând aplicarea unei pedepse în considerarea infracțiunii săvârșite de inculpat, Curtea reamintind acestuia că starea precară de sănătate a fost avută în vedere de instanța de fond și valorificată ca circumstanță atenuantă cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub minimul rezultat ca urmare a aplicării disp. prev. de art. 320 indice 1 Cod procedură penală, astfel încât apreciază că nu se impune nici reducerea cuantumului pedepsei aplicate, 1 an închisoare fiind o pedeapsă în concordanță cu toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal.
Curtea reamintește de asemenea că inculpatul este recidivist, iar la pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare s-a ajuns urmare revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 92/05.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin neapelare la data de 16.02.2010, pedeapsă pe care a adăugat-o la pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în prezenta cauză, la individualizarea judiciară a pedepsei avându-se în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă din partea specială, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, persoana și conduita inculpatului, Curtea reținând în acest context recunoașterea necondiționată a faptei încă din faza de urmărire penală, faptul că prejudiciul determinat părților vătămate nu a fost recuperat integral, toate aceste aspecte fiind de natură să atragă aplicarea pedepsei sub minimul prevăzut, după reducerea determinată de cauza legală de reducere prev. de art. 320 indice 1 alin. 7 Cod penal.
Reținând că hotărârea este legală sub toate aspectele, recursul inculpatului fiind nefondat față de considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 385 indice 15 pct. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, îl va respinge ca nefundat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga recurentul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs din care 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b cod de procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inc. N. I. A. împotriva sentinței penale 219 din 14 martie 2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București.
În temeiul art. 192 alin. 2 cod de procedură penală obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. C. M. C. R. G.
GREFIER
G. A. I.
Red./Tehnored.- jud.M.C.
2 ex./25.06.2013
Judecătoria sectorului 2 București – jud.M.C.Vârșescu
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 884/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
